2r-414/24 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- masurile de asigurare a actiunii, temeiurile si limitele aplicarii acestora
2r-414/24 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Ludmila Golub și
Societatea Comercială „OAZA-GOLUB” Societate cu Răspundere Limitată,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
împotriva Ludmilei Golub și Societății Comerciale „OAZA-GOLUB”
Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2r-414/24
NR. PIGD 2-22116801-01-2r-13102024)
Măsurile de asigurare a acțiunii; temeiurile și limitele aplicării acestora.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. T. Balan,
Curtea de Apel Chișinău, jud. O. Cojocaru, A. Cașcaval, M. Anton
06 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Ludmila Golub și Societatea Comercială „OAZA-GOLUB” Societate cu
Răspundere Limitată,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 05 august 2022, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Golub și S.C.
„OAZA-GOLUB” S.R.L., solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei în
mărime de 99 940, 41 de lei constituită din: 66 682, 00 de lei-suma serviciilor
comunale; 6 022, 40 de lei-suma serviciilor de publicitate; 26 460,17 lei-
suma pentru reparație și renovare; 775,84 de lei-suma serviciilor pentru
telefonie și alte cheltuieli, precum și încasarea cheltuielilor de judecată
privind plata taxei de stat în mărime de 2 999 de lei. Totodată, a solicitat
aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii prin punerea sechestrului pe
mijloacele bănești, bunurile mobile și imobile ale Ludmilei Golub și S.C.
„OAZA-GOLUB” S.R.L., în limita valorii acțiunii, identificate în procesul
de executare, până la examinarea cauzei în fond.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 24 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea depusă de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO” cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii.
Prin hotărârea din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” și s-a încasat, în mod solidar, de la
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” datoria pentru serviciile comunale în
sumă de 66 682, 00 de lei, datoria pentru serviciile de publicitate în sumă de
6 022, 40 de lei și datoria pentru serviciile de telefonie în sumă de 272,84 de
lei. S-a încasat, în mod solidar, de la Ludmila Golub și S.C. „OAZA-
GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
taxa de stat în sumă de 2 189,32 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC APELUL
La 02 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.194), S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea acesteia.
La 29 noiembrie 2023, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L., inclusiv prin intermediul avocatului Cristina Sultan, au declarat apel
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe,
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 19 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău nu s-
a dat curs cererii de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO”. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării prin
intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău a cererii de apel motivate pe
suport de hârtie în atâtea copii câți participanți la proces sunt, plus câte o
copie pentru instanța de apel și a originalului dovezii de plată a taxei de stat
în mărime de 606, 67 de lei, acordându-i pentru aceasta un termen de 7 zile
din momentul recepționării încheierii. S-a explicat apelantului că în caz dacă
nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată
depusă și împreună cu actele va fi restituită.
La 29 decembrie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.238),
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., inclusiv prin intermediul
avocatului Cristina Sultan, au expediat apelul motivat.
La 09 ianuarie 2024, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a
depus dovada de plată a taxei de stat și cererea de apel motivată, prin care a
solicitat admiterea integrală a apelului, casarea hotărârii prime instanțe în
partea încasării sumei pentru serviciile de reparație în mărime de 26 460, 17
lei și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea cu
privire la încasarea sumei de 26 460, 17 lei pentru serviciile de reparație,
încasarea acestei sume și a sumei de 1 416, 35 de lei, achitată cu titlu de taxă
de stat în prima instanță și a sumei de 606,67 de lei, achitată în apel
Prin încheierea din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-au
acceptat spre examinare cererile de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO”, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L.
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru.
La 03 septembrie 2024, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
a depus cerere cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, solicitând
emiterea unei încheieri prin aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești,
bunurile mobile și imobile ale Ludmilei Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L., în limita valorii acțiunii, identificate în procesul de executare, până
la examinarea cauzei în fond; emiterea unei încheieri prin aplicarea
sechestrului pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, până la examinarea
cauzei.
2
În motivarea cererii s-a invocat că la 02 ianuarie 2024 Ludmilei Golub
i-a fost expediată notificarea, recepționată de ultima la 04 ianuarie 2024,
privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr 1039 din 02
martie 2005 cu repunerea părților în poziția inițială. Obiectul contractului
nominalizat constituie bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, suprafața de
32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. Decebal, nr. 23/1, et.3, but.xxxxx.
La 21 august 2024, la Judecătoria Chișinău, sediul Centrau, a fost
depusă cererea de chemare în judecată cu privire la rezoluțiunea contractului
de vânzare-cumpărare nr 1039 din 02 martie 2005 cu repunerea părților în
poziția inițială, dar și încasarea datoriei în baza contractului de prestări
servicii nr.346 din 01 decembrie 2015.
Totodată, la 21 august 2024 a primit de la Ludmila Golub notificarea,
prin care a indicat că la 13 august 2024 a fost înregistrată tranzacția de
înstrăinare a bunului imobil menționat către o altă persoană. Deși Ludmila
Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. cunoscând că bunul imobil este
litigios, l-au înstrăinat ca să nu poată executa, dar care și face imposibilă
executarea hotărârii judecătorești. Neaplicarea măsurilor de asigurare pot
duce la înstrăinarea bunului imobil unei alte persoane. Bunul menționat a
fost donat fiului Dan Golub.
Prin încheierea din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis cererea S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” cu privire la
asigurarea acțiunii și s-a aplicat sechestrul pe bunul imobil cu număr
cadastral xxxxx, deținut în proprietate de Golub Dan Ionel, cu suprafața de
32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx, până
la examinarea cauzei.
La 08 octombrie 2024, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 16 septembrie 2024
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii
instanței de apel, emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de asigurare
neîntemeiată.
În susținerea recursului au invocat că despre cererea de asigurare vădit
abuzivă și care depășește limită legală, prin atentarea la dreptul de proprietate
a unei altei persoane decât părțile din litigiu și care excede vădit obiectul
litigiului de încasare a datoriei pentru servicii pretins prestate, au aflat la 09
septembrie 20204, fiind expediată prin intermediul poștei electronice de
către Curtea de Apel Chișinău și au depus referință la aceasta, deși nu li s-a
comunicata data examinării acesteia. În referință au indicat despre tentativa
S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”, prin intermediul instanței de
judecată de ingerință ilegală și abuzivă asupra dreptului de proprietate a unei
persoane terțe care nu este parte a litigiului de încasarea datoriei, iar bunul
imobil asupra căruia s-a solicitat aplicarea sechestrului, nu formează obiectul
litigiului de încasarea datoriei pecuniare. La soluționarea cererii de asigurare
3
a acțiunii, instanța de apel a cunoscut că bunul imobil nu constituie obiectul
litigiului și că proprietarul acestui bun, fiind anexat extrasul din registrul
bunurilor imobile, nu este parte procesuală a acestui litigiu. Însă Curtea de
Apel Chișinău, contrar dispozițiilor art. 174 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, a emis la 16 septembrie 2024 încheierea recurată, fiindu-le
comunicată la 26 septembrie 2024 prin email.
