3ra-645/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pîna la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ
3ra-645/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de Ministerul
Afacerilor Interne și de Inspectoratul General de Carabinieri,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Demian Vadim împotriva Inspectoratului General de
Carabinieri și Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului,
refuzului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței
forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-645/23
NR. PIGD 2-21175241-01-3ra-20062023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art.246 Cod administrativ în redacția până
la 1 septembrie 2023. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, D. Băbălău, I. Dutca,
5 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Ministerul Afacerilor Interne și recursului depus de Inspectoratul
General de Carabinieri
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 noiembrie 2021, Demian Vadim a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului General de Carabinieri și Ministerului
Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, refuzului, restabilirea în
funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și
repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin ordinul
Inspectoratului General de Carabinieri al MAI nr.139 ef. din 4 octombrie
2021, începând cu data de data de 5 octombrie 2021 au fost întrerupte
raporturile de muncă dintre Demian Vadim și Inspectoratul General de
Carabinieri, în temeiul art. 35 alin. (3) lit. a) al Legii nr. l62-XVI din 22 iulie
2005 (în legătură cu expirarea contractului), fiind eliberat din funcția de
Comandant adjunct batalion al Batalionului cu destinație specială
„Scorpion”.
Reclamantul a menționat că, ca circumstanțe de fapt, a fost invocat
raportul din 29 iulie 2021 privind solicitarea de prelungire a contractului
individual de muncă, preavizul nr. 1/6-219 din 04 august 2021 și Contractul
individual de muncă cu nr. 3102.
A relatat că, reieșind din conținutul ordinului IGC nr.139 ef. din 04
octombrie 2021, rezultă că cu Demian Vadim au fost întrerupte raporturile
de muncă în exclusivitate în temeiul faptului expirării contractului de muncă,
or, în aceste circumstanțe se atestă faptul că, angajatorul a emis ordinul
contestat contrar prevederilor art. 35 alin. (7) al Legii nr. 162-XVI din
22.07.2005.
A invocat reclamantul că, potrivit art. 35 alin. (7) al Legii cu privire la
statutul militarilor nr.162-XVI din 22 iulie 2005, art. 22 alin.(1) lit. b) al
Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei nr.
1245/2002, la data încetării raporturilor de muncă, acesta avea 35 de ani,
1
adică nu a atins vârsta-limită, ținând cont de faptul că reclamantul este născut
la data de XXXXX XXXXX XXXXX.
A relevat că, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (9) al Legii cu
privire la statutul militarilor nr.162/2005 și pct. 38 lit. b) al Regulamentului
cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate HG
941/2006, dreptul de informare despre intenția de a încheia sau nu un
contract succesiv, îi revine exclusiv conducătorului structurii militare
(Ministrul Apărării) și, respectiv, altă informare din partea altor persoane,
sânt ilegale sau se consideră ca fiind depășire a atribuțiilor de serviciu.
Reieșind din prevederile respective și termenii impuși de cadrul
normativ, la data de 29 august 2021, reclamantul a depus un raport prin care
a comunicat despre intenția și solicitarea de a încheia un nou contract
succesiv de îndeplinire a serviciului militar.
A comunicat reclamantul că, despre intenția structurii militare de a
încheia sau nu un contract cu militarul, structura militară urma să își expună
poziția în termenii stabiliți, nu mai târziu de data de 5 august 2021 și
comunicarea despre acest fapt militarului contra semnătură.
Mai mult, a relatat că, în cazul, în care structura militară, avea intenția
de a nu semna un contract succesiv de îndeplinire a serviciului militar, acest
drept trebuia dispus cu 2 luni până la expirarea contractului și temeiul stabilit
în conformitate cu prevederile pct. 39 al HG 941/2006.
Reclamantul a evidențiat, că, contrar prevederilor pct.39 al HG
941/2006, în ordinul de încetare a raporturilor de muncă, nu a fost indicat
niciun motiv pentru care nu a fost încheiat un contract succesiv cu militarul
prin contract, iar potrivit art.139 alin. (2) Cod administrativ, un act
administrativ individual obține valabilitate cu acel conținut cu care este
comunicat.
Consideră că, ordinul contestat este, pe de о parte, nemotivat, iar pe
de altă parte, acesta a fost emis contrar legii.
