3ra-309/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-309/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Lupan Alexandru,
reprezentat de avocatul Istrati Adrian
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Alexandru Lupan împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră și Ministerului Afacerilor Interne privind anularea
actului administrativ defavorabil, repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor judiciare,
împotriva deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-309/24 )
NR. PIGD 2-21171709-01-3ra-02042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Dodon,
Instanța de apel : V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
11 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Lupan
Alexandru, reprezentat de avocatul Istrati Adrian,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 noiembrie 2021, Lupan Alexandru a depus acțiune în instanța
de judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și
Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, anularea
răspunsului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-
409/21 din 18 octombrie 2021, anularea răspunsului Inspectoratului General
al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-409/21 din 21 octombrie 2021, anularea
răspunsului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-
409/21 din 25 octombrie 2021, anularea răspunsului Ministerului Afacerilor
Interne nr. 44/22-4619 din 17 noiembrie 2021, obligarea reparării
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, a indicat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției
de Frontieră nr.258/ns din 07 iulie 2021 a fost numit în funcția șef al
Serviciului integritate profesională al Direcției inspecție efectiv, în acest sens
fiind semnată și fișa postului nr. 144.
Reclamantul a susținut că, scopul general al funcției constă în
organizarea, coordonarea si efectuarea activităților de prevenire a faptelor de
corupție și protecționismului în cadrul Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră, identificarea factorilor de risc, menținerea disciplinei de serviciu
si cercetarea abaterilor disciplinare, nivelul funcției – funcție de conducere.
La 17 septembrie 2021, prin ordinul șefului Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021 s-a dispus delegarea
lui la Sectorul poliției de frontieră Aeroportul International Chișinău ( SPF
A1C) pe perioada de la 20 septembrie 2021 până la 14 noiembrie 2021, cu
stabilirea misiunii provizorii de exercitare a funcțiilor de control în cadrul
SPF AIC a respectării de către persoanele fizice și juridice a măsurilor de
prevenire și control al infecției COVID-19 și asigurarea respectării de către
persoane a regulilor de regim în punctul de trecere al frontierei de stat
Chișinău, aerian.
Nefiind de acord cu actul administrativ defavorabil menționat, în data
de 11 octombrie 2021 l-a contestat cu o cerere prealabilă, iar în motivarea
cererii a invocat că în actul administrativ menționat lipsește motivare
completă, care este obligatorie, în special, motivarea de fapt, adică
1
oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a
dreptului discreționar,; conținutul nu este suficient de cert, lipsește
informația cu privire la exercitarea căilor de atac, se abundă în ilegalități și
inexactități.
Astfel, prin cererea prealabilă din 11 octombrie 2021 a solicitat
anularea prin retragerea în tot a ordinului ilegal defavorabil al șefului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie
2021 cu privire la delegare în privința sa, suspendarea executării ordinului
șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17
septembrie 2021 până la finalizarea procedurii prealabile, acordarea
despăgubirilor în mărime de 30000 lei pentru prejudiciile morale cauzate
prin emiterea ilegală a ordinului Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021. Prin răspunsul Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-409/21 din 18 octombrie 2021,
pe care l-a recepționat în data de 22 octombrie 2021, a fost respinsă ca
neîntemeiată cerința de a suspenda executarea ordinului șefului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie
2021 în privința reclamantului.
Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-
1-L-409 din 21 octombrie 2021, care a fost recepționat la 29 octombrie 2021,
a fost informat că solicitarea din cererea prealabilă din 11 octombrie 2021 cu
privire la anularea prin retragerea în tot a ordinului ilegal defavorabil al
șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17
septembrie 2021 cu privire la delegarea lui, împreună cu dosarul
administrativ a fost transmis Ministerului Afacerilor Interne –autoritate
publică ierarhic superioară, pentru a se expune asupra legalității actului
administrativ emis de Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-
1-L409/21 din 25 octombrie 2021, a fost respinsă solicitarea din cererea
prealabilă în partea acordării despăgubirilor în mărime de 30000 lei pentru
prejudiciile morale cauzate prin emiterea ilegală a ordinului Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021.
Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-4619 din 17
noiembrie 2021, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea prealabilă depusă de
Alexandru Lupan.
Reclamantul a relatat că, la 07 octombrie 2021, a depus în adresa
angajatorului o cerere prin care a solicit oferirea unor informații, însă, prin
răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-3-5991 din
27 octombrie 2021, i-au fost oferite răspunsuri evazive, incomplete și
contradictorii.