Cu referire la prevederile art.174, art.175 alin.(1) lit.a),c), alin.(2),
art.176 alin.(1) lit.a),b), c), d), alin.(2), art.181 alin.(1),(2), art. 424 alin.(2),
art.425, art.427 lit.c), art. 430 lit.a), b), art.432 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, art. 4 alin.(1), art.9 alin.(2), art.18 alin.(1), art.20 alin.(1),
(2), art.46 alin.(1), art.54 alin. (1), (2), (3), (4) din Constituția Republicii
Moldova, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, art. 6 din CEDO, recurenții au
afirmat că cererea de asigurarea acțiunii trebuie în mod obligatoriu să fie
bazată pe temei justificat și probat, care să fie motivat de către partea
solicitantă, conform art. 174 din Codul de procedură civilă și să nu aibă loc
ingerință inadmisibilă și ilegală în dreptul de proprietate a altei persoane,
decât debitorii, sub forma unor limitări și restricții impuse arbitrar acestui
drept de proprietate de care dispune altă persoană decât cea vizată în proces
civil, iar bunul imobil nu formează obiectul de examinare a litigiului de
încasarea datoriei pentru pretinsele servicii comunale.
Instanța de apel a admis abuziv cererea de asigurare a acțiunii prin
aplicarea măsurii de asigurare de sechestru pe un bun imobil care nu face
parte din obiectul acestui litigiu (nu este bun litigios), astfel depășind excesiv
scopul menit pentru asigurarea acțiunii, conform art. 174 din Codul de
procedură civilă și dispunând o restricție neproporțională cu situația litigiului
examinat, admițând ingerința ilegală și abuzivă în dreptului de proprietate a
unui terț neatras în proces și care nu este parte a litigiului pecuniar. Instanța
de apel nefondat a ajuns la concluzia că este întemeiată necesitatea asigurării
acțiunii prin aplicarea sechestrului în afara limitei valorii acțiunii, în afara
obiectului litigios, în afara bunurilor părților pârâte, fără o anumită corelație
cu obiectul acțiunii examinate. Instanța de apel nu a ținut cont că ingerința
poate avea loc prin măsura de asigurare dispusă legal conform procedurii
stabilite, care să corespundă scopului legitim și să fie proporțională, adică
ingerințele în drepturile pârâților trebuie să fie echitabile în măsură
rezonabilă de protecție anticipată a drepturilor reclamantului. Deși instanța
de apel a avut posibilitatea să aleagă și să asigure acțiunea conform primei
cerințe formulate în cererea din 03 septembrie 2024, adică aplicarea
sechestrului pe bunurile mobile, bani, bunuri imobile în limita valorii acțiunii
civile ale pârâților, însă în mod arbitrar a ales cea de-a două solicitare,
aplicând sechestrul pe un bun imobil ce nu aparține pîrîților, nu este în
corelație cu acțiunea examinată, aparține cu drept de proprietate unei terțe
persoane, fără să o atragă în acest proces, fără să-i acorde un statut procesual,
fără ca acest bun imobil să fie cu adevărat un bun imobil litigios sau obiect
4
al litigiului. În opinia recurenților, nu este justificat niciun argument al
instanței de apel, care a depășit ilegal scopul legitim în sensul art. 174 din
Codul de procedură civilă al asigurării acțiunii. Instanța de apel neîntemeiat
menționează că „probabilitatea de executare a hotărârii în cazul eventualei
admiterii acțiunii este una probabilă”. Dacă va fi o eventuală hotărâre de
admitere a acțiunii, totuși sechestrul este aplicat pe bunul imobil care nu
aparține cu drept de proprietate nici unui dintre pârâți. Instanța de apel a omis
nefondat că pretențiile intimatului /reclamant se rezumă la încasarea datoriei
pecuniare, iar ca măsură de asigurare a acțiunii civile poate fi dispus
sechestrul pe bunurile mobile și imobile ale pîrîților în limita valorii acțiunii
și pretențiilor formulate. Instanța de apel fără a ține cont de prevederile art.
175 alin.(2) din Codul de procedură civilă a dispus de altă măsură de
asigurare decât cele prevăzute la alineatul (1) care trebuie să corespundă
scopurilor specificate la art. 174 din Codul de procedură civilă. În speță, nu
este justificat scopul aplicării sechestrului pe bun imobil care nu este obiectul
litigiului dat, nu este proprietatea pîrîților, nu este în corelație cu obiectul
litigiului examinat. Instanța de apel în mod neîntemeiat s-a condus unilateral
de declarațiile contradictorii ale reprezentantului reclamantului asupra
obiectului adevărat al litigiului respectiv, care conduc la o percepție eronată
asupra părților litigante și nu a luat în considerare argumentele și obiecțiilor
din referință. În partea motivantă nici nu a inserat prescurtat
contraargumentele de bază și în același timp nu a motivat examinarea
acestora, care sunt de natură să răstoarne temeinicia cererii de asigurare a
acțiunii la capitolul aplicării sechestrului pe bun imobil care nu face parte
din obiectul litigiului și este proprietatea unui terț neatras în acest proces. În
context a considerat relevantă cauza Fomin vs. Republica Moldova, în care
Curtea a statuat că faptul lipsei descrierii argumentelor părții în hotărâre
semnifică încălcarea art.6 CEDO, or argumentele reclamantului nu erau în
mod evident inadmisibile sau irelevante, astfel încât instanța era obligată de-
a le examina prin expunerea asupra acestor argumente.
Recurenții au precizat că obiectul litigiului constituie o datorie
pecuniară în suma pretinsă de reclamant de 99 940,41 de lei, din care instanța
de fond admis parțial, doar suma de 72 977,24 de lei. Bunul imobil, asupra
căruia s-a aplicat sechestrul în mod arbitrar, a aparținut în trecut cu drept de
proprietate Ludmilei Golub, în baza contractului din anul 2005. Acest bun
pe lângă faptul că nici pe departe nu valorează o sumă atât de mică (suma
litigiului dat), dar și niciodată nu a fost obiectul litigiului examinat de Curtea
de Apel Chișinău. Bunul imobil fără a fi obiect al acestui litigiu, fără a fi
gajat, etc., a fost donat în mod legal liber și în prezent aparține cu drept de
proprietate altei persoane terțe, decît părțile procesului. Bunul imobil asupra
căruia s-a aplicat sechestru arbitrar, nu face parte din obiectul litigiului dat
examinat de Curtea de Apel Chișinău, iar în alt litigiu pendinte pe rolul
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nr. 2-11322/2024, a fost înregistrat la
22 august 2024 (adică după donarea bunului imobil respectiv). Instanța a
5
respins cerința de aplicarea sechestrului pe acest bun imobil care aparține
terței Dan Golub.
Cu referire la riscurile invocate de reclamant și preluate neîntemeiat
de instanța de apel în acest litigiu, au menționat că la data donării acestui bun
imobil, pe rolul instanțelor de judecată nu se afla pe rol vreo cauză în care
acest bun imobil să fi fost obiectul litigiului. Ce ține de notificarea adresată
Ludmilei Golub, cu conținut abuziv din partea reclamantului, la care a
răspuns detaliat în drept și în fapt, tăinuit și mușamalizat timp de peste
jumătate de an de către reclamant, care nu a prezentat obiecții la acest
răspuns și nu a întreprins acțiuni. Notificarea cu intenția de a rezoluționa un
act juridic istoric pe motive formale și abuzive, nu putea constitui temei de
nevalorificare a dreptului legal (cu soțul, bun imobil în proprietate
devălmașă) de a dona fiului bunul imobil care nu era în litigiu, nu era gajat
și nu erau instituite restricții.
