3ra-736/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-736/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Nicolae
Leșan în interesele lui Alexandru Popa,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Popa Alexandru către Inspectoratul General de Carabinieri
privind anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil.
împotriva deciziei din 23 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-736/24
NR. PIGD 2-20126890-01-3ra-28082024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Instanța de fond: V. Chisiliță
Instanța de apel: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
16 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Nicolae Leșanu în interesele lui Alexandru Popa
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 8 octombrie 2020, avocatul Stanislav Bordian în interesele lui
Alexandru Popa a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General de Carabinieri cu privire la anularea răspunsului nr.
1/6-P69/20 din 4 august 2020 emis de către Inspectoratul General de
Carabinieri.
În motivarea acțiunii a indicat că, prin cererea înregistrată cu nr. P-
69/20 din 7 iulie 2020 adresată Inspectoratului General de Carabinieri al
MAI, s-a solicitat de la instituția de stat, revizuirea/recalcularea salariului
pentru lunile aprilie-iunie 2020, din motiv că salariul pentru lunile respective
a fost calculat mai mic de cât lunile precedente; recalcularea indemnizației
pentru concediul de odihnă nefolosit pentru anii 2017-2020, iar în total 120
de zile; achitarea pentru zilele suplimentare lucrate (63 de zile) acordate prin
Ordinele Unității Militare 1001 a DTC; de asemenea, s-a solicitat achitarea
pentru sporul pentru munca suplimentară, sporul pentru munca de noapte,
sporul pentru munca prestată în zilele de sărbătoare nelucrătoare și în zilele
de repaus; la fel, prin cererea adresată de către reclamant s-a solicitat
achitarea indemnizației lunare pentru închirierea spațiului locativ pentru
perioada de timp 13 septembrie 2018 până la data eliberării din serviciu. De
asemenea, de către reclamant s-a solicitat eliberarea în copii a Ordinului de
angajare, contractul individual de muncă, fișele de evaluare pentru anul
2020, etc.
Prin răspunsul cu nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020, emis de către
Inspectoratul General de Carabinieri, reclamantul a fost informat că: la
subiectul recalcularea salariului pentru lunile aprilie-iunie 2020 și
indemnizației pentru concediu de odihnă nefolosit pentru anii 2017-2020 nu
există temei legal de recalculare. Totodată, motivând refuzul prin aceia că în
cadrul evaluării trimestriale pentru perioada 1 ianuarie 2020-31 martie 2020,
reclamantul a fost evaluat cu calificativul „satisfăcător”, iar conform
prevederilor anexei nr. 3 a HG nr. 1231/18, personalul care nu a fost
sancționat disciplinar, dar care la evaluare performanțelor trimestriale a
1
obținut calificativul „satisfăcător” sau „nesatisfăcător”, nu beneficiază de
spor pentru performanță.
Referitor la compensarea bănească pentru zilele alăturate la concediu
anual obligatoriu, se menționează că potrivit pct. 117 din Regulamentul cu
privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate,
aprobat prin HG nr. 941/2006 „...în cazul eliberării din serviciul militar la
dorința militarului, acestuia i se plătește pentru fiecare zi de concediu anual
obligatoriu nefolosit o compensație bănească...”, astfel, achitarea
compensației bănești pentru zilele alipite la concediul anual obligatoriu este
imposibilă, din motiv că zilele alăturate sunt zile suplimentare de odihnă și
nu zile de concediu obligatoriu. Cu referire la calcularea și achitarea sporului
pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte și pentru munca prestată
în zilele de sărbătoare nelucrătoare și în zilele de repaus, reclamantul a fost
informat că Inspectoratul General de Carabinieri dispune de statut militar și
respectiv raporturile de muncă sunt reglementate de legi speciale militare în
vigoare. Referitor la achitarea indemnizației lunare pentru închirierea
spațiului locativ pentru perioada 13 septembrie 2018-31 mai 2019,
Inspectoratul General de Carabinieri a menționat că, conform HG nr.
256/2019, de la 31 mai 2019 militarii prin contract din Cadrul Ministerului
Afacerilor Interne au dreptul la stabilire și plată a indemnizației lunare pentru
închirierea spațiului locativ. Totodată, instituția de stat a constatat
imposibilitatea obiectivă privind achitarea indemnizației lunare pentru
închirierea spațiului locativ începând cu 13 septembrie 2018.
