3ra-359/23 — contestarea actului administrativ individual defavorabil

3ra-359/23 — contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-359/2023

2-22036051-01-3ra-29032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexandru Bostan reprezentat

de avocatul Marian Bucătaru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Alexandru Bostan împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actelor

administrative individuale defavorabile,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 martie 2022, Alexandru Bostan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne, solicitând anularea ordinului nr. 76/ps din 17.02.2022 al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră.

În motivarea acțiunii a invocat că, activează în cadrul Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne din 20.01.2011 până în

prezent.

Pe parcursul activității a fost de mai multe ori premiat, mulțumit de către

conducerea ministerului.

La 06.01.2022, în baza sesizării șefului sectorului Poliției de Frontieră

/Giurgiulești-2/ al Direcției regionale Sud, comisar principal Alexandru Voloșin, de

către șeful interimar al Direcției regionale Sud, comisar principal Vasili Damaschin

a fost inițiată ancheta de serviciu nr.As-3-102, fiind finalizată la 03.02.2022.

Prin Ordinul nr. 76/ps din 17.02.2022 al Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră al MAI cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului public cu

statut special, a fost sancționat disciplinar cu - concedierea din funcția deținută. În

conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce țin de

activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate

prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai

dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor

1

prezentului cod.

Prin emiterea Ordinului nr. 76/ps din 17.02.2022 al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră al MAI, nu a fost ținut cont de rigorile legale și a admis încălcări

substanțiale în acest sens și anume contrar prevederilor din Legea privind funcția

publică și statutul funcționarului public, sancțiunea disciplinară, cu excepția celei

specificate la art. 58 lit. a), nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a

faptei imputate și după audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia

de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii. Din comisia

de disciplină face parte în mod obligatoriu un reprezentant al organizației sindicale

reprezentative sau, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii

publici nu sunt organizați în sindicat, un reprezentant desemnat prin votul majorității

funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină.

Reieșind din materialele anchetei de serviciu deduce partea reclamantă că

Bostan Alexandru nu este membru al Uniunii Sindicale Sud al Asociației Sindicale

„Frontieră”, respectiv la cercetarea cazului urma să participe un reprezentant

desemnat prin votul majorității funcționarilor publici.

De asemenea, contrar prevederilor Statutului Disciplinar al funcționarului

public cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne și anume pct. 48

potrivit căruia sarcinile anchetei de serviciu sânt examinarea sub toate aspectele,

completă și obiectivă a circumstanțelor abaterilor disciplinare comise de către

funcționari, stabilirea cauzelor și condițiilor care au condus la comiterea abaterilor

disciplinare. Adică, pârâta nu a elucidat pe deplin și sub toate aspectele presupusa

abatere disciplinară comisă de reclamant, nu au stabilit circumstanțele în care s-a

comis presupusa abatere disciplinară.

A evidențiat că, prin aplicarea sancțiunii disciplinare - concedierea, pârâtul nu

a individualizat sancțiunea disciplinară și anume nu a ținut seama de activitatea

anterioară a reclamantului Alexandru Bostan, de împrejurările în care a fost săvîrșită

pretinsa abatere disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de

gradul de vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea consecințelor

pretinsei fapte comise.

A notat că, nu este clară și nu este motivată soluția pârâtului de ce s-a aplicat

cea mai aspră sancțiune disciplinară - concediere din funcția publică cu statut

special, în coraport cu cu altele posibile sancțiuni a) avertisment; b) mustrare; c)

mustrare aspră; d) retrogradare cu un grad special; e) retrogradare în funcție. Nu

există o motivare în neaplicarea acestora, în coraport situației de fapt, și a

consecințelor. La caz, careva consecințe nu există.

