3ra-1296/22 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Interpretarea termenului procedurii administrative, evaluarea conflictului de interese si proportionalitatea sanctiunilor aplicate de ANI. Verificarea legalitatii procesului-verbal de initiere a controlului de integritate si a actiunilor subiectului controlului sub aspectul influentei de relatiile personale
3ra-1296/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Emilia Ciobanu împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț
Direcția Generală Teritorială Nord din cadrul Centrului Național Anticorupție
cu privire la contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1296/22
NR. PIGD 2-20110827-01-3ra-20122022)
Interpretarea termenului procedurii administrative, evaluarea conflictului de
interese și proporționalitatea sancțiunilor aplicate de Autoritatea Națională de
Integritate. Verificarea legalității procesului-verbal de inițiere a controlului de
integritate și a acțiunilor subiectului controlului sub aspectul influenței de
relațiile personale.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. V. Ciumac;
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici,
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Autoritatea Națională de
Integritate.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 septembrie 2020 Emilia Ciobanu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la contestarea
actelor administrative.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că, la
24 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, a luat cunoștință de actul de
constatare a inspectorului de integritate Ada Griciuc din 07 august 2020, prin
care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de către
Emilia Ciobanu, șef al Direcției generale asistentă socială, protecție a familiei
și copilului din cadrul Consiliului raional Fălești, exprimată prin nedeclararea
si nesoluționarea conformă a conflictelor de interese reale și admiterea
conflictelor de interese consumate în cazul luării deciziilor și semnării/încheierii
actelor administrative si juridice în privința persoanei apropiate, cu aplicarea
interdicției de a exercitare a funcției publice pe o perioadă de 3 ani.
În context, reclamanta a subliniat că, potrivit actului de constatare nu a
respectat întru totul conflictul real apărut la angajarea fiului său Andrei
Ciobanu, pe alocuri indicându-se că acest conflict de interese este și consumat.
De asemenea, a precizat că, la caz a existat un conflict de interes potențial,
care a fost soluționat, prin dispoziția președintelui raionului Fălești nr. 218-c
din 22 decembrie 2018 la 26 decembrie 2018, înainte de angajarea fiului său
Andrei Ciobanu, respectiv nu are cum să apară un conflict de interes real. Or,
conflictul a fost declarat înainte de angajarea lui Andrei Ciobanu la
26 decembrie 2018.
Subsidiar, reclamanta a relevat că în dispoziția nominalizată a
președintelui raionului Fălești a fost comisă o greșeală tehnică - a se citi 2018
și nu 2019, fapt confirmat, prin scrisoarea președintelui nr. 123 din
10 iunie 2020 și este evident că, acceptul verbal și soluționarea conflictului nu
a început la 26 decembrie 2018, întrucât pentru asta a fost nevoie de cunoașterea
situației referitoare la demisia și angajarea în altă funcție a dnei Olga Railean,
coordonarea acestei întrebări cu președintele raionului și aparatul său, etc.
Astfel, este prea îngustă viziunea inspectorului de integritate de a privi situația
strict pentru zilele de 26 decembrie 2018-27 decembrie 2018.
1
De altfel, soluționând conflictul potențial, prin dispoziția nr. 218-c din
22 decembrie 2018, președintele raionului Fălești, a stabilit că atribuțiile privind
semnarea ordinelor în privința lui Andrei Ciobanu, manager al serviciului social
Echipa mobilă, Centrul social „Casa Speranței”, cu referire la acordarea
concediilor, drepturile salariale, acordarea premiilor, aplicarea sancțiunilor
disciplinare, desfacerea contractului individual de muncă, se redistribuie șefului
adjunct al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului, dnei Violeta Ciupercă.
Subsecvent, Emilia Ciobanu a enunțat că, deoarece președintele raionului
Fălești nu s-a expus pe subiectul ce ține de emiterea ordinului de angajare,
încheierea contractului și tabelului de pontaj, la 27 decembrie 2018 a solicitat
repetat soluționarea conflictului deja de interes real, deși această declarație
fusese soluționată și era una de prisos. Iar dacă conflictul potențial a fost
soluționat, cel real și consumat nu aveu cum să apară.
În altă ordine de idei, reclamanta a notat că în situația în care conflictul
potențial nu ar fi fost examinat, este discutabil și faptul dacă la
27 decembrie 2018, ea era în conflict real. Or, la 26 decembrie 2018 au fost
emise atât actele de angajare a lui Andrei Ciobanu cât și cele de demisie a Olgăi
Răilean, care a ocupat această funcție până la 26 decembrie 2018 și și-a reluat
activitatea după concediul de îngrijire a copilului cu transferul în funcția de șef
al Serviciului social „Asistența personală”, la cerere, fapt confirmat prin ordinul
nr. 856/c și contractul individual de muncă nr.120 din 26 decembrie 2018.
Prin urmare, ziua de 26 decembrie 2018 nu a fost o zi de muncă efectivă
pentru Andrei Ciobanu, deoarece de fapt, în această funcție au fost angajați doi
manageri Olga Răilean și Andrei Ciobanu. Respectiv, ziua de
26 decembrie 2018 nu poate fi luată în calcul și calificată existența unui conflict
real sau chiar conflict consumat. Or, în cazul în care conflictul declarat la
27 decembrie 2018, era soluționat în detrimentul angajării lui Andrei Ciobanu,
atunci nu exista nici o problemă ca acest contract și ordin să fie anulat și
soluționarea cererii de angajare să fie distribuită altui funcționar. Mai mult, la
caz nu puteau exista prejudicii reale pentru o zi de muncă, care de fapt nu a fost
lucrată nici de fapt și nici formal. Or, din cumulul circumstanțelor, munca putea
fi exercitată începând cu 27 decembrie 2018. Totoodată, la materialele
controlului este prezentă cererea Olgăi Răilean din 27 decembrie 2018, prin care
solicită transferul din funcția de manager a „Echipei mobile” în funcția manager
al Serviciului Asistență Personală, circumstanță ce denotă încă odată că la
26 decembrie 2018 Andrei Ciobanu nu a lucrat efectiv.
Astfel, reclamanta a susținut că până la 27 decembrie 2018 a fost în
situația unui conflict potențial și nicidecum a unui conflict real sau consumat,
așa cum s-a menționat în actul de control nr. 165/04 din 07 august 2020.
De altfel, reclamanta a indicat că anterior angajării fiului său, a coordonat
această situație, inclusiv cu juristul Consiliului raional, care a insistat asupra
2
faptului că cererea de conflict real urma a fi depusă în termen de 3 zile de la
data emiterii ordinului de angajare și încheierii contractului de muncă.
În continuare, referitor la respectarea procedurii prevăzute de lege,
reclamanta a menționat că actul de control al Autorității Naționale de Integritate
denotă finalitatea procedurii de control inițiată după verificarea prealabilă a
sesizării, printr-un proces-verbal de inițiere datat cu 20 mai 2020.
La acest capitol, reclamanta a subliniat că, deși la 05 mai 2020,
inspectorului de integritate Ada Griciuc, i-a fost repartizată sesizarea din
26 martie 2020, înregistrată la Autoritatea Națională de Integritate la
06 aprilie 2020, în urma verificării prealabile a sesizării, abia la data de
20 mai 2020 a fost întocmit procesul-verbal, prin care s-a inițiat procedura de
control privind eventuala încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese
de către Emilia Ciobanu, astfel fiind depășit termenul de 15 zile de la data
depunerii sesizării privind efectuarea verificării prealabile. Sau, perioada scursă
din (26 martie 2020) 06 aprilie 2020 și până la 20 mai 2020, nu poate fi în
concordanță cu prevederile art. 30, 31 și 35 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016
cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.
Totodată, în opinia reclamantei, datarea procesului-verbal de inițiere a
controlului cu 20 mai 2020, ridică semne de incertitudine, or, la materialele
controlului sau pe site-ul Autorității Naționale de Integritate nu sunt date
relevante, care să confirme evidența la acest capitol.
Mai mult, prin scrisoarea nr.280 din 21 mai 2020, inspectorul Ada
Griciuc a informat declarantul Centrul Național Anticorupție, că procedura de
verificare prealabilă a sesizării a fost suspendată în perioada 30 martie -
15 mai 2020. Astfel, nu este clară situația menționată, or, sesizarea Centrului
Național Anticorupție a fost înregistrată în cancelaria Autorității Naționale de
Integritate la 06 aprilie 2020, dată la care a fost aplicată și rezoluția președintelui
Autorității Naționale de Integritate.
De asemenea, în opinia reclamantei nu este clar cum în perioada când
procedura era suspendată, potrivit scrisorii nr.280 din 21 mai 2020, la
05 mai 2020 să fie repartizată aleatoriu, iar la 20 mai 2020 întocmit procesul-
verbal prin care s-a dispus inițierea procedurii de control. Or, aceste încălcări
denotă ilegalitatea și nulitatea procesului-verbal de inițiere a controlului
nr.239/04 din 20 mai 2020 și a actului de control nr. 165/04 din 07 august 2020.
De altfel, reclamanta a opinat că actul de constatare nr. 165/04 din
07 august 2020, este semnat de inspectorul de integritate Ada Griciuc din
numele Inspectoratului de Integritate, care este parte integrantă a Aparatului
Autorității Naționale de Integritate în conformitate cu art.8, art.16 din Legea cu
privire la Autoritatea Națională de Integritate și Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova nr. 9 din 08 februarie 2018 privind aprobarea structurii și a
efectivului limită ale Autorității Naționale de Integritate. Astfel, actul de
constatare a fost emis de o structură internă, fără personalitate juridică a
Inspectoratului de Integritate în numele ultimei și semnată de angajatul acesteia,
3
în pofida faptului că funcțiile de exercitare a controlului averii și intereselor
personale, controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese îi revine Autorității Naționale de Integritate în unison cu dispozițiile
art. 5, 6 din din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate.
Mai mult, invocând dispozițiile art. 7 alin.(2) lit. a) și art. 19 lit. g) din
Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate,
reclamanta a relevat că actul de constatare se întocmește de inspectorul de
integritate, însă se emite din numele Autorității Naționale de Integritate și se
semnează de conducerea ei (președinte, vicepreședinte). Astfel, se confundă
sintagma de „întocmire” cu sintagma „emitere, semnare”, care au o încărcătură
semantică distinctă.