Notează că, cu răspunsul nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020,
reclamantul a făcut cunoștință la data de 8 septembrie 2020, fapt confirmat
prin extrasul din sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră,
privind traversarea frontierei de stat prin punctele de trecere controlate de
autoritățile oficiale ale RM, prin care se atestă că la data de 8 septembrie
2020, ora 09:01 minute, a intrat pe teritoriul RM prin vama Leușeni. Astfel,
reclamantul își exprimă dezacordul cu acțiunile Inspectoratului General de
Carabinieri și cu răspunsul nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020, prin care i-a
fost refuzat satisfacerea solicitărilor formulate în cererea prealabilă.
Consideră reclamantul că răspunsul din 4 august 2020, este emis
contrar legislației în vigoare, urmând a fi anulat din următoarele motive:
potrivit extrasului din Ordinul nr. 212 ef din 30 septembrie 2019, reclamantul
a fost numit în funcția de Comandant de grup al grupei nr. 2 de asalt a
Batalionului cu Destinație Specială „Scorpion” al Inspectoratului General de
Carabinieri. Potrivit extrasului din Ordinul nr. 111 ef., din 29 iunie 2020, s-
a eliberat din serviciul militar prin contract, cu trecerea în rezerva Forțelor
2
Armate ale RM, căpitanul Popa Alexandru, Comandant de grup al grupei nr.
2 de asalt al Batalionului cu Destinație Specială „Scorpion” al IGC din data
de 29 iunie 2020. Prin cererea înregistrată cu nr. P-69/20 din 7 iulie 2020,
adresată de către reclamantul Popa Alexandru către Inspectoratul General de
Carabinieri al MAI s-a solicitat de la instituția de stat, revizuirea/recalcularea
salariului pentru lunile aprilie-iunie 2020, din motiv că salariul pentru lunile
respective a fost calculate mai mic decât lunile precedente; recalcularea
indemnizației pentru concediu de odihnă nefolosit pentru anii 2017-2020, iar
în total 120 de zile; achitarea pentru zilele suplimentare lucrate (63 de zile)
acordate prin Ordinele Unității Militare 1001 a DTC; de asemenea s-a
solicitat achitarea pentru sporul pentru munca suplimentară, sporul pentru
munca de noapte, sporul pentru munca prestată în zilele de sărbătoare
nelucrătoare și în zilele de repaus; la fel, prin cererea adresată de către
reclamant s-a solicitat achitarea indemnizației lunare pentru închirierea
spațiului locative pentru perioada de timp 13 septembrie 2018 până la data
eliberării din serviciu. Prin răspunsul nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020 remis
în adresa reclamantului, Inspectoratul General de Carabinieri a refuzat
reclamantului în satisfacerea solicitărilor formulate în cererea prealabilă.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 3, art.
17, art. 20, art. 44 alin. (1), art. 196, art. 204, art. 206, art. 209 alin. (1) lit. a),
art. 211, și art. 212 din Codul administrativ.
La 5 noiembrie 2020, avocatul Stanislav Bordian în interesele lui
Alexandru Popa a depus cerere privind concretizarea pretențiilor, solicitând
anularea răspunsului cu nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020, emis de către
Inspectoratul General de Carabinieri; obligarea Inspectoratului General de
Carabinieri de a recalcula/achita reclamantului Popa Alexandru salariul
pentru lunile aprilie-iunie 2020; obligarea Inspectoratului General de
Carabinieri la achitarea reclamantului a indemnizației pentru concediu de
odihnă nefolosit pentru anii 2017-2020, în total 120 de zile; obligarea
Inspectoratului General de Carabinieri la achitarea reclamantului zilele
suplimentare lucrate, iar în total 63 de zile, inclusiv sporul pentru munca
suplimentară, sporul pentru munca de noapte, sporul pentru munca prestată
în zilele sărbătoare nelucrătoare; obligarea Inspectoratul General de
Carabinieri la achitarea reclamantului Alexandru Popa indemnizației lunare
pentru închirierea spațiului locativ pentru perioada 13 septembrie 2018 până
la data eliberării din serviciu; obligarea Inspectoratului General de
Carabinieri la achitarea reclamantului Alexandru Popa cheltuielile suportate
de către acesta pentru serviciile de asistență juridică în mărime de 5000 lei.
