3ra-1025/21 — anularea actului de constatare

3ra-1025/21 — anularea actului de constatare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1025/2021

2-19071388-01-3ra-05102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de Integritate,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Olga Arseni împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de

constatare,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul declarat de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din 29 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 01 februarie 2019, Olga Arseni, reprezentată de avocatul Vitalie Nagacevschi a

înaintat cerere de chemare în judecată în contencios administrativ, ulterior modificată și

completată, împotriva Autorității Naționale de Integritate solicitând anularea actului

administrativ nr.02/04 din 17 ianuarie 2019 cu privire la constatarea încălcării regimului

juridic al conflictelor de interese.

În susținerea acțiunii, a indicat că, potrivit conținutului actului de constatare

contestat, la 03 august 2018, inspectorului Ada Griciuc i-a fost repartizat electronic

dosarul de control în privința reclamantei, care a fost format în baza unei sesizări a Curții

de Conturi din 01 august 2018.

La 17 ianuarie 2019, inspectorul de integritate a semnat în numele Autorității

Naționale de Integritate actul de constatare numărul 02/24, prin care s-a stabilit că

reclamanta nu a declarat, nu a soluționat în termenul și modul stabilit de lege conflictele

de interese în care s-a aflat la 28 februarie 2017, la 31 martie 2017, la 08 iunie 2017, la 15

septembrie 2017 și în perioada de la 02 noiembrie 2017 până la 28 noiembrie 2017.

La fel, s-a stabilit că reclamanta a admis conflicte de interese consumate pe 28

februarie 2017, pe 31 martie 2017, pe 08 iunie 2017, pe 15 septembrie 2017 și în perioada

de la 02 noiembrie 2017 până la 28 noiembrie 2017. Totodată, s-a stabilit că acțiunile

1

reclamantei de nedeclarare și nesoluționare conformă a conflictelor de interese care poartă

un caracter contravențional și cad sub incidența art.3132 alin.(1) și alin.(2) Cod

contravențional, însă, din momentul comiterii respectivelor acțiuni s-a scurs deja termenul

de prescripție a răspunderii contravenționale. La fel, s-a dispus aplicarea în privința

reclamantei a interdicției de a exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică

pe o perioadă de 3 ani. Precum și dispunerea că după rămânerea definitivă a actului de

constatare, Autoritatea Națională de Integritate în termen de 5 zile urmează să sesizeze

angajatorul reclamantei în vederea demarării procedurii de încetare a raporturilor de

muncă cu dumneaei. Dispunerea că după rămânerea definitivă a actului de constatare, să

sesizeze instanța de judecată în vederea constatării nulității absolute a actelor semnate de

reclamantă în situație de conflict de interese. La fel, s-a decis ca în cazul în care actul de

constatare va fi contestat, să solicite suspendarea din funcție a reclamantei.

Prin urmare, reclamanta nu este de acord cu actul de constatare nr.02/24 din 17

ianuarie 2019 considerându-l ilegal și pasibil anulării, deoarece în conformitate cu

prevederile art.6 alin.(1) Cod administrativ, constată cu certitudine că actul nominalizat,

care este un act administrativ individual, a fost emis în cadrul unei proceduri

administrative de control privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese

în privința Olgăi Arseni, în consecință, procedura respectivă, urma a fi efectuată, inclusiv

conform prevederilor Cărții a doua din Codul administrativ, în măsura în care prevederile

acestuia nu contravin prevederilor conținute în Legea cu privire la Autoritatea Națională

de Integritate și Legea privind declararea averii și a intereselor personale.

Subliniază, că legislația specială în materie de conflicte de interese nu stabilește

termene în care urmează a fi finalizată procedura de control privind respectarea regimului

juridic al conflictelor de interese (procedura administrativă), astfel, urmând a fi aplicate

prevederile Codului administrativ.

Făcând referire la circumstanțele speței, pornind de la conținutul actului de

constatare, conchide că sesizarea în privința reclamantei a fost înregistrată la Autoritatea

Națională de Integritate la 01 august 2018. Cu toate acestea, procedura administrativă a

fost finalizată la 17 ianuarie 2019, odată cu emiterea actului de constatare nr.02/04. În

concluzie observă, că în speță procedura administrativă de control privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese a durat mult mai mult de 30 de zile (sau 90 de

zile), ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a art.60 Cod administrativ, ce implică în mod

cert anularea actului administrativ contestat.

