3ra-296/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii apelului, termenul de declarare a apelului,
3ra-296/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Guzun Chiril, reprezentat de
avocatul Petru Coșleț,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Guzun Chiril împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al
MAI cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului
administrativ favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-296/24
PIGD 2-21146852-01-3ra-27032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a
ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău – jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților recursul depus de Guzun Chiril, reprezentat de
avocatul Petru Coșleț,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 octombrie 2021 Guzun Chiril a depus acțiune în contencios administrativ
împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI (IGPF) privind
anularea actelor administrative contestate, obligarea autorității să emită un act
administrativ favorabil si încasarea cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a menționat că a fost angajat prin concurs în funcția de Inspector
principal - șef gardă în cadrul Serviciului de control al regimului de acces al Sectorului
Poliției de Frontieră nr. 1 din Direcția regională Centru a IGPF. Și-a exercitat atribuțiile
potrivit fișei postului, fără a avea sancțiuni disciplinare.
La 24 iunie 2021 a participat la concursul pentru ocuparea funcției vacante de
ofițer principal în cadrul Serviciului 11 - trafic ilicit de droguri al Direcției investigații
speciale, fiind desemnat câștigător al concursului.
Ulterior numirii lui Rosian Vasiloi în funcția de șef al IGPF, reclamantul
susține că a fost în mod repetat atenționat de acesta „să-și caute de lucru în altă parte”,
motivul invocat fiind implicarea politică a soției reclamantului, Guzun Natalia,
candidat pe listele unui partid de opoziție la alegerile parlamentare anticipate din 11
iulie 2021, responsabilă de raioanele Drochia, Edineț, Rîșcani, Briceni și Dondușeni -
raioane față de care, potrivit susținerilor, șeful IGPF ar fi avut atribuții politice din
partea partidului aflat la guvernare. Inițial, reclamantul nu a dat curs acestor atenționări.
La 23 august 2021, prezentându-se la serviciu, i-a fost adus la cunoștință
Ordinul șefului IGPF nr. 324ps „Cu privire la personal”, prin care s-a dispus trimiterea
în deplasare, în interes de serviciu, la SPF „Giurgiulești-1” din Direcția regională Sud,
pentru perioada 23.08.2021 - 21.10.2021, cu îndeplinirea obligațiilor funcționale
stabilite prin dispoziții de serviciu.
Reclamantul s-a conformat și s-a prezentat la SPF „Giurgiulești-1”. La fața
locului a constatat că nu existau funcții vacante similare celei deținute la DR Centru.
În consecință, conducerea sectorului i-a indicat să îndeplinească atribuții de santinelă
la poarta unității. Reclamantul conchide că deplasarea nu avea un interes de serviciu
real și un scop legitim, ci un scop vădit degradant și discriminatoriu pe criterii politice,
raportat la funcția sa de inspector principal - șef gardă.
Pentru data de 6 septembrie 2021, reclamantul a fost chemat la sediul IGPF,
mun. Chișinău, str. Petricani 19, unde i-a fost retrasă legitimația de serviciu și i-au fost
prezentate două ordine:
- Ordinul nr. 485 din 26.08.2021, prin care s-a anulat concursul pentru funcția de
ofițer principal al Serviciului 11 - trafic ilicit de droguri al Direcției investigații
speciale, concurs pe care reclamantul îl câștigase;
2
- Ordinul nr. 350ps din 06.09.2021, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de
serviciu ale reclamantului, prin concediere din funcția de Inspector principal - șef gardă
în cadrul Serviciului de control al regimului de acces al SPF nr. 1, DR Centru, IGPF.
Reclamantul consideră că ordinele menționate reprezintă acte administrative
individuale emise cu exces de putere și cu încălcarea principiilor legalității,
imparțialității și nediscriminării, întrucât anularea concursului s-a făcut după
desemnarea sa drept câștigător, fără temeiuri reale și obiective; trimiterea în deplasare
și atribuțiile efectiv impuse (santinelă) au avut caracter vexator și nu corespund funcției
și calificării sale; concedierea a fost nelegală și neîntemeiată, fiind consecința unui
tratament discriminatoriu motivat politic.
În temeiul celor expuse, reclamantul a solicitat anularea ordinelor contestate;
obligarea IGPF să emită actul administrativ favorabil corespunzător situației sale
profesionale (inclusiv valorificarea rezultatului concursului câștigat); încasarea
cheltuielilor de judecată suportate.
