3ra-754/24 — contestarea actelor administrative

La 22 septembrie 2022, Sergiu Prodan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Regionale ”Centru” a Inspectoratului de Carabinieri și Inspectoratului General de Carabinieri privind obligarea la plata indemnizației de eliberare din serviciul militar.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 7 iulie 2021 a fost încadrat în serviciul militar în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, în funcția de Șef serviciu al Serviciului administrare personal al Secției resurse umane a Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, iar din data de 4 august 2021 a fost numit în funcția de Șef secție al Secției resurse umane a Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri.

A notat că, prin ordinul șefului Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri nr. 125 din 01.07.2022, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. m) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, a demisionat din proprie inițiativă din serviciul militar prin contract, ordinul i-a fost comunicat pe data de 11.07.2022. Potrivit ordinului, printre altele, s-a indicat că, conform calculului vechimii în muncă dispune de dreptul la indemnizația unică de eliberare din serviciu în mărime de 14 solde lunare, în conformitate cu art. 19 alin. (3) lit. d) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor și art. 33 al Legii nr. 219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri. De asemenea, s-a indicat că în cazul eliberării în mod repetat din serviciul militar prin contract, se achită indemnizația unică în mărimea care exclude valoarea soldelor lunare primite anterior, în baza actelor confirmative prezentate în acest sens.

A menționat că, dispoziția din ordinul nr. 125 din 01.07.2022 prin care i s-a refuzat achitarea indemnizației de eliberare din serviciul militar până la prezentarea actelor de primire a indemnizațiilor la eliberarea din funcții publice exercitate anterior (din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și din cadrul Serviciului de Protecție și Paza de Stat), este ilegală și contravine legii.

A relevat că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22.07.2005, se evidențiază că aceasta prevede excluderea sumelor soldelor lunare 1 primite anterior în cazul eliberării, în mod repetat, din serviciul militar prin contract, însă, în speță eliberarea repetată din serviciul militar nu a avut loc.

A mai reținut că, anterior încadrării în serviciul militar în luna iulie 2021, nu a îndeplinit vreun serviciu militar prin contract, ci a activat în alte funcții publice cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne și din cadrul Serviciul de Protecție și Pază de Stat, ceea ce nu are statut de „serviciu militar” și eliberarea lui din aceste funcții în perioadele precedente nu poate fi luată în vedere pentru constatarea unui caz de eliberare repetată din serviciul militar în sensul art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22.07.2005.

A enunțat că, reieșind din poziția juridică indicată, actul administrativ individual în partea contestată, reprezintă un act nelegitim de privare de proprietate, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, astfel, prin acest act administrativ i s-a lezat grav dreptul de proprietate, garantat prin actele naționale și internaționale.

Nefiind de acord cu poziția autorității pârâte privitor la achitarea indemnizației de eliberare din serviciu, la 03.08.2022 a depus cererea prealabilă la Direcția Regională „Centru”, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 125 din 01.07.2022, emis de șeful Direcției Regionale „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, în partea instituirii condiției pentru plata indemnizației de eliberare din serviciu privind prezentarea actelor confirmative privind primirea soldelor lunare primite anterior la eliberarea din alte funcții publice, achitarea indemnizației de eliberare din serviciul militar conform art. 19 alin. (3) lit. d) Legea R.M. nr. 162 din 22.07.2005 privind statutul militarilor.

A subliniat că, la 18 august 2022, prin scrisoarea Direcției Regionale „Centru” nr. 889 din 15.08.2022 a fost informat că, termenul examinării cererii prealabile a fost prelungit cu 15 zile, începând cu 18.08.2022. Ulterior, pe data de 30.08.2022 a primit scrisoarea Direcției Regionale „Centru” nr. 923 din 24.08.2022, prin care cererea prealabilă a fost respinsă. În întemeierea respingerii cererii prealabile, autoritatea pârâtă a făcut referire la art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22.07.2005, precum și la prevederile Legii nr. 134/2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat și ale Legii nr. 288/2018 privind funcționarul public cu statut special din cadrul MAI.

