3ra-77/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-77/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Rogozari Iurie,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Rogozari Iurie împotriva Inspectoratului General al
Poliției cu privire la contestarea actului administrativ și repararea
prejudiciului,
împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-77/23
NR. PIGD 2-21042105-01-3ra-24012023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 (în vigoare
până la 1 septembrie 2023) Cod administrativ. Dezacordul recurentului cu
decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru
19 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Rogozari Iurie
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 martie 2021, Rogozari Iurie a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, solicitând
anularea ordinului nr.72 ef. din 16.02.2021, obligarea de a emite ordin de
restabilire în serviciu începând cu data de 16.02.2021, cu repararea
prejudiciului cauzat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că, la data de 29.01.2021,
întru executarea Hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 28
ianuarie 2021, dosar nr.3-2005/20 și prin ordinul Inspectoratului General al
Poliției a MAI RM, cu nr.38 ef. din 29 februarie 2021, a fost restabilit în
funcția de ofițer principal de sector al sectorului nr. 1 (Fălești) al
Inspectoratului de poliție Fălești. La data de 15.02.2021, în legătură cu
agravarea sănătății, medicul de familie în privința sa a deschis concediul
medical cu seria 01 nr.4237783, iar, la data de 16.02.2021, în jurul orelor
08:30, a fost telefonat de către angajatul Direcției managementul Resurse
Umane al Inspectoratului General al Poliției MAI, dl. Apostol Eduard, care
l-a întrebat, dacă s-a pornit în drum spre Chișinău, fiindcă a fost invitat
anterior de ultimul prin intermediul telefonului, comunicând, că în gestiunea
lui se află procedura administrativa și este necesară prezența reclamantului,
căruia i-a explicat, că el la moment se află în concediul medical, după care
se va prezenta.
Menționează reclamantul că a comunicat despre faptul, că în privința
sa a fost deschis concediul medical prin telefon conducerii Secției Ordine
Publice și inclusiv angajaților Secției Resurselor Umane al Inspectoratului
de poliție Fălești.
La data de 16.02.2021, la orele 14.00, prin intermediul rețelei de
socializare „Viber”, a fost informat despre emiterea ordinului nr.72 ef. din
16 februarie 2021 „Cu privirea la încetarea raportului de serviciu al
comisarului Rogozari Iurie Ion”, în conformitate cu art.38 alin.(1) lit.m) al
Legii nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
1
Ministerului Afacerilor Interne, cu reținerea salariului mediu achitat în baza
pct. 1 al Ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr.38 ef. din 29
ianuarie 2021 „Cu privire la executarea Hotărârii Judecătoriei Chișinău
(sediul Rîșcani)” din 28 ianuarie 2021, unde poate menționa că executarea
pct. 1 al Ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr.38 ef. din 29
ianuarie 2021, cu inscripție „achitării unui salariu mediu pentru absență
forțată de la lucru urmează a fi executată imediat nu a fost executată și nici
achitarea salariului său de funcție până în prezent, pentru perioada de
serviciu.
La data de 17 februarie 2021, reclamantul a luat cunosțință cu ordinul
menționat mai sus și a confirmat prin semnătură, conform cerințelor
angajaților Secției Resurselor Umane al Inspectoratului de poliție Fălești.
În circumstanțele menționate, consideră că persoanele responsabile de
emiterea prematură a Ordinului cu nr.72 ef. din 16.02.2021 a IGP a MAI
RM, i-a afectat grav, dreptul său la muncă conform legislației Republicii
Moldova.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Rogozari Iurie
împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului
nr.72 ef. din 16.02.2021, obligarea de a emite ordin de restabilire în serviciu
începând cu data de 16.02.2021, cu repararea prejudiciului cauzat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 decembrie 2021, Iurie Rogozari a declarat apel împotriva
hotărârii, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi cu privire
la admiterea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul depus de Rogozari Iurie și s-a menținut hotărârea din 29
noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că hotărârea este
legală și întemeiată, fiind adoptată cu respectarea normelor de drept material
și procedural.
În acest sens, instanța de apel a apreciat că prima instanță a realizat o
corectă evaluare a probelor administrate și a aplicat just dispozițiile legale
2
incidente, motiv pentru care apelul declarat de Rogozari Iurie a fost respins
ca neîntemeiat.