3
La 2 noiembrie 2021, Alexandru Popa a depus cerere privind
completarea temeiului acțiunii și concretizarea pretențiilor, solicitând
constatarea ca ilegal, neîntemeiat și anularea deciziei de soluționare a cererii
prealabile: răspunsul nr. 1/6-P69/20 al IGC din 4 august 2020; obligarea
Inspectoratului General de Carabinieri să recalculeze și să-i achite
reclamantului diferența salarială pentru lunile aprilie, mai și iunie ale anului
2020 cu includerea sporului de performanță de 10% care nu a fost acordat;
obligarea Inspectoratului General de Carabinieri să recalculeze și să-i achite
reclamantului diferența salarială a compensației bănești pentru cele 120 de
zile de concediu anual de odihnă obligatoriu nefolosit din care la fel nu a fost
inclus sporul de performanță de 10%; obligarea Inspectoratului General de
Carabinieri să-i achite reclamantului compensația bănească pentru cele 63
(șaizeci și trei) de zile suplimentare de odihnă alipite la concediul anul de
odihnă obligatoriu care nu au fost achitate; obligarea Inspectoratului General
de Carabinieri să-i achite reclamantului compensația bănească pentru orele
suplimentare pentru munca prestată în timp de noapte și pentru munca în
schimburi, pentru munca în zilele de odihnă și de sărbătoare nelucrătoare,
pentru lucru peste orele de program, pentru anii 2017 - până la data eliberării
din serviciu iunie 2020; obligarea Inspectoratului General de Carabinieri să-
i achite reclamantului indemnizația lunară pentru închirierea spațiului locativ
pentru perioada 13 septembrie 2018 până la data eliberării din serviciu, 29
iunie 2020; încasarea din contul Inspectoratului General de Carabinieri a
cheltuielilor de judecată, pentru asistența juridică acordată de avocat în
mărime de 5000 lei.
Indicând că, potrivit extrasului din Ordinul nr.212 ef. din 30
septembrie 2019, a fost numit în funcția de Comandant de grup al grupei nr.
2 de asalt a batalionului cu Destinație Specială „Scorpion” al Inspectoratului
General de Carabinieri. Potrivit extrasului din Ordinul nr. 111 ef. din 29 iunie
2020, reclamantul, Comandant al grupei nr. 2 de asalt a Batalionului cu
Destinație Specială „Scorpion” al Inspectoratului General de Carabinieri, a
fost eliberat din serviciul militar prin contract, cu trecerea în rezerva Forțelor
Armate ale RM din data de 29 iunie 2020.
Constatând că i-a fost încălcate mai multe drepturi în calitate de
angajat și salariat manifestate prin: - neachitarea în mărime deplină a
salariului; - neachitarea în mărime deplină a concediului nefolosit; -
neachitarea în totalitate a zilelor de muncă suplimentară lucrată preconizată
de a fi alipită la concediul anual de odihnă; - neachitarea în totalitate a orelor
suplimentare de muncă în noapte, în zilele de sărbătoare, în zilele de repaus;
- neachitarea indemnizației pentru închirierea spațiului locativ, reclamantul
s-a adresat la data de 7 iulie 2020 cu cererea prealabilă cu nr. P-69/20 către
4
Inspectoratul General de Carabinieri al MAI, prin care a solicitat revizuirea,
recalcularea și achitarea diferenței salariale pentru lunile aprilie-iunie 2020,
din motivul că salariul pentru lunile respective a fost calculat și achitat mai
mic decât în lunile precedente; recalcularea indemnizației pentru concediul
de odihnă nefolosit pentru anii 2017-2020, în total 120 de zile; achitarea
salariului pentru zilele suplimentare lucrate (preconizate de a fi alipite la
concediul de odihnă anual obligatoriu), acordate prin Ordinele Unității
militare 1001 a DTC, în număr de 63 de zile; calcularea și achitarea pentru
perioada ultimilor 3 (trei) ani a sporului pentru munca suplimentară, sporului
pentru munca în noapte, sporul pentru munca prestată în zilele de sărbătoare
nelucrătoare și în zilele de repaus; și achitarea indemnizației lunare pentru
închirierea spațiului locativ pe perioada începând cu 13 septembrie 2018
până la data eliberării din serviciu, solicitând totodată și eliberarea copiilor
unor acte administrative incidente cazului.
