2ra-1613/23 — Repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată

La 29 iulie 2021, Radu Gurghiș a depus cerere de chemare în judecată împotriva Varvarei Covrig, solicitând sumei de 15 975 de lei, cu titlu de prejudiciu material, exprimat prin plata chiriei pentru locațiunea unui alt vehicul, din motivul deteriorării automobilului său în accident și reparația acestuia și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în baza procesului- verbal cu privire la contravenție din 05 mai 2021, Varvara Covrig a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional și a fost sancționată cu amendă în mărime de 30 unități convenționale și 6 puncte de penalizare. În rezultatul accidentului rutier i-a fost deteriorat vehiculul de model BMW, cu număr de înmatriculare xxxxx, nefiind posibil de a-l utiliza, fiind nevoit în perioada aflării vehiculului la reparație să închirieze un alt mijloc de transport în vederea deplasării de la domiciliu la serviciu și invers, precum și în cadrul activității zilnice privind necesitățile de ordin personal. Astfel, a suportat cheltuieli pentru chiria automobilului în sumă de 15 975 de lei, achitată S.R.L. „Capitalcar” și care urmează a fi încasată de la Varvara Covrig, persoană vinovată în comiterea accidentului rutier din 05 mai 2021.

La somația adresată Varvarei Covrig, în vederea repărării prejudiciului, ultima nu a reacționat.

Reclamantul a afirmat că la caz sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii drept urmare a acțiunilor ilegale ale pârâtei, realizate printr-o faptă ilicită extracontractuală. Prejudiciul material reprezintă plata chiriei pentru locațiunea altui automobil, având în vedere deteriorarea automobilului propriu în rezultatul accidentului rutier comis de pârâtă.

Prin cererea depusă la 20 iunie 2022, reclamantul Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, a majorat cuantumul pretențiilor, solicitând suplimentar încasarea prejudiciului în sumă de 1 708,13 lei, ce constituie dobânda legală pentru întârzierea reparării prejudiciului material în mărime de 15 975 de lei, rezultată din perioada de întârziere 21 iulie 2021- 1 20 iunie 2022. La fel, a pretins compensarea tuturor cheltuielilor de judecată.

La 04 noiembrie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.123), reclamantul Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, majorând cuantumul prejudiciului până la 2 406,68 de lei, ce reprezintă dobânda legală pentru întârzierea reparării prejudiciului material în mărime de 15 975 de lei, rezultată din perioada de întârziere 21 iulie 2021-04 noiembrie 2022, precum și a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii, este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material. Raportând prevederile art. 5 alin. (1), art. 9 alin. (1) și (2), art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 9 alin. (1), (2), art. 10 alin. (1), (2), art.16 alin.(1), (2), art.1998 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul civil la caz, instanța de apel a constatat că instanța de fond just a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, reținând că pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic, iar acest rol îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil. Componența delictului civil constituie o totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și 2 suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Astfel, pentru antrenarea răspunderii juridice ale pârâtei, conform art.1998 din Codul civil, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: prejudiciul, fapta ilicită, culpa autorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Instanța de fond just a menționat că acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, or, lipsa unei condiții, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a punctat că prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. Fapta ilicită este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau interesele persoanei. Fapta ilicită poate apărea sub forma acțiunii sau inacțiunii. Fapta ilicită apare sub forma inacțiunii în acele situații când, potrivit legii, o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârșească o anumită acțiune. Abținerea de la îndeplinirea acestei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative constituie o faptă ilicită.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a constatat că la caz nu sunt întrunite temeiurile de angajare a răspunderii delictuale a pârâtei- intimate Varvara Covrig, or, pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal. Însă, în speță, nu sunt întrunite cele patru condiții de angajare a răspunderii delictuale a Varvarei Covrig, or, contrar prevederilor art. 188 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reclamantul nu a confirmat suportarea cheltuielilor de locațiune, prezentând acte care confirmă suportarea cheltuielilor pentru alte servicii, și anume de leasing, or, potrivit bonului fiscal din 07 mai 2021, ora 13:15, au fost achitate servicii de leasing auto, în valoare de 15 975,00 de lei. Prin urmare, instanța de fond just a reținut că la caz, în vederea justificării încasării de la pârâtă a sumei solicitate de 15 975 de lei, ca prejudiciul material suportat pentru închirierea altui automobil, urmează să se stabilească dacă urmare a tamponării automobilului reclamantului-apelant, acesta a fost defectat în măsura și în imposibilitate tehnică de funcționare, cu prezentarea probelor veridice în acest sens, pentru ca Radu Gurghiș să fie îndreptățit spre încasarea prejudiciului solicitat. Însă, la materialele cauzei nu au fost prezentate înscrisuri ce ar confirma faptul că automobilul avariat de Varvara Covrig, ce aparține reclamantului-apelant Radu Gurghiș, după tamponare a devenit în stare nefuncțională, în așa fel că, a făcut imposibilă utilizarea lui de mai departe, iar necesitatea stringentă de închiriere a altui automobil era inevitabilă.

Din procesul-verbal de constatare a pagubei aduse automobilului nu rezultă nefuncționalitatea autovehiculului BMW 525D, cu numărul de înmatriculare xxxxx, ce aparține proprietarului Radu Gurghiș, dar și pozele 3 prezentate de reclamant indică că automobilul nominalizat este avariat la ușa din spate, ceia ce exclude necesitatea stringentă a încheierii unui contract de locațiune, care ar duce la cheltuielile suplimentare nejustificate care pot fi puse pe seama persoanei vinovate de producerea accidentului.