A opinat că, o asemenea poziție este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 134/2008 și Legea nr. 288/2018, nu reglementează serviciul militar exercitat în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, prin urmare, aceste legi nici nu pot fi aplicate prin analogie, având în vedere că se discută restrângerea dreptului la primirea indemnizației unice. Cât privește aplicabilitatea art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 privind deducerea din suma indemnizației a sumelor primite anterior la eliberarea din funcții publice, în scrisoarea Direcției Regionale „Centru” 2 nr. 923 din 24.08.2022 nu s-a dat vreun răspuns cert la poziția juridică din cerere prealabilă și anume, că art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22.07.2005 se aplică în cazul eliberării repetate din serviciul militar.

În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că conform prevederilor Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005 și Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, în temeiul cererii personale din 06.07.2021, prin ordinul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 88 ef. din 06.07.2021, Sergiu Prodan a fost chemat la serviciul militar prin contract de către CMT Strășeni și numit în funcție de șef serviciu al serviciului administrare personal al Secției resurse umane a Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, cu acordarea gradului militar „colonel” în mod de reatestare.

Instanța de apel a reținut că, prin ordinul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 101 ef. din 14.06.2022 Cu privire la întreruperea raporturilor de muncă, colonelul Sergiu Prodan a fost eliberat din serviciul militar prin contract conform art. 35 alin. (3) lit. m) (la inițiativa personală a militarului) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005 și trecut în rezerva Forțelor Armate ale Republicii Moldova, cu dreptul de a primi pensie. Iar, prin ordinul de zi al Direcției regionale „Centru” nr. 125 din 01.07.2022, Sergiu Prodan a fost exclus din listele efectivului Direcției regionale „Centru” și scos de la toate drepturile de aprovizionare. 3

Instanța de apel a reliefat că, în virtutea art. 19 alin. (3) din Legea cu privire la statutul militarilor, în cazul eliberării din serviciul militar prin contract, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. a) sau m), dacă militarul are dreptul la pensie, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. b)-d) și h), lui i se acordă o indemnizație unică în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciul militar: g) de la 5 la 10 ani - în mărime de 6 solde lunare; h) de la 10 la 15 ani - în mărime de 8 solde lunare; i) de la 15 la 20 de ani - în mărime de 10 solde lunare; j) de la 20 la 25 de ani - în mărime de 14 solde lunare; k) de la 25 la 30 de ani - în mărime de 16 solde lunare; l) 30 de ani și mai mult - în mărime de 18 solde lunare.

În același sens, instanța de apel a evidențiat și prevederile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 162 din 22.07.2005, conform cărora, în cazul eliberării, în mod repetat, din serviciul militar prin contract, indemnizația unică se acordă în mărimea care exclude valoarea soldelor lunare primite anterior.

Instanța de apel a punctat că, potrivit pct. 38 din Ordinul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 35 din 22.01.2020 Cu privire la remunerarea militarilor prin contract și a salariaților civili ai ICG al MAI, s-a indicat că, în cazul eliberării, în mod repetat, din serviciul militar prin contract, indemnizația unică se acordă în mărimea care exclude valoarea soldelor lunare primite anterior. La etapa eliberării din serviciu și emiterii ordinului de zi privind dreptul la achitarea indemnizației, militarul prezintă un certificat de la locul precedent de muncă care să confirme suma achitată anterior sau lipsa indemnizației la eliberarea precedentă.

Totodată, s-a subliniat și art. 33 din Legea cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri nr. 219 din 08.11.2018, în vechimea în muncă a carabinierului, ce îi acordă dreptul la indemnizația prevăzută la art. 19 alin. (3) din Legea cu privire la statutul militarilor, se include vechimea în serviciul public cu statut special și/sau în serviciul militar. La acordarea indemnizației unice de concediere militarilor prin contract, se ia în considerare vechimea calendaristică în serviciul militar (serviciul militar în termen și serviciul militar prin contract în Forțele Armate).