Așadar, în opinia reclamantei, actul de constatare nr.165 din
07 august 2020 este ilegal și pasibil anulării, deoarece a fost emis în cadrul unei
proceduri administrative de control privind respectarea regimului juridic al
conflictelor de interese, procedură ce urma a fi efectuată, inclusiv conform
prevederilor Cărții a doua din Codul administrativ, în măsura în care dispozițiile
acestuia nu contravin prevederilor conținute în Legea cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate și Legea privind declararea averii și a intereselor
personale. Iar, întrucât legislația specială în materie de conflicte de interese, nu
stabilește termene în care urmează a fi finalizată procedura de control privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese (procedura
administrativă), urmau a fi aplicate prevederile Codului administrativ.
La caz, deși sesizarea în privința sa, a fost înregistrată la Autoritatea
Națională de Integritate la 06 aprilie 2020, procedura administrativă a fost
finalizată la 07 august 2020, odată cu emiterea actului de constatare nr.165/04.
Astfel, reclamanta a concluzionat că procedura administrativă de control
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese a durat mai mult
de 30 de zile (sau 90 de zile), ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a art. 60
din Codul administrativ, ce implică în mod cert anularea actului administrativ
contestat.
Complementar, Emilia Ciobanu a notat că potrivit procesului-verbal de
inițiere a controlului nr.239/04 din 20 mai 2020, sesizarea în privința sa a fost
repartizată aleatoriu la 05 mai 2020 și finalizată la 07 august 2020, adică cu
încălcarea termenului de 3 luni. Iar, potrivit legislației pertinente și
jurisprudenței Republicii Moldova, nerespectarea termenului de procedură
administrativă constituie o încălcarea procedurală ce duce la anularea actului
administrativ contestat.
Subsecvent, reclamanta a punctat că din conținutul dispozitivului actului
de constatare nr.165/04 din 07 august 2020, rezultă că sancțiunea care i-a fost
aplicată pentru pretinsa încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese
este consecință a constatării încălcării regimului juridic al conflictelor de
interese, exprimată prin nedeclararea și nesoluționarea conformă a conflictelor
4
de interese reale și ca urmare admiterea conflictelor de interese consumate prin
luare de decizii și semnarea mai multor acte administrative și juridice în
favoarea persoanei apropiate, aplicarea interdicției de a exercita o funcție
publică sau de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani, precum și sesizarea
instanței de judecată, după rămânerea definitivă a actului de constatare, în
vederea constatării nulității absolute a actelor semnate de reclamantă în situații
de conflict de interese. Astfel, în mod indubitabil sancțiunile stabilite de Legea
privind declararea averii și intereselor personale nu sânt imprescriptibile
extinctiv, iar termenul concret de prescripție al acestora se raportează la tipul de
răspundere la care poate fi atras subiectul declarării.
Prin urmare, ținând cont de faptul că Autoritatea Națională de Integritate
nu este competentă funcțional să constate săvârșirea unei infracțiuni și să atragă
la răspundere penală, fiind competentă doar să constate contravenția, la caz,
aceasta poate asista doar la constatarea comiterii unei contravenții, cu aplicarea
prevederilor art. 23 alin. (4), (6) și (7) din Legea privind declararea averii și a
intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016, în interiorul termenului de
prescripție de atragere la răspundere contravențională, adică în interiorul
termenului de 1 an de la data comiterii faptelor pretins ilegale. Însă, în speță,
inspectorul de integritate i-a aplicat sancțiunea decăderii din drepturile de a mai
exercita o funcție publică pe o perioadă de 3 ani, care în opinia reclamantei este
una contravențională, fiind în esență complementară la sancțiunea prevăzută de
art.313/2 al Codului contravențional și poate fi aplicată numai în interiorul
termenului de prescripție de un 1 an din data comiterii faptelor pretinse a fi
ilegale. Iar, deoarece acțiunile și omisiunile reproșate, conform actului de
constatate, au avut loc cu mai mult de 1 an de la data emiterii actului
administrativ contestat, sancțiunile prevăzute de art. 23 alin. (4), (6) și (7) din
Legea privind declararea averii și a intereselor personale nu-i pot fi aplicate pe
motivul expirării termenului de prescripție de la aplicarea acestora, ceea ce îi
conferă actului de constatare nr.165/04 din 07 august 2020 un caracter ilegal.
La fel, în motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la examinarea cauzei
au fost ignorate prevederile art. 30 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate, întrucât sesizarea nu a fost distribuită
imediat prin procedura aleatorie. Or, indicația președintelului Autorității
Naționale de Integritate datează cu 06 aprilie 2020, însă declarația inspectorului
atestă că i-a fost distribuită la 05 mai 2020, astfel existând o încălcare a
prevederilor enunțate.
În context, reclamanta a susținut că la caz, starea de urgență nu poate fi
invocată, deoarece în privința sa au fost întreprinse acțiuni pe toată durata stării
de urgență, respectiv suspendarea termenelor nu are relevanță.
Mai mult, la materialele controlului lipsește confirmarea că dosarul a fost
repartizat aleatoriu, de către cine și la ce dată, fapte ce denotă încălcarea
termenilor de distribuire imediată și aleatorie a dosarelor.
5
Iar, din considerentele expuse, actul de constatare nr. 165/04 din
07 august 2020, a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, astfel este un act
administrativ ilegal, din care motive necesită a fi anulat.
De altfel, Emilia Ciobanu a menționat că, prin actul contestat, inspectorul
de integritate a stabilit că identificarea conflictului de interese necesită prezența
obligatorie a unor elemente constitutive și anume: deținerea calității de subiect
al declarării, aflarea în exercițiul funcției, existența sau apariția situației
respective și prezența interesului personal care influențează sau poate influența
exercitarea imparțială și obiectivă a funcției. Aceste patru elemente sunt
obligatorii numai în viziunea inspectorului de integritate. Or, pentru
identificarea conflictului de interese aceste condiții nu sunt expres prevăzute de
lege, reprezentând doar opinia arbitrară și unipersonală a inspectorului de
integritate și efectiv, nu poate fi acceptată în calitate de criteriu obligatoriu
pentru constatarea unui conflict de interese.
Aici, reclamanta a adăugat că un element foarte important al conflictului
de interese, poate fi și atitudinea psihologică a subiectului declarării față de
fapta comisă sau, după caz, de situația admisă de declarant, adică aspectul
subiectiv, intenția directă sau indirectă, neglijența sau imprudența, precum și
consecințele survenite. Astfel, elementele menționate ajustate la cazul concret
stabilit, au un impact extrem de valoros pentru calificarea situației admise sau
faptei comise de către subiect în calitate de conflict de interese.
Având în vedere cele enunțate, reclamanta a precizat că angajarea fiului
său Andrei Ciobanu a fost generată nu din interese meschine, personale, dar din
interes public, motivul fiind funcția vacantă mai mult de jumate de an și cererea
de transfer a Olgăi Railean, care urma să ocupe această funcție după concediul
de maternitate, precum și criza generală de potențiali angajați în domeniul
social. Mai mult, reclamanta a accentuat că despre acest fapt și în lipsa unui
interes personal, ca urmare a suplinirii funcției, a informat Președintele
raionului despre potențialul conflict de interese, indicând că situația conflictului
de interese s-a exprimat doar prin relația cu persoana apropiată, or, angajarea
acesteia nu a atras după sine consecințe negative. De altfel, lipsa interesului
personal se confirmă și prin declarațiile persoanelor care le-a fost propusă
această funcție și au refuzat: Anastasia Tcaci, Valentina Pasat, Zinaida Purice,
ș.a.
Iar, reieșind din faptul că conflictul de interese potențial și cel real
exprimă o situație, dar conflictul de interese consumat, reprezintă fapta
subiectului declarării privind adoptarea unei hotărâri finale, fără ca conflictul
real de interese să fie declarat și soluționat, urmează a fi diversificată atât
răspunderea, cât și pedeapsa pentru categoriile de conflicte respective.
La acest capitol, reclamanta a notat că art. 313/2 din Codul
contravențional, stabilește pedeapsa doar pentru nedeclararea și/sau
nesoluționarea conflictelor de interese la general, nespecificând pedepse în
funcție de gradul pericolului social, pentru fiecare categorie de conflict de
6
interese. Dat fiind faptul că conflictul de interese consumat reprezintă o faptă,
acesta nu este pasibil sancționării în baza art.313/2 alin.(1) și (2) din Codul
contravențional. Astfel, concluzia autorității despre sancționarea reclamantei
conform normei contravenționale indicate, este una eronată și ilegală.
Subsecvent, reclamanta a relevat că inspectorul de integritate perfectează
un act de constatare, fie în cazul unui conflict de interese potențial sau real, fie
în cazul unui conflict consumat de interese și nicidecum pentru toate categoriile
de conflicte. Însă, la caz, autoritatea nu a stabilit cu certitudine care anume
situație sau faptă de conflict de interese a admis sau a comis, fapt care exclude
vinovăția sa în încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese.
Referitor la tabelele de evidență a timpului de lucru și de calcul a
salariului angajaților pentru perioada ianuarie-decembrie 2019, inclusiv în
privința fiului său Andrei Ciobanu, coordonate de către ea, reclamanta a
menționat că acest aspect a fost lăsat în atribuțiile ei, prin dipoziția
președintelului raionului Fălești din 22 decembrie 2018.
În context, reclamanta a precizat că aceste tabele sunt coordonate în
ultimă instanță de către ea după contrasemnarea lor de către Serviciul Resurse
Umane și Serviciul Juridic. Mai mult, ore suplimentare sau sporuri salariale
deosebite nu au fost acordate lui Andrei Ciobanu, deși conform prevederilor
Codului muncii, acesta avea dreptul la un program redus de muncă în legătură
cu gradul accentuat de dizabilitate.