În aceeași ordine de idei, instanța de fond just a reținut că tergiversarea despăgubirii păgubitului de către asiguratorul C.A. „Asterra Grup” S.R.L., cu care avea încheiat contract de asigurare CASCO, se datorează în mare parte asiguratului Radu Gurghiș, care a manifestat dezacordul cu stația de reparație propusă, astfel făcând posibilă repararea automobilului abia în luna iunie 2021.

Respectiv, reieșind din înscrisurile prezentate de părți, explicațiile reprezentanților părților, reținând circumstanțele de fapt stabilite, instanța ierarhic inferioară a reținut că instanța de fond just a apreciat ca fiind neîntemeiate cerințele lui Radu Gurghiș cu privire la încasarea prejudiciului material suportat pentru închirierea automobilului, pentru perioada imediat următoare accidentului 06 mai 2021 – 16 iunie 2021, fiind pasibile a fi respinse.

Subsecvent, dat fiind respinsă pretenția principală privind încasarea prejudiciului material, instanța de fond just a respins și solicitarea privind încasarea dobânzii de întârziere rezultată din întârzierea executării obligațiilor pecuniare, calculată pentru perioada 21 iulie 2021 –0 4 noiembrie 2022, în mărime de 2 406,68 de lei.

Prima instanță just a respins cererea de chemare în judecată depusă de Radu Gurghiș, a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Reținând prevederile art. 82, art. 90 lit. i), art.94 alin. (1),(2), (3),(4), art. 96 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă, în legătură cu faptul că cererea de chemare în judecată depusă de Radu Gurghiș a fost respinsă integral, instanța de apel a constatat că instanța de fond just a admis cererea pârâtei-intimate privind compensarea cheltuielilor de judecată, încasând de la Radu Gurghiș în beneficiul Varvarei Covrig cheltuielile de asistență juridică în mărime de 8 000,00 de lei.

În motivarea recursului, reiterând în esență circumstanțele conform cererii de chemare în judecată, recurentul a invocat că la momentul producerii accidentului rutier, a fost și este proprietar al automobilului BMW, număr de înmatriculare xxxxx. Dreptul de proprietate constituie o realitate juridică garantată de art. 46 alin. (1) din Constituția RM, art. 500 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare la data evenimentelor) și protejată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

Totodată, a indicat că în rezultatul acțiunilor ilegale a Varvarei Covrig, a avut de suportat și un prejudiciu material, manifestat prin plata chiriei pentru locațiunea unui alt vehicul, în legătură deteriorarea automobilului său în rezultatul accidentului și din necesitatea efectuării constatărilor, reparațiilor, nu a fost posibil să fie utilizat. Respectiv prejudiciul urmează a fi reparat de Varvara Covrig.

Recurentul cu referire la modul de aplicare a dreptului, a indicat cauza civilă V. Luca vs A. Lefter, decizia nr. 2ra-735/21 din 21 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție (în special în partea în care se referă la repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție în circumstanțele deteriorării automobilului.

La baza contractului de leasing stă contractul de locațiune, fapt confirmat de Codul civil, care la art. 1315 alin. (2) stabilește că contractului de leasing i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile privind contractul de locațiune, în măsura în care capitolul dedicat leasingului sau Legea cu privire la leasing nu prevăd altfel. Cu referire la dreptul de proprietate asupra bunului, în contractul de locațiune, la sfârșitul perioadei, bunul închiriat nu poate trece în proprietatea locatarului decât în baza unui contract separat de vînzare-cumpărare; în ceea ce privește contractul de leasing, la sfârșitul perioadei de locațiune, bunul poate trece în posesia locatorului în baza unui preț rezidual. Referitor la dreptul de opțiune, în cazul contractului de locațiune, după încetarea locațiunii, locatarul trebuie să restituie bunul în starea în care a fost predat; iar în cazul contractului de leasing, locatarul are dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului de leasing ori încetarea raporturilor contractuale. Cu privire la plata chiriei, locatarul plătește chiria atât timp cât are nevoie de bunul respectiv, după care îl restituie, deci poate oricând revoca contractul. În schimb contractul de leasing nu poate revocat de nici una dintre părți. Beneficiarul plătește chirie pînă la data prevăzută în contract, chiar dacă nu mai are nevoie de bunul respectiv.

Recurentul a considerat că instanța de fond nu a stabilit toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei. Instanțele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept material și de drept procedural.

La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei și avocatului Larisa Volghin copiile recursului declarat și a încheierii de 5 numire spre examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului (f.d.205- 207). Din adresa intimatei s-a restituit corespondența ca fiind nereclamată (f.d.208-209).

La 30 mai 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.212), Varvara Covrig, reprezentată de avocatul Larisa Volghin, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia, menținerea deciziilor instanțelor de judecată.

La 10 septembrie 2024, Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, a depus considerații în scris.

Recursul declarat de Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 6 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat rezultă că Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, nu a invocat expres niciun temei de drept prevăzut la art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data înaintării recursului, invocând la general că instanța de fond nu a stabilit toate circumstanțele care au importanță și instanțele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept material și de drept procedural. Însă, în considerațiile prezentate în scris la 10 septembrie 2024, partea recurentă a invocat temei de drept prevederile art.432 alin.(1), lit.a),b),e) din Codul de procedură civilă, citate supra.

Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale. 7

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța de apel.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul depus de Radu Gurghiș, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, împotriva deciziei din 08 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. 8 Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Oxana Parfeni 9