Reclamantul Guzun Chiril a contestat, prin cerere prealabilă, ordinele
nr.324ps din 23.08.2021 și nr. 485 din 26.08.2021, considerându-le ilegale. Totodată,
a apreciat ca fiind ilegal și Ordinul nr. 350ps din 06.09.2021, prin care au fost încetate
raporturile sale de serviciu prin concediere, invocând următoarele motive:
În motivarea concedierii, pârâtul a reținut că reclamantul ar fi fost condamnat
prin sentința Judecătoriei Botanica din 26.09.2013, inclusiv cu pedeapsa
complementară a interdicției de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani. În
consecință, acesta ar fi fost concediat.
Totuși, în același ordin, pârâtul a menționat că sentința respectivă a fost
casată prin decizia Curții de Apel Chișinău, menținută de Curtea Supremă de Justiție,
astfel încât invocarea acesteia drept temei al concedierii este lipsită de fundament.
Pârâtul a motivat suplimentar concedierea prin faptul că, la 25.08.2021, IGPF
ar fi transmis o interpelare către Interpol, solicitând date privind o eventuală căutare
internațională a reclamantului în ultimii 10 ani. Prin răspunsul Direcției cooperare
polițienească internațională nr. 34/10-16475-21, s-ar fi comunicat că reclamantul,
potrivit Registrului irlandez al sosirilor, ar fi fost depistat la aeroportul din Dublin și ar
fi introdus ilegal țigări prin contrabandă.
Cu toate acestea, pârâtul nu a prezentat nicio hotărâre judecătorească
pronunțată de instanțele irlandeze; nu au fost anexate înscrisuri probatorii care să
confirme afirmațiile invocate; la solicitarea reclamantului de a consulta dosarul
personal, accesul i-a fost refuzat, fiindu-i limitat inclusiv accesul în incinta
Inspectoratului.
În lipsa unor probe certe, pârâtul a concluzionat că reclamantul „nu mai are
o reputație ireproșabilă” și, în baza acestei constatări subiective, a dispus concedierea
sa.
Reclamantul consideră Ordinul nr. 350ps din 06.09.2021 ilegal și
discriminatoriu, întrucât măsura concedierii a fost determinată de apartenența politică
a soției sale, Guzun Natalia, candidat pe listele unui partid de opoziție la alegerile
parlamentare din 11.07.2021.
Soția reclamantului a fost responsabilă de aceleași raioane (Drochia, Edineț,
Rîșcani, Briceni, Dondușeni), unde șeful IGPF, Rosian Vasiloi, activa electoral pe
3
listele partidului aflat la guvernare. Din acest motiv, concedierea apare ca o implicare
politică.
Ordinul contestat contravine Legii nr. 288/2016 privind funcționarul public
cu statut special din cadrul MAI, deoarece reclamantul a fost angajat în urma unui
concurs public, fiind desemnat câștigător; pe întreaga durată a exercitării funcției a
respectat criteriile legale și nu a avut sancțiuni disciplinare; a promovat ulterior un alt
concurs (pentru funcția de ofițer principal în cadrul Serviciului 11 - trafic ilicit de
droguri), confirmând încă o dată că corespundea criteriilor de profesionalism și
integritate; concedierea nu indică în mod clar și obiectiv motivele concrete de
incompatibilitate sau necorespundere.
În consecință, Ordinul nr. 350ps este ilegal deoarece se bazează pe o
condamnare inexistentă (anulată prin decizii definitive ale instanțelor superioare); face
trimitere la informații neverificate și fără valoare probatorie; încalcă principiile
legalității, imparțialității și nediscriminării; este emis cu exces de putere, cu scop de
represalii politice.
Reclamantul solicită instanței:
- anularea Ordinului nr. 350ps din 06.09.2021 emis de șeful IGPF, ca fiind ilegal;
- restabilirea în funcția de Inspector principal - șef gardă în cadrul Serviciului de
control al regimului de acces al SPF nr. 1, DR Centru, IGPF;
- obligarea pârâtului la plata salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate
de la serviciu;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de asistență
juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 5 aprilie 2023,
acțiunea depusă de Chiril Guzun s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 6 aprilie 2023, avocatul Petru Coșleț, acționând în interesele lui Chirii
Guzun, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 5
aprilie 2023.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul depus de Guzun Chiril. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 5 aprilie 2023.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că obiectul cauzei îl
constituie acțiunea formulată de reclamantul Chiril Guzun, prin care acesta contestă
Ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 350ps din
06.09.2021 „Cu privire la concedierea funcționarului public cu statut special Guzun
Chiril”, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu prin concediere din
4
funcția de Inspector principal - șef gardă al Serviciului de control al regimului de acces
al Sectorului Poliției de Frontieră nr. 1 al Direcției regionale Centru a Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră.