Prin răspunsul nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020, emis de Inspectoratul
General de Carabinieri, cererea prealabilă a fost respinsă, în opinia pârâtului,
ca fiind lipsită de temei legal.
Cu răspunsul pârâtului nr. 1/6-P69/20 din 4 august 2020, reclamantul
a făcut cunoștință la data de 8 septembrie 2020, atunci când a revenit în
Republica Moldova, fapt confirmat prin extrasul din sistemul informațional
integrat al Poliției de Frontieră, privind traversarea frontierei de stat prin
punctele de trecere controlate de către autoritățile oficiale ale RM, prin care
se atestă că la 8 septembrie 2020, ora 09:01 minute, reclamantul a intrat pe
teritoriul Republicii Moldova prin vama Leușeni.
Reclamantul consideră decizia pârâtului ca fiind una ilegală și
neîntemeiată, fapt care l-a determinat să se adreseze în instanța de judecată
cu cerere de chemare în judecată la data de 8 octombrie 2020, adică în
termenul prevăzut de prevederile Codului administrativ de 30 zile.
Reclamantul considera și susținea că cererea de chemare în judecată
este una întemeiată și urmează a fi admisă din următoarele considerente: În
perioada lunilor aprilie, mai și iunie ale anului 2020, reclamantul era angajat
ca militar prin contract ca Comandant de grup al grupei nr.2 de asalt a
Batalionului cu Destinație Specială „Scorpion” al Inspectoratului General de
Carabinieri, fapt atestat prin Ordinul nr.212 ef din 30 septembrie 2019. În
perioada lunilor aprilie, mai și iunie ale anului 2020, reclamantului nu i-a
fost stabilit și achitat sporul de performanță de 10%, contrar prevederilor pct.
al Regulamentului-cadru cu privire la modul de stabilire a sporului pentru
performanță personalului din unitățile bugetare aprobat prin HG nr. 1231 din
12.12.2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018
5
privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, publicat:
14.12.2018, în Monitorul Oficial Nr. 480-485 art. 1310, potrivit căruia:
„Sporul pentru performanță se acordă lunar, conform performanței
individuale obținute, concomitent cu salariul și se aplică pe parcursul
trimestrului/semestrului curent, pentru rezultatele activității desfășurate în
trimestrul/semestrul precedent.” Din răspunsul pârâtului din 4 august 2020,
se atestă că pârâtul susține că pentru recalcularea salariului pentru lunile
aprilie-iunie 2020 și subsecvent și recalculării indemnizației pentru
concediul de odihnă nefolosit pentru anii 2017, 2018, 2019, 2020, nu există
temei legal, făcând trimitere la faptul că activitatea reclamantului în cadrul
evaluării trimestriale pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 martie 2020 a fost
evaluată cu calificativul „satisfăcător”, iar conform prevederilor pct. 22 al
anexei 3 a HG nr. 1231/2018, personalul care nu a fost sancționat disciplinar,
dar care la evaluarea performanțelor trimestriale a obținut calificativele
„nesatisfăcător” sau „satisfăcător”, nu beneficiază de spor pentru
performanță.
Remarca că, la data de 23 noiembrie 2018 a fost adoptată Legea nr.
270 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, publicat la
30.11.2018, în Monitorul Oficial Nr. 441-447 art. 715. La data de 12
decembrie 2018 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1231 pentru
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar
de salarizare în sectorul bugetar, publicat la 14.12.2018, în Monitorul Oficial
nr. 480-485 art. 1310. Conform pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1231 din
12.12.2018, autoritățile publice, în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare
a prezentei hotărâri, vor aproba regulamente interne privind stabilirea
sporului pentru performanță și a sporurilor cu caracter specific.
