3ra-326/22 — contestarea actului administrativ

3ra-326/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-326/22

2-20071857-01-3ra-07042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G.Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, Gh.MÎra, Gr.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

8 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de

Integritate,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în contestare depusă de

Dumitru Cernitu către Autoritatea Națională de Integritate privind anularea actului

administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Dumitru Cernitu, a fost casată hotărârea din 7 iunie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost pronunțată o hotărâre nouă, de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 27 iunie 2020 Dumitru Cernitu a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate

privind anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acestei acțiuni, Dumitru Cernitu a indicat că la data de 28 mai

2020, inspectorul din cadrul Autorității Naționale de Integritate, Ada Griciuc, a

întocmit în privința sa actul de constatare nr. 85/04 în care a fost constatată

încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale de către

acesta, ex-procuror în cadrul Procuraturii r-lui Soroca, prin admiterea de omisiuni și

erori în declarațiile de avere și interese personale depuse în perioada anilor 2017-

2019.

A indicat că drept temei al emiterii actului de constatare, a servit neincluderea

în declarațiile de avere și interese personale depuse în perioada anilor 2017-2019, a

următoarelor date: transferul bănesc în mărime de 17500 lei primit de la cet. Igor

Popovschi la data de 22 decembrie 2017 și transferul bănesc în mărime de 1665 lei

primit de la cet. Danu Dogotari la data de 17 mai 2018.

În accepțiunea pârâtei, transferurile respective ar fi constituit venituri ale

reclamantului și corespunzător, în temeiul art. 4 din Legea privind declararea averii

1

și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016, urmau a fi reflectate în modul

corespunzător în declarațiile depuse pentru perioadele respective de timp.

În opinia sa, actul de constatare nr. 85/04 din 28 mai 2020 este unul ilegal și

urmează a fi anulat, din considerentele ce urmează.

Cu referire la primul temei care potrivit pârâtei urma a fi reflectat în modul

corespunzător în declarația de avere depusă pentru perioada respectivă – transferul

bănesc în mărime de 17500 lei din 22 decembrie 2017, reclamantul a comunicat că,

în perioada lunii decembrie 2017, având necesitatea financiară stringentă, legată de

pregătirile pentru organizarea ceremoniei de nuntă, a apelat un prieten apropiat al

său, Oleg Popovschi, care în acea perioadă de timp se afla în SUA (unde locuiește

permanent în ultimii ani), cu rugămintea de a-i împrumuta o sumă bănească în

mărime de 1000 dolari SUA, pentru a acoperi cheltuielile pentru serviciile de

organizare a ceremoniei indicate mai sus, asigurându-l că în decurs de 3-4 luni,

acesta îi va restitui suma băneasca împrumutată.

Cu solicitarea reclamantului, cet. Oleg Popovschi a fost de acord, însă a

menționat că banii solicitați cu titlu de împrumut, o să-i transmită prin intermediul

fratelui acestuia - cet. Igor Popovschi, care locuiește în Republica Moldova și cu

care până la acel moment reclamantul nu se cunoștea

Drept urmare, făcând legătura cu cet. Igor Popovschi, reclamantul a convenit

cu acesta ca mijloacele bănești împrumutate de la Oleg Popovschi, să-i fie transferate

pe cardul bancar, dat fiind faptul că primul locuia și activa în r-nul Florești, pe când

reclamantul locuia în or. Soroca.

A menționat că soluția respectivă era una optimă, deoarece cet. Igor Popovschi

era lucrător bancar și corespunzător, era mult mai comod de a transmite banii prin

transfer bancar, fără a recurge la cheltuieli suplimentare de transport și pierderea

inutilă a timpului.

Prin urmare, la data de 22 decembrie 2017 cet. Igor Popovschi a transferat

reclamantului Dumitru Cernitu suma bănească în mărime de 17 500 lei, ceea ce

constituia la acea zi, echivalentul bănesc a 1000 dolari SUA. Ulterior, la

reîntoarcerea cet. Oleg Popovschi în Republica Moldova, în perioada lunii aprilie

2018, reclamantul i-a restituit acestuia în numerar suma de 1000 dolari SUA, bani

împrumutați anterior, în condițiile descrise mai sus.