Din cuprinsul ordinului contestat rezultă că încetarea raporturilor de serviciu
cu reclamantul a fost dispusă în temeiul art. 38 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 288 din
16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, dispoziție legală care prevede că raportul de serviciu al
funcționarului public cu statut special poate înceta în cazul prezentării unor documente
false, furnizării de informații denaturate sau tăinuirii unor fapte ce ar împiedica
încadrarea în funcția publică. Alin. (2) prevede, că încetarea raportului de serviciu al
funcționarului public cu statut special în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. f)–l), t) și u)
are loc prin concedierea funcționarului public cu statut special la inițiativa
angajatorului sau a persoanei împuternicite de către acesta.
În acest context, instanța de apel a specificat că, în ceea ce privește condiția
de bază pentru accederea în funcțiile publice cu statut special din cadrul Ministerul
Afacerilor Interne, legiuitorul pune un accent deosebit pe reputația ireproșabilă a
persoanei, prevalând percepția generală asupra conduitei acesteia în societate.
Cu raportare la speță, instanța de apel a reținut că, până la data emiterii
ordinului contestat, în contextul participării reclamantului la concursul pentru ocuparea
funcției vacante de ofițer principal al Serviciului 11 – Trafic Ilicit de Droguri din cadrul
Direcției Investigații Speciale, autoritatea publică – Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră – a dispus demararea procesului de examinare a dosarului personal al
acestuia.
În cadrul procesului examinării dosarului personal, s-a constatat că Chiril
Guzun prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26.09.2013 a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod penal
cu stabilirea pedepsei – amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 5 ani.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18.05.2016, prin care apelul
inculpatului Guzun Chiril s-a admis și s-a casat sentinața Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău 26.09.2013, Guzun Chiril a fost recunoscut vinovat în baza
art.327 alin.(l) Cod penal, fiind eliberat de pedeapsă penală, în legătură cu expirarea
termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, potrivit art.60 Cod penal.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26.10.2016 recursul declarat de
către Guzun Chiril a fost declarat ca fiind inadmisibil.
Totodată s-a reținut că, la 25.08.2021 Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră a expediat în adresa Direcției cooperare polițienească internațională a
Inspectoratului General al Poliției solicitarea nr. 35/2-3-4689, prin care s-a
revendicat verificarea, prin consultare a bazelor de date ale Organizației
Internaționale a Poliției Criminale - Interpol, dacă angajatul Poliției de Frontieră,
Chiril Guzun s-a aflat în căutare internațională în ultimii 10 ani.
Prin răspunsul nr. 34/10-16475-21 din 28.08.2021, Direcția cooperare
polițienească internațională a IGP a adus la cunoștință IGPF, faptul că, în
conformitate cu Registrul irlandez de evidență al sosirilor, Guzun Chirii a fost
întîmpinat la aeroportul din Dublin la următoarele date/perioade, introducînd ilegal
5
prin contrabandă țigări în Irlanda, iar țigările au fost confiscate. Nu a fost/este
condamnat pentru delictele menționate.
- 29.10.2010, 19.000 țigări confiscate. A călătorit din Moldova prin Istanbul;
- 27.11.2010, 20.140 țigări confiscate. A călătorit din Moldova prin Istanbul;
- 28.05.2011, 10.900 țigări confiscate. A călătorit din Bacău România;
- 24.06.2011, 6.200 țigări confiscate. A călătorit de la Kiev prin Istanbul;
- 15.10.2011, 11 000 țigări confiscate. A călătorit de la Kiev prin Istanbul.
Deși reclamantul a invocat că ar fi vorba despre o altă persoană decât el,
instanța de apel, bazându-se pe fotografia anexată la răspunsul menționat și
contrapunând-o cu cea din buletinul de identitate a reclamantului, a stabilit că răspunsul
Interpolului îl vizează anume pe reclamantul Guzun Chiril.
Instanța de apel a reținut că reclamantul Chiril Guzun nu întrunește condiția
de a avea o reputație ireproșabilă, în sensul normelor legale incidente, și nu a
demonstrat un comportament integru în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În acest
context, s-a constatat că acesta a tăinuit informații referitoare la introducerea
frauduloasă, prin contrabandă, a unor loturi de țigări.
Or, conduita etică și integritatea profesională dobândesc o relevanță sporită
în domeniul funcției publice, cu atât mai mult în cazul funcționarilor publici cu statut
special. Prin urmare, nu poate fi considerată ca având reputație ireproșabilă persoana
care a fost recunoscută vinovată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327
alin. (1) Cod penal (abuz de putere sau abuz de serviciu), chiar dacă aceasta a fost
liberată de pedeapsă penală ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în
temeiul art. 60 Cod penal. Liberarea de pedeapsă penală nu înlătură constatarea
vinovăției și nici consecințele acesteia asupra reputației profesionale.