Din acest considerent, sub aspectul verificării dacă s-a întrunit condiția
participării persoanei la luarea deciziei sau a luat decizia, reclamanta a
menționat că persoana supusă controlului nu este factorul de decizie final
(unipersonal sau colegial), cel care manifestă caracterul determinant și care
depinde exclusiv de voința lui. Sau, la caz există Codul muncii, Legea privind
sistemul unitar de salarizare nr.270/2018, decizii ale Consiliului raional, care au
fost respectate în egală măsură pentru toți angajații.
Prin urmare, avînd în vedere cele relatate nu i se poate incuba admiterea
conflictului de interese la coordonarea tabelelor de pontaj.
Iar, la stabilirea existenței conflictului de interese generat de relația cu
persoana apropiată, instanța urmează să asigure o încadrare juridică corectă a
actului emis/semnat/încheiat și să se expună asupra chestiunii ce ține de
stabilirea tipului actului emis/semnat/încheiat de către ea în privința persoanei
apropiate, în coroborare cu art. 12 alin. (3) din Legea privind declararea averii
și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016.
În final, având în vedere cele enunțate, Emilia Ciobanu a solicitat
declararea nulității actului de constatare nr.165/04 din 07 august 2020 a
Inspectoratului de integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate,
inspector Ada Griciuc și a procesului-verbal de inițiere a controlului nr. 239/04
din 20 mai 2020, emis de Inspectoratul de integritate din cadrul Autorității
Naționale de Integritate, inspector Ada Griciuc.
7
Prin încheierea protocolară din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, Direcția Generală Teritorială Nord din cadrul
Centrului Național Anticorupție s-a atras în proces în calitate de terț (f.d.89).
Prin hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,
cererea de chemare în judecată înaintată de Emilia Ciobanu s-a respins ca
neîntemeiată (f.d. 92).
La 02 aprilie 2021, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul
administrativ, Emilia Ciobanu a depus apel, iar la 02 iulie 2021 a prezentat
motivarea apelului împotriva hotărârii din 04 martie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi decizii de admitere a cererii sale de chemare în judecată
(f.d.97, 116-124).
Prin decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul depus de Emilia Ciobanu.
S-a casat integral hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani și s-a adoptat o nouă decizie, prin care s-a admis acțiunea
înaintată de Emilia Ciobanu.
S-a anulat actul de constatare nr.165/04 din 07 august 2020 a
Inspectoratului de Integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate
(f.d.211-223).
În susținerea deciziei pronunțate și referitor la pretenția reclamantei
privind verificarea legalității procesul-verbal de inițiere a controlului nr. 239/04
din 20 mai 2020, Curtea de Apel Chișinău reieșind din materialele cauzei și
făcând trimitere la dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr.132 din
17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, a conchis că
sesizarea care a stat la baza dosarului de control în privința reclamantei a fost
repartizată inspectorului de integritate la data de 05 mai 2020, iar procesul-
verbal de inițiere a controlului a fost emis la data de 20 mai 2020. Respectiv, nu
există vreun temei pentru anularea acestei operațiuni administrative. Însă, acest
fapt nu atestă legalitatea actului administrativ final emis pe marginea procedurii
administrative și care constituie obiectul controlului judecătoresc în prezenta
speță.
Astfel, efectuând controlului judecătoresc asupra actului de constatare
nr. 165/04 din 07 august 2020, prin prisma prevederilor art. 38 alin. (1) din
Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate, art. 2, 12 alin. (1), (3)-(6), (10) ale Legii privind declararea averii și
a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016, instanța de apel a reținut că la
26 decembrie 2018 Emilia Ciobanu a emis ordinul cu privire la angajarea în
câmpul muncii a lui Andrei Ciobanu, care este feciorul reclamantei, iar
declarația privind conflictul de interese a fost depusă în ziua imediat următoare
– 27 decembrie 2018, astfel formal admițând apariția unui conflict de interese
real.
8
Însă, constatând încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese,
inspectorul de integritate nu a ținut cont de faptul că organul ierarhic superior
al instituției în cadrul căreia activează reclamanta, la caz, Consiliul raional
Fălești, a examinat declarația Emiliei Ciobanu din 27 decembrie 2018, iar ca
urmare fiind emise două dispoziții, prin care au fost desemnate alte persoane cu
atribuții privind semnarea ordinelor emise în privința lui Andrei Ciobanu.
Adică, în afară de actele cu privire la angajarea lui Andrei Ciobanu în câmpul
muncii, de către Emilia Ciobanu nu au fost emise în privința acestuia.
De altfel, instanța de apel a enunțat că din explicațiile scrise și prezentate
de Emilia Ciobanu în cadrul procedurii administrative, rezultă că ultima înainte
de a emite ordinul de angajare a lui Andrei Ciobanu, s-a adresat în forma verbală
către președintele raionului, concretizând care acțiuni urmează a fi întreprinse
în circumstanțele create, în vederea evitării comiterii încălcării normelor legale,
fiindu-i explicat că declarația privind conflictul de interese urmează a fi depusă
nu mai târziu de 3 zile de la data generării situației de conflict, menționându-i
că această situație apare din momentul semnării ordinului de angajare.
Subsecvent, invocând dispozițiile art. 85 alin. (1)-(3) din Codul
administrativ, instanța ierarhic inferioară a notat că în circumstanțele în care în
explicațiile scrise, Emilia Ciobanu a invocat că anterior emiterii actelor juridice
în privința lui Andrei Ciobanu s-a adresat verbal către președintele raionului, în
vederea concretizării faptului dacă semnarea acestora nu va veni în contradicție
cu normele legale, inspectorul de integritate urma să verifice aspectul invocat,
solicitând prezentarea explicațiilor în acest sens. Or, argumentul invocat de
Emilia Ciobanu a rămas fără apreciere din partea inspectorului de integritate, la
dosar fiind anexat doar demersul adresat Consiliului raional Fălești privind
prezentarea înscrisurilor, care este datat cu data de 21 mai 2020, în timp ce
declarațiile Emiliei Ciobanu au fost depuse la data de 14 iulie 2020, cu toate că
în răspunsul Consiliului raional Fălești nr. 02/1-09-123 din 10 ianuarie 2020,
Președintele raionului a indicat că, - „dna Emilia Ciobanu a depus declarația cu
privire la conflictul de interese în termenii prevăzuți de legislație” (f.d. 51, dosar
administrativ), astfel încât aceste explicații ale organului ierarhic superior,
indirect confirmă cele invocate de Emilia Ciobanu în explicațiile scrise, precum
că i s-a recomandat semnarea ordinului și numai ulterior depunerea declarației
privind conflictul de interese. În astfel de circumstanțe, aspectul dat urma a fi
verificat suplimentar, însă circumstanțele respective au fost ignorate de
inspectorul de integritate.
La fel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că inspectorul de integritate
nu a ținut cont de faptul că în răspunsul Consiliului raional Fălești
nr. 02/1-09-123 din 10 ianuarie 2020, la care au fost anexate actele solicitate de
inspector, s-a indicat că: - „la Dispoziția nr. 218-c din 22 decembrie 2019 s-a
comis o greșeală tehnică – a fost indicată greșit data și anul înregistrării”
(f.d. 50, dosar administrativ), însă și acest moment a fost ignorat și lăsat fără
apreciere de către inspectorul de integritate, nefiind solicitat concretizarea
9
informației despre data emiterii actului nominalizat, cu toate că acest aspect este
important.
Astfel, analizând în cumul circumstanțele descrise, instanța de apel a
conchis că, actul administrativ individual defavorabil a fost emis cu încălcarea
procedurii, etapa procedurii administrative privind clarificarea stării de fapt și
obținerea probelor, reglementată de art. 85-93 din Codul administrativ, fiind
efectuată de autoritatea publică pârâtă în mod superficial, fără clarificarea
tuturor momentelor relevante cazului examinat, fapt care duce la anularea
actului administrativ individual defavorabil contestat, ca fiind unul nemotivat.
Mai mult, făcând trimitere la prevederile art. 29 alin. (1)-(3), art. 225
alin. (1) și (2) din Codul administrativ, instanța ierarhic inferioară a stabilit că
actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea principiului
proporționalității.
În susținerea concluziei enunțate, instanța de apel a notat că principiul
proporționalității în accepțiunea clasică presupune că, oricare decizie sau
măsură adoptată de organele abilitate, urmează să se bazeze pe o justă și
echitabilă evaluare a faptelor și echilibrare adecvată a intereselor implicate,
precum și pe o selectare coerentă a mijloacelor și mecanismelor care urmează a
fi utilizate în vederea atingerii unui scop predefinit. Autoritatea publică urmează
să realizeze corespunzător dreptul discreționar, având posibilitatea de a alege o
măsură din cele prevăzute de lege, având o marjă de apreciere și trebuie să
încorporeze propriile considerente de oportunitate în decizia sa, autoritatea
urmând să-și exercite întotdeauna discreția, așa cum solicită legiuitorul, nefiind
însă, complet liberă în utilizarea dreptului discreționar, deoarece exercitarea
acestui drept trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, astfel încât
autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință, în limitele legale
stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul, fără erori
discreționare și fără admiterea unui arbitrariu.
La caz, deși principiile nominalizate supra nu erau expuse expres în textul
legii, acestea se deduc din cadrul legislativ pertinent în vigoare la data emiterii
actelor contestate, în contextul determinării sancțiunilor pentru încălcarea
normelor legale ce ține de respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese.
Complementar, făcând referire la prevederile art. 39 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate, Curtea de Apel Chișinău a enunțat că în contextul în care legea oferă
Autorității publice dreptul de a solicita aplicarea subiectului declarării, alte
sancțiuni disciplinare până la demiterea din funcție, inspectorul de integritate
era obligat să argumenteze în actul de constatare motivul din care a solicitat ca
în privința Emiliei Ciobanu să fie aplicată cea mai gravă sancțiune ca urmare a
constatării încălcării regimului juridic al conflictelor de interese. Însă,
autoritatea publică pârâtă nu a motivat concluzia, că în privința subiectului
declarării urmează a fi aplicată cea mai gravă sancțiune. Aceste circumstanțe
10
denotă nerespectarea prevederilor art. 118 din Codul administrativ. Iar, ca
urmare devin aplicabile prevederile art. 118 alin. (3) din Codul administrativ,
care stabilesc că motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a
actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia. Astfel, din
norma legală nominalizată rezultă că motivarea incompletă a actului
administrativ duce la anularea acestuia.