Remarcă că atât legislația pertinentă, cât și jurisprudența Republicii Moldova,

statuează că nerespectarea termenului de procedură administrativă constituie o încălcare

procedurală ce duce la anularea actului administrativ contestat, ceea ce și solicită prin

acțiunea înaintată.

Relatează, că din conținutul dispozitivului actului de constatare nr.02/04 din 17

ianuarie 2019 sancțiunea aplicată reclamantei pentru pretinsa încălcare a regimului juridic

al conflictelor de interese este constatarea încălcării regimului juridic al conflictelor de

interese, exprimată prin nedeclararea și nesoluționarea conformă a conflictelor de interese

reale și ca urmare admiterea conflictelor de interese consumate prin luare de decizii și

semnarea mai multor acte administrative și juridice în favoarea persoanei apropiate,

aplicarea interdicției de a exercita o funcție publică sau de demnitate publică pe o perioadă

2

de 3 ani, precum și sesizarea instanței de judecată, după rămânerea definitivă a actului de

constatare, în vederea constatării nulității absolute a actelor semnate de reclamantă în

situații de conflict de interese.

Consideră, că în mod indubitabil sancțiunile stabilite de Legea privind declararea

averii și intereselor personale nu sunt imprescriptibile extinctiv, iar termenul concret de

prescripție al acestora se raportează la tipul de răspundere la care poate fi atras subiectul

declarării. Prin urmare, ținând cont de faptul că Autoritatea Națională de Integritate nu

este competentă funcțional să constate săvârșirea unei infracțiuni și să atragă la răspundere

penală, fiind competentă doar să constate contravenția, conchide că în speță poate asista

doar la constatarea comiterii unei contravenții, cu aplicarea prevederilor art.23 alin.(4),

(6) și (7) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale în interiorul

termenului de prescripție de atragere la răspundere contravențională, adică în interiorul

termenului de 1 an de la data comiterii faptelor pretins ilegale.

Mai menționează, că în speță, inspectorul de integritate i-a aplicat reclamantei

sancțiunea decăderii din drepturile de a mai exercita funcție publică pe o perioadă de 3

ani, iar potrivit celor enunțate, este evident că respectiva sancțiune este una

contravențională. Având în vedere cele enunțate, consideră evidentă respectiva sancțiune

una contravențională, fiind în esență complementară la sancțiunea prevăzută de art.3132

Cod contravențional. Astfel, este indiscutabil că sancțiunea complementară, fiind

contravențională, poate fi aplicată numai în interiorul termenului de prescripție de la 1 an

din data comiterii faptelor pretinse a fi ilegale.

În consecință, invocă faptul că acțiunile și omisiunile reproșate conform actului de

constatare, au avut loc cu mai mult de 1 an de la data emiterii actului administrativ

contestat, sancțiunile prevăzute de art.23 alin.(4), (6) și (7) din Legea privind declararea

averii și a intereselor personale și nu poate fi aplicată reclamantei Olga Arseni pe motivul

expirării termenului de prescripție de la aplicarea acestora, ceea ce îi conferă actului de

constatare nr.02/04 din 17 ianuarie 2019 un caracter ilegal.

Atrage atenție asupra faptului că, actul de constatare este semnat de inspectorul de

integritate Ada Griciuc din numele Inspectoratului de integritate, care este parte integrantă

a Aparatului Autorității Naționale de Integritate. Deci, rezultă că actul de constatare a fost

emis de o structură internă a Autorității Naționale de Integritate în numele acesteia și

semnată de angajatul acesteia, în pofida faptului că actul administrativ individual urma a

fi semnat de către conducătorul autorității publice pârâte.

La fel, invocă prevederile art.7 alin.(2) lit.a) din Legea cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate, prin care aceasta din urmă constată încălcarea regimului juridic

al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.

Pe cale de consecință, pornind de la sensul cadrului legal enunțat, rezultă că actul de

constatare se întocmește de inspectorul de integritate, însă se emite din numele Autorității

Naționale de Integritate și se semnează de conducerea ei.