Astfel, consideră că, actele contestate sunt ilegale, menționând că în
motivarea de drept a actului administrativ se invocă pct. pct. 5 și 10 din
Hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 61 din
09 septembrie 2021.
2
Indică că în hotărârea menționată nu se prevăd anumite măsuri de
prevenire a faptelor de corupție și protecționismului în cadrul Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră, identificarea factorilor de risc, menținerea
disciplinei de serviciu și cercetarea abaterilor disciplinare.
O altă motivare de drept invocată la emiterea ordinului nr. 380/ps din
17 septembrie 2021 este Hotărârea Guvernului nr. 10/2012, în special, pct.
pct. 4 lit. b), 6, 12 și 27 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților
entităților din Republica Moldova.
În opinia reclamantului, în baza acestor dispoziții normative urma să
îndeplinească misiunea provizorie de exercitare a funcției de control în
problemele ce țin de specificul activității, conform regimului timpului de
lucru și de odihnă al SPF AIC.
A reiterat că, obligațiile de muncă se regăsesc în fișa postului, iar
angajatorul prin ordinul nr. 380/ps din 17 septembrie 2021 abuziv și
neîntemeiat a atribuit reclamantului funcții dc control în cadrul Aeroportului
International Chișinău asupra respectării de către persoanele fizice și juridice
a măsurilor de prevenire și control al infecției COVID-19 stabilite de
Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică pe perioada declarării
stării de urgență în sănătate publică, precum și asigurarea respectării de către
persoane a regulilor de regim în punctul de trecere a frontierei de stat
Chișinău, aerian, care nu țin de specificul subdiviziunii structurale din care
face parte funcția publică, ignorând tendențios prevederile fișei postului
șefului Serviciului integritate profesională al Direcției inspecție efectiv a
IGPF.
Astfel, ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, contravine prevederilor art. 6 alin. (1)
Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, nr.288 din 16 decembrie 2016, potrivit căruia
funcționarul public cu statut special ocupă funcții corespunzătoare calității
sale profesionale și îndeplinește doar atribuții legate de acestea, care rezultă
din prevederile legislației în vigoare și din fișa postului.
Reclamantul a făcut referire la hotărârea Comisiei Naționale
Extraordinare de Sănătate Publică nr. 61 din 09 septembrie 2021, care
stabilește supravegherea respectării de către persoanele fizice și juridice a
măsurilor de prevenire și control al infecției COVID-19, dar nu și a regimului
în punctele de trecere, misiune care, de asemenea, abuziv i-a fost stabilită
lui, astfel că consideră că nu are statut de agent constatator și, respectiv, nu
putea executa actul administrativ nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, ce
corespunzător duce la nulitatea acestuia.
De asemenea a susținut că, contrazicerea prevederilor ordinului
constă în faptul, că misiunea provizorie stabilită lui, ceea de control în cadrul
Aeroportului International Chișinău asupra respectării de către persoanele
fizice și juridice a măsurilor de prevenire și control al infecției COVID-19
stabilite de CNSP prin hotărârea nr. 61 din 09 septembrie 2021, este pe
3
perioada declarării stării de urgență în sănătate publică, adică până la 30
octombrie 2021, iar conform anexei la ordin termenul delegării este până la
14 noiembrie 2021.
Ordinul de delegare nr. 380/ps din 17 septembrie 2021 a contribuit și
la modificarea timpului de muncă al reclamantului.
Cu referire la prevederile art. 95 Codul muncii, reclamantul a subliniat
că obligațiile de muncă ale șefului Serviciului integritate profesională al
Direcției inspecție efectiv a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
se realizează în decurs de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus
în intervalul de timp 08.00-17.00.
Regimul de muncă în cadrul SPF AIC constituie atât 8 ore pe zi, timp
de 5 zile, cu două zile de repaus în intervalul de timp 08.00-17,00, cât și în 4
schimburi, cu durata schimbului de 12 ore.
Astfel, consideră că, în privința lui a fost aplicat regimul de muncă în
schimburi, ceea ce constituie un abuz și o ilegalitate admisă prin emiterea
ordinului contestat.
Cu toate acestea, din actul administrativ contestat în speță rezultă că
în pofida faptului menținerii funcției și salarizării lui, de facto, a fost supus
unei retrogradări în funcție în lipsa unei abateri în efectuarea serviciului, fapt
ce constituie o încălcare gravă din partea angajatorului.