În motivarea actului administrativ contestat se menționează expres sentința
de condamnare prin care reclamantul a fost recunoscut vinovat în baza art. 327 alin.
(1) Cod penal și liberat de pedeapsă penală în legătură cu expirarea termenului de
prescripție a tragerii la răspundere penală, potrivit art. 60 Cod penal. Totodată, este
indicată tăinuirea informației privind introducerea prin contrabandă a loturilor de țigări,
fapt confirmat în ședința de judecată prin răspunsul Direcției cooperare polițienească
internațională a IGP nr. 34/10-16475-21 din 28.08.2021.
În aceste condiții, rezultă că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră nu
a făcut uz de un drept discreționar arbitrar. Potrivit cadrului legal aplicabil, raporturile
de serviciu ale funcționarului public cu statut special pot înceta în cazul prezentării
unor documente false, al furnizării de informații denaturate sau al tăinuirii unor fapte
ce ar fi împiedicat încadrarea în funcția publică. Prin urmare, încetarea raporturilor de
serviciu în speță a intervenit în temeiul legii și în circumstanțe care nu depind de voința
părților.
Instanța de apel a subliniat că specificul activității Poliției de Frontieră constă
în prevenirea, depistarea și contracararea inracțiunilor transfrontaliere, între care se
regăsește și contrabanda. Această atribuție este expres prevăzută la art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, potrivit căruia
Poliția de Frontieră este o autoritate administrativă aflată în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, care exercită atribuțiile si implementează politica statului în
domeniul managementului integrat al frontierei de stat, al combaterii migrației ilegale
6
și al criminalității transfrontalie
Instanța de apel a conchis că, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. l) din Legea nr.
288/2016, IGPF avea obligația legală de a dispune încetarea raporturilor de serviciu în
circumstanțele speței, această măsură intervenind prin efectul legii, iar nu ca rezultat al
exercitării unui drept discreționar.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 martie 2024, Guzun Chiril, reprezentat de avocatul Petru Coșleț a depus
recurs împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel cu
emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a indicat că ordinul de concediere al
șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 350ps din 06.09.2021 este
ilegal, întrucât temeiul invocat - existența unei condamnări penale - nu mai putea
produce efecte juridice. Recurentul susține că sentința Judecătoriei Botanica din
26.09.2013 a fost casată de Curtea de Apel Chișinăd la 18.05.2016, iar această soluție
a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiție la 26.10.2016. În aceste condiții, nu
mai putea fi invocată existența unor antecedente penale sau interdicția de a ocupa
funcții publice.
De asemenea, recurentul menționează că, potrivit art. 60, 110 și 111 Cod
penal, cel târziu începând cu 02.05.2017, dânsul nu mai poate fi considerat ca având
antecedente penale, iar instanțele inferioare au aplicat eronat și prevederile art. 13 lit.
f) din Legea nr. 288/2016.
În sprijinul recursului se mai arată că documentele prezentate de către
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, inclusiv răspunsul Centrului de
Cooperare Polițienească Internațională din 28.08.2021, nu îl vizează pe recurent, ci pe
o altă persoană cu același nume, având însă date de identificare diferite. Instanțele au
ignorat aceste neconcordanțe și au tras concluzii eronate.
Totodată, se invocă faptul că nu a fost prezentată nicio hotărâre din Irlanda care
să ateste o condamnare a recurentului, ci doar mențiuni privind confiscări de țigări,
care nu constituie dovezi de vinovăție penală. Recurentul susține că i-a fost limitat
accesul la probe, întrucât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a refuzat
prezentarea dosarului personal și a documentelor originale provenite de la CCPI, iar
instanța a refuzat în mod nejustificat interpelarea și administrarea acestora. In plus,
instanța a respins fără motivare cererile de audiere a martorilor, ceea ce reprezintă o
încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 CEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
7
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii
sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este
inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă, încheierea privind inadmisibilitatea
recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost notificată
avocatului Petru Coșleț la data de 1 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 209).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 17 martie 2024, respectând
termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu
prevederile art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă.
In această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar
și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale
încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
8
contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. în consecutivitate, motivarea cererii de
recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Guzun
Chiril, reprezentat de avocatul Petru Coșleț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii
și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare
în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în
mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări
eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar
echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. în acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță
cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.
9
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile
CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei,
2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996,
).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO
Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Guzun Chiril, reprezentat de avocatul
Petru Coșleț.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10