În context, consideră că nu se confundă noțiunea de „întocmire” cu noțiunea de

„emitere și semnare” care dispun de o încărcare semantică distinctă. Prin urmare, constată

că actul administrativ individual a fost semnat de către o persoană necorespunzătoare, ceea

ce conduce la temeinicia pretenției de anulare în integrum a actului contestat.

Atrage atenție asupra faptului că contrar celor expuse, nici la ziua de azi pe pagina

3

web a Autorității Naționale de Integritate nu este publicat Registrul electronic al

subiecților declarării averii și intereselor personale. Consideră, că obligația creării unui

asemenea Registru nu este un simplu capriciu al legislatorului. Este evident că respectivul

Registru urma să fie creat și ținut cu scopul de a preveni eventualele derogări

comportamentale de la prevederile legale privind conflictele de interese prin atenționarea

subiecților declarării averii și intereselor personale că ei sunt subiecți ai declarării

conflictelor de interese.

Precizează că unele persoane nici nu cunosc că sunt subiecți ai declarării averii și

intereselor personale, deoarece, în anumite circumstanțe, pentru a verifica dacă faci parte

sau nu din lista subiecților declarării averii și intereselor personale este necesar de făcut o

„cercetare” legislativă. Indiscutabil că, fără studii speciale în drept, unor subiecți ai

declarării averii și intereselor personale le este extrem de dificil de a efectua astfel de

„cercetări”.

Totodată, indică că pentru a depăși situația descrisă, legislatorul a prevăzut

obligativitatea Autorității Naționale de Integritate de a ține Registrul electronic al

subiecților declarării averii și intereselor personale. Considerând că una din condiții pentru

a insista că o persoană este subiect al declarării averii și intereselor personale este ca

funcția acesteia să fie inclusă în Registrul electronic al subiecților declarării averii și

intereselor personale. În cazul în care o funcție nu este inclusă în respectivul Registru,

persoana, care ocupă funcția respectivă, nu poate fi sancționată pentru abaterile de la

prevederile legale privind conflictul de interese.

În această ordine de idei, notează că, actul de constatare din speță, prin care se insistă

că reclamanta este subiect al declarării averii și intereselor personale, fără ca funcția pe

care o ocupă să fi fost inclusă în Registrul electronic al subiecților declarării averii și

intereselor personale, urmează a fi anulat.

Făcând referire la prevederile art.39 alin.(1) din Legea privind Autoritatea Națională

de Integritate, invocă încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, prin

constatarea nedeclarării sau nesoluționării acestui conflict, pârâta în mod obligatoriu urma

să încheie un proces-verbal cu privire la contravenție și să-l trimită instanței judecătorești

spre examinare. Cu toate acestea, Autoritatea Națională de Integritate a omis să încheie

procesul-verbal cu privire la contravenție, sancționând imediat reclamanta.

Menționează, că încălcarea care cade sub incidența Codului contravențional și care

implică posibilitatea aplicării și unor altfel de sancțiuni, cu titlu principal, urmează a fi

examinată în procedură contravențională, eventual cu aplicarea unei sancțiuni

contravenționale sau constatarea comiterii contravenției, dar imposibilitatea sancționării

în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru aplicarea pedepsei și numai după

aceasta ar putea fi aplicate celelalte sancțiuni, care, convențional, ar putea fi denumite,

„complementare”. Invocă, că o altfel de abordare nu poate să existe, deoarece persistă

riscul ca în cadrul examinării cazului contravențional, să se constate lipsa încălcării

regimului juridic al conflictelor de interese, iar între timp, persoana să fie sancționată cu

o pedeapsă „complementară” pentru aceeași faptă. Pe cale de consecință, consideră

evident că apriori cazul urma să fie examinat de instanța de judecată în procedură

contravențională care, implicit, urma să se pronunțe și asupra prezenței sau lipsei încălcării

regimului juridic al conflictelor de interese și numai după aceasta putea fi abordată

4

problema aplicării sancțiunii „complementare”.