Invocând prevederile art. 2, 4, 6, 10, 16 din Legea nr. 270 din
23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și
prevederile pct. pct. l, 2, 9, 10, 14, 15, 17 din Regulamentul - cadru cu privire
la modul de stabilire a sporului pentru performanță personalului din unitățile
bugetare din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 pentru punerea în
aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, pct. pct. 5, 34 al Regulamentului cu privire la
evaluarea performanțelor profesionale ale angajaților cu statut special din
cadrul subdiviziunilor MAI, aprobat prin Ordinul MAI nr. 138 din 18 aprilie
2013, reclamantul a menționat că performanțele sale profesionale nu au fost
evaluate, fișa de evaluare a performanțelor profesionale ale acestuia a fost
falsificată, în fișa de evaluare au fost indicate calificative care nu corespund
rezultatelor obținute la compartimentele evaluate în baza criteriilor stabilite,
ca de exemplu, la pregătirea fizică în fișa de evaluare este indicat calificativul
6
„1”, adică cel mai slab calificativ, însă potrivit Extrasului din Tabelul
centralizator cu rezultatele evaluărilor nivelului pregătirii fizice a BDS
„Scorpion” al IGC în perioada 09-11 iunie 2020, unde reclamantul este
evaluat cu nota medie „9.33”, cu calificativul „admis”. Evaluarea
performanțelor la pregătirea fizică a fost efectuată pentru prima jumătate a
anului 2020, deoarece până la această dată nu s-au desfășurat evaluări a
performanțelor în legătură cu starea epidemiologică din țară, în acest sens
fiind emise ordine la nivelul MAI și IGC.
Totodată, comunică că la fișa de evaluare nu este anexată o dovadă
care ar confirma refuzul angajatului evaluat de a semna fișa de evaluare, de
a face cunoștință cu informațiile înscrise în fișa de evaluare. Astfel, susține
că nu putea să fie lipsit de sporul de performanța pentru lunile aprilie-iunie
2020 în baza respectivei fișe de evaluare din considerentul că, evaluarea nu
a fost desfășurată, în fișa de evaluare au fost indicate calificative care nu
corespund adevărului, contrare rezultatelor obținute, și totodată fișa de
evaluare nu a fost adusă la cunoștința angajatului evaluat contra semnătură,
contrar pct. 34 al Regulamentului menționat, ca ultimul să poată să cunoască
calificativul și cu atât mai mult să poată să conteste rezultatul evaluării
respective. Din atare considerente susține reclamantul că refuzul pârâtului de
a recalcula și achita diferența salarială ce reiese din nestabilirea sporului de
performanță este unul ilegal și neîntemeiat.
Subsecvent, specifica că la achitarea indemnizației pentru cele 120 de
zile de concediu anual de odihnă nefolosite, la fel nu i s-au stabilit cele 10%
de spor de performanță la fel făcându-se trimitere la evaluarea
performanțelor profesionale efectuate cu acordarea calificativului
„satisfăcător” din 9 aprilie 2020. Din atare considerente susține că refuzul
pârâtului de a recalcula și achita diferența salarială ce reiese din nestabilirea
sporului de performanță și pentru cele 120 de zile de concediu anual de
odihnă nefolosit, este unul ilegal și neîntemeiat.
Atenționează că, potrivit certificatului eliberat, nu a utilizat zilele
suplimentare de odihnă alipite la concediul anul de odihnă obligatoriu,
acordate prin ordinele Unității Militare 1001 a DTC, după cum urmează: -
Ordinul UM 1001 nr. 151ef din 13 decembrie 2016 – 8 zile; - Ordinul UM
1001 nr. 33ef din 15 martie 2017 – 1 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 47ef din
19 aprilie 2017 – 1 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 73ef din 15 iunie 2017 – 3
zile; - Ordinul UM 1001 nr. 90ef din 14 august 2017 – 3 zile; - Ordinul UM
1001 nr. 103ef din 21 septembrie 2017 – 1 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 127ef
din 23 noiembrie 2017 – 4 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 135ef din 20
decembrie 2017 – 3 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 6ef din 12 ianuarie 2018 –
7
9 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 18ef din 08 februarie 2018 – 2 zile; - Ordinul
UM 1001 nr. 30ef din 19 martie 2018 – 3 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 42ef
din 20 aprilie 2018 – 4 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 55ef din 17 mai 2018 –
3 zile, în total 45 (patruzeci și cinci) zile suplimentare de odihnă alipite la
concediul anul de odihnă obligatoriu. Totodată, reclamantului, prin ordinele
UM 1001 a DTC i-au mai fost acordate zile suplimentare de odihnă alipite
la concediul anual de odihnă obligatoriu, prin ordinele Unității Militare 1001
a DTC, după cum urmează: - Ordinul UM 1001 nr. 96ef din 22 august 2016
– 1 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 83ef din 9 septembrie 2015 – 4 zile; - Ordinul
UM 1001 nr. 106ef din 16 octombrie 2015 – 4 zile; - Ordinul UM 1001 nr.
