3ra-630/23 — anularea actului adminstrativ individual nefavorabil, obligarea restabilirii in functie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ individual nefavorabil, obligarea restabilirii in functie
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pina la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ, versiunea pina la 1 septembrie 2023
3ra-630/23 — anularea actului adminstrativ individual nefavorabil, obligarea restabilirii in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Mocrii Alexandru,
reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mocrii Alexandru împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil și obligarea restabilirii în funcție,
împotriva deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-630/23
NR. PIGD 2-22034212-01-3ra-12062023)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023; Art. 246 Cod
administrativ (versiunea până la 1 septembrie 2023).
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: L.Holevițcaia,
Instanța de apel : G.Mîra, I.Dutca, D.Băbălău,
04 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Mocrii
Alexandru, reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 martie 2022, Mocrii Alexandru a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliței de Frontieră, prin
care a solicitat: anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră nr. 127/ps din 01.03.2022 „Cu privire la sancționarea disciplinară
a angajatului Sectorului poliției de frontieră „Briceni” al Direcției regionale
Nord al GPF al MAI, comisar Mocrii Alexandru Mihail” ca fiind ilegal;
obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră să emită actul
administrativ individual privind restabilirea lui Mocrii Alexandru în funcția
de Șef de schimb al Unității de control al frontierei ai Sectorului poliției de
frontieră „Briceni” al Direcției regionale Nord a IGPF; Obligarea
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră să emită actul administrativ
individual privind acordarea despăgubirilor dlui Mocrii Alexandru, cu titlu
de reparare a prejudiciului moral, în mărimea unui salariu mediu lunar al lui
Mocrii Alexandru; încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră în beneficiul lui Mocrii Alexandru, suma de 10 000 lei, cu titlu de
compensare a cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că potrivit ordinului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.127/ps din 01.03.2022,
Mocrii Alexandru Mihail a fost sancționat disciplinar cu concediere din
funcția publică cu statut special. Reclamantul consideră că ordinul respectiv
a fost adoptat ilegal și urmează a fi anulat. A indicat că în cadrul anchetei de
serviciu, lui i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Consideră că, relevante la caz, sunt constatările Curții Constituționale
expuse în Decizia nr.50/2016 din 06.09.2016, unde Curtea a indicat §30 [...]
Or, ancheta de serviciu nu poate fi desfășurată în perioada aflării angajatului
în concediu anual de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical.
În caz contrar am putea fi în prezența unor elemente care ar afecta dreptul la
apărare.
Potrivit ordinului contestat s-a reținut că, în fapt, Mocrii Alexandru ar
fi comis următoarele acțiuni: (i) folosirea ilegală, în afara orelor de serviciu
a uniformei de serviciu la data de 30.11.2021 orele 11-12:00, la data de
15.02.2022; (ii) amenințarea cu arma la 30.11.2021 a cet.Lidia Moroșanu;
(iii) abuzarea de calitatea oficială și compromiterea prin activitatea privată,
prestigiul instituției din care face parte, iar aceste acțiuni au fost calificate ca
fiind încălcări grave. Ca temei de drept, pentru încetarea raportului de
serviciu a funcționarului public cu statut special, a fost indicat art.38 alin.(1)
lit.j) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Reclamantul a susținut că nu a fost temei pentru concedierea lui din
funcția publică cu statut special, în baza art.38 alin.(1) lit.j) din Legea
nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, deoarece nu a comis careva încălcări grave.
La caz, consideră că, „încălcarea gravă” reținută în acțiunile lui,
urmează a fi raportată la prevederile art.2111 din Codul muncii. În speță,
acțiunile imputate lui Mocrii Alexandru de (i) folosirea ilegală, în afara
orelor de serviciu a uniformei de serviciu la data de 30.11.2021 orele 11-
12:00, la data de 15.02.2022; (ii) amenințarea cu arma la 30.11.2021 a
cet.Lidia Moroșanu; (iii) abuzarea de calitatea oficială și compromiterea prin
activitatea privată, prestigiul instituției din care face parte, nu constituie
încălcări grave în sensul art.2111 din Codul muncii, calificarea făcută de
către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în mod evident a fost una
greșită, iar ca rezultat Mocrii Alexandru a fost concediat ilegal din funcția
publică cu statut special.