Solicită reprezentantul reclamantei Olga Arseni, avocatul Vitalie Nagacevschi

anularea integrală a actului de constatare nr.02/04 din 17 ianuarie 2019.

Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a anulat

actul de constatare nr.02/04 din 17 ianuarie 2019 emis de Autoritatea Națională de

Integritate (f.d.124, 127-136, vol.I).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 30 iunie 2020, Autoritatea Națională

de Integritate a depus apel nemotivat (f.d.126, vol.I), ulterior, la 01 septembrie 2020,

apelantul Autoritatea Națională de Integritate, prin intermediul poștei electronice, a depus

cererea de apel motivată împotriva hotărării instanței de fond, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

respingerea integrală a acțiunii depusă de Olga Arseni împotriva Autorității Naționale de

Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr.02/04 din 17 ianuarie 2019

(f.d.145-152, vol.I).

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.229, 230-239, vol.I).

Referitor la fondul cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău a apreciat ca fiind justă concluzia instanței de fond, care a hotărât

necesar de a admite integral pretențiile reclamantei și a anulat Actul de constatare nr.02/04

din 17 ianuarie 2019 emis de Autoritatea Națională de Integritate, având la bază cumulul

dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea

juridică cuvenită.

Colegiul instanței de apel precum și instanța de fond au stabilit că, obiectul

controlului judecătoresc în prezenta speță, constituie actul de constatare emis de

Autoritatea Națională de Integritate prin care s-a constatat că, Olga Arseni în cadrul

exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de director al Centrului „Speranța” a încălcat

regimul juridic al conflictelor de interese.

În acest context, instanța de apel a considerat oportun de a reține ca fiind relevante

speței prevederile art.5 din Legea nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor

personale, în conformitate cu care, declarația de avere și interese personale (denumită în

continuare declarație) reprezintă un act personal și irevocabil al subiectului declarării,

depus, pe proprie răspundere, sub formă de document electronic sau, după caz, în formă

scrisă pe suport de hârtie. Subiecții declarării sunt obligați, în condițiile prezentei legi, să

își declare averea și interesele personale în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.1

la prezenta lege. Declarația este un act public, cu excepția informațiilor prevăzute la art.9

alin.(2) și (3), iar informațiile conținute în declarație nu pot fi utilizate în scopuri

publicitare. Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru

veridicitatea și deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune. În cazul în care

subiectul declarării constată că în declarație au fost introduse date incomplete sau eronate,

acesta are dreptul să depună declarația rectificată în termen de 30 de zile de la data expirării

termenului-limită pentru depunerea declarației. Declarația inițială și declarația rectificată

în condițiile prezentului alineat se păstrează în sistemul informațional e-Integritate. În

cazul în care autoritatea publică competentă în domeniul controlului averii și intereselor

5

personale constată că în declarație au fost introduse date incomplete sau eronate, subiectul

declarării este obligat să depună declarația rectificată în termen de 30 de zile de la data la

care actul de constatare, întocmit în urma controlului averii și al intereselor personale, a

devenit definitiv. Declarația inițială și declarația rectificată în condițiile prezentului alineat

se păstrează în sistemul informațional e-Integritate. Membrii de familie,

concubinul/concubina subiectului declarării sunt obligați să-i ofere acestuia informațiile

privind averea, veniturile și interesele personale pe care le dețin, inclusiv în calitate de

beneficiari efectivi, cu excepția cazului în care identitatea și calitatea acestora constituie

secret de stat, în condițiile Legii nr.245/2008 cu privire la secretul de stat, sau prezentarea

acestor informații este restricționată prin lege. Cerința privind declararea averii și a

intereselor personale se include în toate procedurile sau contractele ce reglementează

angajarea, alegerea ori numirea într-o funcție publică. Depunerea declarației de avere și

de interese personale nu scutește persoana de obligația depunerii altor declarații în

conformitate cu legislația în vigoare.

Conform art.10 alin.(1) din Legea nr.133/2016, controlul averii și al intereselor

personale ale subiecților declarării se efectuează de către Autoritatea Națională de

Integritate în conformitate cu Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate.