A notat că, o altă ilegalitate admisă de angajator la emiterea ordinului
șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17
septembrie 2021, constă în conformitatea acestuia cu prevederile art. 101
alin. (5) Codul muncii, conform căruia programul muncii în schimburi se
aduce la cunoștința salariaților cu cel puțin o lună 4 înainte de punerea lui în
aplicare, ceea ce în cazul lui nu a avut loc și în repetate rânduri denotă
nihilismul juridic din partea angajatorului și ilegalitatea actului administrativ
emis.
Cu referire la termenul de contestare al actului administrativ,
reclamantul a specificat că în ordinul șefului Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, nu este indicat
termenul și modul de contestare a actului administrativ în caz de dezacord
cu acesta.
Totodată, în răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr. 35/2-1-L-409/21 din 18 octombrie 2021, nu este indicat termenul și
modul de contestare al actului administrativ în caz de dezacord cu acesta,
aceiași eroare cu privire la modul și termenul de contestare a fost admisă de
pârât și la emiterea răspunsului nr. 35/2-1-L-409/21 din 21 octombrie 2021.
Reclamantul a solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, anularea răspunsului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-409/21 din 18
octombrie 2021, anularea răspunsului Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră nr. 35/2-1-L-409/21 din 21 octombrie 2021, anularea răspunsului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-L-409/21 din 25
4
octombrie 2021, anularea răspunsului Ministerului Afacerilor Interne nr.
44/22-4619 din 17 noiembrie 2021, obligarea reparării prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie
2022, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Alexandru Lupan
împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Ministerului
Afacerilor Interne privind anularea ordinului șefului Inspectoratului General
al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021 în partea delegării
reclamantului Alexandru Lupan la Sectorul Poliției de Frontieră Aeroportul
Internațional Chișinău în perioada de la 20 septembrie 2021 până la 14
noiembrie 2021, anularea actelor administrative emise de Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră în procedura prealabilă nr. 35/2-1-L-409/21
din 18 octombrie 2021, nr. 35/2-1-L-409/21 din 21 octombrie 2021 și nr.
35/2-1-L-409/21 din 25 octombrie 2021, anularea actului administrativ emis
în procedura prealabilă de Ministerul Afacerilor Interne nr. 44/22- 4619 din
17 noiembrie 2021, încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei și
cheltuielilor de judecată în mod solidar de la pârâți în beneficiul
reclamantului.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 19 octombrie 2022,
Lupan Alexandru a declarat apel nemotivat, iar ulterior la 26 ianuarie 2023,
apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13
octombrie 2022, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii
privind admiterea acțiunii.
Prin decizia din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Lupan Alexandru împotriva hotărârii din 13
octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, legalitatea
ordinului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 380/ps din 17
septembrie 2021, acesta fiind emis cu respectarea strictă a prevederilor
legislației în vigoare.
Instanța a notat că, ordinul Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră nr. 380/ps din 17 septembrie 2021, a fost indicat temeiul de drept
în baza căruia a fost dispusă trimiterea în deplasare – pct. 7 subpct. 1) lit. f)
și pct. 18 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1145/2018, pct. 6, pct. 4 lit. b), pct. 12, pct. 27 din
Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica
Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2012, dar și a identificat
temeiurile de fapt care au condiționat emiterea ordinului respectiv –
executarea Hotărârii CNESP.
Instanța a conchis că, sunt nefondate argumentele referitoare la
nemotivarea ordinului contestat. În ordinul contestat, Inspectoratul General
al Poliției de Frontieră fiind indicat expres temeiurile, care au stat la baza
5
trimiterii lui Lupan Alexandru în deplasare în interes de serviciu pe o
perioadă de 60 de zile.
Instanța de apel a stipulat că la emiterea ordinul de trimitere în
deplasare în interes de serviciu a lui Lupan Alexandru, Inspectoratul General
al Poliției de Frontieră a respectat principiul proporționalității, având în
vedere faptul, că trimiterea reclamantului în deplasare în interes de serviciu
s-a făcut în scopul verificării respectării de către pasagerii de pe Aeroportul
Internațional Chișinău a obligațiilor impuse prin dispozițiile și hotărârile
CNESP.
Astfel, măsura oficială întreprinsă de angajator demonstrează
exercitarea dreptului discreționar cu încălcarea art. 137 Codul administrativ,
în ordin nefiind indicată funcția pe care acesta urma să o exercite pe perioada
deplasării și nefiind justificată necesitatea antrenării acestuia la Aeroportul
Internațional Chișinău, însă, această concluzie este neîntemeiată, în
condițiile în care, atunci când dispune trimiterea salariatului în deplasare în
interes de serviciu, angajatorul nu este ținut să indice expres în ordin funcția
pe care acesta urmează să o exercite.