Recurenții au mai afirmat că societatea deține o afacere activă, nu este
în proces de lichidare, dizolvare, insolvabilitate, la fel, Ludmila Golub are în
proprietate bunuri imobile, conturi bancare, respectiv nu este rezonabil și nu
corespunde ingerința în dreptul de proprietate a unei terțe, în situația în care
instanța de apel a avut posibilitate să aplice măsuri de asigurare în sensul
art.175 alin.(1) din Codul de procedură civilă, fără să recurgă abuziv la
sechestrul bunului imobil care nu face parte din obiectul litigiului, aparține
unui terț și nu este în corelație cu obiectul acțiunii respective. Din conținutul
actului recurat, rezultă că instanța de apel nefondat s-a bazat pe temeiuri care
nu sunt reale și în limita asigurării acțiunii. La caz, lipsesc argumentele și
probatoriul care ar justifica și ar confirma impedimentele reale în executarea
unei eventuale hotărâri de admitere a acțiunii de încasarea unei datorii
nesemnificative. Instanța de apel a depășit scopului asigurării acțiunii și
nejustificat, ilegal a făcut imixtiune în dreptul de proprietate a unei terțe
persoane, asupra proprietății acesteia, deși bunul imobil nu formează
obiectul litigiului dat, nu este litigios - fapt care echivalează cu încălcarea
gravă a drepturilor părții adverse si a persoanei neimplicate în proces.
Măsurile solicitate nu țin de obiectul acțiunii și astfel este critic argumentul
privind pretinsul risc a imposibilității executării eventualei hotărâri.
Aplicarea măsurii de asigurare trebuie să corespundă cadrului legal aplicabil
speței respective și să asigure executarea eventualei hotărâri de admitere a
acțiunii, cu condiția esențială că alegațiile reclamantului urmau obligatoriu
să fie temeinice din start și să fie justificate cu suport probatoriu definitiv, să
provoace un dubiu rezonabil de la început că ar fi pericol privind crearea
dificultăților la executarea pe viitor a hotărârii și imposibilitatea executării
hotărârii. Instanța de apel a ignorat că caracterul patrimonial al acțiunii nu
este un factor determinant pentru asigurarea acțiunii, în cazul lipsei
justificării scopului prevăzut de art. 174 din Codul de procedură civilă.
6
De asemenea, au precizat că societatea recurentă este o companie
activă, fără datorii la bugetul de stat, înființată în anul 2006, având o afacere
continuă prosperă în domeniul preponderent al comercializării cu amănuntul
a hainelor de dame, care pe parcursul acestei perioade nu a suferit modificări
la capitolul genurilor de activitate, a fondatorului și a administratorului, nu
se atestă situații care să genereze temeri pentru dizolvarea, lichidarea,
insolvabilitatea acesteia. Aceste circumstanțe sunt suficiente ca să fie
constată buna-credință, or compania a fost îndreptată spre majorarea
profitului, nefiind înstrăinată cota socială deținută de 100 % , fiind un singur
asociat și administrator de la înființare, motive pentru care au constatat lipsa
riscurilor de neexecutarea eventualei hotărâri în cazul admiterii acțiunii.
Ludmila Golub fiind unicul asociat al companiei, nu a plecat peste hotare,
nu s-a eschivat de la examinarea cauzei, este administrator.
Copia recursului declarat a fost expediat intimatului la 13 octombrie
2024, conform scrisorii (Vol.II, f.d.160).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 423 din Codul de procedură civilă:
„(1) Încheierea dată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, separat de hotărîre, de
către părți și de ceilalți participanți la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod și de
alte legi, precum și în cazurile în care încheierea face imposibilă desfășurarea de mai
departe a procesului. Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul
capitol.”
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(2) Încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepția
cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs și cînd încheierea face
imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului.”
Art. 181 din Codul de procedură civilă:
„(1) Încheierea privind asigurarea sau neasigurarea acțiunii poate fi atacată cu recurs.”
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
7
c) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționând prin
decizie problema respectivă.”
Art. 174 din Codul de procedură civilă:
„(1) La cererea participanților la proces, judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi
aplicarea sau neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în orice
fază a procesului pînă la etapa în care hotărârea judecătorească devine definitivă, în cazul
în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă executarea
hotărârii judecătorești.”
Art. 175 din Codul de procedură civilă:
„(1) În vederea asigurării acțiunii, judecătorul sau instanța este în drept:
a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele
care se află la alte persoane;
a1) să noteze acțiunea, în registrele de publicitate prevăzute de lege, în raport cu
drepturile pârâtului;
b) să interzică pîrîtului săvârșirea unor anumite acte;
c) să interzică altor persoane săvârșirea unor anumite acte în privința obiectului în
litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către pârât sau îndeplinirea unor alte obligații față
de el;
d) să suspende vânzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acțiuni de ridicare
a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar);
e) să suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către
debitor pe cale judiciară.
(2) Judecătorul sau instanța dispune, la cererea participanților la proces, aplicarea și a
altor măsuri de asigurare a acțiunii care să corespundă scopurilor specificate la art.174.
Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a acțiunii dacă valoarea
bunurilor sechestrate nu depășește valoarea acțiunii.”
Art. 176 din Codul de procedură civilă:
„(1) Aplicarea sechestrului pe bunurile organizației sau ale persoanei fizice cu statut
de întreprinzător, în cazul asigurării acțiunii, se efectuează în următoarea ordine:
a) în primul rînd, pe bunurile care nu participă nemijlocit în producție: valori
mobiliare, mijloace bănești (în monedă națională și în valută străină, inclusiv în numerar),
autoturisme, obiecte de design din oficii și alte bunuri;
b) în al doilea rînd, pe produsele finite (mărfuri), precum și pe alte bunuri materiale
care nu participă nemijlocit în procesul de producție și care nu sînt destinate utilizării
nemijlocite în producție;
c) în al treilea rînd, pe bunurile imobiliare, precum și pe materia primă, materiale,
mașini, unelte, utilaje, instalații, echipamente și alte mijloace fixe, destinate utilizării
nemijlocite în producție;
d) în al patrulea rînd, pe bunurile predate unor alte persoane.
(2) Sechestrarea bunurilor se efectuează în limita valorii revendicărilor din acțiune.
(3) În funcție de măsura asiguratorie întreprinsă, judecătorul sau instanța înștiințează
organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui.”
Art. 177 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cererea de asigurare a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care
se solicită asigurarea acțiunii.
(2) Cererea de asigurare a acțiunii se soluționează de către judecătorul care examinează
cauza în ziua depunerii, fără înștiințarea pîrîtului și a celorlalți participanți la proces. Dacă
8
cererea de asigurare a acțiunii este depusă concomitent cu cererea de chemare în judecată,
aceasta se soluționează în ziua emiterii încheierii privind acceptarea cererii de chemare
în judecată, fără înștiințarea pîrîtului și a celorlalți participanți la proces.