A menționat că, faptele imputate lui, care au constituit motiv de tragere
la răspundere disciplinară, urmează a fi evaluate și examinate drept
„încălcări grave”, potrivit art.38 alin.(1) lit.j) din Legea nr.288 din 16
decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la prevederile legale care
instituie principii și reguli ce determină comportamentul funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și
criterii legale de determinare a gravității abaterii disciplinare în funcție de
consecințele abaterii disciplinare și de modul de comitere a acesteia (a se
vedea, în acest sens, DCC nr.99 din 17 octombrie 2017, DCC nr.46 din 8
iulie 2016 și DCC nr.10 din 07 octombrie 2019).
La caz, ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr.127/ps din 01.03.2022 nu conține absolut nici o informație care ar fi fost
consecințele abaterilor disciplinare imputate lui Mocrii Alexandru, ori
careva consecințe nici nu au survenit. Or, prin neindicarea în ordinul
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.127/ps din 01.03.2022 a
informației privind consecințele abaterilor disciplinare imputate lui Mocrii
Alexandru, se constată că de facto lipsesc careva consecințe.
În subsidiar reclamantul menționează că, pentru a atrage un funcționar
public cu statut special la răspundere disciplinară este necesară întrunirea
unor condiții: 1) persoana trasă la răspundere trebuie să dețină calitatea de
funcționar public cu statut special; 2) respectivul funcționar să fi săvârșit o
abatere disciplinară prescrisă de lege; 3) fapta ilicită să producă un rezultat
periculos; 4) să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul
socialmente periculos. Răspunderea disciplinară poate fi angajată numai
dacă sunt întrunite toate elementele constitutive ale abaterii, iar absența
oricăreia dintre ele face ca abaterea și, pe cale de consecință, răspunderea să
nu poată exista. La caz, în urma acțiunilor imputate lui Mocrii Alexandru, nu
a fost produs careva rezultat periculos, respectiv, Mocrii Alexandru nu putea
fi concediat din funcția publică cu statut special. În speță, contrar celor
indicate, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr.127/ps din 01.03.2022, Mocrii Alexandru în mod ilegal, a fost concediat
din funcția publică cu statut special.
De asemenea, a indicat că, a folosit uniforma de serviciu la data de
30.11.2021 orele 11-12:00 și la data de 15.02.2022 absolut legal. În
conformitate cu pct.5 din Regulile de port a uniformei și a însemnelor
distinctive ale Poliției de Frontieră aprobate prin anexa nr.1 la ordinul MAI
nr.316 din 15.07.2020 cu privire la modificarea ordinului MAI nr.25/2013,
cu dreptul de asigurare cu uniformă și însemne distinctive, dispun persoanele
menționate la pct.3 ale prezentelor reguli, din ziua acordării gradului special
corespunzător, cu excepția persoanelor care și-au încetat activitatea care au
dreptul de a purta uniforma eliberată în timpul exercitării serviciului. Or,
Mocrii Alexandru fiind încadrat în funcția publică cu statut special are
dreptul la purtarea uniformei de serviciu. În parte ce ține de faptul dacă
Mocrii Alexandru la data de 30.11.2021 orele 11-12:00 și la data de
15.02.2022 se afla sau nu la îndeplinirea obligațiilor de serviciu menționează
că potrivit prevederilor legale, ultimul se afla la îndeplinirea obligațiilor de
serviciu, respectiv avea dreptul la purtarea uniformei de serviciu.