Din circumstanțele menționate, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul
depus de Emilia Ciobanu, a casat integral hotărârea din 04 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani și a emis o nouă decizie privind admiterea
acțiunii reclamantei și anularea actului administrativ individual defavorabil
contestat.
La 15 septembrie 2022 Autoritatea Națională de Integritate a depus
recurs, iar la 12 decembrie 2022 a prezentat motivarea recursului împotriva
deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
acesteia cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în
judecată depuse de Emilia Ciobanu și menținerea hotărârii primei instanțe.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a indicat dezacordul cu decizia
din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău pe care o consideră ilegală,
neîntemeiată și pasibilă casării.
Așadar, în argumentarea opiniei enunțate, și referitor la concluzia
instanței de apel precum că, Emilia Ciobanu s-a adresat verbal către organul
ierarhic superior pentru consultanță anterior datei de 26 decembrie 2018 când a
fost semnat contractul individual de muncă cu fiul acesteia și emis ordinul de
angajare, recurenta a menționat că, conform art. 12 alin. (2) din Legea
nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, conflictul de
interese potențial reprezintă situația în care interesele personale ale subiectului
declarării ar putea conduce la apariția unui conflict de interese real și care se
declară în condițiile art.4-7. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanță
privind evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potențial. Evitarea
survenirii unui conflict de interese real, presupune evitarea creării situației când
Emilia Ciobanu va fi chemată să emită acte administrative sau să încheie acte
juridice în privința unei persoane apropiate. Iar, în cazul în care survenirea unui
conflict de interese real ca urmare a celui potențial nu a fost posibil de evitat,
art. 12 alin. (4) - (5) al Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și a
intereselor personale, prevede în mod expres care sunt acțiunile pe care urmează
să le intreprindă subiectul declarării.
Prin urmare, având în vedere cele enunțate, Autoritatea Națională de
Integritate a opinat că la caz, sunt aplicabile prevederile art.432 alin. (4) din
Codul de procedură civilă, or, instanța de apel nu a dat o apreciere
corespunzătoare circumstanțelor, fapt care a condus la soluționarea greșită a
litigiului.
Subsecvent, la concluzia Curții de Apel Chișinău că Autoritatea
Națională de Integritate a încălcat principiul proporționalității și nu a motivat
11
corespunzător actul de constatare în partea ce ține de aplicarea sancțiunii or,
inspectorul de integritate ținând cont de prevederile art. 39 alin. (2) din Legea
nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, era în drept să
dispună aplicarea altei sancțiuni disciplinare decât demiterea din funcție,
recurenta invocând dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și a intereselor personale (în vigoare la data emiterii actului de
constatare) și art. 39 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate, a notat că din moment ce inspectorul de integritate în
rezultatul desfășurării procedurii administrative de control constată încălcarea
regimului juridic al conflictelor de interese, emite un act de constatare. În acest
sens, sancțiunile și anume: încetarea raporturilor de muncă, privarea de dreptul
de a deține o funcție publică sau de demnitate publică precum și înscrierea în
Registrul de stat al interdicțiilor survin ca efect al legii in temeiul art. 23 alin. (4)
din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, fără
ca inspectorul de integritate să dispună de o marjă de apreciere în acest sens.
Altfel spus, în condițiile în care legea prevede în mod expres tipurile de încălcări
și sancțiunile pentru aceste încălcării, inspectorul aplică norma specială. Or,
dacă autoritatea poate decide discreționar și doar din mai multe consecințe
juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se reduce la
alegerea consecinței juridice/soluției legale.
Astfel, recurenta a calificat ca fiind nefondate concluziile instanței de apel
precum că, inspectorul de integritate în temeiul art. 39 alin. (2) din Legea
nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, ar fi fost în drept
să aplice alte sancțiuni disciplinare în privința Emiliei Ciobanu. Or, art. 23
alin. (4) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale prevede în mod expres că sancțiunea pentru conflictul de interese real
este contravențională sau penală și încetarea raporturilor de muncă.
Aici, în fundamentarea poziției expuse, recurenta a enunțat opinia Curții
Constituționale a Republicii Moldova, care în decizia de inadmisibilitate nr. 127
din 29 octombrie 2020 a sesizărilor nr. 101 g/2020 și nr. 116g/2020, la pct. 38
a statuat că legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de interese și limita
întinderii acestora, fiind previzibile consecințele lor în funcție de
acțiunea/inacțiunea subiectului. Consecințele încălcării prevederilor conținute
în Legea privind declararea averii și a intereselor personale sunt previzibile
pentru destinatarii normelor. Astfel, subiectul declarării este obligat să declare
și să soluționeze un conflict de interese real pentru a evita survenirea
conflictului de interese consumat (în cazul acestor inacțiuni survenind
răspunderea contravențională sau penală, după caz), iar în situația în care
subiectul totuși prin acțiune admite conflictul de interese consumat, inspectorul
de integritate aplică prin actul de constatare interdicția stabilită de articolul 23
alin. (6) din Legea privind declararea averii si intereselor personale (a se vedea
din Decizia citată supra). Totodată, la pct. 43 al deciziei Curtea a notat că
nu poate reține critica cu privire la încălcarea accesului la justiție prin faptul că
aplicarea prevederilor contestate face imposibilă individualizarea răspunderii.
12
În acest context, Curtea a punctat că, având în vedere specificul funcției,
răspunderea subiectului survine în funcție de acțiunea/inacțiunea sa, conform
legii. Astfel, Curtea a reținut că legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de
interese și întinderea acestora, respectiv, consecințele lor în funcție de
acțiunea/inacțiunea subiectului și circumstanțele cazului. Astfel, prevederile
legale criticate reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în
exercitarea funcțiilor publice și, mai mult, au ca scop garantarea exercitării cu
imparțialitate a funcțiilor publice.
Așadar, având în vedere cele menționate, recurenta a opinat că instanța
de apel a interpretat în mod eronat legea atunci când a concluzionat că,
Autoritatea Națională de Integritate ar fi dispus în limitele dreptului
discreționar, de dreptul de a aplica o altă sancțiune disciplinară în privința
Emiliei Ciobanu, însă, fără a motiva corespunzător, prin prisma principiului
proporționalității sancțiunea aplicată, a dispus încetarea înainte de termen a
raporturilor de muncă și aplicarea interdicției prevăzute de art. 23 alin. (6) din
Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale. Or,
având la bază cadrul legal indicat supra, se constată indubitabil că, inspectorul
de integritate nu dispunea de o marjă de apreciere în acest sens, motiv pentru
care hotărârea judecătorească este pasibilă anulării în conformitate cu
prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă.
În final, cu titlu subsidiar, Autoritatea Națională de Integritate a relevat
că după operarea modificărilor la Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate și Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a
intereselor personale la data de 29 octombrie 2021, legiuitorul a prevăzut că
sancțiunea aplicată de către inspectorul dc integritate în cazul în care constată
încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese poate fi individualizată și
anume, inspectorul de integritate va aplica o sancțiune contravențională și după
caz, poate fi aplicată și sancțiunea de eliberare din funcție cu aplicarea
interdicției de a deține o funcție publică sau de demnitate publică pentru o
perioadă de 3 ani.
Deci, nici la momentul actual inspectorul de integritate nu poate decide
aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare în privința subiectului decalării decât
cea de încetare a raporturilor de muncă atunci când, în funcție de gradul de
vinovăție al subiectului declarării, de natura abaterii, de numărul și durata
abaterilor, de comiterea unor abateri similare anterior, de prejudiciul adus
interesului public și de funcția publică deținută, inspectorul decide destituirea
din funcție.
La 21 decembrie 2022 în adresa Emiliei Ciobanu, a avocatului Rodion
Tocan și a Direcției Generale Teritoriale Nord din cadrul Centrului Național
Anticorupție a fost expediată copia recursului depus de Autoritatea Națională
de Integritate, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
13
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului depus
de Autoritatea Națională de Integritate, intimații nu și-au valorificat dreptul
procedural respectiv și nu au depus referințe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art.XI alin.(1) și (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură
civilă, care statuiază că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția
art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau
reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea
unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are
putere retroactivă.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul
depus de Autoritatea Națională de Integritate a fost depus până la data intrării
în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului
normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023,
și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Astfel, la momentul examinării prezentului recurs, prevederile legale
relevante aveau următorul conținut:
Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea
Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24, MO3161-363/16.08.24
art.569; în vigoare 16.08.24):
„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele
Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de
3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost
inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de
completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”
Art. 244 alin. (1) din Cod administrativ:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
14
Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
(31) În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca
recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de
judecată. Dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea
participanților la proces.”
Art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ:
„(1) Examinînd recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele
decizii:
c) casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte
a dreptului material.”
Art.189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.
(2) O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci cînd autoritatea
publică nu a soluționat în termen legal o cerere.”
Art.17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art.206 alin. (1) lit.a) din Codul administrativ:
„(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
15
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare).”
Art.224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ:
„(1) Examinînd acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărîri:
f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de
adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit. a)–e).”
Art. 3 lit.a)-j) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate:
„Activitatea Autorității se bazează pe următoarele principii:
a) legalitate;
b) independență;
c) imparțialitate;
d) transparență;
e) confidențialitate;
f) celeritate;
g) integritate;
h) egalitate;
i) dreptul la apărare;
j) bună administrare.”
Art. 32 alin.(1), (3) și (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate:
„(1) În procesul de control al averii și al intereselor personale, inspectorul de integritate
verifică datele și informațiile privind averea existentă a persoanei supuse controlului,
precum și modificările patrimoniale intervenite pe durata exercitării mandatului, a
funcției publice și de demnitate publică. Controlul poate fi efectuat pe durata exercitării
mandatului, a funcției publice și de demnitate publică, precum și în decurs de un an
după încetarea exercitării acestora.