Conform art.27 din Legea nr.132/2016, controlul declarațiilor de avere și interese

personale constă în verificarea depunerii în termen a declarațiilor de către subiecții

declarării, precum și verificarea respectării cerințelor de formă a declarațiilor de avere și

interese personale. Controlul declarațiilor de avere și interese personale este inițiat după

expirarea termenului de depunere a declarațiilor de avere și interese personale.

Pe parcursul examinării cauzei instanțele ierarhic inferioare au constatat că, în cadrul

exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de director al Centrului „Speranța”, Olga

Arseni a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, luând decizii și semnând în

privința Svetlanei Orbu (mama reclamantei) a actelor administrative și juridice (ordinele

nr.27-p din 28 februarie 2017, nr.53-p din 31 martie 2017, nr.21-p din 08 iunie 2017 și

nr.35-p din 15 septembrie 2017), precum și documente contabile legate de executarea

atribuțiilor de serviciu nr.35-p din 15 septembrie 2017), precum și documente contabile

legate de executarea atribuțiilor de serviciu (bonuri de comandă privind eliberarea de la

depozit a mărfurilor gospodărești nr. nr. 329-352), fapt care nici nu a fost negat de

reclamantă.

Instanța de apel a menționat că, Legea specială reglementează procedura emiterii de

către Autoritatea Națională de Integritate în privința subiectului declarării a Actului de

constatare a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese. Iar, în cazul în care

autoritatea publică nu respectă procedura instituită de Lege, acest fapt servește temei de

anulare a actului administrativ contestat ca fiind viciat de procedură. Or, art.26 alin.(1)

lit.c) din Legea contenciosului administrativ (în vigoare la data emiterii actului

administrativ contestat), prevede că actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau

în parte, în cazul în care: c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Astfel, s-a făcut referire la prevederile art.28 alin.(1), (3) din Legea nr.133/2016,

autoritatea efectuează controlul averii și al intereselor personale din oficiu ori la sesizarea

unor persoane fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale

6

metodologiei de efectuare a controlului averii și al intereselor personale și privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor

și limitărilor. Sesizarea făcută de persoane fizice sau juridice cu rea-credință atrage după

sine răspunderea juridică a celui care a făcut sesizarea. Dacă se constată lipsa unor date

din declarația de avere și interese personale, precum și în cazul nedepunerii sau al

depunerii tardive a declarației, inspectorul de integritate inițiază controlul averii și al

intereselor personale.

Instanța de apel a reținut din materialele dosarului și din Actul de constatare contestat,

că la baza formării dosarului de control în privința Olgăi Arseni a stat sesizarea nr.06/01-

857-18 din 01 august 2018 depusă de Curtea de Conturi a Republicii Moldova și

înregistrată la Autoritatea Națională de Integritate la data de 02 august 2018, cu nr. de

intrare „708”.

Din Actul de constatare nr.02/04 din 17 ianuarie 2019 rezultă că, la data de 19

septembrie 2019, urmare a procedurii de verificare prealabilă a sesizării, a fost întocmit

Procesul-verbal nr.79/04, prin care s-a dispus inițierea procedurii de control privind

eventuala încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese de către Olga Arseni,

director al Centrului „Speranța”.

La aceiași dată, 19 septembrie 2018, Autoritatea Națională de Integritate a expediat

în adresa Olgăi Arseni scrisoarea cu nr.04-04/1020, prin care a informat-o despre inițierea

procedurii de control, precum și despre drepturile de care beneficiază potrivit art.33 al

Legii nr.132/2016.

Raportând cadrul legal citat la circumstanțele speței, Colegiul instanței de apel a

concluzionat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia că, actul administrativ contestat

urmează a fi anulat în temeiul art.26 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ,

întrucât autoritatea publică pârâtă a încălcat procedura stabilită de legislația în vigoare la

momentul întocmirii actului.

Or, art.31 alin.(1) din Legea nr.132/2016 stabilește expres termenul în interiorul

căruia Autoritatea Națională de Integritate, efectuând verificarea prealabilă, este obligată

să emită proces-verbal de inițiere a controlului sau de refuz al inițierii controlului - 15 zile

de la data repartizării sesizărilor, în timp ce, în prezenta speță, se constată încălcarea

nejustificată a termenului instituit de legiuitor, întrucât sesizarea a fost înregistrată la data

de 02 august 2018, în timp ce procesul-verbal de inițiere a procedurii de control a fost

emis abia la 19 septembrie 2018, adică peste 48 zile de la data înregistrării sesizării, cu

încălcarea vădită a termenului stabilit de legiuitor, fapt care duce la anularea actului

administrativ contestat.