Totodată, întru respectarea obligațiilor de serviciu și funcției deținute,

reclamantul contrar afirmațiilor că a introdus date eronate în SIIPF, a împiedicat

stabilirea adevărului în cadrul anchetei, nu a îndrumat și nu a învățat angajații din

cadrul schimbului, consideră că acestea afirmații sunt neclare, or însuși pârâtul

confirmă că, reclamantul în cadrul anchetei a prezentat explicații, care confirmă

respectarea procedurii de introducerea datelor corecte în SIIPF, a respectat normele

tehnologice la controlul unităților de transport și a persoanelor ce traversează

frontiera de stat, la caz a identificat persoana fizică, mijlocul de transport, lipsa

contravenției, etc.

Atrage atenția reclamantul că, nu avea dreptul de a refuza ieșirea și/sau intrarea

persoanelor fizice, întrucât nu au existat motive de interzicerea ieșii și nepermiterea

intrării în Republica Moldova,.

2

De asemenea, evidențiază partea reclamantă că, dacă totuși la data de

10.02.2022 prin scrisoarea nr.35/22-508 s-a sesizat DG teritorială Sud al CNA

pentru examinarea acțiunilor sale prin prisma prevederilor art. 312 din Codul

contravențional și la caz nu este o soluție pe acest fapt, procedura administrativă în

speță urma a fi suspendată pînă la emiterea actului administrativ respectiv,

efectuarea operațiunii administrative respective sau până la emiterea unei hotărâri

judecătorești definitive, astfel ordinul nr. 76/ps din 17.02.2022 al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră al MAI prin care Alexandru Bostan a fost sancționat

disciplinar cu concedierea din funcția publică cu statut special, contravine și

prevederilor art. 59 al Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

A comunicat că, măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă

dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.

Reiterând cele relatate supra, consideră partea reclamantă că ordinul nr. 76/ps din

17.02.2022 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI prin care

reclamantul a fost sancționat disciplinar cu concedierea din funcția publică cu statut

special, este unul neîntemeiat și urmează a fi declarat nul de instanța de judecată

deoarece ancheta de serviciu care a stat la baza emiterii ordinului a fost defectuoasă,

nicidecum imparțială și cu grave abateri de a respectarea legislației.

Prin hotărârea din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Alexandru Bostan împotriva

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de apel declarată de Alexandru Bostan prin intermediul

avocatului Marian Bucătaru cu menținerea hotărârii din 22 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, faptele imputate intimatului

prin ordinul contestat, stabilite în urma anchetei de serviciu, se încadrează în

noțiunea prevăzută de Lege de abatere disciplinară, deoarece faptele respective

vizează încălcarea de către intimat a atribuțiilor funcționale, stabilite de fișa postului,

dar și dispozițiile legale, respectarea cărora este pusă în sarcina intimatului de

normele citate supra.

A conchis că, trimiterile intimatului și concluziile primei instanțe la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării sancțiunilor

disciplinare nu sunt determinante în contextul în care condițiile respective, expuse

în jurisprudența Curții Europene, au fost respectate de către angajator, acesta luând

în considerație și obiecțiile inrimatului, asupra cărora există o expunere în concluzia

anchetei de serviciu, aprobarea căreia denotă preluarea acestei argumentări de către

angajator per ansamblu.

Cu referire la consecințele abaterilor comise de către intimat, instanța de apel a

reținut că încălcarea atribuțiilor funcționale și a cerințelor actelor normative ce

reglementa activitatea intimatului în funcția deținută este succedată, prin însăși

caracterul acestor fapte, de consecințe negative în condițiile în care Legea impune

intimatului în calitate de funcționar public cu statut special obligația respectării

Legii, neexecutarea acestei obligații fiind urmată de neatingerea de către angajator a

scopului scontat al funcției acordate intimatului, fiind, concomitent, afectată și

3

imaginea funcției, în special, și a autorității publice, în general. Or, instanța relevă

că legiuitorul nu impune în calitate de condiție obligatorie pentru atribuirea unei

fapte a caracterului de abatere disciplinară existența unor consecințe materiale

(prejudicii materiale, distrugere de bunuri, vătămarea sănătății, etc.), încălcarea

exigențelor legale și a atribuțiilor funcționale fiind suficientă pentru constatarea

consecințelor prejudiciabile a faptelor prin care au fost realizate acestea, inclusiv

prin prisma scopului urmărit de institutul sancțiunii disciplinare, expus supra.