115ef din 16 noiembrie 2015 – 8 zile; - Ordinul UM 1001 nr. 125ef din 10
decembrie 2015 – 1 zile, în total 18 (optsprezece) zile suplimentare de odihnă
alipite la concediul anul de odihnă obligatoriu, care nu au fost reflectate în
certificatul eliberat reclamantului, însă care i-au fost acordate prin ordinele
UM1001 a DTC. Astfel, deși i-au fost acordate și alipite la concediul anual
de odihnă în total 63 de zile suplimentare de odihnă alipite la concediul de
odihnă obligatoriu, la încetarea raportului de serviciul și la achitarea
compensației bănești pentru concediul de odihnă nefolosit aceste 63 de zile
suplimentare de odihnă alipite la concediul anul de odihnă obligatoriu, nu i-
au fost achitate, contrar prevederilor pct. 117 din Regulamentul cu privire la
modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate ale RM aprobat
prin HG nr. 941/2006.
Astfel, din atare considerente susține că, refuzul pârâtului de a achita
compensația bănească pentru cele 63 (șaizeci și trei) de zile suplimentare de
odihnă alipite la concediul anul de odihnă obligatoriu, la încetarea raportului
de serviciul, este unul ilegal și neîntemeiat.
Notează că reieșind din prevederile pct. 3 din Modul de calculare a
salariului mediu, aprobat prin HG nr. 426 din 26.04.2004, art. 10 din Legea
nr. 270/2108 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, pct. 7
al Regulamentului cu privire la tipurile și modul de stabilire a sporurilor cu
caracter specific aprobat prin HG nr. 1231 din 12.12.2018, pentru punerea în
aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, pct. 394 al Regulamentului serviciului interior
a Forțelor Armate ale RM, aprobat prin Decretul Președintelui Republicii
Moldova nr.2327/2009, consideră că este justificată cerința de a i se achita
orele suplimentare pentru munca prestată în timp de noapte și pentru munca
în schimburi, pentru munca în zilele de odihnă și de sărbătoare nelucrătoare,
pentru lucru peste orele de program, ore confirmate prin înscrisurile anexate
la materialele dosarului, care atestă antrenarea reclamantului în asemenea
8
activități, și pentru care nu i-au fost acordate zile suplimentare de odihnă ce
urmau a fi alipite la concediul anual de odihnă obligatoriu.
În ordinea celor enunțate supra, susține că refuzul pârâtului de a achita
orele suplimentare pentru munca prestată în timp de noapte și pentru munca
în schimburi, pentru munca în zilele de odihnă și de sărbătoare nelucrătoare,
pentru lucru peste orele de program, ore confirmate prin înscrisurile anexate
la materialele dosarului care atestă antrenarea reclamantului în asemenea
activități, și pentru care nu i-au fost acordate zile suplimentare de odihnă ce
urmau a fi alipite la concediul anual de odihnă obligatoriu, este unul ilegal și
neîntemeiat.
Totodată, reclamantul invocă prevederile pct. 3 al Regulamentului cu
privire la modul de stabilire și plată a indemnizației lunare pentru închirierea
spațiului locativ militarilor prin contract ai Forțelor Armate, aprobat prin HG
nr. 694/2018, menționând că s-a adresat cu cerere la data de 11 aprilie 2019
către IGC, ca să-i fie achitată indemnizația lunară pentru închirierea spațiului
locativ, întrunind în acest sens toate condițiile pentru a beneficia de o
asemenea indemnizație, însă respectiva cerere așa și nu a fost soluționată fapt
care l-a determinat să includă cerința respectivă la fel în cererea prealabilă.