Având în vedere că, norma specială reglementează activitatea administrativă a

Autorității Naționale de Integritate, care stabilește termenele de examinare a sesizărilor și

luarea deciziei prin întocmirea procesului-verbal asupra existenței sau inexistenței

temeiurilor legale de inițiere a procedurii de control (15 zile), acestea urmează să fie

reținute de autoritatea administrativă. În speță, însă, norma legală enunțată a fost ignorată

de apelant. Iar, odată ce s-a constatat că, procedura de control a fost inițiată cu încălcarea

Legii speciale, se constată și ilegalitatea actului de constatare – actul final emis pe

marginea procedurii de control, inițiate cu încălcarea procedurii.

7

Colegiul instanței ierarhic inferioare a apreciat critic argumentul apelului că, prima

instanța nu a luat în calcul că termenul de 15 zile a fost omis în legătură cu scrisoarea

nr.08-1026-18 din 18 septembrie 2018 a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale. Or, termenul prevăzut de art.31 alin.(1) din Legea nr.132/2016, a expirat de drept

la data de 17 august 2018. Respectiv, scrisoarea la care face trimitere apelantul, nu justifică

omiterea termenului de întocmire a procesului-verbal de inițiere a procedurii de control.

Totodată, alte argumente invocate de apelant în susținerea poziției sale, n-au fost

reținute de instanța de apel, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se referă la

circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la

bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de

drept procedural și susținute de normele de drept material.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, și anume cauza Rebait și alții c. Franței, că art.6§(1) al Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară,

ca fiind lipsit de șanse de succes.

În această ordine de idei, apreciind argumentele apelantei ca fiind nefondate și

combătute integral prin concluziile relatate supra, instanța de apel a conchis că, în speță,

lipsesc temeiuri legale pentru casarea hotărârii contestate, punctând în acest sens că, prima

instanță a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a

adoptat o hotărâre întemeiată și legală, iar cererea de apel este neîntemeiată, considerente

din care a fost respinsă.

La 29 septembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs

motivat împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a deciziei

din 08 iunie 2021 a instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri (f.d.2-5, vol.II).

În motivarea recursului a indicat că, Curtea de Apel Chișinău n-a constatat și elucidat

pe deplin toate circumstanțele cauzei, s-a expus în mod general asupra circumstanțelor

invocate în cererea de apel și nu a luat în calcul toate elementele descrise în cerere.

Recurentul mai notează că, toate verificările inițiate și desfășurate de Autoritatea

Națională de Integritate se efectuează în conformitate cu normele materiale prevăzute de

Legea nr.132/2016 și Legea nr.133/2016 a căror finalitate culminează cu emiterea unor

acte de constatare.

Prin realizarea controalelor, Autoritatea urmărește scopul de a asigura integritatea în

exercitarea funcției publice sau funcției de demnitate publică și prevenirea corupției.

Mai notează că, Parlamentul Republicii Moldova, prin Legea nr.158/2007 a ratificat

Convenția ONU împotriva corupției, iar la art.20 din acest document internațional este

statuat că, sub rezerva Constituției sale și a principiilor fundamentale ale sistemului său

juridic, fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative și alte măsuri care se

dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul în care actele au

fost săvârșite cu intenția îmbogățirii ilicite, adică o mărire substanțială a patrimoniului

8

unui agent public pe care acesta n-o poate justifica rezonabil în raport cu veniturile sale

legitime.

În acest sens, Autoritatea relevă că, Republica Moldova și-a asumat obligații prin

semnarea acestei convenții, scopul cărora este lupta contra corupției, cu precădere în

domeniul public. În plus, pentru asigurarea realizării scopului, statul trebuie să întreprindă

suficiente măsuri și să pună în aplicare practici eficiente pentru prevenirea și combaterea

corupției și a actelor conexe corupției.