Circumstanțele descrise mai sus, pot fi confirmate prin declarațiile cet. Igor

Popovschi și cet. Oleg Popovschi, ai căror date de contact vor fi prezentate instanței

de judecată, în cazul admiterii cererii privind audierea acestora în calitate de martori.

Cu referire la al doilea temei care potrivit pârâtei urma a fi reflectat în modul

corespunzător în declarația de avere depusă pentru perioada respectivă – transferul

bănesc în mărime de 1665 lei din 17 mai 2018, reclamantul a comunicat că, la data

de 17 mai 2018, aflându-se în or. Soroca și având necesități financiare, a apelat

telefonic prietenul său Danu Dogotari, care se afla în mun. Chișinău și pe care l-a

rugat să-i ofere un împrumut bănesc în mărime de 100 dolari SUA, pentru o perioadă

de 2-3 săptămâni.

Totodată, având în vedere faptul că se aflau în localități diferite, reclamantul și-

a rugat prietenul său să-i transfere banii solicitați pe cardul bancar, iar ultimul a fost

de acord să împrumute suma bănească indicată mai sus și în aceiași zi a transferat

suma bănească în mărime de 1655 lei, ceea ce constituia la acea zi, echivalentul

bănesc a 100 dolari SUA. Ulterior, suma bănească împrumutată de la cet. Danu

2

Dogotari, a fost restituită acestuia de către reclamant în numerar, în termenii

conveniți.

Totodată, reclamantul a menționat că odată cu emiterea actului de constatare,

materialele acumulate de către Autoritatea Națională de Integritate au fost expediate

la data de 28 mai 2020 spre examinare și în adresa Centrului Național Anticorupție,

pentru a fi examinate sub aspectul existenței bănuielii rezonabile de comitere de

către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (2) din Codul penal –

includerea intenționată a unor date incomplete în declarațiile de avere și interese

personale.

Iar prin ordonanța din 17 iulie 2020 a procurorului în Procuratura Anticorupție,

a fost refuzat în pornirea urmării penale în privința reclamantului, în baza sesizării

Autorității Naționale de Integritate din 28 mai 2020, din motiv că fapta nu întunește

elemenetele infracțiunii.

În continuare, reclamantul a afirmat că potrivit art. 4 alin. (1) lit. e) a Legii

privind declararea averii și a intereselor personale, nr. 133 din 17 iunie 2016,

subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară: e) datoriile personale ale subiectului

declarării, ale membrilor de familie sau ale concubinului/concubinei lui sub formă

de debit, gaj, ipotecă, garanție, emise în beneficiul unor terți, împrumut și/sau credit,

dacă valoarea lor depășește valoarea a 10 salarii medii pe economie.

La caz, având în vedere faptul că salariul mediu pe economie pentru anul 2017,

an în care a fost împrumutată suma bănească în mărime de 17500 lei de la Oleg

Popovschi, a fost în mărime de 5697,1 lei, conducându-se de prevederile art. 4 a

Legii privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016,

precum și de faptul că suma împrumutată nu depășea valoarea a 10 salarii medii pe

economie, reclamantul nu a declarat împrumutul respectiv în declarația de avere și

interese personale pentru anul respectiv.

Totodată, având în vedere faptul că salariul mediu pe economie pentru anul

2018, an în care a fost împrumutată suma bănească în mărime de 1655 lei de la cet.

Danu Dogotari, a fost în mărime de 6150 lei, conducându-se de prevederile art. 4 a

Legii privind declararea averii și a intereselor personale, nr. 133 din 17 iunie 2016,

precum și de faptul că suma împrumutată nu constituia nici măcar echivalentul unui

salariu mediu pe economie, reclamantul nu a declarat împrumutul respectiv în

declarația de avere și interese personale pentru anul respectiv.