Referitor la fapta imputată lui, de amenințare cu arma la 30.11.2021 a
cet.Lidia Moroșanu, reclamantul a menționat că, nu a comis asemenea
acțiuni, aceste fiind niște interpretări eronate a pârâtului și a Lidiei
Moroșanu. Astfel, fiind chestionată Lidia Moroșanu a declarat că, la
30.11.2021, în timpul conflictului Mocrii Alexandru ar fi strigat că va scoate
pistolul și va vedea ce se va întâmpla. Fiind chestionat Mocrii Alexandru a
declarat că în cadrul conflictului din 30.11.2021 nu a amenințat pe nimeni,
doar a declarat că el are pistol. Dar careva armă asupra sa nu avea. Potrivit
imaginilor video, fixate din timpul conflictului, se constată indubitabil că,
Mocrii Alexandru nu a amenințat pe Lidia Moroșanu cu arma. Or, imaginile
video redau obiectiv circumstanțele cazului, iar aceste imagini video
prevalează asupra declarațiilor Lidiei Moroșanu, care urmau a fi apreciate
critic, reieșind din conflictele anterioare avute cu Mocrii Alexandru. Cu atât
mai mult, în lipsa armei asupra reclamantului, amenințarea cu armă reținuta
în acțiunile lui Mocrii Alexandru este una iluzorie. Astfel, pârâtul derogând
de la prevederile art.92 Cod administrativ, a făcut o apreciere arbitrară a
probelor, cu scopul de a-l concedia pe reclamant din funcția publică cu statut
special. Or, art.92 Cod administrativ, stipulează că, autoritatea publică
decide conform convingerii sale libere dacă consideră o faptă drept existentă,
luând în considerare întreaga procedură administrativă, inclusiv toate
probele. Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care au importanță
pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților.
În partea ce ține de fapta imputată de abuzare de calitatea oficială și
compromiterea prin activitatea privată, prestigiul instituției din care face
parte, reclamantul a indicat că, în ordinul Inspectoratului General al Poliției
de Frontieră nr.127/ps din 01.03.2022, nu sunt indicate care ar fi aceste fapte.
Respectiv, se constată că lui Mocrii Alexandru i-au fost imputate aceste
abateri disciplinare, care însă nu au fost descrise în ce ar consta acestea, ceea
ce indică la lipsa unor asemenea abateri disciplinare.
Mai menționează că, concediere din funcția publică cu statut special,
se aplică de obicei, pentru abateri de mare gravitate, adică mai grave decât
cele pentru care i se poate acorda retrogradarea din funcție/grad sau mustrare
aspră, sau pentru săvârșirea repetată a unei abateri(fapte) care anterior a fost
sancționată mai blând sau chiar a rămas nesancționată. Analizând ordinul
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.127/ps din 01 martie 2022,
se constată că pârâtul nu a motivat individualizarea pedepsei aplicate lui
Mocrii Alexandru. Or, potrivit art.59 alin.(5) din Legea nr.288/2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, la individualizarea sancțiunii disciplinare se ține seama de activitatea
anterioară a funcționarului public cu statut special, de împrejurările în care a
fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele
acesteia, de gradul de vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea
consecințelor faptei comise.
De asemenea, reclamantul menționează că, potrivit art.16 alin.(1) și
(2) din Codul administrativ, dreptul discreționar al autorității publice
reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții posibile
corespunzătoare scopului legii, atunci când aplică o dispoziție legală.
Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare. Astfel, emiterea actului administrative individual în
baza dreptului discreționar presupune rezistența unui test legal în persoana
autorității publice; - autorității publice i se oferă discreție pentru a decide
indiferent dacă ar trebui să acționeze sau nu într-un caz specific, ceea ce
înseamnă testul de selecție a măsurii; - la discreția autorității publice, trebuie
să fie determinată o consecință legală din mai multe măsuri posibile, permise
în fiecare caz. Astfel, potrivit testului respectiv autoritatea publică are
posibilitatea de a alege o măsură.
La fel, indică că, potrivit art.31 din Codul administrativ, actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate. Din aceeași perspectivă art.118 alin.(1) din Codul administrativ
statuează că, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun
considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În
motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în
considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor
discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care
autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. În speță, în
conținutul ordinului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.127/ps
din 01 martie 2022, se constată că pârâtul nu a motivat individualizarea
pedepsei aplicate lui Mocrii Alexandru.
Prin cererea de concretizare reclamantul a solicitat obligarea
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră să emită actul administrativ
individual privind plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga
perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât
salariul mediu al salariatului pentru această perioadă. (f.d.57-58).