Pârâtul nu a soluționat cererea în termen, aceasta echivalându-se cu
respingerea acesteia neîntemeiat, totodată pârâtul nu a anexat nici o dovadă
precum că reclamantului i-a fost repartizat spațiu locativ de serviciu după
cum menționează în răspunsul din 4 august 2020. Din atare considerente,
susține că refuzul pârâtului de a achita indemnizația pentru închirierea
spațiului locativ, este unul ilegal și neîntemeiat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 20 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de către
Alexandru Popa împotriva Inspectoratului General de Carabinieri cu privire
la anularea actului administrativ individual și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 8 noiembrie 2023, avocatul Nicolae Leșan în interesele lui
Alexandru Popa a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 20 octombrie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 29 februarie 2024 a depus
cerere de apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu
emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată
depusă de Alexandru Popa împotriva Inspectoratului General de Carabinieri.
9
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul depus de avocatul Nicolae Leșan în interesele apelantului Alexandru
Popa. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20
octombrie 2023.
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art.
19 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005, art. 35
alin. (1)-(3) din Legea cu privire la statutul militarilor, nr. 162 din
22.07.2005, a considerat că, prima instanță a ajuns la o concluzie corectă
despre netemeinicia acțiunii reclamantului.
Astfel, ce ține de pretenția reclamantului referitor la achitarea sporului
pentru munca suplimentară, a notat că, prima instanță corect a reținut
prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 162/2005 cu privire la statutul
militarilor, care stipulează că, militarilor prin contract antrenați la
îndeplinirea obligațiilor serviciului militar în afara duratei săptămânale a
timpului de serviciu li se acordă timp de odihnă în alte zile ale săptămânii,
în modul stabilit de comandant (șef), iar în cazul imposibilității acordării
timpului de odihnă, perioada îndeplinirii obligațiilor serviciului militar peste
limita stabilită poate fi alăturată la concediul anual.
Concomitent a reținut și prevederile art. 112 alin. (1), art. 113 alin. (1)
din Codul muncii, art. 14 alin. (8) din Legea nr. 162/2005 cu privire la
statutul militarilor, subliniind că, instanța de fond just a remarcat că, reieșind
din prevederile legale enunțate, zilele menționate la art. 14 alin. (8) din Legea
nr. 162/2005, reprezintă perioada concediului plătit, iar alte zile de care a
beneficiat angajatul, în virtutea faptului că ar fi muncit suplimentar, nu intră
în categoria concediului plătit. Or, în cazul în speță urmează a fi făcută
diferențe între zile libere de odihnă pentru zile suplimentare de muncă și
concediul anual plătit, așa cum aceste noțiuni conform prevederilor legale au
sens distinct.
A mai indicat Curtea de Apel că, instanța de fond întemeiat a notat că
potrivit prevederilor pct. 117 din Regulamentul cu privire la modul de
îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 941/2006, în cazul eliberării din serviciul militar la dorința
militarului, acestuia i se plătește pentru fiecare zi de concediu anual
obligatoriu nefolosit o compensație bănească în mărime proporțională,
reieșind din solda lunară pe care o primea până la momentul eliberării din
serviciu, iar art. 119 din Codul muncii reglementează compensarea doar a
concediilor de odihnă anuale nefolosite.
10
În același sens, a atenționat că, potrivit certificatului cu nr. 53 din 18
octombrie 2019, eliberat de către Unitatea Militară 1001, reclamantul
Alexandru Popa dispune de 45 zile suplimentare de odihnă alipite la
concediul anual. Prin urmare, cerința reclamantului privind achitarea
compensației bănești pentru 63 zile alipite la concediul anual obligatoriu,
corect a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de fond, fiind stabilit că,
zilele alăturate sunt zile suplimentare de odihnă și nu zile de concediu
obligatoriu, iar acest fapt denotă că pentru aceste zile nu se achită
salariatului.
În privința cerinței reclamantului Alexandru Popa privind calcularea
și achitarea sporului pentru muncă de noapte, pentru muncă prestată în zilele
de sărbătoare nelucrătoare și în zilele de repaus, Completul judiciar la fel a
reținut ca întemeiată concluzia instanței de fond despre netemeinicia acestei
pretenții, fiind relevante prevederile pct. 394 al Regulamentului serviciului
interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 2327/2009, menționând că,
Inspectoratul General de Carabinieri dispune de statut militar, raporturile de
muncă cu angajații acestei entități sunt reglementate de legile speciale
militare în vigoare, care nu prevede calcularea și achitarea sporului pentru
muncă de noapte, pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare nelucrătoare
și în zilele de repaus, respectiv, pretenția corect a fost respinsă de instanță de
fond.
