3ra-754/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-754/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Sergiu Prodan,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Sergiu Prodan împotriva Direcției
Regionale ”Centru” a Inspectoratului de Carabinieri și Inspectoratului
General de Carabinieri privind contestarea actului administrativ
individual,
împotriva deciziei din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-754/24
NR. PIGD 2-22140115-01-3ra-04092024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Dodon,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, G. Dașchevici, A. Braga,
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Sergiu
Prodan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 septembrie 2022, Sergiu Prodan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției Regionale ”Centru” a Inspectoratului de Carabinieri și
Inspectoratului General de Carabinieri privind obligarea la plata indemnizației de
eliberare din serviciul militar.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 7 iulie 2021 a fost încadrat în serviciul
militar în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, în funcția de Șef serviciu
al Serviciului administrare personal al Secției resurse umane a Direcției regionale
„Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, iar din data de 4 august 2021 a
fost numit în funcția de Șef secție al Secției resurse umane a Direcției regionale
„Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri.
A notat că, prin ordinul șefului Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului
General de Carabinieri nr. 125 din 01.07.2022, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. m) al
Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, a demisionat din
proprie inițiativă din serviciul militar prin contract, ordinul i-a fost comunicat pe
data de 11.07.2022. Potrivit ordinului, printre altele, s-a indicat că, conform
calculului vechimii în muncă dispune de dreptul la indemnizația unică de eliberare
din serviciu în mărime de 14 solde lunare, în conformitate cu art. 19 alin. (3) lit. d)
al Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor și art. 33 al Legii
nr. 219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri. De asemenea, s-a
indicat că în cazul eliberării în mod repetat din serviciul militar prin contract, se
achită indemnizația unică în mărimea care exclude valoarea soldelor lunare primite
anterior, în baza actelor confirmative prezentate în acest sens.
A menționat că, dispoziția din ordinul nr. 125 din 01.07.2022 prin care i s-a
refuzat achitarea indemnizației de eliberare din serviciul militar până la prezentarea
actelor de primire a indemnizațiilor la eliberarea din funcții publice exercitate
anterior (din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și din cadrul Serviciului de
Protecție și Paza de Stat), este ilegală și contravine legii.
A relevat că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din
22.07.2005, se evidențiază că aceasta prevede excluderea sumelor soldelor lunare
1
primite anterior în cazul eliberării, în mod repetat, din serviciul militar prin
contract, însă, în speță eliberarea repetată din serviciul militar nu a avut loc.
A mai reținut că, anterior încadrării în serviciul militar în luna iulie 2021, nu
a îndeplinit vreun serviciu militar prin contract, ci a activat în alte funcții publice
cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne și din cadrul Serviciul de
Protecție și Pază de Stat, ceea ce nu are statut de „serviciu militar” și eliberarea lui
din aceste funcții în perioadele precedente nu poate fi luată în vedere pentru
constatarea unui caz de eliberare repetată din serviciul militar în sensul art. 19 alin.
(4) Legea nr. 162 din 22.07.2005.
A enunțat că, reieșind din poziția juridică indicată, actul administrativ
individual în partea contestată, reprezintă un act nelegitim de privare de proprietate,
inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, astfel, prin
acest act administrativ i s-a lezat grav dreptul de proprietate, garantat prin actele
naționale și internaționale.
Nefiind de acord cu poziția autorității pârâte privitor la achitarea
indemnizației de eliberare din serviciu, la 03.08.2022 a depus cererea prealabilă la
Direcția Regională „Centru”, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 125 din
01.07.2022, emis de șeful Direcției Regionale „Centru” a Inspectoratului General
de Carabinieri, în partea instituirii condiției pentru plata indemnizației de eliberare
din serviciu privind prezentarea actelor confirmative privind primirea soldelor
lunare primite anterior la eliberarea din alte funcții publice, achitarea indemnizației
de eliberare din serviciul militar conform art. 19 alin. (3) lit. d) Legea R.M. nr. 162
din 22.07.2005 privind statutul militarilor.
A subliniat că, la 18 august 2022, prin scrisoarea Direcției Regionale
„Centru” nr. 889 din 15.08.2022 a fost informat că, termenul examinării cererii
prealabile a fost prelungit cu 15 zile, începând cu 18.08.2022. Ulterior, pe data de
30.08.2022 a primit scrisoarea Direcției Regionale „Centru” nr. 923 din
24.08.2022, prin care cererea prealabilă a fost respinsă. În întemeierea respingerii
cererii prealabile, autoritatea pârâtă a făcut referire la art. 19 alin. (4) Legea nr. 162
din 22.07.2005, precum și la prevederile Legii nr. 134/2008 cu privire la Serviciul
de Protecție și Pază de Stat și ale Legii nr. 288/2018 privind funcționarul public cu
statut special din cadrul MAI.
A opinat că, o asemenea poziție este neîntemeiată, întrucât Legea nr.