Corespunzător, pârâta în mod nejustificat și abuziv a reținut drept încălcări a

regimului juridic al declarării averii și intereselor personale a reclamantului,

neincluderea de către acesta în declarațiile sale de avere a transferurilor menționate

mai sus. Or, acesta nici nu a avut o asemenea obligație legală, dat fiind faptul că

valoarea împrumuturilor respective nu depășea mărimea stabilită de lege.

Mai mult ca atât, actul administrativ contestat a fost adoptat în mod arbitrar,

fără o cercetarea multiaspectuală a circumstanțelor cauzei și fără a fi luate în calcul

și verificate faptele favorabile reclamantului Dumitru Cernitu. Or, deși reclamantul

a explicat inspectorului de integritate Ada Griciuc, faptul că, transferurile bănești

supuse controlului, constituiau niște împrumuturi bănești ordinare de la prieteni

apropiați, care pot confirma personal toate circumstanțele în care au fost

împrumutați banii, de către reprezentanta Autorității Naționale de Integritate nu au

fost întreprinse careva măsuri în vederea verificării și elucidării circumstanțelor date.

3

Din aceste considerente, Dumitru Cernitu a depus prezenta acțiune în

contestare, solicitând anularea actului de constatare nr. 85/04 din 28 mai 2020 emis

de către Autoritatea Națională de Integritate, ca fiind unul ilegal.

Prin hotărârea din 7 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

în contencios administrativ depusă de Dumitru Cernitu a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 1 iulie 2021, Dumitru

Cernitu a depus apel, care ulterior la data de 21 octombrie 2021 a fost completat cu

motivare, solicitând admiterea apelului, casarea actului judecătoresc contestat și

emiterea unei noi decizii, de admitere a acțiunii.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a pronunțat dispozitivul hotărârii

contestate la data de 7 iunie 2021 (f.d.79), iar hotărârea motivată a fost notificată

apelantului Dumitru Cernitu în data de 1 octombrie 2021 (f.d.99). Astfel, depunerea

apelului nemotivat în data de 1 iulie 2021 (f.d.86) cât și motivarea acestuia

prezentată la data de 21 octombrie 2021 (f.d.103) sunt în termen.

Prin decizia din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Dumitru Cernitu, a fost casată hotărârea din 7 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și a fost pronunțată o hotărâre nouă, de admitere a acțiunii,

fiind dispusă anularea Actului de constatare nr. 85/04 din 28 mai 2020.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în speță nu poate fi constatată

încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale de către

subiectul declarării, care prin prisma prevederilor art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

133/17 iunie 2016, nici nu urma să declare datoria care nu depășea valoarea a 10

salarii medii pe economie.

La data de 11 februarie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

iar la data de 31 martie 2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea

acestuia, casarea actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu

emiterea unei noi decizii, de respingere a acțiunii reclamantului Dumitru Cernitu.

În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu actul judecătoresc

contestat, considerându-l neîntemeiat prin faptul că au fost aplicate eronat normele

de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

În acest context, Autoritatea Națională de Integritate a invocat că sumele de

bani parvenite din transferurile respective ar fi constituit venituri ale reclamantului

și corespunzător, în temeiul art. 4 din Legea privind declararea averii și a intereselor

personale nr. 133 din 17 iunie 2016, urmau a fi reflectate în modul corespunzător în

declarațiile depuse pentru perioadele respective de timp, or, în lipsa unor probe

pertinente, acestea au intrat în contul intimatului sub formă de beneficiu financiar și

nu ar exista dovezi că sumele în cauză ar fi fost efectiv, restituite.

La data de 8 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Dumitru Cernitu copia motivării recursului depus de Autoritatea

Națională de Integritate împotriva deciziei din 8 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă în apărarea sa,

până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu a făcut uz de dreptul său

și nu a depus referință.

4

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 8 februarie

2022 (f.d.145), fiind notificată recurentei Autoritatea Națională de Integritate în data

de 30 martie 2022 (f.d.162).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la data de 11 februarie 2022 (f.d.160),

cât și motivarea acestuia prezentată la data de 31 martie 2022 (f.d.164) sunt în

termen.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de

Integritate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

5

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6