Instanța de apel conchide că nu constituie un impediment pentru constatarea de către

apelant a abaterilor disciplinare imputate intimatului prin ordinul contestat nici

evaluările profesionale anterioare ale intimatului în contextul în care, primar, scopul

acestor evaluări este altul decât cel al anchetei de serviciu, la momentul evaluării

nefiind supunse unei anchete toate acțiunile și inacțiunile concrete ale angajatului,

iar secund, încălcările imputate intimatului au fost stabilite doar în urma efectuării

anchetei de serviciu de către persoana împuternicită în ordinea stabilită, împuternici

pe care nu le au evaluatorii.

Sub aspectul individualizării pedepsei și realizării dreptului discreționar al

autorității intimate, instanța de apel a subliniat inclusiv prin prisma art. 16 și 137 din

Codul administrativ că, apelantul a fost anterior sancționat disciplinar, astfel încât

scopul sancțiunilor disciplinare anterioare nu a fost atins, încălcările depistate în

cadrul efectuării anchetei de serviciu în cazul dat denotă atât comiterea a multiple

încălcări ale atribuțiilor funcționale și a exigențelor legale, cât și admiterea

omisiunilor în realizarea acestor sarcini în activitatea apelantului, ce vizează, practic,

majoritatea atribuțiilor funcției de conducere exercitată de acesta din urmă, situație

ce oferă dreptul intimatului de a aplica sancțiunea disciplinară în forma dispusă de

acesta.

În final, instanța ierarhic inferioară a concluzionat că, lipsa la caz a temeiurilor

legale pentru anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.

76/ps din 17.02.2022 cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului public

cu statut special, Bostan Alexandru, pretenția respectivă a acestuia urmând a fi

respinsă.

Cu referire la pretenția apelantului privind obligarea intimatului să emită actul

administrativ individual privind restabilirea lui Bostan Alexandru în funcția deținută

anterior, instanța de apel a reținut că în temeiul art. 89 alin. (1) din Codul muncii,

salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu

poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz

de litigiu - prin hotărâre a instanței de judecată.

La 15 decembrie 2022, Alexandru Bostan reprezentat de avocatul Marian

Bucătaru a depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, ulterior la 12

aprilie 2023 a depus motivarea recursului, solicitând anularea deciziei contestate și

pronunțarea unei decizii noi privind admiterea acțiunii (f.d. 145, 148-152 verso).

În motivarea recursului, Alexandru Bostan și-a manifestat dezacordul cu

decizia contestată, reiterând circumstanțele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

Suplimentar a invocat că, instanța de apel s-a expus asupra cererii, care nu a

fost depusă de recurent, și anume: „ ...obligarea intimatului să emită actul

administrative individual privind restabilirea lui Bostan Alexandru în funcția

deținută anterior” (pag. 13 al Deciziei Curții de apel din 29.11.2022). Acțiunea

înaintată de reclamant/recurent reprezintă o acțiune în contestare, în conformitate cu

4

art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ (pag. 3 al Cererii de chemare în

judecată dini 6.03.2022). Or, elementul central al obiectului acțiunii în contestare

constă în anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual.

Legiuitorul a echilibrat sarcina probațiunii, punând în obligația ambelor părți

probarea faptelor pe care își întemeiază acțiunea, atribuite exclusiv sferei sale, pe

care o consider plauzibilă, din considerentul că, în dependență de domeniul

circumstanțelor de fapt, acestea au posibilități diferite de a le proba și, datorită

rolului mai activ în probațiune al persoanei fizice/juridice, va spori eficacitatea

constatării tuturor circumstanțelor de fapt importante pentru justa soluționare a

cauzei.