134/2008 și Legea nr. 288/2018, nu reglementează serviciul militar exercitat în
cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, prin urmare, aceste legi nici nu pot
fi aplicate prin analogie, având în vedere că se discută restrângerea dreptului la
primirea indemnizației unice. Cât privește aplicabilitatea art. 19 alin. (4) Legea nr.
162 din 22 iulie 2005 privind deducerea din suma indemnizației a sumelor primite
anterior la eliberarea din funcții publice, în scrisoarea Direcției Regionale „Centru”
2
nr. 923 din 24.08.2022 nu s-a dat vreun răspuns cert la poziția juridică din cerere
prealabilă și anume, că art. 19 alin. (4) Legea nr. 162 din 22.07.2005 se aplică în
cazul eliberării repetate din serviciul militar.
11. POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Sergiu Prodan împotriva Direcției
Regionale ”Centru” a Inspectoratului de Carabinieri și Inspectoratului General de
Carabinieri privind contestarea actului administrativ individual.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 5 decembrie 2023, Sergiu Prodan a declarat apel nemotivat, ulterior
motivat, împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 noiembrie 2023, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Sergiu Prodan și s-a menținut hotărârea din 21 noiembrie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că conform prevederilor Legii
cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005 și Regulamentului cu privire
la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, în temeiul cererii personale din
06.07.2021, prin ordinul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 88 ef. din
06.07.2021, Sergiu Prodan a fost chemat la serviciul militar prin contract de către
CMT Strășeni și numit în funcție de șef serviciu al serviciului administrare personal
al Secției resurse umane a Direcției regionale „Centru” a Inspectoratului General
de Carabinieri, cu acordarea gradului militar „colonel” în mod de reatestare.
Instanța de apel a reținut că, prin ordinul Inspectoratului General de
Carabinieri nr. 101 ef. din 14.06.2022 Cu privire la întreruperea raporturilor de
muncă, colonelul Sergiu Prodan a fost eliberat din serviciul militar prin contract
conform art. 35 alin. (3) lit. m) (la inițiativa personală a militarului) din Legea cu
privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005 și trecut în rezerva Forțelor
Armate ale Republicii Moldova, cu dreptul de a primi pensie. Iar, prin ordinul de
zi al Direcției regionale „Centru” nr. 125 din 01.07.2022, Sergiu Prodan a fost
exclus din listele efectivului Direcției regionale „Centru” și scos de la toate
drepturile de aprovizionare.
3
Instanța de apel a reliefat că, în virtutea art. 19 alin. (3) din Legea cu privire
la statutul militarilor, în cazul eliberării din serviciul militar prin contract, în
temeiul art. 35 alin. (3) lit. a) sau m), dacă militarul are dreptul la pensie, în temeiul
art. 35 alin. (3) lit. b)-d) și h), lui i se acordă o indemnizație unică în corespundere
cu vechimea calendaristică în serviciul militar: g) de la 5 la 10 ani - în mărime de
6 solde lunare; h) de la 10 la 15 ani - în mărime de 8 solde lunare; i) de la 15 la 20
de ani - în mărime de 10 solde lunare; j) de la 20 la 25 de ani - în mărime de 14
solde lunare; k) de la 25 la 30 de ani - în mărime de 16 solde lunare; l) 30 de ani și
mai mult - în mărime de 18 solde lunare.
În același sens, instanța de apel a evidențiat și prevederile art. 19 alin. (4) din
Legea nr. 162 din 22.07.2005, conform cărora, în cazul eliberării, în mod repetat,
din serviciul militar prin contract, indemnizația unică se acordă în mărimea care
exclude valoarea soldelor lunare primite anterior.
Instanța de apel a punctat că, potrivit pct. 38 din Ordinul Inspectoratului
General de Carabinieri nr. 35 din 22.01.2020 Cu privire la remunerarea militarilor
prin contract și a salariaților civili ai ICG al MAI, s-a indicat că, în cazul eliberării,
în mod repetat, din serviciul militar prin contract, indemnizația unică se acordă în
mărimea care exclude valoarea soldelor lunare primite anterior. La etapa eliberării
din serviciu și emiterii ordinului de zi privind dreptul la achitarea indemnizației,
militarul prezintă un certificat de la locul precedent de muncă care să confirme
suma achitată anterior sau lipsa indemnizației la eliberarea precedentă.
Totodată, s-a subliniat și art. 33 din Legea cu privire la Inspectoratul General
de Carabinieri nr. 219 din 08.11.2018, în vechimea în muncă a carabinierului, ce îi
acordă dreptul la indemnizația prevăzută la art. 19 alin. (3) din Legea cu privire la
statutul militarilor, se include vechimea în serviciul public cu statut special și/sau
în serviciul militar. La acordarea indemnizației unice de concediere militarilor prin
contract, se ia în considerare vechimea calendaristică în serviciul militar (serviciul
militar în termen și serviciul militar prin contract în Forțele Armate).