De asemenea a menționat reclamantul că, conform art. 31, art. 118
alin. (1) Cod administrativ, utilitatea motivării deciziilor prezintă un triplu
interes. Astfel, aducerea la cunoștință a motivelor înseamnă a explica decizia
și, deci, a evita conflictele posibile dintre administrație și administrații pe
care îi servește.
Totodată a reiterat că, pe de altă parte, obligația motivării determină
administrația să nu ia decizii pentru rațiuni care nu pot fi aduse la cunoștința
opiniei publice, astfel încât administrația să se călăuzească în activitatea sa
de norme morale.
2
A menționat că, motivarea permite un control eficient al superiorului
ierarhic asupra conținutului deciziei, precum și un control jurisdicțional
riguros al instanțelor de contencios administrativ. Or, la nivelul statelor-
membre ale Uniunii Europene se constată tendința generală de a impune
autorităților publice obligația de a-și motiva actele. Motivarea actului
administrativ constituie о garanție împotriva arbitrariului și se impune cu
deosebire în cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau
situații juridice individuale și subiective. Motivarea unei decizii
administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența
emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa conțină și
elementele de fapt care să permită, pe de о parte, destinatarilor să cunoască
și sa evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de alta parte, să facă posibilă
exercitarea controlului de legalitate.
A reliefat reclamantul că, potrivit art. 90 alin. (2) lit. a) și c) din Codul
muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă
în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al
salariatului pentru această perioadă precum și compensarea prejudiciului
moral cauzat salariatului. Mărimea reparării prejudiciului moral se determină
de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor
angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al
salariatului.
Cu referire la respectarea procedurii prealabile, reclamantul a indicat
că, nefiind de acord cu ordinul Inspectoratului General de Carabinieri al MAI
nr.139 ef. din 4 octombrie 2021, a înaintat о cerere prealabilă în adresa
acestuia, iar prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr.44/22-4328 din
27 octombrie 2021, cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Astfel, a invocat dezacordul cu ordinul menționat supra și cu răspunsul
primit la cererea prealabilă, invocând prevederile art. 20, art. 189 alin. (1),
art. 206 alin. (1) lit. b) art. 212, art. 216, art. 221 și art. 224 alin. (1) lit. a)
Cod administrativ.
Demian Vadim a solicitat, anularea ordinului Inspectoratului General
de Carabinieri al MAI nr.139 ef. din 4 octombrie 2021 și a refuzului MAI
nr.44/22-4328 din 27 octombrie 2021, obligarea restabilirii în funcția
anterior deținută de Comandant adjunct batalion al Batalionului cu destinație
specială „Scorpion”, încasarea salariului pentru întreaga perioadă a absenței
forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecată.
3
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 8 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a admis parțial acțiunea înaintată de Demian Vadim împotriva
Inspectoratului General de Carabinieri și Ministerului Afacerilor Interne cu
privire la anularea ordinului, obligarea restabilirii în funcția anterior deținută,
încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la muncă, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a anulat
ordinul Inspectoratului General de Carabinieri al MAI nr.139 ef. din 4
octombrie 2021 și refuzul MAI nr.44/22-4328 din 27 octombrie 2021. S-au
declarat inadmisibile în temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. f) Cod
administrativ, pretențiile cu privire la încasarea salariului pentru întreaga
absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. S-a încasat din
contul Inspectoratului General de Carabinieri al MAI suma de 8 000 de lei
cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 iulie 2022, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel, iar la
data de 1 august 2022 a depus apel nemotivat Inspectoratul General de
Carabinieri.
La 25 ianuarie 2023, Inspectoratul General de Carabinieri, a depus
apelul motivat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a
hotărârii primei instanțe, în partea în care au fost admise pretențiile
reclamantului și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă
integral
Totodată, exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe,
Ministerul Afacerilor Interne a depus apel motivat la data de 01 februarie
2023, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, și emiterea unei
noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General
de Carabinieri împotriva hotărârii din 08 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că soluția primei
instanțe este corectă atât sub aspectul aplicării normelor legale, cât și al
evaluării circumstanțelor de fapt, iar apelul formulat de Ministerul Afacerilor
Interne și Inspectoratul General de Carabinieri nu aduce argumente juridice
sau factuale suficiente pentru a răsturna soluția adoptată.
4
În analiza sa, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a
concluzionat că, la emiterea ordinului contestat, autoritatea pârâtă a atentat
la garanțiile juridice ale reclamantului/intimatului Demian Vadim, prevăzute
de art. 35 alin. (7) din Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor și
fără acordul acestuia a dispus încetarea raporturilor de muncă cu ultimul, la
expirarea contractului de efectuare a serviciului militar prin contract.