Așadar, în cererea de chemare în judecată, precum și în cererea de apel

recurentul a menționat că nu este clară și nu este motivată soluția Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră al MAI de ce s-a aplicat cea mai aspră sancțiune

disciplinară - concediere din funcția publică cu statut special, în coraport cu altele

posibile sancțiuni: avertisment, mustrare, mustrare aspră, rerogradare cu un grad

special, retrogradare în funcție. Nu există o motivare în neaplicarea acestora, în

coraport situației de fapt, și a consecințelor. Respectiv, în lipsa a careva consecințe,

abaterile disciplinare imputate lui Bostan Alexandru nu puteau fi calificate ca fiind

grave.

În opinia recurentului, nu este în prezența încălcării sistematice ale disciplinei

de serviciu, or, Bostan Alexandru șef de schimb al SPF „Giurgiulești-2” pe parcursul

activității de serviciu având stagiu de calendaristic de 10 ani și 11 luni a fost numai

odată sancționat cu o mustrare, fiind stimulat de mai multe ori, cu acordarea gradului

special înainte de termen. Din interpretarea normelor de drept nominalizate, se

constată cu certitudine că, ordinul de sancționare disciplinară urmează să conțină

prevederi clare printre care, consecințele faptei comise de către angajat, probele ce

confirmă vinovăția persoanei și circumstanțele atenuante sau agravante.

Subsecvent, consideră că, necătând la caracteristica pozitivă eliberată pe

numele recurentului Alexandru Bostan de către angajator, aplicarea sancțiunii

disciplinare - concedierea din funcția publică cu statut special, nu este proporțională

în coraport cu acțiunile lui și la aplicarea acesteia nu s-a ținut cont de activitatea

anterioară a reclamantului.

Autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului discreționar.

Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită,

concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin.(1) din Codul

administrativ, potrivit căruia, autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-

credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost

atribuit dreptul.

Prin urmare, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră era obligat prin lege

să își exercite discreția fără erori discreționare. Scopul dreptului discreționar

conform esenței dispoziției art.16 alin.(1) și 137 alin.(1) din Codul administrativ,

este de a permite autorității să răspundă flexibil la diversele probleme ce apar în

anumite domenii de administrare publică. În acest fel, autoritatea publică poate

adopta decizii individuale în cadrul unui cadru legal, făcând astfel posibilă realizarea

unui echilibru între scopul legal abstract și circumstanțele reale, în special, aceasta

oferă loc pentru un test de celeritate și echitate.

A concluzionat recurentul că, acțiunile imputate nu constituie încălcări grave

în sensul art.2111 din Codul muncii, calificarea făcută de către Inspectoratul General

5

al Poliției de Frontieră în mod evident a fost una greșită, iar ca rezultat Bostan

Alexandru a fost ilegal eliberat din funcția publică cu statut special.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii

de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum

și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 29

noiembrie 2022 în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, la 13 decembrie 2022 copia dispozitivului

deciziei instanței de apel a fost expediată prin intermediul poștei electronice

participanților la proces (f.d. 144). Iar la 16 martie 2023 copia deciziei integrale a

fost expediată prin intermediul poștei electronice participanților la proces (f.d. 147).

Astfel, recursul declarat de Alexandru Bostan reprezentat de avocatul Marian

Bucătaru este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ (în

redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie

2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 28 aprilie 2023 și 02 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimaților copia recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării

referinței.

La 12 mai 2023, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne a depus referință asupra recursului, solicitând respingerea

recursului sau declararea recursului ca fiind inadmisibil (f.d. 158-176).

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

6

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil

în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de

drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38;

Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85).

7

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de Alexandru

Bostan reprezentat de avocatul Marian Bucătaru.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Alexandru Bostan reprezentat de avocatul Marian Bucătaru,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8