Prin hotărârea din 28 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
depusă de Mocrii Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră privind contestarea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea restabilirii în funcție, achitarea drepturilor salariale,.
La 29 iulie 2022, Mocrii Alexandru prin intermediul avocatului Vadim
Ciobanu, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a
solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă
acțiunea.
Prin decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Mocrii Alexandru prin intermediul avocatului Vadim
Ciobanu cu menținerea hotărârii din 28 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani.
În motivarea deciziei emise, instanța de apel a concluzionat că
procedura disciplinară desfășurată împotriva reclamantului Mocrii
Alexandru a respectat prevederile legale în vigoare și că faptele imputate
acestuia constituiau încălcări grave ale disciplinei de serviciu, justificând
astfel măsura concedierii. Instanța a considerat că argumentele reclamantului
privind încălcarea dreptului său la apărare, invocarea deciziilor Curții
Constituționale și caracterul nelegal al ordinului de concediere nu au fost
suficiente pentru a invalida sancțiunea aplicată. În consecință, apelul
formulat de reclamant a fost respins, menținându-se decizia Judecătoriei
Chișinău de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
La 14 februarie 2023, Mocrii Alexandru reprezentat de avocatul
Vadim Ciobanu, a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din
31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. iar la 16 iunie 2023 a prezentat
cererea de recurs motivată, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de
apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizi noi, prin care
acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel a
încălcat dreptul său la apărare, nu a motivat adecvat hotărârea și a evaluat
eronat probele, ceea ce a condus la o interpretare greșită a legii și la concluzii
contradictorii cu circumstanțele de fapt. Aceste erori au determinat o soluție
injustă și neîntemeiată, justificând astfel solicitarea de casare a hotărârii și
reexaminarea cauzei. Reclamantul susține că i-a fost încălcat dreptul la
apărare, deoarece ancheta de serviciu s-a desfășurat în perioada în care era
în concediu medical și nu a avut suficient timp pentru a se apăra
corespunzător. Ordinul de sancționare a fost emis și adus la cunoștință în
timpul concediului medical, ceea ce contravine prevederilor legale.
Consideră că instanța nu a motivat corespunzător hotărârea și nu a răspuns
la argumentele reclamantului. Hotărârea este arbitrară, deoarece instanța a
făcut trimitere la principii de drept fără a explica relevanța acestora în speță.
De asemenea, instanța nu a analizat dacă acțiunile imputate constituie o
încălcare gravă a disciplinei de serviciu. Recurentul argumentează că
instanțele de fond și apel au preluat argumentele pârâtului fără a efectua
propria analiză a probelor, în special a imaginilor video care ar demonstra că
Mocrii Alexandru nu a amenințat-o pe Lidia Moroșanu cu arma la
30.11.2021. Instanțele nu au analizat critic declarațiile contradictorii ale
Lidiei Moroșanu și nu au ținut cont de probele video. Instanțele au ignorat
circumstanțele de fapt și probele video care indică că amenințarea cu arma
este una iluzorie, dat fiind că Mocrii Alexandru nu avea arma asupra sa în
momentul conflictului. Aceste concluzii contradictorii cu probele din dosar
au condus la o soluție injustă și neîntemeiată.
Consideră că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată,
rezultând din încălcarea normelor de drept material și interpretarea eronată a
legii. Instanța de apel nu a luat în considerare toate circumstanțele relevante
pentru o examinare justă a cauzei. Recursul se întemeiază în baza
prevederilor art.art.244-248 Cod administrativ.
La 02 august 2023, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a
depus referință la recursul declarat, prin care a solicitat respingerea
recursului ca fiind inadmisibil și neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
Art.XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, copia dispozitivului a fost notificat
reprezentantului recurentului la data de 08 februarie 2023 prin intermediul
poștei electronice. Cerere de recurs nemotivată a fost depusă la datat de 14
februarie 2023. Copia deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău a fost
notificată la 29 mai 2023. Iar, motivarea recursului a fost depusă la 16 iunie
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
că la depunerea recursului, recurentul a respectat termenele prevăzute la
art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar
la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Mocrii Alexandru, reprezentat de
avocatul Vadim Ciobanu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc