3ra-690/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pîna la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ
3ra-690/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Diacon Ghennadi,
reprezentat de avocatul Bîtcă Andrei,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Diacon Ghennadi împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră cu privire la contestarea actului administrativ individual
defavorabil,
împotriva deciziei din 28 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-690/23
NR. PIGD2-21178524-01-3ra-27062023)
Recursul nu se încadrează în prevederile Art.246 Cod administrativ în
redacția până la 1 septembrie 2023. Dezacordul recurentei cu decizia
instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău,
12 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Diacon Ghennadi, reprezentat de avocatul Bîtcă Andrei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 3 decembrie 2021, Diacon Ghennadi a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 10 noiembrie 2021,
de către Șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a fost emis
ordinul nr.498 cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai
Direcției regionale Centru a IGPF al MAI, inclusiv a reclamantului Diacon
Ghennadi - subofițer superior, care a fost sancționat disciplinar cu
concedierea din funcția publică cu statut special. Ordinul nr. 498 din 10
noiembrie 2021 a fost emis în baza concluziei anchetei de serviciu nr. A-210,
inițiată la 5 noiembrie 2021, pe faptul pretinselor acțiuni ilegale admise de
către angajații Direcției regionale Centru al Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu la 5
septembrie 2021. Consideră ordinul de sancționare nr. 498 din 10 noiembrie
2021, ca fiind unul ilegal și nefondat, pasibil de a fi anulat, din următoarele
considerente.
A remarcat reclamantul că, la data de 4 septembrie 2021, în
componența inspector principal Nicu Ciobanu, ofițer al serviciului
intervenții speciale SPF nr. 2 al Direcției regionale Centru a IGPF, inspector
superior Andrei Voina, ofițer al serviciului intervenții speciale SPF nr. 2 al
Direcției regionale Centru a IGPF, inspector superior Alexandru Dragomir,
ofițer superior al Serviciului chinologic al SCF al Direcției regionale Centru
a IGPF și subsemnatului Ghennadi Diacon, subofițer superior SPF nr. 3 al
Direcției regionale Centru a IGPF, a îndeplinit misiunea conform plan-
sarcină, având în dotare automobilul „Volkswagen Amarok”, inclusiv
tehnică specială. Pe parcursul zilei, a îndeplinit misiunea de verificare a liniei
frontierei de stat pe tot segmentul de responsabilitate a SPF „Lopatnic”. La
orele 01:30 a primit indicația de a se deplasa în localitatea Coteala, unde,
fiind reținut un mijloc de transport, urma să fie transmis spre pază, până la
1
sosirea grupei operative a IP Briceni și a evacuatorului. Aproximativ la orele
02:00, ajungând la fața locului, a primit indicația de a asigura paza mijlocului
de transport reținut, până la sosirea grupei operative. Aproximativ la orele
03:10, după plecarea șefului interimar al Direcției regionale Nord, Teut
Andrei, a fost stabilită patrula din cadrul SPF „Larga” împreună cu grupa din
cadrul sectorului Direcției Centru (din care făcea parte), pentru păzirea
mijlocului de transport reținut. La un moment dat (aproximativ la orele
03:35), a observat că patrula din cadrul SPF „Larga” lipsește. Fiind contactat
telefonic membrul patrulei, dl Darinciuc Iulian, acesta a comunicat că se află
la SPF „Larga” iar despre indicația de a asigura paza mijlocului de transport
sechestrat, acesta a comunicat că nu a primit asemenea indicație. Ulterior, în
jurul orelor 05:50, a observat că mijlocul de transport reținut se mișcă din
loc. Tot atunci, reclamantul a reacționat la reținerea acestuia, raportând
totodată dlui Teut Andrei despre răpire. În timpul urmăririi mijlocului de
transport, pe traseu au fost aruncate obiecte improvizate de stopare a
mijloacelor de transport, fiind obligați să se oprească pentru ocolirea
obstacolelor. În acest timp, au apărut alte automobile, care au blocat accesul
pe drumul pe care s-a deplasat mijlocul de transport sechestrat, astfel că nu
au avut posibilitate fizică să-l rețină. Au cercetat urmele automobilului din
sectorul dat, fiind observate urme proaspete, care se îndreptau spre marginea
s. Coteala - s. Berlinți. Despre toate aceste acțiuni, a raportat superiorilor,
însă careva acțiuni în vederea suportului de a asigura paza și integritatea
mijlocului de transport sechestrat, nu am primit. În consecință, au devenit ce-
i răspunzători și vinovați de situația creată. Explicațiile date în cadrul
anchetei de serviciu nu au fost apreciate obiectiv iar toată concluzia anchetei
de serviciu se bazează pe constatări neprobate și subiective. Nu este clară
cum a fost stabilită vinovăția în săvârșirea abaterii disciplinare, mărimea
acesteia pentru fiecare parte. Pe tot parcursul anchetei de serviciu, i s-a
reproșat că au fost mituiți și că intenționat au lăsat să plece mijlocul de
transport, fapt pe care îl respinge categoric, or pe tot parcursul activității sale
la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, nu a fost implicat în scheme
de corupție, și-a îndeplinit serviciul corect, eficient și responsabil.
Reclamantul a notat, că, fiind transmise materialele la PCCOCS si
Procuratura Anticorupție, urmau a fi intentate dosare penale pe fapte de
corupție, însă PCCOCS și Procuratura Anticorupție nu au intentat vreun
dosar penal, din motiv că nu a existat și nu există faptul săvârșirii infracțiunii.
Aceste aspecte însă nu au influențat concluzia anchetei de serviciu.
Potrivit art. 6 alin. (5) al Legii nr. 283 din 28.12.2011 cu privire la
Poliția de Frontieră: „Pentru asigurarea realizării sarcinilor de prevenire și
combatere a criminalității transfrontaliere, inclusiv a traficului de ființe
2
umane, a organizării migrației ilegale, a trecerii ilegale a frontierei de stat, a
contrabandei, a falsificării și folosirii frauduloase a documentelor, Poliția de
Frontieră, în limitele stabilite de legislație, exercită urmărirea penală,
constată și examinează contravențiile, întreprinde expertiza judiciară,
efectuează măsuri speciale de investigație”.
În raport cu această normă, reclamantul a specificat că, situația creată
nu a fost gestionată eficient de către organele abilitate, și aici se referă la:
lipsa unei patrule, care ar asigura paza automobilului, ei plecând imediat ce
a plecat șeful Direcției regionale Nord, Teut Andrei; grupa operativă a IP
Briceni, care urma să intervină imediat la fața locului, inclusiv evacuatorul;
inacțiunile procurorului sau respectiv a judecătorului de instrucție, care ar
permite accesul legal în interiorul mijlocului de transport.
Conform art. 56 alin. (1) al Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne: „Funcționarul public cu statui special care încalcă cu vinovăție
competențele legale și atribuțiile de serviciu ce îi revin este tras la răspundere
disciplinară, civilă, contravențională sau penală, în funcție de gravitatea
situației.”
Potrivit art. 57 al aceleiași Legi: „Se consideră abateri disciplinare
acțiunile sau inacțiunile funcționarului public cu statut special, săvârșite cu
vinovăție, care încalcă prevederile legilor, ale altor acte normative,
restrângerile, regimul de interdicții și incompatibilități din prezenta lege,
cerințele din fișa postului.”
Conform art. 58 alin. (5) al Legii menționate: „La individualizarea
sancțiunii disciplinare se ține seama de activitatea anterioară a funcționarului
public cu statut special, de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea
disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de
vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea consecințelor faptei
comise.”
Atestă reclamantul că, deși a reacționat cu promptitudine la situația
creată, a întâmpinat diferite obstacole create de persoane necunoscute, care
au acționat organizat pentru a răpi mijlocul de transport sechestrat. Această
situație nu s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi asigurat suportul operativ al echipelor
de anchetă. În acest caz, ancheta de serviciu a fost inițiată doar în privința
grupei noastre. În acțiunile celorlalți funcționari, nu a fost stabilită vreo
abatere disciplinară.
Conform pct. 94 al Hotărârii Guvernului nr. 409 din 07.06.2017 cu
privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne: „Concedierea este o
3
măsură disciplinară extremă și se aplică pentru încălcări sistematice ale
disciplinei de serviciu sau pentru comiterea unei abateri disciplinare grave.”
Consideră reclamantul că, ancheta de serviciu a fost doar o formalitate
pentru a întemeia eliberarea ordinului de concediere, or, nici o probă în
confirmarea vinovăției lor nu a fost prezentată, ci din contra s-a confirmat că
au acționat în conformitate cu legea și instrucțiunile primite.
Potrivit art. 61 alin. (1) al Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne: „Actul administrativ individual de sancționare disciplinară se
contestă de către funcționarul public cu statut special direct în instanța de
judecată.” Prevederi similare sunt reglementate în pct. 101 al Hotărârii
Guvernului nr. 409 din 07.06.2017 cu privire la aprobarea Statutului
disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne.
Conform art. 206 alin. (1) Cod administrativ: „O acțiune în contencios
administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act
administrativ individual (acțiune în contestare).”
Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează, în art.6,
dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul
de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil,
de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî
fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.”
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 283 din
28.12.2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art. 56, 57, 58, 61 al Legii nr.
288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Hotărârii Guvernului nr. 409 din 07.06.2017
cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. art. 2, 3, 17, 18, 22,
93, 189, 206 alin. (1) lit. a), 211, 212, 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ
al Republicii Moldova, art. 6, 13 CEDO.
Ghennadi Diacon a solicitat, anularea totală a actului administrativ
individual, Ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 498
din 10 noiembrie 2021, cu privire la sancționarea disciplinară a lui Diacon
Ghennadi, angajat a Direcției regionale Centru a IGPF al MAI
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea în contencios administrativ depusă de Diacon Ghennadi
4
împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind contestarea
actului administrativ individual defavorabil, a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 octombrie 2022, în interiorul termenului prevăzut de art. 232
alin. (1)-(2) Cod administrativ, Diacon Ghennadi a declarat apel împotriva
hotărârii din 19 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin
care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri
prin care să fie admisă acțiunea depusă de Diacon Ghennadi.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
respins apelul depus de Diacon Ghennadi, și s-a menținut hotărârea din 19
octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că soluția primei
instanțe este corectă atât sub aspectul aplicării normelor legale, cât și al
evaluării circumstanțelor de fapt, iar apelul formulat de Diacon Ghennadi nu
aduce argumente juridice sau factuale suficiente pentru a răsturna soluția
adoptată.
În analiza sa, instanța de apel a reținut că, în urma controlului efectuat,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a stabilit că, reclamantul
Ghennadi Diacon, având calitatea de funcționar public cu statut special, fiind
persoană cu funcții de răspundere cu anumite drepturi și obligațiuni în
vederea exercitării funcțiilor atribuite, îndeplinind necorespunzător
obligațiile de serviciu, prin inacțiunile sale a încălcat vădit prevederile art.
50 lit. d) și n) din Legea nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, conform cărora
funcționarul public trebuie să fie disciplinat și vigilent, să manifeste inițiativă
și perseverență, să-și consacre activitatea profesională îndeplinirii
competente, integre, corecte și conștiincioase a atribuțiilor de serviciu, să
acorde sprijin colegilor în executarea atribuțiilor de serviciu. Or, reclamantul
având o atitudine neglijentă față de atribuțiile sale de serviciu, nu și-a dat
seama de caracterul prejudiciabil al inacțiunilor admise și nu a prevăzut
posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși trebuia și putea să le
prevadă, nu a întreprins măsurile necesare pentru asigurarea integrității
bunului aflat sub pază, așa cum, în conformitate cu art. 7 lit. f) din Legea nr.
283 din 28.12.2011, cu privire la Poliția de Frontieră, era împuternicit și
obligat să aplice temporar restricții, ori să interzică circulația persoanelor și
a mijlocului de transport, să nu permită accesul lor pe unele terenuri în timpul
operațiunilor de frontieră și ca urmare a inacțiunilor admise automobilului
5
de model „Volkswagen LT”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, depistat
în raionul Briceni satul Coteala, în compartimentul marfar a cărui au fost
observate mărfuri și colete pretins de contrabandă, a fost răpit de persoane
necunoscute, fapt ce a creat imposibilitatea documentării calitative și sub
toate aspectele a încălcării transfrontaliere depistate.
Instanța a considerat că în speță, că apelantul/reclamantul Ghennadi
Diacon, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, a admis acțiuni
manifestate prin atitudine neglijentă față de atribuțiile sale, nu și-a dat seama
de caracterul prejudiciabil al inacțiunilor sale și nu au prevăzut posibilitatea
survenirii urmărilor prejudiciabile, nu a întreprins măsurile necesare pentru
asigurarea combaterii criminalității transfrontaliere și integrității bunului
aflat sub custodia IGPF, prin ce a comis o abatere disciplinară gravă, care a
prejudiciat grav imaginea autorității în care activează.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, ordinul din 10 noiembrie
2021, emis de Inspectorul General al Poliției de Frontieră în privința lui
Ghennadi Diacon, conține descrierea consecințelor faptei comise de către
reclamant. În această ordine de idei, primul indicator al existenței unei fapte
prejudiciabile este rezultatul acțiunilor săvârșite, adică consecințele
prejudiciabile ale încălcărilor admise. Respectiv, se constată cu certitudine
că, atât în ordinul contestat, cât și în concluzia anchetei de serviciu inițiate
în privința reclamantului se face referire la consecințele abaterilor
disciplinare admise de către Ghennadi Diacon.