Astfel, la data de 17 ianuarie 2019 de către inspectorul de integritate al

Inspectoratului de integritate, a fost întocmit actul de constatare nr.02/04 prin care s-a

constatat că, Olga Arseni a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese.

Conflictul de interese s-a consumat consecutiv, astfel că subiectul controlului a admis

în activitatea sa în calitate de director al Centrului Republican de recuperare a invalizilor

și pensionarilor „Speranța”, încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese prin

faptul că, nu a adus la cunoștința conducătorului ierarhic superior sau organului ierarhic

superior în maniera prescrisă de lege și nu a soluționat în conformitate cu prevederile

legale, exprimată prin admiterea conflictelor de interese consumate urmare a semnării

ordinelor nr.27-p din 28 februarie 2017, nr.53-p din 31 martie 2017, nr.21-p din 08 iunie

2017, nr.35-p din 15 septembrie 2017, precum și alte acte, prin care și-a manifestat

interesul personal din relația cu persoana apropiată (mama).

Cu referire la respectarea termenului de 15 zile, recurentul menționează că, pentru

inițierea unei proceduri de control în sensul larg, atunci inspectorul trebuie să poziționeze

criteriile de bănuială rezonabilă, având la baza probatoriu, or, procedura prealabilă

instituie o serie de măsuri care necesită a fi respectate și pentru care inspectorul de

integritate duce răspundere. Astfel, în situația care nu a depins de acțiunile inspectorului

de integritate, fiind în așteptarea scrisori nr.08-1026-18 din 18 septembrie 2018 a

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, motiv care a dus la prelungirea

termenului menționat, astfel, respectarea termenului a fost condiționată de primirea

răspunsului.

Mai atrage atenția că, responsabilitatea de a se conforma prevederilor legii este o

obligație, or, odată chemat să rezolve o cerere/demers, să emită un act administrativ, să ia

o decizie sau să participe la luarea unei decizie sau să participe la luare unei decizii care

vizează persoanele apropiate, de fiecare dată era obligată să informeze șeful/conducătorul

ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul

de interese în care se afla și să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită un act

administrativ, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a

funcției publice sau de demnitate publică până la soluționarea conflictului de interese.

Totodată, interesul public este afectat de cel personal, deja în cazul în care

obiectivitatea deciziei poate fi pusă la îndoială din cauza legăturilor de rudenie, care pot

crea situații de preferință.

Suplimentar mai notează, că fiecare funcționar este singurul care poate să știe dacă

se află în situația de conflict de interes, există obligația personală de a fi atent la orice

conflict de interese real sau potențial, de a lua măsuri pentru a evita un asemenea conflict,

de a informa despre orice conflict de interese din momentul în care a luat cunoștință de

acesta, de a se conforma la orice decizie finală care îi pretinde să se retragă din situația în

9

care se găsește sau să renunțe la avantajul care se află la originea conflictului. Astfel,

funcționarul trebuie să declare, dacă are sau nu are un conflict de interese, imediat ce apare

presupunerea rezonabilă că anumite sarcini pe care le exercită vor genera o situație de

conflict de interese.

Prin urmare, responsabilitatea de a se conforma prevederilor legii este o obligație a

reclamantului, iar cunoașterea sau necunoașterea legii nu exonerează de răspundere.

Recurentul mai precizează că, prin aflarea în conflict de interese, Olga Arseni în mod

repetat, a admis utilizarea funcției deținute într-o situație particulară care viza persoanele

apropiate, adică, a favorizat satisfacerea unui interes în privința destinatarului care se afla

în relație de familie. Recurentul Autoritatea Națională de Integritate menționează că,

esența reglementării legale a regimului juridic al conflictului de interese este de a nu

admite din partea agenților publici comportamente prin care ar folosi funcția publică

pentru scopuri personale și obținerea de beneficii atât pentru sine, cât și pentru alte

persoane în detrimentul interesului public. Integritatea agentului public se menține și se

consolidează numai atunci când acesta respectă întocmai prevederile legale.

Pentru a fortifica cele invocate mai sus, recurentul Autoritatea Națională de

Integritate invocă prevederea art.7 alin.(4) din Convenția ONU împotriva corupției care

stipulează că, fiecare stat parte se străduiește, conform principiilor fundamentale ale

dreptului său intern, să adopte, să mențină și să consolideze sisteme care să favorizeze

transparența și să prevină conflictele de interese.