(3) În procesul de control al averii și intereselor personale, inspectorul de integritate are
dreptul să solicite oricăror persoane fizice sau persoane juridice de drept public ori
privat, inclusiv instituțiilor financiare, documentele și informațiile necesare pentru
realizarea controlului.
(4) La solicitarea inspectorului de integritate, subiecții menționați la alin. (3) sînt
obligați să prezinte Autorității, în termen de 15 zile de la recepționarea solicitării, pe
suport de hîrtie sau în format electronic, datele, informațiile, înscrisurile și documentele
justificative solicitate.”
Art.37 alin.(1) – (4) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate:
„(1) După repartizarea aleatorie a sesizării de efectuare a controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor, inspectorul de integritate va dispune începerea controlului.
(2) Prevederile art. 31, art. 32 alin. (3)–(5), art. 33, art. 34 alin. (2), art. 35 și 36 se aplică
în mod corespunzător și în cadrul procedurii de inițiere a controlului și de control
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor.
(3) În cadrul procedurii de control privind respectarea regimului juridic al conflictelor
de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate
are obligația de a invita persoana supusă controlului să-și prezinte punctul de vedere
16
printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care confirmă
informarea (telegramă, fax, e-mail etc.). Punctul de vedere al persoanei supuse
controlului poate fi prezentat în termen de 15 zile de la recepționarea invitației. Dacă
recepționarea invitației pentru a prezenta un punct de vedere nu este confirmată mai
mult de 30 de zile de la expedierea acesteia, inspectorul de integritate întocmește actul
de constatare numai după expirarea a 15 zile de la expedierea unei invitații repetate,
indiferent de faptul dacă a fost sau nu confirmată recepționarea acesteia.
(4) Acțiunile și actele efectuate de inspectorul de integritate în cadrul controlului
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor nu sînt publice, cu excepția actului de constatare, care se
publică pe pagina web oficială a Autorității cu respectarea legislației privind protecția
datelor cu caracter personal.”
Art.38 alin.(1) lit.a)-c) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate:
„(1) În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate
emite un act de constatare în cazul în care stabilește că:
a) persoana supusă controlului nu a declarat și nu a soluționat conflictul de interese sau
a emis/adoptat un act administrativ, sau a încheiat direct ori prin intermediul unei
persoane terțe un act juridic, sau a luat personal o decizie ori a participat la luarea unei
decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese;
b) persoana supusă controlului s-a aflat ori se află în stare de incompatibilitate;
c) persoana supusă controlului a încălcat restricțiile prevăzute de lege.”
Art. 39 alin. (1)-(3) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate:
„ (1) În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de
interese, inspectorul de integritate încheie un proces-verbal cu privire la contravenție
și îl trimite instanței judecătorești spre examinare conform procedurii stabilite de Codul
contravențional al Republicii Moldova.
(2) Din momentul în care actul de constatare a încălcării regimului juridic al
conflictului de interese rămîne definitiv, Autoritatea sesizează în termen de cel mult 5
zile, conducerea organizației publice sau a autorității responsabile de numirea în funcție
a subiectului declarării în vederea declanșării procedurii disciplinare sau, după caz, în
vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanei care
a emis/adoptat actul administrativ sau a încheiat, direct ori prin persoane terțe, actul
juridic, sau a luat ori a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale
privind conflictul de interese.
(3) Sancțiunea disciplinară poate fi aplicată după rămânerea definitivă a actului de
constatare, în condițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară.”
Art.2 din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a
intereselor personale:
„ În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni se definesc astfel:
conflict de interese – situația în care subiectul declarării are un interes personal ce
influențează, sau ar putea influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor și
responsabilităților ce îi revin potrivit legii;
interes personal – orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce
rezultă din activitățile sale în calitate de persoană privată, din relațiile sale cu persoane
apropiate sau cu persoane juridice și alți agenți economici, indiferent de tipul de
17
proprietate, din relațiile sau afiliațiile sale cu organizații necomerciale, inclusiv cu
partidele politice și cu organizațiile internaționale;
persoană apropiată – soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,
persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin
sînge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică,
nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării
(cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).”
Art. 3 alin.(1) lit. e) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea
averii și a intereselor personale:
„(1) Subiecți ai declarării averii și a intereselor personale sînt:
e) conducătorii organizațiilor publice și adjuncții acestora.”
Art. 10 alin.(1) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea
averii și a intereselor personale:
„(1) Controlul averii și al intereselor personale ale subiecților declarării se efectuează
de către Autoritatea Națională de Integritate în conformitate cu Legea nr. 132 din
17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”
Art. 12 alin.(1) lit.a)-c), alin.(2)-(6) și (10) din Legea nr.133 din
17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale:
„(1) Subiectul declarării se poate afla în conflicte de interese ce pot fi împărțite în
următoarele categorii:
a) conflict de interese potențial;
b) conflict de interese real;
c) conflict de interese consumat.
(2) Conflictul de interese potențial reprezintă situația în care interesele personale ale
subiectului declarării ar putea conduce la apariția unui conflict de interese real și care
se declară în condițiile art. 4–7. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanță
privind evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potențial.
(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să
rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin
intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea
unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sînt apropiate,
persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și care
influențează sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a
funcției publice sau de demnitate publică.
(4) În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:
a) să informeze șeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu de
3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;
b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct
sau prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la
luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică
pînă la soluționarea conflictului de interese.
(5) Informarea despre apariția unui conflict de interese real se va face pînă la
soluționarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau
prin intermediul unei persoane terțe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau
luarea deciziei și va lua forma unei declarații scrise ce trebuie să conțină date despre
natura conflictului de interese și despre modul în care acesta influențează sau poate
18
influenta îndeplinirea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică.
(6) Declarația privind conflictul de interese real se înregistrează în Registrul
declarațiilor privind conflicte de interese, ținut conform anexei nr. 4 de către persoana
desemnată de conducătorul organizației publice.
(10) Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare
a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau
prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de participare la
luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate
publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7).”
Art. 14 alin.(2)-(4) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea
averii și a intereselor personale:
„(2) Conflictul de interese real se soluționează de către subiectul declarării,
conducătorul organizației publice, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de
Integritate, după caz.
(3) Pînă la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este
interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii.
(4) Subiectul declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin
abținerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului
administrativ, de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii
sau luarea deciziei/votare, informînd toate părțile vizate de decizia respectivă în
privința măsurilor luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor.”
Art.23 alin.(4), (6) și (7) al Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind
declararea averii și a intereselor personale:
„(4) Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o
cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea
unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese constituie
temei pentru răspunderea contravențională sau penală și pentru revocarea, destituirea
sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale
subiectului în cauză.
(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcție potrivit prevederilor alin. (3)–
(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcție de
demnitate publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data
eliberării sau destituirii din funcția publică ori de demnitate publică respectivă sau din
data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, ea
nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
(7) În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție publică sau de demnitate publică
la data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de
interese, interdicția de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv
actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă și irevocabilă hotărîrea
judecătorească prin care se confirmă existența averii nejustificate, a stării de
incompatibilitate ori a conflictului de interese.”
Art. 14 alin.(2) lit.a) și b) al Legii integrității nr. 82 din 25 iulie 2017:
„(2) Agentul public are următoarele obligații în legătură cu identificarea și tratarea
conflictelor de interese, care se îndeplinesc în condițiile legislației speciale:
a) să declare în scris, în termen de 3 zile, conducătorului entității publice despre
conflictul de interese real apărut în cadrul activității sale profesionale, explicînd natura
19
conflictului de interese și cum acesta influențează sau poate influența exercitarea
imparțială și obiectivă a atribuțiilor sale;
b) să evite consumarea conflictului de interese prin abținere de la exercitarea atribuțiilor
sale în măsura în care acestea sînt amenințate de conflictul de interese, pînă la
soluționarea acestuia.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că Autoritatea Națională de Integritate, s-a
conformat dispozițiilor art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, indicat
la pct.75, și a depus în termen recursul la 15 septembrie 2022, iar motivarea
recursului la 12 decembrie 2022. Or, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată la 13 septembrie 2022, copia dispozitivului deciziei, fiind expediat
participanților la proces, prin e-mail, la 30 septembrie 2022, iar decizia motivată
la 05 decembrie 2022, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică,
anexate la dosar (f.d.224, 226).
În speță, completul de judecată nu a considerat oportun de a cita
participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire
la problemele invocate în recurs, deoarece criticele autorității recurente au fost
expuse cu suficientă claritate, iar intimații au eludat dreptul lor de a prezentat
instanței de recurs opinia asupra recursului înaintat de către Autoritatea
Națională de Integritate.
Dat fiind faptul că instanța de recurs a comunicat intimaților copia
recursului, lipsa unei referințe din partea acestora nu va împiedica Curtea
Supremă de Justiție să examineze recursul în fond.
Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau
suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul depus de Autoritatea Națională
de Integritate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023
va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă
procedura de examinare conform noilor reglementări.
Înainte de a analiza circumstanțele de fapt ale speței și actul judecătoresc
contestat, instanța de recurs consideră esențial să sublinieze importanța
fundamentală a legislației privind integritatea, în special în ceea ce privește
regimul conflictelor de interese, ca element cheie pentru dezvoltarea durabilă a
țării și combaterea corupției.
Legislația în domeniul integrității, inclusiv reglementările referitoare la
conflictul de interese, are un rol fundamental în consolidarea încrederii publice
în instituțiile statului, promovarea transparenței și responsabilității în
exercitarea funcțiilor publice. Prin stabilirea unor standarde clare pentru
identificarea, declararea și soluționarea conflictelor de interese, precum și prin
instituirea unor mecanisme eficiente de sancționare a abaterilor, această
20
legislație contribuie la asigurarea unui mediu instituțional bazat pe legalitate,
imparțialitate și respectarea principiilor statului de drept.
Combaterea conflictelor de interese reprezintă un element crucial pentru
atingerea obiectivului strategic al oricărui stat democratic de a eradica corupția.