Instanța de apel a constatat din actele cauzei că, conform calcului, vechimea
calendaristică în serviciul special/militar a lui Sergiu Prodan, la data de 1 iulie 2022
era de 20 ani 07 luni 19 zile (serviciul special: 19 ani 07 luni 25 zile și serviciul
militar: 00 ani 11 luni 24 zile). Corespunzător, în temeiul calculului vechimii în
serviciu și în virtutea prevederilor legale, enunțate supra, Sergiu Prodan are dreptul
la o indemnizație unică de eliberare în mărime de 14 solde lunare, din cuantumul
căreia, urmează a fi exclusă valoarea soldelor primite anterior, așa cum a fost
indicat în Ordinul de zi nr. 125 din 01.07.2022.
Instanța de apel a stabilit că, Sergiu Prodan, în ziua eliberării, nu a prezentat
certificatul de la locul precedent de muncă - Serviciul de Protecție și Pază de Stat,
care să ateste suma indemnizației achitate anterior sau neachitarea acesteia la
4
eliberarea precedentă. Prin urmare, acest fapt a determinat imposibilitatea calculării
și achitării indemnizației solicitate de către reclamantul/apelant la încetarea
raporturilor de muncă, în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.
Instanța de apel a precizat că, la desfășurarea procedurii prealabile, s-a
constatat că anterior, la încetarea îndeplinirii serviciului în cadrul Serviciului de
Protecție și Pază de Stat cu drept de pensie, reclamantul/apelant Sergiu Prodan a
beneficiat de indemnizație de concediere în cuantum de 17 salarii lunare (ceea ce
constituie un echivalent bănesc 397 460,00 lei), stabilit și calculat în temeiul art.
47 alin. (1) Legea nr. 134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază
de Stat, fapt confirmat prin certificatul nr. 2/1407 din 12.08.2022, eliberat de către
Serviciul de Protecție și Pază de Stat.
În acest context, instanța de apel a învederat că prima instanță just a
concluzionat că, cuantumul indemnizației de eliberare, primit anterior (397 460,00
lei) este mai mare decât valoarea indemnizației care urma a fi calculată la încetarea
raporturilor de muncă în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri (174 440,00
lei), prin prisma art. 19 alin. (3) din Legea nr. 162 din 22.07.2005, fapt ce se atestă
cert din conținutul certificatului nr. 152 din 18.08.2022, eliberat de Serviciul
financiar al Direcției regionale „Centru”.
Reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei, raportate la normele de drept
incidente speței, instanța de apel a stabilit fără echivoc că, poziția primei instanțe
referitoare la lipsa temeiului legal al reclamantului/apelantului Sergiu Prodan de a
beneficia de achitarea indemnizației unice de eliberare în conformitate cu
prevederile art. 19 alin. (3) lit. d) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162
din 22.07.2005, or, ultimul nu a confirmat o vechime calendaristică în serviciul
militar, necesară pentru stabilirea indemnizației, de cel puțin 5 ani, după cum indică
expres legiuitorul, vechimea în serviciul militar prin contract în cadrul
Inspectoratului General de Carabinieri la data eliberării din funcție constituind doar
00 ani 11 luni 24 zile.
În final, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată soluția primei
instanțe privind respingerea acțiunii înaintate de Sergiu Prodan, iar argumentele
apelantului sânt formale și lipsite de substrat factologic, fiind bazate pe
interpretarea eronată a normelor legale, actele administrative contestate fiind legale
și întemeiate, ne fiind stabilite temeiuri de anulare a acestora.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 august 2024, Sergiu Prodan a declarat recurs împotriva deciziei din 19
iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi
prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
5
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a relevat că soluția instanței de apel este una vădit
arbitrară, manifestată aplicare eronată a prevederilor art. 19 din Legea nr. 162/2005.
A remarcat că, concluzia instanței de apel precum că recurentul nu a
confirmat o vechime calendaristică în serviciul militar, necesară pentru stabilirea
indemnizației de cel puțin 5 ani, intră în contradicție cu starea de fapt a lucrurilor,
Or, prin actul administrativ contestat, ordinul nr. 125 din 01 iulie 2022, recurentului
i s-a stabilit vechimea în muncă de 20 ani 07 luni 19 zile. În același timp este
contrară legii poziția instanței de apel prin care se încearcă de a delimita vechimea
în serviciul militar de cea în serviciu public cu statut special, deoarece art. 33 din
Legea Nr. 219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri prevede
expres că vechimea în muncă a carabinierului se include în vechimea serviciului
public cu statut special.
Totodată, a reținut că din perspectiva unei eventuale apărări a dreptului
încălcat prin prisma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, nerestabilirea
drepturilor încălcate ale recurentului Sergiu Prodan va ridica inevitabil problema
atingerii dreptului la protecția proprietății prin prisma art. 1 Protocol nr. l CEDO în
condițiile lipsei unui temei "prevăzut de lege", asa cum aceasta situație este
interpretată în lumina jurisprudenței CtEDO.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 18 septembrie 2024, Inspectoratul General de Carabinieri a depus
referință la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
6
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului său la 14 august 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 142).
Cererea de recurs a fost depusă la 5 august 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
7
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
8
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Prodan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9