Instanța de apel, a reținut că, angajatorul este obligat să indice funcția
pe care urmează să o exercite salariatul doar în cazul în care are loc transferul
salariatului, procedură descrisă de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 288/2016,
iar atunci când se dispune trimiterea în deplasare în interes de serviciu, o
atare obligație nu este necesară.
Instanța de apel a stipulat că, nu poate reține argumentele apelantului,
deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar
concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor
de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor, care just a
respins și pretențiile subsecvente.
La 25 martie 2024, Lupan Alexandr reprezentat de avocatul Istrati
Adrian a declarat recurs împotriva deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, soluția instanței de apel este
eronată. Deși instanța a concluzionat că actul administrativ a fost motivat
consideră că actul administrativ defavorabil este lipsit de motivare, nefiind
în corespundere cu art.31 din Codul administrativ stabilește că actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate.
Recurentul a invocat că, ordinul nr. 380/ps din 17.09.2021 a fost emis
contrar legii, și este arbitrar din motiv că nu îi oferă recurentului dreptul de
a-și exercita funcția conform fișei de post al funcției deținute, dar îl obligă
să exercite atribuții din alt domeniu de activitate.
Obligațiile de muncă se regăsesc în fisa postului, iar angajatorul prin
ordinul nr.380/ps din 17.09.2021 abuziv si neîntemeiat a atribuit recurentului
6
funcții de control în cadrul Aeroportului International Chișinău asupra
respectării de către persoanele fizice și juridice a măsurilor de prevenire si
control al infecției COVID-19 stabilite de Comisia Națională Extraordinară
de Sănătate Publică pe perioada declarării stării de urgentă în sănătate
publică, precum și asigurarea respectării de către persoane a regulilor de
regim în punctul de trecere a frontierei de stat Chișinău, aerian, care nu țin
de specificul subdiviziunii structurale din care face parte funcția publică,
ignorând tendențios prevederile fișei postului șefului Serviciului integritate
profesională al Direcției inspecție efectiv a IGPF.
Recurentul a susținut că, prin deplasarea recurentului în interes de
serviciu la SPF AIC, de fapt angajatorul abuziv si ilegal i-a schimbat
specificul muncii fără consimțământul acestuia.
A indicat că, în privința sa a fost aplicat regimul de muncă în
schimburi, ceea ce constituie un abuz și o ilegalitate admisă prin emiterea
ordinului prenotat. Din actul administrativ contestat în speță rezultă că în
pofida faptului menținerii funcției și salarizării recurentului, de facto acesta
a fost supus unei retrogradări în funcție în lipsa unei abateri în efectuarea
serviciului, fapt ce constituie o încălcare gravă din partea angajatorului.
În opinia recurentului, în rezultatul punerii în aplicare a actului
administrativ defavorabil (ordinul șefului IGPF nr. 380/ps din 17.09.2021)
recurentului i-au fost cauzate prejudicii morale, i-a fost lezată onoarea și
demnitatea de ofițer, nu s-a ținut cont de capacitățile profesionale ale
reclamantului de care acesta a dat dovadă în activitatea sa în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Poliției de Frontieră, de studiile și abilitățile
de management, astfel fiind impus ilegal să exercite atribuții funcționale
improprii și net inferioare funcției deținute, prin ce i s-a cauzat o traumă
psihologică și s-a admis umilirea recurentului în fața colegilor și în special
față de personalul SPF AIC, al căror conducător a fost în perioada lunilor
iulie-august 2019.
Astfel, consider că atât instanța de fond cât si instanța de apel au emis
în speță hotărâri arbitrare în privința recurentului, care se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Prin referința depusă la 3 mai 2024, Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, invocând temeinicia
și legalitatea decizie instanței de apel.
Prin referința depusă la 21 mai 2024, Ministerul Afacerilor Interne a
pledat pentru inadmisibilitatea recursului, invocând temeinicia și legalitatea
decizie instanței de apel.
LEGISLAȚIA RELEANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
7
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la 18 februarie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.247).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 25 martie 2024. Astfel, că
recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
8
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Lupan Alexandru, reprezentat de avocatul Istrati Adrian, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Lupan Alexandru, reprezentat de avocatul Istrati Adrian,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
9
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Lupan Alexandru, reprezentat de
avocatul Istrati Adrian.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10