Prin natura sa, conflictul de interese poate conduce la decizii părtinitoare,
subminând încrederea cetățenilor în instituții, afectând dezvoltarea economică
și compromițând funcționarea echitabilă a administrației publice. În acest
context, legislația în acest domeniu nu doar impune obligații și interdicții pentru
persoanele publice, ci și oferă garanții menite să protejeze interesul public, să
prevină abuzurile și să consolideze o guvernare responsabilă și transparentă.
Este imperativ ca regimul juridic al conflictelor de interese să fie
respectat cu strictețe, iar abaterile să fie sancționate prompt și adecvat. Această
aplicare riguroasă a prevederilor legale nu doar că descurajează practicile
neconforme, dar creează și premisele unei administrații publice eficiente, bazate
pe transparență și echitate. Prin prevenirea și combaterea conflictelor de
interese, se promovează un climat instituțional integru, care reflectă valorile
fundamentale ale statului de drept și protejează interesul public.
Instanțele de judecată au un rol esențial în acest proces, asigurând
aplicarea imparțială și consecventă a legislației, ceea ce reprezintă o condiție
indispensabilă pentru consolidarea statului de drept. Prin deciziile lor, instanțele
contribuie nu doar la soluționarea litigiilor individuale, ci și la crearea unui
precedent, care să promoveze respectarea normelor de integritate.
Astfel, acțiunile instanțelor întăresc încrederea publicului în sistemul de
justiție și transmit un mesaj clar că nerespectarea legislației, în special în
domeniul integrității, nu va rămâne nepedepsită. În acest mod, instanțele devin
un factor-cheie în promovarea unei culturi a integrității la toate nivelurile
societății, prin descurajarea practicilor ilegale și stimularea unei conduite etice
atât în sectorul public, cât și în cel privat.
Responsabilitatea instanțelor de a aplica normele în mod ferm și
echitabil asigură, de asemenea, o protecție efectivă a interesului public și
contribuie la dezvoltarea unei administrații publice responsabile, transparente și
eficiente. Astfel, instanțele de judecată nu doar că apără principiile statului de
drept, ci devin și un motor al schimbării culturale în societate, orientată către
respectarea legii și promovarea integrității.
Așadar, recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării
corecte a dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt
constatată de instanțe și confirmată de părți.
Astfel, materialele cauzei prezentate de părți și cercetate de instanțele
de judecată în fazele procesuale anterioare atestă următoarele:
Potrivit pct.17 din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției
Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești, Anexa nr.1
la Decizia Consiliului raional Fălești nr.04/21 din 06 decembrie 2018, Direcția
21
este condusă de șef, care este desemnat și eliberat din funcție de Consiliul
raional (f.d. 68-76 din dosarul administrativ).
Emilia Ciobanu exercită funcția de Șef al Direcției Generale Asistență
Socială, Protecție a Familiei și Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești,
din data de 26 iunie 2014, fiind numită în această funcție prin promovare din
funcția de șef-adjunct, în baza Deciziei Consiliului raional Fălești nr. 02/16 din
26 iunie 2014 (f.d. 46).
Prin cererea de angajare din 26 decembrie 2018, Andrei Ciobanu a
solicitat să fie angajat din data de 26 decembrie 2018 în Serviciul social Echipa
Mobilă din cadrul Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului Fălești (f.d. 133 din dosarul administrativ).
Prin Ordinul nr.858/c din 26 decembrie 2018, semnat de Emilia
Ciobanu, șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului Fălești, Andrei Ciobanu a fost angajat în funcția de manager al
Serviciului Social „Echipa Mobilă”, în cadrul Direcției Generale Asistență
Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești, începând cu data de
26 decembrie 2018 (f.d. 3 din dosarul administrativ).
Potrivit Contractului individual de muncă nr. 118 din
26 decembrie 2018, semnat de Direcția Generală Asistență Socială, Protecție a
Familiei și Copilului Fălești, în persoana Emiliei Ciobanu (Angajator) și a lui
Andrei Ciobanu (Salariat), ultimul a fost angajat pe termen nedeterminat în
calitate de manager al Serviciului Social „Echipa Mobilă” (f.d. 4 din dosarul
administrativ).
Prin declarația conflictului de interese semnată la 27 decembrie 2018,
Emilia Ciobanu a informat Președintele raionului Fălești, Iraida Bînzari despre
conflictul de interese în care se află cu feciorul Andrei Ciobanu, angajat în
funcția de manager al Serviciului Social „Echipa Mobilă.” și a solicitat
adoptarea deciziei finale pentru soluționarea deplină a conflictului de interese
declarat (f.d. 5 din dosarul administrativ).
Prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr.239/04 din 20 mai 2020,
Autoritatea Națională de Integritate a inițiat procedura de control privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese de către Emilia Ciobanu,
șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului din
cadrul Consiliului raional Fălești (f.d. 44 din dosarul administrativ).
Iar, prin actul de constatare nr.165/04 din 07 august 2020, Autoritatea
Națională de Integrtiate a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor
de interese de către dna Emilia Ciobanu, șef al Direcției Generale Asistență
Socială, Protecție a Familiei și Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești
exprimată prin nedeclararea și nesoluționarea conformă a conflictelor de
interese reale și admiterea conflictelor de interese consumate în cazul luării
deciziilor și semnării/încheierii actelor administrative și juridice în privința
persoanei apropiate; A sesizat Președintele raionului Fălești, la rămânerea
22
definitivă a Actului de constatare, în vederea demiterii dnei Emilia Ciobanu din
funcția de șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești; A aplicat în privința dnei Emilia
Ciobanu interdicția de exercitare a funcției publice pe o perioadă de 3 ani, în
condițiile prevăzute la art.23 alin.(6)-(8) din Legea nr. 133/2016
(f.d. 150-157 din dosarul administrativ).
La 04 septembrie 2020 Emilia Ciobanu a depus prezenta cerere de
chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la
contestarea actelor administrative.
Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la
concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată (a se
vedea pct.41).
Examinând prezenta cauză în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău,
prin decizia din 13 septembrie 2022 a conchis necesitatea admiterii apelului
Emiliei Ciobanu, casării hotărârii primei instanțe și emiterii unei decizii noi
de admitere a acțiunii (a se vedea pct.43).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție analizând
materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul
juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția instanței de apel este greșită, pe
când concluzia primei instanțe despre necesitatea respingerii cererii de chemare
în judecată a Emiliei Ciobanu este justă, având la bază cumulul dovezilor
administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea
juridică cuvenită.
În susținerea concluziei enunțate, instanța de recurs menționează
reieșind din materialele cauzei că Andrei Ciobanu, angajat în baza ordinului
nr.858/c din 26 decembrie 2018 în funcția de manager al Serviciului Social
„Echipa Mobilă”, în cadrul Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a
Familiei și Copilului Fălești, începând cu 26 decembrie 2018 este fiul Emiliei
Ciobanu, care deține funcția de șef al Direcției Generale Asistență Socială,
Protecție a Familiei și Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești, are
calitatea de persoană apropiată și determină interesul personal al Emiliei
Ciobanu din relația de rudenie mamă-fiu.
Astfel, prima instanță, just a conchis că Emilia Ciobanu, în calitate de
șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului din
cadrul Consiliului raional Fălești, contrar prevederilor legale a semnat în
privința persoanei apropiate, a fiului Andrei Ciobanu, ordinul nr.858/c din
26 decembrie 2018, prin care ultimul a fost angajat în funcția de manager al
Serviciului Social „Echipa Mobilă”, din cadrul Direcției Generale Asistență
Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești, la fel a contractului individual
de muncă nr.118 din 26 decembrie 2018, semnat între Ciobanu Emilia
(Angajator) și Andrei Ciobanu (Salariat), etc.
23
Sau altfel spus, Emilia Ciobanu, fiind subiect al declarării nu a respectat
obligația de evitare a conflictelor de interese. Or, aceasta, în calitatea sa de șef
al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului din
cadrul Consiliului raional Fălești, a soluționat și a semnat la 26 decembrie 2018
acte juridice în privința persoanelor apropiate, și anume a fiului său Andrei
Ciobanu, contrar dispozițiilor art. 12 alin.(4) lit.b) și art. 14 alin.(3)-(4) din
Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, precum și art.14 alin.(2) lit. b) al Legii integrității nr. 82 din
25 iulie 2017, menționate la pct.89, 91, 93 (a se vedea pct.110-111).
Aici, instanța de recurs notează că Declarația privind conflictul de
interese, semnată de către Emilia Ciobanu la 27 decembrie 2018, prin care a
informat Președintele raionului Fălești, Iraida Bînzari despre conflictul de
interese în care se află cu feciorul Andrei Ciobanu, angajat în funcția de
manager al Serviciului Social „Echipa Mobilă” și a solicitat adoptarea deciziei
finale pentru soluționarea deplină a conflictului de interese declarat, a fost
depusă după consumarea conflictului de interese din 26 decembrie 2018, prin
semnarea de către aceasta a ordinului de angajare și a contractului de muncă în
privința lui Andrei Ciobanu (a se vedea pct.110-111).
Astfel, instanța de fond corect a apreciat ca neîntemeiat și a respins
argumentul Emiliei Ciobanu că, a depus declarația cu privire la conflictul de
interese, care a fost soluționat de către Președintele raionului Fălești, prin
dispoziția nr.218-c din 22 decembrie 2018, adică înainte de angajarea lui Andrei
Ciobanu la 26 decembrie 2018. Or, deși prin dispoziția Președintelui raionului
Fălești nr.218-c din 22 decembrie 2018 s-a stabilit ca atribuțiile privind
semnarea ordinelor în privința dlui Andrei Ciobanu, manager al serviciului
social Echipa mobilă, Centrul Social „Casa Speranței”, cu referire la acordarea
concediilor, drepturile salariale, acordarea premiilor, aplicarea sancțiunilor
disciplinare, desfacerea contractului individual de muncă să se redistribuie
șefului adjunct al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului, dnei Violeta Ciupercă, ordinul de angajare și contractul individual de
muncă în privința lui Andrei Ciobanu au fost semnate anume de către Emilia
Ciobanu, în calitate de șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a
Familiei și Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești.