Instanța a evidențiat că, până la expirarea contractului de îndeplinire a
serviciului militar, în situația în care, contractul de îndeplinire a serviciului
militar urma să expire la 5 octombrie 2021, reclamantul Demian Vadim și-a
exprimat intenția și acordul de a încheia un alt contract, depunând în acest
sens un raport pe numele comandantului general al Inspectoratului General
de Carabinieri, colonel Ștefan Pavlov (f.d.7 dosar administrativ), fapt despre
care angajatorul apelant nu a ținut cont.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, în circumstanțele expuse,
este ilegal și neîntemeiat ordinul Inspectoratului General de Carabinieri al
MAI nr.139 ef. din 4 octombrie 2021 și refuzul MAI nr.44/22-4328 din 27
octombrie 2021, soluția instanței de fond privind anularea acestora fiind una
legală și întemeiată.
În partea ce ține de pretențiile reclamantului Demian Vadim privind
încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă
și repararea prejudiciului moral cauzat, instanța de apel a considerat că,
concluzia primei instanțe privind inadmisibilitatea acestora este una
întemeiată, acțiunea în această parte fiind inadmisibilă, în temeiul art. 207
alin. (1) și alin. (2) lit. f) Cod administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 aprilie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs
nemotivat împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 26 iunie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus motivarea
recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
La 26 aprilie 2023, Inspectoratului General de Carabinieri a declarat
recurs nemotivat împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
La 23 iunie 2023, Inspectoratul General de Carabinieri a depus
motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței
de apel și emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
5
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Ministerul Afacerilor Interne a invocat că
soluția instanței de apel este neîntemeiată, iar în acest context consideră că
urmează a fi casată deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept
material și procedural.
A argumentat că Inspectoratul General de Carabinieri a respectat
condițiile necesare pentru desfacerea legală a contractului individual de
muncă în legătură cu expirarea termenului contractului. Mai mult, legislația
muncii nu stabilește obligația angajatorului de a încheia un contract succesiv
cu salariatul al cărui contract individual de muncă pe termen determinat, a
expirat. Serviciul militar este o activitate specială cu caracteristici specifice,
ce nu poate fi îndeplinită corespunzător de toate persoanele, și având în
vedere acestea, contractele pentru îndeplinirea serviciului militar sunt
încheiate pe perioade determinate.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne a susținut că, consideră
răspunsul nr.44/22-4328 din 27 octombrie 2021, ca fiind unul întemeiat și
legal, precumm și ordinul Inspectoratului General de Carabinieri nr.139 ef.
din 4 octombrie 2021 cu privire la întreruperea raporturilor de muncă.
În motivarea recursului, Inspectoratul General de Carabinieri a
invocat că soluția instanței de apel este eronată, iar în acest context a susținut
că instanțele inferioare au interpretat greșit normele legale aplicabile și au
aplicat eronat prevederile actelor normative pertinente în materie în raport
cu circumstanțele speței.
Inspectoratul General de Carabinieri a susținut că, a respectat
condițiile necesare pentru desfacerea legală a contractului individual de
muncă în legătură cu expirarea termenului contractului.
Totodată, a invocat că, la expirarea contractului de îndeplinire a
serviciului militar în cadrul IGP de către Demian Vadim, angajatorul nu și-a
exprimat consimțământul pentru încheierea unui nou contract succesiv de
îndeplinire a serviciului militar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Inspectoratul General de
Carabinieri a notat că consideră exagerată, nefondată și necorespunzătoare,
admiterea solicitării privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, or,
nu au fost prezentate actele corespunzătoare ce ar justifica admiterea
pretenției respective, decât dovada achitării onorariului în sumă de 10 000
de lei, care se exteriorizează doar prin depunerea cererii de chemare în
judecată și participarea la o ședință de judecată.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit
la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după
expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și
recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei contestate a fost
notificat Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratului General de
7
Carabinieri, în mod electronic, la 1 aprilie 2023, iar copia deciziei integrale
la 7 iunie 2023 (f.d.105,108).
Din acest motiv, Completul de judecată consideră că la declararea
recursurilor, Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratului General de
Carabinieri au respectat prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
8
28. De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
29. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de Ministerul Afacerilor
Interne și de Inspectoratul General de Carabinieri.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9