Instanța de apel a constatat din actele cauzei că, conform calcului, vechimea calendaristică în serviciul special/militar a lui Sergiu Prodan, la data de 1 iulie 2022 era de 20 ani 07 luni 19 zile (serviciul special: 19 ani 07 luni 25 zile și serviciul militar: 00 ani 11 luni 24 zile). Corespunzător, în temeiul calculului vechimii în serviciu și în virtutea prevederilor legale, enunțate supra, Sergiu Prodan are dreptul la o indemnizație unică de eliberare în mărime de 14 solde lunare, din cuantumul căreia, urmează a fi exclusă valoarea soldelor primite anterior, așa cum a fost indicat în Ordinul de zi nr. 125 din 01.07.2022.

Instanța de apel a stabilit că, Sergiu Prodan, în ziua eliberării, nu a prezentat certificatul de la locul precedent de muncă - Serviciul de Protecție și Pază de Stat, care să ateste suma indemnizației achitate anterior sau neachitarea acesteia la 4 eliberarea precedentă. Prin urmare, acest fapt a determinat imposibilitatea calculării și achitării indemnizației solicitate de către reclamantul/apelant la încetarea raporturilor de muncă, în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

Instanța de apel a precizat că, la desfășurarea procedurii prealabile, s-a constatat că anterior, la încetarea îndeplinirii serviciului în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat cu drept de pensie, reclamantul/apelant Sergiu Prodan a beneficiat de indemnizație de concediere în cuantum de 17 salarii lunare (ceea ce constituie un echivalent bănesc 397 460,00 lei), stabilit și calculat în temeiul art. 47 alin. (1) Legea nr. 134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat, fapt confirmat prin certificatul nr. 2/1407 din 12.08.2022, eliberat de către Serviciul de Protecție și Pază de Stat.

În acest context, instanța de apel a învederat că prima instanță just a concluzionat că, cuantumul indemnizației de eliberare, primit anterior (397 460,00 lei) este mai mare decât valoarea indemnizației care urma a fi calculată la încetarea raporturilor de muncă în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri (174 440,00 lei), prin prisma art. 19 alin. (3) din Legea nr. 162 din 22.07.2005, fapt ce se atestă cert din conținutul certificatului nr. 152 din 18.08.2022, eliberat de Serviciul financiar al Direcției regionale „Centru”.

Reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei, raportate la normele de drept incidente speței, instanța de apel a stabilit fără echivoc că, poziția primei instanțe referitoare la lipsa temeiului legal al reclamantului/apelantului Sergiu Prodan de a beneficia de achitarea indemnizației unice de eliberare în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) lit. d) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005, or, ultimul nu a confirmat o vechime calendaristică în serviciul militar, necesară pentru stabilirea indemnizației, de cel puțin 5 ani, după cum indică expres legiuitorul, vechimea în serviciul militar prin contract în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri la data eliberării din funcție constituind doar 00 ani 11 luni 24 zile.

În final, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii înaintate de Sergiu Prodan, iar argumentele apelantului sânt formale și lipsite de substrat factologic, fiind bazate pe interpretarea eronată a normelor legale, actele administrative contestate fiind legale și întemeiate, ne fiind stabilite temeiuri de anulare a acestora.

A remarcat că, concluzia instanței de apel precum că recurentul nu a confirmat o vechime calendaristică în serviciul militar, necesară pentru stabilirea indemnizației de cel puțin 5 ani, intră în contradicție cu starea de fapt a lucrurilor, Or, prin actul administrativ contestat, ordinul nr. 125 din 01 iulie 2022, recurentului i s-a stabilit vechimea în muncă de 20 ani 07 luni 19 zile. În același timp este contrară legii poziția instanței de apel prin care se încearcă de a delimita vechimea în serviciul militar de cea în serviciu public cu statut special, deoarece art. 33 din Legea Nr. 219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri prevede expres că vechimea în muncă a carabinierului se include în vechimea serviciului public cu statut special.

Totodată, a reținut că din perspectiva unei eventuale apărări a dreptului încălcat prin prisma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, nerestabilirea drepturilor încălcate ale recurentului Sergiu Prodan va ridica inevitabil problema atingerii dreptului la protecția proprietății prin prisma art. 1 Protocol nr. l CEDO în condițiile lipsei unui temei "prevăzut de lege", asa cum aceasta situație este interpretată în lumina jurisprudenței CtEDO.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu 6 a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 5 august 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului 7 recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care 8 implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Prodan. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9