Instanța de apel a constatat că încetarea raportului de serviciu al
apelantului a fost determinată de un temei juridic clar și imperativ prevăzut
de lege, respectiv condamnarea sa definitivă pentru săvârșirea unei
infracțiuni. Potrivit art. 38 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 288/2016 privind
funcționarul public cu statut special, raportul de serviciu încetează în cazul
condamnării definitive pentru fapte care discreditează funcția publică. De
asemenea, Codul muncii stabilește că încetarea contractului individual de
muncă în astfel de circumstanțe nu depinde de voința părților, nefiind
asimilată unei concedieri.
În ceea ce privește argumentul apelantului referitor la faptul că
încetarea raportului de serviciu s-a produs în perioada în care acesta se afla
în concediu medical, instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat.
Întrucât încetarea raportului de muncă a intervenit ca urmare a unei sentințe
definitive, aceasta nu reprezintă o măsură arbitrară a angajatorului și, prin
urmare, interdicția concedierii în perioada concediului medical nu este
aplicabilă în speță.
Totodată, a reținut că Inspectoratul General al Poliției a respectat
procedurile legale în procesul de încetare a raportului de serviciu, apelantul
fiind informat și citat pentru audiere. Acesta a refuzat însă să dea declarații,
aspect care, coroborat cu probele din dosar, a confirmat legalitatea actului
administrativ emis.
Prin urmare, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe,
considerând că actul administrativ contestat a fost emis în conformitate cu
prevederile legale aplicabile, iar argumentele invocate de apelant nu sunt de
natură să răstoarne soluția instanței de fond.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 decembrie 2022, prin intermediul poștei terestre, Rogozari Iurie
a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău.
La 30 ianuarie 2023, prin intermediul poștei terestre, Rogozari Iurie a
depus motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de
admitere a acțiunii.
3
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că hotărârile instanțelor inferioare
sunt nelegale și arbitrare, acestea neavând o motivare corespunzătoare și
încălcând drepturile sale fundamentale. În esență, acesta a contestat atât
temeiul juridic al încetării raportului său de muncă, cât și modul în care
instanțele au analizat probele și au aplicat legislația. Recurentul a considerat
că instanțele nu au efectuat un control efectiv asupra legalității actului
administrativ emis de Inspectoratul General al Poliției și că hotărârile
adoptate nu respectă cerințele unui proces echitabil.
Unul dintre principalele argumente invocate a fost aplicarea
retroactivă a Legii nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special.
Rogozari Iurie a susținut că fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă
anterior intrării în vigoare a acestei legi și, prin urmare, nu putea constitui un
temei legal pentru încetarea raportului său de serviciu. Recurentul a
argumentat că instanțele inferioare au aplicat greșit această lege, încălcând
principiul neretroactivității normelor juridice.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că încetarea raportului de
serviciu a avut loc în timp ce se afla în concediu medical, ceea ce, în opinia
sa, constituie o încălcare flagrantă a legislației muncii. Acesta a făcut referire
la jurisprudența națională anterioară, indicând că în cauze similare s-a
constatat nelegalitatea concedierii în perioada concediului medical. În
sprijinul poziției sale, a menționat dosarele A. Bichir c. IGP (3ra-455/15) și
V. Blinda c. IGP (3ra-1731/16), în care s-a reținut că o astfel de practică este
contrară prevederilor legale aplicabile.
Un alt aspect esențial invocat în recurs a fost aprecierea arbitrară a
probelor de către instanțele inferioare. Recurentul a afirmat că instanțele nu
au analizat în mod obiectiv circumstanțele cauzei și că hotărârile acestora au
fost pronunțate fără o examinare riguroasă a materialului probator. Mai mult,
acesta a susținut că instanțele au ignorat jurisprudența relevantă, inclusiv
hotărârile Curții Constituționale referitoare la regimul funcționarilor publici
cu statut special și la limitele exercitării dreptului discreționar de către
autoritățile administrative.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 21 februarie 2023, avocatul Andrei Cazacu, în
interesele Inspectoratului General al Poliției, a solicitat declararea acestuia
inadmisibil sau respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.
4
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile
instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai
mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul
împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului
se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea
cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o
încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței
de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus
după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului
nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.
245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244
alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat
neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
dispozitivul deciziei contestate cu recurs a fost notificat recurentului, în mod
5
electronic, la 24 noiembrie 2022, iar copia deciziei integrale la 11 ianuarie
2023.
Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 23 decembrie 2022, iar
motivarea recursului a fost depusă la 30 ianuarie 2023, cu respectarea
prevederilor art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
6
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Rogozari Iurie.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
7