În ordinea celor enunțate, instanța de apel a reținut că, sancțiunea
disciplinară este o formă a răspunderii juridice represive, adică mijloc de
constrângere aplicabilă autorilor abaterilor disciplinare. Sancțiunile
disciplinare urmăresc într-un final scopul evitării producerii pe viitor a unor
fapte de acest fel, iar scopul sancțiunilor disciplinare este apărarea ordinii de
drept și educarea funcționarilor de a acționa în spiritul respectării și asigurării
acesteia, evidențiindu-se astfel atât caracterul represiv și coercitiv al
sancțiunii, cât și cel preventiv-educativ. Astfel, potrivit pct. 91 alin. 5) din
Statutul disciplinar menționat, la aplicarea sancțiunii disciplinare se va ține
cont de gravitatea abaterii disciplinare și consecințele acesteia, iar punctele
92 și 93 concretizează că, gravitatea abaterii disciplinare se determină în
funcție de consecințele acesteia.
Instanța a remarcat că reține ca întemeiată concluzia instanței de fond
cu privire la faptul că, aplicarea sancțiunii disciplinare – concedierea din
funcția publică cu statut special, este proporțională în coraport cu acțiunile
lui Ghennadi Diacon și la aplicarea acesteia s-a ținut cont de activitatea
anterioară a reclamantului. Or, la caz se atestă că, la individualizarea
6
sancțiunii disciplinare, autoritatea publică a ținut cont de activitatea
anterioară a reclamantului, de cauzele, gravitatea și consecințele faptei, de
gradul de vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea
consecințelor faptei comise.
Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul
apelantului cu privire la faptul că instanța de fond a apreciat subiectiv
concluzia anchetei de serviciu, stabilind vinovăția lui Diacon Ghennadi. Or,
la emiterea actelor administrative individuale defavorabile în privința lui
Ghennadi Diacon, autoritatea a respectat limitele dreptului discreționar.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 martie 2023, Diacon Ghennadi, reprezentat de avocatul Bîtcă
Andrei, a depus recurs nemotivat, iar la 17 iulie 2023, a prezentat motivarea
recursului împotriva deciziei din 28 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, cu emiterea unei
decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Diacon Ghennadi, reprezentat de avocatul
Bîtcă Andrei, a invocat că soluția instanței de apel este eronată, iar în acest
context a susținut că instanțele inferioare au interpretat greșit normele legale
aplicabile și au aplicat nejustificat sancțiunea disciplinară în baza unor acte
administrative care contravin legislației primare, fiind apreciate arbitrar și
subiectiv probele existente la materialele cauzei, nefiind luate în considerație
toate circumstanțele ce au importanță pentru examinarea justă a pricinii.
De asemenea, recurentul a susținut că, consideră că instanțele au
apreciat subiectiv concluzia anchetei de serviciu, stabilind vinovăția lau
Diacon Ghennadi în circumstanțele descrise, or, ansamblul evenimentelor
care au avut loc la data de 04 septembrie 2021, permit a constata că acțiunile
lui Diacoon Ghennadi au fost legale și conform fișei de post.
La 19 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră copia recursului depus de
Diacon Ghennadi, reprezentat de avocatul Bîtcă Andrei, cu înștiințarea
despre necesitarea prezentării referinței (f.d.132).
Prin referința din 9 august 2023, Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
7
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător
prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu
rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este
depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a
fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs
nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă
de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei contestate a fost
8
notificat reprezentatului lui Diacon Ghennadi, avocatul Bîtca Andrei, în mod
electronic, la 10 martie 2023, iar copia deciziei integrale a fost notificată, în
mod electronic, la 18 iunie 2023 (f.d.122,125).
Din acest motiv, Completul de judecată consideră că la declararea
recursului, Diacon Ghennadi, reprezentat de avocatul Bîtcă Andrei, a
respectat prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în
redacția în vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
9
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Diacon Ghennadi, reprezentat de
avocatul Bîtcă Andrei.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10