Potrivit art.8 alin.(5) din Convenția citată supra, fiecare stat parte se străduiește, dacă

este cazul și conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, să aplice măsuri

și sisteme care să-i oblige pe agenții publici să declare autorităților competente toate

activitățile exterioare, orice ocupație, orice plasamente, orice bunuri și orice dar sau

avantaj substanțial din care ar putea rezulta un conflict de interese cu funcțiile lor de agent

public.

Recomandarea No. R (2000) 10 A Comitetului Miniștrilor Statelor Membre privind

codurile de conduită pentru funcționarii publici Adoptată de Comitetul Miniștrilor la 11

mai 2000, la a 106-a sesiune a sa , în art.13 alin.(1) din anexă, stipulează că, conflictul de

interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes personal de natura

să influențeze sau să pară a influenta exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale

oficiale. Totodată, potrivit art.13 alin.(2) din același document internațional este prevăzut

că, interesul personal al funcționarului public cuprinde orice avantaj pentru el însuși sau

ea însăși, sau în favoarea familiei sale, a părinților, prietenilor sau persoanelor apropriate,

sau a persoanelor, sau organizațiilor cu care el sau ea au avut relații de afaceri sau politice.

El cuprinde de asemenea orice obligație financiară sau civilă la care este constrâns

funcționarul public. În conformitate cu art.14 din Recomandarea precitată, funcționarul

public care ocupă o poziție în care interesele sale personale sau private ar putea fi afectate

de către îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare conform legii, din momentul numirii

sale, apoi la intervale regulate și atunci când are loc orice schimbare a situației, care este

natura și dimensiunea acestor interese. Autoritatea observă că, aceste dispoziții, conținute

în acte internaționale, într-o formă ușor adaptată, dar fără a denatura scopul pentru care au

fost adoptate, sunt prevăzute în legislația națională a țării noastre.

10

Recurentul precizează că, reglementările internaționale în domeniul regimului juridic

al conflictelor de interese constituie pentru Republica Moldova angajamente asumate și

pe care trebuie să le pună în aplicare în mod efectiv în vederea atingerii scopului pentru

care au fost instituite.

Autoritatea Națională de Integritate mai reține că, potrivit art.4 din Codul

administrativ, dacă printr-un tratat internațional la care Republica Moldova este parte sunt

stabilite alte dispoziții decât cele prevăzute de legislația administrativă, se aplică

dispozițiile tratatului internațional. Astfel, consideră că, la examinarea legalității actului

de constatare emis, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere nu doar normele Codului

administrativ, ci atât legislația națională care conține dispoziții specifice activității

controlului averii și a intereselor personale, cât și normele de drept internațional relevante

speței.

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanță

de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 iunie 2021 (f.d.229,

230-239, vol.I), iar la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri ce ar confirma

notificarea recurentului a dispozitivului deciziei recurate.

Materialele cauzei atestă că, la 15 septembrie 2021 recurentul Autoritatea Națională

de Integritate a recepționat decizia motivată a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție nr.DS8002083564AS, anexat la materialele cauzei (f.d.241, vol.I).

La 29 septembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs

motivat împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a deciziei

din 08 iunie 2021 a instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri (f.d.2-5, vol.II).

Astfel, instanța de recurs consideră că cererea de recurs a fost depusă cu respectarea

termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 05 octombrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs,

într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa intimatei Olga Arseni copia recursului motivat depus de Autoritatea

Națională de Integritate, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște

modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a

referinței (f.d.29, vol.II).

Materialele cauzei atestă că, intimata Olga Arseni a recepționat copia cererii de recurs

la 08 octombrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f.d.31, vol.II), însă, până la data examinării admisibilității recursului, aceasta nu

11

și-a valorificat dreptul procedural de a depune referința vis-a-vis de recursul depus de

Autoritatea Națională de Integritate.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Autoritatea Națională de Integritate inadmisibilă, din următoarele

motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor

12

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Autoritatea Națională

de Integritate este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

13