Așadar, instanța de recurs relevă că, Emilia Ciobanu, în cazul apariției
conflictului de interese real, pe lângă faptul că urma să informeze șeful ierarhic
sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data
constatării, despre conflictul de interese în care se află, mai avea obligațiunea
de a se abține de la rezolvarea cererii privind angajarea lui Andrei Ciobanu și
respectiv de a emite actul administrativ și actul juridic. Iar, până la soluționarea
conflictului de interese real, îi era interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe
cauza dată, cu excepția abținerii, ceea ce în speță nu a avut loc. Or, Emilia
Ciobanu nu s-a abținut, dar a semnat acte administrative în privința fiului său,
Andrei Ciobanu.
24
Totodată, instanța de recurs cataloghează ca fiind nefondat argumentul
Emiliei Ciobanu, precum că angajarea fiului său Andrei Ciobanu a fost generată
de un interes public, iar angajarea acestuia nu a atras după sine consecințe
negative interesului public. În susținerea poziției date invocând faptul că ziua
de 26 decembrie 2018 nu a fost o zi de muncă efectivă pentru Andrei Ciobanu,
deoarece de fapt, în această funcție au fost angajați doi manageri Olga Răilean
și Andrei Ciobanu. Iar, din cumulul circumstanțelor, munca putea fi exercitată
de Andrei Ciobanu începând cu 27 decembrie 2018.
În argumentarea concluziei enunțate, instanța de recurs relevă că la
materialele dosarului administrativ este prezentă cererea Olgăi Răilean de
solicitare a transferului din funcția de manager a „Echipei mobile” în funcția
manager al Serviciului Asistență Personală în cadrul Direcției Generale
Asistență Socială, Protecție a Familiei Fălești, începând cu data de 26 decembrie
2018.
Prin ordinul Șefului Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a
Familiei și Copilului Fălești Emilia Ciobanu nr. 856/1 din 26 decembrie 2018,
s-a încetat suspendarea contractului individual de muncă cu Olga Răilean,
manager SS „Echipa mobilă” în cadrul DASPFC Fălești, începînd cu data de 26
decembrie 2018, cu transferul în funcția de Șef al Serviciului social Asistență
personală. Iar, prin Ordinul nr.858/c din 26 decembrie 2018, semnat de Emilia
Ciobanu, șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului Fălești, Andrei Ciobanu a fost angajat în funcția de manager al
Serviciului Social „Echipa Mobilă”, în cadrul Direcției Generale Asistență
Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești, începând cu data de
26 decembrie 2018. Astfel, la data de 26 decembrie 2018 Andrei Ciobanu deja
era angajat și exercita funcția de manager al Serviciului Social „Echipa Mobilă”,
în cadrul Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului
Fălești.
La caz, Emilia Ciobanu prin emiterea actelor administrative, fără a
informa Consiliul raional Fălești sau președintele raionului Fălești și până la
soluționarea conflictului de interese, a admis încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese consumat.
De altfel, instanța de recurs consideră neîntemeiate și concluziile
instanței de apel, precum că Emilia Ciobanu s-a adresat verbal către organul
ierarhic superior pentru consultanță, anterior datei de 26 decembrie 2018, când
a fost semnat contractul individual de muncă cu fiul acesteia și emis ordinul de
angajare, iar inspectorul de integritate nu a ținut cont de faptul că organul
ierarhic superior al instituției în cadrul căreia activează reclamanta, la caz,
Consiliul raional Fălești, a examinat declarația Emiliei Ciobanu din
27 decembrie 2018, și ca urmare a emis două dispoziții, prin care au fost
desemnate alte persoane cu atribuții privind semnarea ordinelor emise în
privința lui Andrei Ciobanu (a se vedea pct. 110-111).
25
La acest capitol, instanța de recurs relevă că la materialele cauzei nu se
atestă un răspuns al organului ierarhic superior al instituției în cadrul căreia
activează reclamanta, adică a Consiliului raional Fălești, din care să rezulte
soluționarea cererii orale a Emiliei Ciobanu cu privire la conflictul de interese
cu fiul său Andrei Ciobanu.
Aici, instanța de recurs reiterând relevă că Emilia Ciobanu, în cazul
apariției conflictului de interese real, pe lângă faptul că urma să informeze
organul ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data
constatării, despre conflictul de interese în care se află, mai avea obligațiunea
de a se abține de la rezolvarea cererii privind angajarea lui Andrei Ciobanu și
respectiv de a emite actul administrativ și actul juridic. Iar, până la soluționarea
conflictului de interese real, îi era interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe
cauza dată, cu excepția abținerii, ceea ce în speță nu a avut loc.
În aceste circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond precum că, Emilia
Ciobanu nu a informat în termenul stabilit despre conflictul de interese real în
care s-a aflat, precum și a admis consumarea conflictului de interese prin
emiterea actelor administrative și la semnarea contractului individual de muncă
în prezența interesului personal rezultat din relațiile cu persoana apropiată fiul
său Andrei Ciobanu.
De asemenea, pe parcursul anului 2019 Emilia Ciobanu, în calitate de
Șef al Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului din
cadrul Consiliului raional Fălești, a aprobat tabele de evidență a timpului de
lucru și de calcul a salariului, în care era inclus și fiul său Andrei Ciobanu
(f.d.6-17, dosar administrativ).
De altfel, Completul de judecată conchide că prima instanță corect a
respins pretenția Emiliei Ciobanu privind declararea nulității procesului-verbal
de inițierea a controlului nr.239/04 din 20 mai 2020.
Or, după cum a menționat și instanța de fond, actul administrativ poate
fi definit ca fiind orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de
autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Actele pregătitoare sau operațiunile administrative și tehnico-materiale
care au stat la baza emiteriii actului administrativ nu pot constitui de sine
stătător obiect al acțiunii în contenciosul administriv, deoarece nu produc efecte
juridice prin ele însele.
Respectiv, procesul-verbal de inițierea a controlului nr.239/04 din
20 mai 2020 întocmit de Autoritatea Națională de Integritate, nu constituie act
administrativ, or, acesta este un act pregătitor, care a stat la baza emiterii actului
administrativ și prin urmare, nu produce efecte juridice prin el însuși. Sau altfel
26
spus, acesta nu întrunește caracteristicile unui act administrativ și, astfel, nu
poate constitui obiect al acțiunii de contencios administrativ.
În acest context, instanța de recurs conchide că instanța de fond corect
a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Emilia
Ciobanu.
O, problemă de bază supusă controlului judecătoresc în fază de recurs
constă în verificarea corectitudinii aplicării de către instanțele de judecată
ierarhic inferioare a normelor ce reglementează termenul de efectuare a
controlului precum și respectarea regimului juridic al conflictelor de interese de
către Emilia Ciobanu în calitate de șef al Direcției Generale Asistență Socială,
Protecție a Familiei și Copilului Fălești.
Astfel, la argumentul Emiliei Ciobanu precum că Autoritatea Națională
de Integritate a încălcat termenul de efectuare a procedurii administrative, iar
această încălcare ar constitui temei de anulare a actului de constatare, instanța
de recurs relevă că, procedura administrativă în cadrul controlului averii și a
intereselor personale, este reglementată de o lege specială - Legea cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016, care este
aplicabilă la caz, or, prin prisma art. 5 alin. (2) și (3) al Legii nr. 100 din
22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, în caz de divergență între o
normă generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același
nivel, se aplică norma specială.
La acest aspect Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, norma specială, care este Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016 nu prevede în mod expres un termen de
finalizare a procedurii administrative, însă, Legea nominalizată stabilește mai
multe termene în cadrul cărora inspectorul de integritate urmează să efectueze
anumite acțiuni, care cumulativ depășesc termenul general al procedurii
administrative de 30 de zile, prevăzut la art. 60 din Codul administrativ.
Respectiv, chestiunea respectării termenului general în care o procedură
administrativă trebuie finalizată, urmează a fi examinată, prin prisma legii
speciale în coroborare cu art. 27 din Codul administrativ, care prevede că, în
cazul în care prezentul cod sau alte legi speciale nu impun un anumit termen,
autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze
într-un termen rezonabil.
În acest context, la examinarea chestiunii privind respectarea termenului
de efectuare a controlului urmează să se țină cont și de acțiunile efectuate de
inspectorul de integritate pe parcursul efectuării controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese în privința Emiliei Ciobanu.
Din dosarul administrativ rezultă că, la 26 martie 2020, Autoritatea
Națională de Integritate a înregistrat sesizarea cu nr. 12/1297, parvenită de la
Centrul Național Anticorupție, Direcția Generală Teritorial „Nord”, potrivit
căreia Emilia Ciobanu, în perioada anului 2019, în calitate de Șef al Direcției
27
Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului din cadrul
Consiliului raional Fălești a aprobat tabele de evidență a timpului de lucru și de
calcul a salariului în care era inclus și fiul său Andrei Ciobanu (f.d.2, dosar
administrativ).
Prin procesul-verbal nr. 239/04 din 20 mai 2020 a fost inițiat controlul
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese în privința
Emiliei Ciobanu (f.d. 44 dosar administrativ).
Tot din dosarul administrativ rezultă că prin scrisoarea nr. 04-04/2279
din 21 mai 2020, Emilia Ciobanu a fost informată despre inițierea în privința sa
a controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese și
despre drepturile garantate de art. 33 al Legii nr. 132 din 17 iunie 2016
(f.d. 45, dosar administrativ).
Iar, prin scrisoarea nr. 04-04/2917 din 29 iunie 2020, Emiliei Ciobanu
i-a fost solicitat prezentarea punctului de vedere (f.d. 120, dosar administrativ).
În data de 13 iulie 2020, Emilia Ciobanu a prezentat poziția sa, vis-a-vis
de inițierea controlului cu privire la pretinsa încălcare a regimului juridic al
conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea și nesoluționarea
conflictului de interese apărut în raport cu fiul său, Andrei Ciobanu
(f.d. 122-149 dosar administrativ).
În circumstanțele de fapt menționate rezultă cert că inspectorul de
integritate de la momentul repartizării sesizării până la emiterea actului de
constatare a întreprins mai multe acțiuni, inclusiv a acordat subiectului
declarării un termen rezonabil pentru a prezenta materiale suplimentare pe care
le consideră necesare pentru a fi luate în considerare la emiterea actului
administrativ, astfel receptând dreptul Emiliei Ciobanu, de a prezenta date și
informați suplimentare.
Astfel, instanța de recurs, analizând măsurile întreprinse din procedura
administrativă și ținând cont de complexitatea acesteia, de volumul lucrului
efectuat de inspector, inclusiv de înaintarea demersurilor, interpelărilor,
răspunsurilor primite, solicitarea explicațiilor, care se fac și prin intermediul
oficiului poștal, cercetarea înscrisurilor, constată că, termenul de efectuare a
controlului averii și a intereselor personale inițiat în privința Emiliei Ciobanu o
perioadă de 90 de zile, în coraport cu volumul informațiilor acumulate de
Autoritatea Națională de Integritate este unul rezonabil, justificat și care
corespunde prevederilor legale.
Complementar, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea
nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale,
instanța de recurs notează că evitarea survenirii unui conflict de interese real,
presupune evitarea creării situației când Emilia Ciobanu va fi chemată să emită
acte administrative sau să încheie acte juridice în privința unei persoane
apropiate. Iar, în cazul în care survenirea unui conflict de interese real ca urmare
a celui potențial nu a fost posibil de evitat, art. 12 alin. (4) - (5) al Legii nr. 133
28
din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale, prevede în
mod expres care sunt acțiunile pe care urmează să le intreprindă subiectul
declarării (a se vedea pct.91).
În context, instanța de recurs reține că, pe cale de consecință a încălcării
conflictului de interese, intervine necesitatea atragerii Emiliei Ciobanu la
răspundere juridică pentru lipsă de integritate de care a dat dovadă.
Astfel din conținutul art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 133 din
17 iunie 2016 (în vigoare la data emiteri actului de constatare) rezultă că pentru
emiterea actelor administrative și semnarea actelor juridice cu încălcarea
dispozițiilor legale privind conflictul de interese, intervine și sancțiunea privind
răspunderea contravențională sau penală și pentru revocarea, destituirea sau,
după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale
subiectului în cauză.
Subsecvent, la concluzia Curții de Apel Chișinău că Autoritatea
Națională de Integritate a încălcat principiul proporționalității și nu a motivat
corespunzător actul de constatare în partea ce ține de aplicarea sancțiunii or,
inspectorul de integritate ținând cont de prevederile art. 39 alin. (2) din Legea
nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, era în drept să
dispună aplicarea altei sancțiuni disciplinare decât demiterea din funcție,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma
dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și
a intereselor personale (în vigoare la data emiterii actului de constatare) și
art. 39 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate, din moment ce inspectorul de integritate în rezultatul desfășurării
procedurii administrative de control constată încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese, emite un act de constatare. În acest sens, sancțiunile și
anume: încetarea raporturilor de muncă, privarea de dreptul de a deține o funcție
publică sau de demnitate publică, precum și înscrierea în Registrul de stat al
interdicțiilor survin ca efect al legii, fără ca inspectorul de integritate să dispună
de o marjă de apreciere în acest sens. Altfel spus, în condițiile în care legea
prevede în mod expres tipurile de încălcări și sancțiunile pentru aceste
încălcării, inspectorul aplică norma specială. Or, dacă autoritatea poate decide
discreționar și doar din mai multe consecințe juridice este legală, atunci dreptul
discreționar al autorității publice se reduce la alegerea consecinței
juridice/soluției legale.
Astfel, instanța de apel greșit a concluzionat că, inspectorul de
integritate în temeiul art. 39 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate, ar fi fost în drept să aplice alte sancțiuni
disciplinare în privința Emiliei Ciobanu. Or, art. 23 alin. (4) din Legea
nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale prevede în mod
expres că sancțiunea pentru conflictul de interese real este contravențională sau
penală și încetarea raporturilor de muncă.
29
Complementar, la acest capitol, instanța de recurs relevă dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, potrivit cărora, subiectul declarării are obligația de a respecta
principiile generale privind evitarea conflictelor de interese. Totuși, din
materialele dosarului atestă că Emilia Ciobanu a emis și semnat acte
administrative în beneficiul unei persoane apropiate, respectiv fiului său, fără a
declara și soluționa conflictul de interese în termenele și condițiile prevăzute de
lege.
Pentru conflictul de interese consumat, sancțiunea aplicabilă este
interdicția de a exercita o funcție publică sau de demnitate publică pe o perioadă
de 3 ani, începând de la data eliberării din funcție sau de la data rămânerii
definitive a actului de constatare. Faptele care definesc conflictul de interese
consumat includ rezolvarea unei cereri sau a unui demers, emiterea unui act
administrativ, încheierea unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei
decizii în exercitarea funcției publice sau de demnitate publică, toate în
contradicție cu prevederile legale.
Având în vedere natura abaterii comise, prejudiciul adus interesului
public și impactul negativ asupra funcției publice deținute, inspectorul de
integritate a concluzionat, în mod întemeiat, că se impune încetarea exercitării
funcției publice de către persoana în cauză. De asemenea, s-a dispus decăderea
acesteia din dreptul de a ocupa o funcție publică sau o funcție de demnitate
publică pe o perioadă de 3 ani, începând de la data eliberării sau destituirii din
funcție. Totodată, s-a decis înscrierea persoanei în Registrul de stat al
persoanelor care au interdicția de a ocupa funcții publice sau de demnitate
publică, această înscriere fiind efectuată de la data eliberării sau destituirii din
funcție.
Această măsură are rolul de a proteja integritatea funcției publice și de
a preveni repetarea unor situații similare în viitor, asigurând respectarea
principiilor transparenței și legalității în exercitarea atribuțiilor publice.
În concluzie, instanța de recurs menționează că sancțiunea aplicată prin
actul de constatare este proporțională cu gravitatea încălcărilor comise de
Emilia Ciobanu. Aceasta respectă cadrul legal, fiind o măsură necesară pentru
a preveni repetarea comportamentului necorespunzător, pentru a proteja
integritatea instituțiilor publice și pentru a menține încrederea cetățenilor în
administrația publică. La rândul său, argumentul privind neproporționalitatea
sancțiunii este nefondat, întrucât sancțiunile impuse sunt justificate, legale și
conforme cu principiile proporționalității și statului de drept.
Argumentul instanței de apel, conform căruia Autoritatea Națională de
Integritate nu ar fi indicat în actul administrativ contestat natura exactă a
interesului personal al Șefului Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a
Familiei și Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești – Emilia Ciobanu,
este neîntemeiat și contravine cadrului legal aplicabil.
30
Aceasta deoarece, conform art. 2 din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și intereselor personale, interesul personal reprezintă orice
avantaj material sau nematerial pe care o persoană îl obține pentru sine, pentru
rudele apropiate sau pentru alte persoane față de care are obligații personale, de
natură să influențeze sau să afecteze imparțialitatea în luarea deciziilor. La caz,
în actul emis, Autoritatea Națională de Integritate a identificat clar că Emilia
Ciobanu a emis și semnat acte administrative care au favorizat o persoană
apropiată, ceea ce constituie o manifestare clară a unui conflict de interese
consumat.
Faptul că aceste acte au fost emise în favoarea unei persoane apropiate
demonstrează în mod implicit existența unui interes personal, care este deja
reglementat prin lege. Prin urmare, Autoritatea Națională de Integritate nu este
obligată să detalieze suplimentar natura exactă a interesului personal, deoarece
situația de fapt demonstrează suficient că actele administrative au fost
influențate de o relație de apropiere.
Subsecvent, instanța de recurs relevă că, Legea nu impune Autoritatea
Națională de Integritate să documenteze detaliat fiecare aspect subiectiv al
interesului personal, dar să stabilească dacă acțiunile persoanei vizate au fost
influențate de relații personale sau de altă natură, astfel încât să afecteze
imparțialitatea și obiectivitatea deciziilor. În acest caz, actele administrative
semnate de Emilia Ciobanu, inclusiv a ordinului de angajare și a contractului de
muncă în privința lui Andrei Ciobanu, precum și a tabelelor de evidență a
timpului de lucru și de calcul a salariului în care era inclus și fiul său,
demonstrează o utilizare părtinitoare a funcției publice în beneficiul unui interes
personal.
Aceste fapte sunt documentate în actul Autoritatea Națională de
Integritate și corespund criteriilor prevăzute de lege pentru a stabili un conflict
de interese. Prin urmare, pretinsa lipsă de detaliere a interesului personal nu
afectează legalitatea actului administrativ emis.
Conflictul de interese consumat, prin semnarea unor acte administrative
favorabile unei persoane apropiate, demonstrează în mod obiectiv existența
unui interes personal de natură să afecteze imparțialitatea și obiectivitatea
deciziilor Șefului Direcției Generale Asistență Socială, Protecție a Familiei și
Copilului din cadrul Consiliului raional Fălești. Prin urmare, interesul personal
constă în relația apropiată cu beneficiarul actelor administrative, iar această
relație este suficientă pentru a justifica aplicarea sancțiunilor, fără a fi necesară
o detaliere suplimentară.
Astfel, relevând dispozițiile art. 35-39 din Legea nr. 132/2016 cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate, instanța de recurs conchide că actul emis
de Autoritatea Națională de Integritate identifică clar acțiunile concrete, care au
generat conflictul de interese și beneficiarul acestuia, respectând pe deplin
cerințele legale. Nu există nicio cerință legală suplimentară de a detalia
motivațiile subiective sau psihologice ale persoanei în cauză.
31
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră întemeiat argumentul recurentei că instanța de apel a emis decizia
contestată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.
Așadar, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe este legală
și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea normelor
de drept material, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 13 septembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău și a menține hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248 alin. (1) lit. b) și
alin. (3) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.
Casează integral decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
și menține hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Emilia Ciobanu împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț Direcția
Generală Teritorială Nord din cadrul Centrului Național Anticorupție cu privire
la contestarea actelor administrative.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Ion Malanciuc
Judecători
Diana Stănilă
32