Cât privește solicitarea reclamantului referitor la achitarea
indemnizației lunare pentru închirierea spațiului locativ pentru perioada 13
septembrie 2018 și până la data eliberării, se reține că potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 256/2019 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr.
694/2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire
și plată a indemnizației lunare pentru închirierea spațiului locativ militarilor
prin contract ai Armatei Naționale, aplicabilă speței, iar începând cu 31 mai
2019 militarii prin contract din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au
dreptul la stabilire și plată a indemnizației lunare pentru închirierea spațiului
locativ. Însă în speță se atestă imposibilitatea obiectivă privind achitarea
indemnizației lunare pentru închirierea spațiului locativ începând cu 13
septembrie 2018, or, prevederile legale au fost adoptate ulterior perioadei la
care face trimitere reclamantul.
Instanța de apel a mai reținut că, instanța de fond just a stabilit că
Inspectoratul General de Carabinieri dispune de cămin (spațiu locativ de
serviciu) în cadrul garnizoanei mun. Chișinău, situat pe str. Doina, 102, și
având în vedere faptul că reclamantul fiind celibatar, urma să solicite
11
acordarea spațiului locativ de serviciu, și nu achitarea indemnizației de
închiriere a spațiului locativ. Astfel, reclamantul nu întrunește condițiile
stabilite expres de prevederile legale în vigoare și aplicabile la caz pentru
achitarea indemnizației lunare în mărimea prevăzută de contractul de
închiriere a spațiului locativ.
Subsecvent, a conchide și asupra netemeiniciei cerinței reclamantului
privind recalcularea și achitarea diferenței salariale pentru lunile aprilie, mai
și iunie ale anului 2020 cu includerea sporului de performanță de 10% care
nu a fost acordat, a diferenței salariale a compensației bănești pentru cele 120
de zile de concediu anual de odihnă obligatoriu nefolosit din care nu a fost
inclus sporul de performanță de 10%, achitarea compensației bănești pentru
cele 63 de zile suplimentare de odihnă alipite la concediul anul de odihnă
obligatoriu care nu au fost achitate, a compensației bănești pentru orele
suplimentare pentru munca prestată în timp de noapte și pentru munca în
schimburi, pentru munca în zilele de odihnă și de sărbătoare nelucrătoare,
pentru lucru peste orele de program, pentru anii 2017 - până la data eliberării
din serviciu iunie 2020, a indemnizației lunare pentru închirierea spațiului
locativ pentru perioada 13 septembrie 2018 până la data eliberării din
serviciu, 29 iunie 2020, precum și încasarea cheltuielilor de judecată pentru
asistență juridică în mărime de 5000 lei, indicând că, respingerea solicitării
de bază privind anularea actului administrativ individual defavorabil, duce
indubitabil și la respingerea cerințelor accesorii specificate supra, cerințe
care indisolubil sunt legate una de altă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 august 2024, avocatul Nicolae Leșan în interesele lui Alexandru
Popa a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 aprilie 2024 a Curții
de Apel Chișinău și a hotărârii din 20 octombrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
din 23 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 20 octombrie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi hotărâri
privind admitere cererii de chemare în judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cererea de chemare
în judecată și cerere de apel, suplimentar a indicat că, în speță se atestă
încălcarea drepturilor fundamentale ale recurentului, dreptul la un proces
echitabil având în vedere faptul că instanța ierarhic inferioară la examinarea
cazului în procesul de interpretare a documentelor a admis erori de drept
materiale, ceea ce a și determinat la soluționarea greșită a litigiului, precum
12
și la prejudicierea directă și inadmisibilă a drepturilor și libertăților
fundamentale ale recurentului.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 10 septembrie 2024, reprezentatul intimatului
Inspectoratul General de Carabinieri a solicitat respingerea recursului ca
fiind inadmisibil și nefondat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
13
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 2 iulie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 238 V-II).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 august 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Nicolae Leșanu în interesele lui Alexandru Popa,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
14
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
15
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Nicolae Leșanu în
interesele lui Alexandru Popa.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
16