(21) Dacă cererea de asigurare a acțiunii este formulată în timpul ședinței de judecată,
aceasta se soluționează de către instanță în ședința respectivă, indiferent de absența unor
participanți la proces.
(3) Judecătorul pronunță o încheiere motivată privind asigurarea sau neasigurarea
acțiunii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 26 septembrie 2024 a fost expediată
în adresa recurenților copia încheierii din 16 septembrie 2024 a Curții de
Apel Chișinău (Vol.II, f.d.134). Astfel, recursul depus la 08 octombrie 2024
este în termen.
Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în
raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea
încheierii și soluționarea problemei în fond prin decizie, din motivele ce
succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că la 03 septembrie 2024, S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a depus în Curtea de apel Chișinău o
cerere cu privire la asigurarea acțiunii, prin care a solicitat aplicarea
sechestrului pe mijloacele bănești, bunurile mobile și imobile ale Ludmilei
Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., în limita valorii acțiunii, identificate
în procesul de executare, până la examinarea cauzei în fond; aplicarea
sechestrului pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, până la examinarea
cauzei (Vol.II, f.d.101-104).
Prin încheierea din 16 septembrie 2024 contestată cu prezentul recurs,
drept urmare a admiterii cererii S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
cu privire la asigurarea acțiunii, Curtea de Apel Chișinău a aplicat sechestrul
pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, deținut în proprietate de Golub
Dan Ionel, cu suprafața de 32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx,
nr. xxxxx, nr. xxxxx, până la examinarea cauzei (Vol.II, f.d.130-133).
Aici este de remarcat că prezenta cauză civilă se află pe rolul instanței
de apel în vederea examinării cererilor de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” și de Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, acceptate spre examinare prin încheierea din 18 ianuarie 2024
a Curții de Apel Chișinău (Vol.II, f.d.4). Prin hotărârea din 01 noiembrie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
și s-a încasat, în mod solidar, de la Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. în beneficiul S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” datoria
9
pentru serviciile comunale în sumă de 66 682, 00 de lei, datoria pentru
serviciile de publicitate în sumă de 6 022, 40 de lei și datoria pentru serviciile
de telefonie în sumă de 272,84 de lei. S-a încasat, în mod solidar, de la
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” taxa de stat în sumă de 2 189,32 de
lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (Vol.I, f.d.192, 198-207).
Prin prisma criticilor aduse încheierii contestate, instanța de recurs
reține că instanța de apel neîntemeiat a aplicat sechestrul pe bunul imobil
enunțat, în situația în care acesta nu face obiectul prezentului litigiu.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că prin prezenta cerere de chemare în judecată depusă de către
S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” s-a solicitat încasarea de la
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., în mod solidar, a datoriei
în mărime de 99 940, 41 de lei constituită din: 66 682, 00 de lei-suma
serviciilor comunale; 6 022, 40 de lei-suma serviciilor de publicitate; 26
460,17 lei-suma pentru reparație și renovare; 775,84 de lei-suma serviciilor
pentru telefonie și alte cheltuieli, precum și încasarea cheltuielilor de
judecată privind plata taxei de stat în mărime de 2 999 de lei. Reclamantul a
înaintat cererea nominalizată, pornind de la faptul că la 01 decembrie 2015
a fost încheiat între S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” (prestator),
Ludmila Golub (locator) și SC „OAZA-GOLUB” S.R.L.(locatar) contractul
nr. 346 de prestare a serviciilor, prin care reclamantul și-a asumat prestarea
locatarului serviciilor specificate în pct.1.2 din contract, în spațiile
proprietate a locatorului, situate în mun. Chișinău, bd. xxxxx, nr.xxxxx, iar
locatarul-achitarea costului acestora (Vol.I, f.d.5-10).
Totodată, din extrasul din Registrul bunurilor imobile, anexat la
cererea de asigurare a acțiunii depuse de către S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” la 03 septembrie 2024, rezultă că proprietarul
imobilului din mun. Chișinău, bd. xxxxx, nr.xxxxx, nr.xxxx, este Golub Dan
Ionel din 18 iulie 2024, în baza contractului de donație nr 1-360 din 18 iulie
2024 (Vol.II, f.d.120).
În această ordine de idei, pornind de la solicitările formulate în cererea
de asigurare a acțiunii de către S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
și în contextul normelor de drept pertinente speței, Completul de Judecată al
Curții Supreme de Justiție reține că aplicarea sechestrului pe bunul imobil
menționat prin încheierea contestată cu recurs nu justifică scopurile
specificate la art.174 din Codul de procedură civilă. De altfel, depășirea
scopului asigurării acțiunii poate duce la o eventuală încălcare a drepturilor
părții opuse în cadrul procesului civil, în special că, la caz, imobilul asupra
căruia a fost aplicat sechestru nu este un bun litigios, adică nu este obiectul
prezentului litigiu și cu atât mai mult nu aparține pârâților cu drept de
proprietate, însă aparține unei persoane care nu este parte la prezentul proces.
Iar faptul că bunul imobil aparține lui Dan Golub, care nu are nicio calitate
10
procesuală în litigiul dat, era cunoscut de solicitant, fiind informată și
instanța ierarhic inferioară prin anexarea la cererea de asigurare a acțiunii
extrasul din registrul bunurilor imobile. Mai mult, instanța de apel în partea
dispozitivă a încheierii din 16 septembrie 2024 menționează expres. „Se
admite cererea S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” privind
asigurarea acțiunii. Se aplică sechestrul pe bunul imobil [..], deținut în
proprietate de Golub Dan Ionel […]”.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
reclamantul a solicitat aplicarea măsurilor de asigurare inclusiv pe bunul
imobil menționat, motivând că la 21 august 2024 a înregistrat cererea de
chemare în judecată înaintată de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO” împotriva Ludmilei Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. cu
privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 02 martie
2005, cu repunerea părților în poziție inițială, dar și încasarea datoriei în baza
contractului de prestări de servicii nr.346 din 01 decembrie 2015. Or, însuși
reclamantul în cererea de asigurare a acțiunii menționează că bunul imobil
este obiectul litigios al contractului de vânzare-cumpărare din 2005 (Vol.II,
f.d.102) a cărui rezoluțiune se cere în alt litigiu aflat pe rolul instanței de
judecată, însă nu în prezentul litigiu. La caz, litigiul este unul pecuniar,
conform cerințelor formulate de reclamant și prin acesta nu se contestă
anumite acte juridice ce vizează înstrăinarea bunului imobil nominalizat.
Instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificat argumentul instanței
ierarhic inferioare precum că neaplicarea măsurilor de asigurare duce la
periculum in mora a bunurilor ce apațin pârâtei/apelantei Ludmila Golub și
în consecință ar crea dificultăți sau ar face imposibilă executarea hotărârii
judecătorești. Or, instanța a indicat expres că la 18 iulie 2024, Ludmila Golub
a donat fiului în temeiul contractului de donație, bunul imobil cu număr
cadastral xxxxx, însă în final aplică sechestrul pe bunul, care, de jure, îl
deține cu drept de proprietate Dan Golub o altă persoană și nu pârâții.
În altă ordine de idei, instanța de recurs relevă că legiuitorul în art. 174
alin. (1) lit.a) din Codul de procedură civilă prevede dreptul judecătorul sau
instanței de judecată în vederea asigurării acțiunii de a aplica sechestrul pe
bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la
alte persoane, prin urmare acestea trebuie să fie proprietatea pârâtului, în caz
contrar se atentează la dreptul de proprietate al unei alte persoane, garantat
și protejat de art. 46 din Constituția Republicii Moldova și art.1 al
Protocolului nr. 1 la CEDO.
La acest capitol, instanța de recurs reține ca fiind întemeiate
argumentele recurenților precum că bunul nu este obiectul acestui litigiu și
nici nu le aparține.
Mai mult, revenind la scopul măsurilor de asigurare a acțiunii, este
relevant ca neaplicarea acestora să facă imposibilă executarea hotărârii
11
judecătorești, însă la caz chiar și o eventuală hotărâre definitivă și executorie
de încasare a datoriei, nu justifică aplicarea sechestrului pe bunul imobil ce
aparține cu drept de proprietate unei persoane care nu este nici parte și nici
participant la procesul în cauză.
De altfel, reclamantul S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
nu este lipsit de dreptul de a cere aplicarea măsurilor de asigurare inclusiv
prin sechestrul pe bunul imobil în litigiul ce vizează contestarea tranzacțiilor
în privința acestuia. Or, materialele cauzei atestă că acesta s-a realizat acest
drept, în situația în care prin încheierea din 04 septembrie 2024 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, anexată în copie la cererea de recurs (Vol.II,
f.d.157), emisă în cauza civilă inițiată la 21 august 2024 la cererea de
chemare în judecată înaintată de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO” împotriva Ludmilei Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. cu
privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din 02
martie 2005 și încasarea datoriei, la cererea reclamantului, instanța a aplicat
sechestrul pe mijloacele bănești, bunurile mobile și imobile ce apațin
pârâților în limita valorii acțiunii, însă în ceea ce vizează punerea
sechestrului pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, a respins-o ca
neîntemeiată, deoarece acesta aparține lui Dan Golub (Vol.II, f.d.157).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
necesitatea aplicării măsurilor de asigurare este dictată de posibilitatea
executării viitoarei hotărâri și nu poate fi ignorat obiectul și valoarea acțiunii
în limita căreia poate fi dispusă aplicarea măsurilor de asigurare.
Drept urmare, instanța de apel eronat a constatat existența dovezilor
pertinente care probează riscurile invocate de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” și anume că înstrăinarea bunului litigios către o
terță persoană ar face imposibilă executarea hotărârii judecătorești de către
pârâți, în situația în care imobilul asupra căruia s-a aplicat sechestru nu este
obiect al litigiului în cauză și la data punerii sechestrului pe acesta prin
încheierea din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, deja era în
proprietatea altei persoane decât pârâții din 18 iulie 2024.
În atare circumstanțe, instanța de recurs apreciază ca fiind
neîntemeiată cererea de asigurare a acțiunii prin aplicarea sechestrului pe
bunul imobil menționat, în condițiile în care nu este nici obiectul prezentului
litigiu și nici nu aparține pârâților, prin ce se impune respingerea acesteia,
mai mult că aceasta nici nu justifică scopul aplicării măsurilor de asigurare
în sensul art. 174 din Codul de procedură civilă, iar valoarea bunului
sechestrat depășește valoarea acțiunii.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” nu a contestat
încheierea în latura în care nu s-au aplicat măsuri de asigurare prin
12
sechestrarea bunurilor recurenților și prin urmare în latura dată instanța de
recurs nu urmează a se expune.
În corolar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite
recursul declarat cu casarea integrală a încheierii și pronunță o nouă decizie
de respingere a cererii cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare.
Ținând cont de cele expuse și conducându-se de art. 427 lit. c), art.
428 din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Ludmila Golub și Societatea Comercială
„OAZA-GOLUB” Societate cu Răspundere Limitată.
Casează integral încheierea din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Societatea cu Răspundere Limitată „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
împotriva Ludmilei Golub și Societății Comerciale „OAZA-GOLUB”
Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată și respinge cererea depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” cu
privire la aplicarea măsurilor de asigurare prin sechestrarea bunului imobil
cu număr cadastral xxxxx, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx, nr. xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
13
Î N C H E I E R E
cu privire la restituirea recursului declarat de Dan Golub,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
împotriva Ludmilei Golub și Societății Comerciale „OAZA-GOLUB”
Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2r-414/24
NR. PIGD 2-22116801-01-2r-13102024)
Restituirea recursului împotriva încheierii judecătorești ca fiind depus de o
persoană care nu este în drept să declare recurs.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. T. Balan,
Curtea de Apel Chișinău, jud. O. Cojocaru, A. Cașcaval, M. Anton
06 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
14
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Dan
Golub,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 05 august 2022, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Golub și S.C.
„OAZA-GOLUB” S.R.L., solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei în
mărime de 99 940, 41 de lei constituită din: 66 682, 00 de lei-suma serviciilor
comunale; 6 022, 40 de lei-suma serviciilor de publicitate; 26 460,17 lei-
suma pentru reparație și renovare; 775,84 de lei-suma serviciilor pentru
telefonie și alte cheltuieli, precum și încasarea cheltuielilor de judecată
privind plata taxei de stat în mărime de 2 999 de lei. Totodată, a solicitat
aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii prin sechestrarea mijloacelor
bănești, bunurilor mobile și imobile ale Ludmilei Golub și S.C. „OAZA-
GOLUB” S.R.L. în limita valorii acțiunii, identificate în procesul de
executare, până la examinarea cauzei în fond.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 24 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea depusă de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO” cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii.
Prin hotărârea din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” și s-a încasat, în mod solidar, de la
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” datoria pentru serviciile comunale în
sumă de 66 682, 00 de lei, datoria pentru serviciile de publicitate în sumă de
6 022, 40 de lei și datoria pentru serviciile de telefonie în sumă de 272,84 de
lei. S-a încasat, în mod solidar, de la Ludmila Golub și S.C. „OAZA-
GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
taxa de stat în sumă de 2 189,32 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC APELUL
La 02 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.194), S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea acesteia.
1
La 29 noiembrie 2023, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L., inclusiv prin intermediul avocatului Cristina Sultan, au declarat apel
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe,
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 19 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău nu s-
a dat curs cererii de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL
JUMBO”. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării prin
intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău a cererii de apel motivate pe
suport de hârtie în atâtea copii câți participanți la proces sunt, plus câte o
copie pentru instanța de apel și a originalului dovezii de plată a taxei de stat
în mărime de 606, 67 de lei, acordându-i pentru aceasta un termen de 7 zile
din momentul recepționării încheierii. S-a explicat apelantului că în caz dacă
nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată
depusă și împreună cu actele va fi restituită.
La 29 decembrie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.238),
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., inclusiv prin intermediul
avocatului Cristina Sultan, au expediat apelul motivat.
La 09 ianuarie 2024, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a
depus dovada de plată a taxei de stat și cererea de apel motivată, prin care a
solicitat admiterea integrală a apelului, casarea hotărârii prime instanțe în
partea încasării sumei pentru serviciile de reparație în mărime de 26 460, 17
lei și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea cu
privire la încasarea sumei de 26 460, 17 lei pentru serviciile de reparație,
încasarea acestei sume și a sumei de 1 416, 35 de lei, achitată cu titlu de taxă
de stat în prima instanță și a sumei de 606,67 de lei, achitată în apel
Prin încheierea din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-au
acceptat spre examinare cererile de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO”, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L.
împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru.
La 03 septembrie 2024, S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
a depus cerere cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, solicitând
emiterea unei încheieri de sechestrare a mijloacelor bănești, bunurilor mobile
și imobile ale Ludmilei Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., în limita
valorii acțiunii, identificate în procesul de executare, până la examinarea
cauzei în fond; emiterea unei încheieri de aplicare a sechestrului pe bunul
imobil cu număr cadastral xxxxx, până la examinarea cauzei.
În motivarea cererii s-a invocat că la 02 ianuarie 2024 Ludmilei Golub
i-a fost expediată notificarea, recepționată de ultima la 04 ianuarie 2024,
privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr 1039 din 02
2
martie 2005 cu repunerea părților în poziția inițială. Obiectul contractului
nominalizat constituie bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, suprafața de
32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx, nr. xxxxx, et.3, but.xxxxx.
La 21 august 2024, la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a fost
depusă cererea de chemare în judecată cu privire la rezoluțiunea contractului
de vânzare-cumpărare nr 1039 din 02 martie 2005 cu repunerea părților în
poziția inițială, dar și încasarea datoriei în baza contractului de prestări
servicii nr.346 din 01 decembrie 2015.
Totodată, la 21 august 2024 a primit de la Ludmila Golub notificarea,
prin care a indicat că la 13 august 2024 a fost înregistrată tranzacția de
înstrăinare a bunului imobil menționat către o altă persoană. Deși Ludmila
Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. cunoscând că bunul imobil este
litigios, l-au înstrăinat ca să nu poată executa, dar care și face imposibilă
executarea hotărârii judecătorești. Neaplicarea măsurilor de asigurare pot
duce la înstrăinarea bunului imobil unei alte persoane. Bunul menționat a
fost donat fiului Daniel Golub.
Prin încheierea din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis cererea S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” cu privire la
asigurarea acțiunii și s-a aplicat sechestrul pe bunul imobil cu număr
cadastral xxxxx, deținut în proprietate de Golub Dan Ionel, cu suprafața de
32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx, până
la examinarea cauzei.
La 08 octombrie 2024, Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 16 septembrie 2024
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii
instanței de apel, emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de asigurare
neîntemeiată.
La 11 octombrie 2024, Dan Golub a depus cerere de recurs împotriva
încheierii din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel ca fiind ilegală și
neîntemeiată, emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de asigurare
ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a invocat că, la 03 octombrie 2024 a aflat
despre încheierea contestată de la executorul judecătoresc și la aceeași data
a primit o copie a acesteia. Deși instanța de apel a admis ingerința în dreptul
său de proprietate prin instituirea anumitor restricții și limitări, fără să fie
atras în proces, având în vedere că a cunoscut despre faptul că bunul imobil
îi aparține cu drept de proprietate, era obligată să-i comunice încheierea cel
târziu în următoarea zi după emiterea acesteia, ca să-și valorifice dreptul.
Cu trimitere la prevederile art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO, art. 13
din CEDO, art. 174, art. 175 alin.(1) lit.a),c), alin.(2), art. 176 alin.(1)
lit.a),b),c),d) alin.(2) din Codul de procedură civilă, art. 9 alin.(2), art.18
3
alin.(1), art.20 alin.(1),(2), art. 46 alin.(1), art. 54 alin.(1), (2), (3) din
Constituția Republicii Moldova, recurentul a reiterat că instanța de apel
primordial soluționării cererii de aplicare a măsurilor de asigurare, a
cunoscut bunul imobil asupra căruia s-a cerut și s-a aplicat sechestru nu este
bun litigios și nu formează obiectul litigiului examinat. La fel, cunoștea că
este proprietarul acestui bun imobil și că nu este parte procesuală a acestui
litigiu sau a altui litigiu pendinte în contradictoriu cu reclamantul, precum și
nu este debitorul anumitor datorii față de creditorul S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO”, deși conform actelor de executare figurează în
calitate de debitor și sechestrul este aplicat pe bunul din proprietatea sa
privată. Instanța de apel a aplicat sechestru pe bunul menționat fără a fi atras
în acest proces în calitate de parte procesuală, anterior admiterii ingerinței în
dreptul de proprietate cu instituirea limitărilor și restricțiilor.
De asemenea, a remarcat că în textul încheierii s-a menționat că
cererea de asigurare a acțiunii a fost depusă de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” la 03 septembrie 2024, însă instanța a emis
încheierea la 16 septembrie 2024 peste 13 zile, peste termenul expres indicat
de legiuitor și constituie o încălcare a art. 174 alin. (1) din Codul de
procedură civilă. Instanța de apel deși a avut termen suficient nu doar să-l
atragă în acest proces până la emiterea încheierii de admitere a asigurării
acțiunii pe bunul său proprietatea privată, dar și să-i comunice cererea de
asigurarea acțiunii pentru a-și expune poziția asupra măsurii solicitate, aceste
fiind acțiuni pozitive necesare și obligatorii pentru respectarea principiului
legalității, care nu au fost îndeplinite de instanța de apel. Contrar prevederilor
art. 175, 176 din Codul de procedură civilă, de aplicarea anumitor măsuri de
asigurare, a decis doar asupra celui de al doilea capăt din cererea de asigurare
a acțiunii, omițând în același timp primul capăt al cererii, care nu ar fi dus la
ingerința în dreptul persoane neatrase în proces și nu ar fi aplicat sechestru
pe bunul imobil care nu este obiectul litigiului dat, fiind încălcat scopul și
limitele asigurării acțiunii.
Recurentul a indicat că instanța de apel a admis abuziv cererea de
asigurare, dispunând o restricție neproporțională a dreptului său de
proprietate, ingerința fiind ilegală și abuzivă asupra dreptului de proprietate
a unei persoane terțe neatrase în proces și care nu este parte a acestui litigiului
pecuniar, iar bunul nu este unul litigios sau obiect al acestui litigiu. Instanța
de apel arbitrar a ajuns la concluzia că este întemeiată solicitarea de asigurare
a acțiunii prin aplicarea sechestrului în afara limitei valorii acțiunii,
obiectului litigiului, bunurilor părților pârâte, anume prin aplicarea
sechestrului pe bunul din proprietatea sa fără să existe și să fie constată o
anumită corelație între acesta și obiectul acțiunii examinate. Instanța de apel
nu a ținut cont că ingerința poate avea loc doar prin măsură de asigurare
dispusă legal conform procedurii stabilite, care să corespundă scopului
legitim și să fie proporțională, adică ingerințele în drepturile pârâților trebuie
să fie echitabile în măsură rezonabilă de protecție anticipată a drepturilor.
4
Instanța de apel neîntemeiat pe parcursul întregului act judecătoresc notează
că executarea hotărârii în cazul eventualei admiterii acțiunii este una
probabilă. Chiar dacă eventual se admite acțiunea, totuși sechestrul este
aplicat pe bunul imobil care nu aparține pârâților cu drept de proprietate.
Bunul imobil menționat fără a fi obiect al acestui litigiu sau unui alt litigiu
în instanță, fără a fi gajat, sechestrat, i-a fost donat de către mama sa în mod
legal liber și îi aparține cu drept de proprietate, fără să fie parte procesuală
într-un anumit conflict/litigiu privind acest bun cu S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO”, care niciodată nu a fost proprietarul bunului imobil
respectiv și nu are niciun temei și drept legal să dea indicații sau să pună sub
dubii donația între alte persoane a bunului care nu i-a aparținut niciodată.
Mai mult, pe portalul instanțelor de judecată a stabilit că se află cu statut
de examinare o acțiune privind încasarea datoriei S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” vs. S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. și Ludmila
Golub, numărul dosarului 2-11322/2024, înregistrat la 22 august 2024.
Respectiv, bunul imobil asupra căruia s-a aplicat sechestru arbitrar de
instanța de apel, nu face parte din obiectul litigiului examinat de Curtea de
Apel Chișinău, iar în alt litigiu pendinte pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, nr. dosarului 2-11322/2024 acțiunea a fost înregistrat la 22 august
2024, ulterior donării bunului imobil, în care instanța de judecată a respins
cerința S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” de aplicarea
sechestrului pe acest bun imobil care îi aparține. Prin urmare, instanța pe
rolul cărei se află dosarul nr. 2-11322/2024 a soluționat chestiunea cu privire
la asigurarea acțiunii privind bunul său imobil, inclusiv din motivul că S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” are o acțiune de rezoluțiune a
contractului de vînzare-cumpărare din 2005 a bunului imobil respectiv, iar
în aceste condiții instanța de apel la caz nu avea niciun drept de-a face
imixtiune în dreptul de proprietate asupra bunului imobil care nu este obiect
al acestui litigiu de încasarea datoriei, atribuție care avea doar instanța pe
rolul căreia se afla acțiunea de rezoluțiune a contractului de vânzare-
cumpărare din 2005.
Deși în sensul art. 177 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în
cererea de asigurarea acțiunii se invocă motivele solicitării măsurii de
asigurare, la caz măsurile solicitate nu țin de obiectul acțiunii. Astfel,
argumentele instanței de apel despre pretinsul risc a imposibilității executării
eventualei hotărâri sunt neîntemeiate. Aplicarea măsurii de asigurare trebuie
să corespundă cadrului legal aplicabil speței respective și să asigure
executarea eventualei hotărâri de admitere a acțiunii, cu condiția esențială că
argumentele reclamantului urmau obligatoriu să fie temeinice din start și să
fie bine-justificate, cu suport probatoriu definitiv, să provoace un dubiu
rezonabil de la început că ar fi pericol privind crearea dificultăților la
executarea pe viitor a hotărârii și imposibilitatea executării hotărîrii, fapt
impropriu speței date. Instanța de apel a ignorat că caracterul patrimonial al
5
acțiunii nu este un factor determinant pentru asigurarea acțiunii, în cazul
lipsei justificării scopului prevăzut de art. 174 din Codul de procedură civilă.
Recurentul a afirmat că ingerința asupra dreptului său de proprietate
prin actul recurat are forma limitărilor si restricțiilor impuse de instanța de
apel asupra bunului din proprietatea sa, fără ca să fie cazul prevăzut de
prevederi legale sau să fie în interes public. În asemenea caz, Statul are
obligația pozitivă să asigure o despăgubire echitabilă, cel puțin prin casarea
actului contestat care atentează la dreptul de proprietate a unei alte persoane
decât pârâții, asupra bunului care nu este obiectul litigiului în examinare.
Limitarea impusă a avut loc fără nici o justificare rezonabilă, reală și
necesară, este o măsură inechitabilă și disproporțională în raport cu
circumstanțele cazului. Înalta Curte europeană a determinat conținutul și
limitele formulate destul de imprecis în practica CtEDO, cu scopul de-a
preveni producerea unor ingerințe arbitrare ale autorității statale, inclusiv a
instanțelor de judecată în exercitarea dreptului pe care le protejează Curtea.
Or, orice ingerință ca să fie justificată în dreptul de proprietate trebuie să
servească unui obiect legitim în interes public sau general, simultan fiind
necesară ca ingerința să fie una proporțională. În speță este un dezechilibru,
în calitate de proprietar suportă o „povară disproporțională și excesivă”
asupra limitării dreptului de proprietate în privința bunului din proprietatea
sa, or limitele protecției dreptului de proprietate sunt ilegal „șterse” prin
emiterea încheierii contestate. Ca titular al dreptului de proprietate asupra
bunului sechestrat a fost arbitrar lipsit de posibilitatea exercitării atributelor
dreptului de proprietate. Aceasta semnifică că asigurarea respectării
dreptului de proprietate asupra bunului său în sensul Convenției impunea, în
primul rând obligația negativă a instanței de apel de-a se abține să adopte
măsuri de asigurare, oricare le-ar fi natura asupra bunului care nu face parte
din obiectul litigiului și nu este proprietatea pârâților. Instanța de apel abuziv
a constatat că bunul este obiect litigios, or litigiul între alte părți ține de
încasarea unei datorii pecuniare, la care bunul său nu a fost și nu este obiect
litigios. Instanța de apel nu a pus în prim plan „justul echilibru” necesar de-
a fi respectat între interesele concurente ale reclamantului și ale societății în
ansamblu, în particular interesul persoanei terțe neatrase în proces (cauza
Broniwski vs. Polonia; cauza Belane Nagy vs. Ungaria, 10 februarie 2015;
cauza Former King og Greece & alții vs. Regatul Unit din 21 februarie 1986;
cauza Luordo vs. Italia din 17 iulie 2003; cauza Scollo vs. Italia din 28
septembrie 1995; cauza Sporrong și Lonnroht vs. Suedia din 23 septembrie
1982). Prin acest recurs are așteptarea legitimă activă de care poate beneficia
și care poate fi oferită de instanța superioară în raport cu art. 1 protocolul 1
la CEDO (cauza Pressos Compania Naviera SA și alții vs. Belgia p.31; cauza
Gratzinger și alții vs. Republica Cehă p. 73). Ca așteptarea să fie „legitimă”,
trebuie să aibă natura mai concretă decât speranța sau solicitarea și să se
bazeze pe prevederi legale care să aibă legături cu dreptul de proprietate în
cauză (cauza Kopecky vs Slovenia p.49-50; cauza Centro Europa 7 SRL vs.
6
Italia p.l 73; cauza Ceni vs. Italia p. 39; cauza Belane Nagy vs. Ungaria p.
75). Astfel, a afirmat că nu există așteptări legitime până la examinarea
recursului respectiv, or la caz, absentând prin inacțiunea instanței de apel la
examinarea întrebării privind bunul său și cu privire la interpretarea și
aplicarea dreptului intern. Instanța de apel a respins și susținerile din referința
pârâților care au menționat că ar fi o ingerință ilegală și inadmisibilă în
dreptul de proprietate dacă se admite aplicarea sechestrului pe un bun care
nu este obiectul litigiului dat și care este în proprietatea unei persoane
neparticipante în acest litigiu (cauza Anheuser-Bush vs. Portugalia p.65;
cauza Centro Europa 7 SRL vs. Ungaria p. 75; cauza Karachalios vs. Grecia
p.46; cauza Rodomilja și alții vs. Croația p.149). Ingerința instanței de apel
în drept protejat nu îndeplinește cerința de legalitate (principiul legalității
fiind încălcat în speță) (cauza Vistins și Perepjolkins vs. Letoniap.95; cauza
Belane Nagy vs. Ungaria p. 112) este prima și cea mai importantă cerință a
art. 1 din Protocolul 1 la CEDO ignorată de instanța de apel. Calitatea
actului contestat nu corespunde acestei cerințe, or Statul trebuie să ofere
garanții împotriva arbitrariului, motivele instanței de apel sunt ilegale și
absurde (cauza Spacek s.r.o. vs. Republica Cehă p.54; cauza Vistins și
Perepjolkins vs. Letonia p.96; cauza East West Alliance Limited vs. Ungaria
p.167; cauza Unsped Paket Serrisi SaN. Ve Tic A.Ș vs. Bulgaria p. 37).
Orice ingerință inclusiv prin sechestrul bunului său, trebuie să fie
însoțită de garanții procedurale ca să acorde persoanei sau entității
posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în fața autorității responsabile
cu scop de-a contesta efectiv măsura instituită arbitrar care este nu altceva
decât ingerința în dreptul garantat. Pentru verificarea acestor condiții care nu
au fost îndeplinite de instanța de apel, instanța superioară urmează să verifice
dacă condițiile au fost îndeplinite și să țină cont de procedura judiciară
aplicabilă, (cauza Lekic vs. Slovenia p.96; cauza Jokela vs. Finlanda p. 45;
cauza capitol bank AD vs. Bulgaria p.134; cauza Stolyarova vs. Rusia p. 43;
cauza AGOSI vs. Regatul Unit (dec); cauza Riela vs. Italia (dec)).Ingerința
produsă la caz nu a asigurat echilibru just între cerința reclamantului și
cerința generală a comunității și cerința privind protejarea dreptului
fundamental de proprietate (cauza Beyeler vs. Italiap.107; cauza Alisic și
alții vs. Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia, Slovenia, fosta Republică
Iugoslavia a Macedoniei, p.108). Faptul că instanța de apel nu a efectuat
exercitarea de punere în balanță a interesului privat al său implicat direct în
cauză și interesul public, inclusiv interesul său neimplicat în cauză direct,
poate de asemenea constituie încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la CEDO
(cauza Megadat com SRL vs. Moldova p. 74). Prin faptul că instanța de apel
nu a efectuat o analiză a proporționalității măsurilor, conduce la încălcarea
art. 1 din Protocolul 1 la CEDO (cauza Paulet vs. Regatul Unit p.68-69). În
mod similar o măsură de protecție „autonomă” generală, inflexibilă cu o
durată incertă, cum este în speța respectivă conduce în mod sigur la
7
încălcarea dreptului ocrotit de Convenție (cauza Uzan și alții vs. Turcia
p.193).
Instanța de apel nu a ales măsura de asigurare echitabilă, or a avut
posibilitatea legală să aplice sechestru pe bunurile și banii pârâților, în cazul
în care scopul era justificat și probat de reclamant, ceea ce la speță este
absolut impropriu. Unul din elementele criteriului justului echilibru este
acela dacă există alte măsuri mai puțin invazive care ar fi putut invocate
rezonabil de Stat în urmărirea interesului propus de ingerința în dreptul de
proprietate prin restrângeri, limitări și dacă autorul actului a examinat
posibilitatea asta de-a aplica aceste soluții mai puțin invazive sau altele
(cauza OAO Neftyanaya Kompanya Yukos vs. Rusia p. 651-654, cauza
Vaskrisic vs. Slovenia p.83). Instanța de apel trebuia să ia în considerare și
să examineze alte măsuri decât ingerința dispusă prin actul contestat (cauza
Zelenchuk și Tsytsyura vs. Ucraina p.122). Instanța de apel nu a luat în
considerare circumstanța importantă și specială a cazului examinat, inclusiv
ingerința admisă care afectează valoarea dreptului său, să faciliteze situații
ale reclamantului asupra bunului care nui aparține debitorilor (cauza Azaz
vs. Grecia p.51-53; cauza Interoliva ABEI vs. Grecia p.31-33).
Nerespectarea acestei obligații de către instanța de apel a dus la încălcarea
art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. Prin încheierea contestată, Statul nu i-a
respectat dreptul fundamental ocrotit de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care
include obligații pozitive și negative din partea instanței de judecată. Scopul
la caz, urma să fie protejarea persoanei de ingerințe arbitrare asupra
respectării „bunului”. Exonerarea de această obligație poate genera obligații
pozitive inerente asigurarea exercitării efective a dreptului garantat și pot
impune Statului măsuri necesare de protejare a dreptului de proprietate
(cauza Broniowski vs. Polonia p.143; cauza Sovtrasavto Holding vs. Ucraina
p. 96, Keegan vs. Italia p.49, Kroon și alții vs. Țările de jos p.31). Referitor
la măsurile reparatorii, Curtea europeană a hotărât că aceasta include măsuri
și mecanisme juridice adecvate care trebuie să permită părții vătămate a
dreptului fundamental cum este de proprietate să-și susțină efectiv acest
drept încălcat. La caz, instanța de apel prin lipsa implicării sale, a admis
ingerința în dreptul său fundamental și prin asta i-a încălcat acest drept
emițând încheierea în sensul imixtiunii grosolane în dreptul de proprietate
fără ca să poată să-și susțină poziția anterior emiterii actului recurat (cauza
Jokela vs. Finlanda p.45; cauza Zehentner vs. Austria p.73), cât implicarea
persoanei private terțe neatrase. Curtea a statuat că Statele membre au
obligația pozitivă de-a asigura proceduri juridice care să ofere garanții
procedurilor necesare și să permită instanței locale să se pronunțe în mod
efectiv și echitabil privind oricare litigii între persoane private (cauza Kotov
vs. Rusia p.114; cauza Freitog vs. Grecia p. 54; cauza Shesti Mai
Engineering OOD și alții vs. Bulgaria p.79; cauza Plechonow vs. Polonia
p.100; cauza Ukraine-Tyumen vs. Ucraina p. 51). La caz, răspunderea
Statului prin intermediul instanței superioare de judecată este una
8
importantă, care pentru asigurarea echilibrului are atribuția și posibilitatea
legală de a casa un act judecătoresc care a include ilegal și arbitrar ingerința
asupra dreptului ocrotit statuat în art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care este
oferirea măsurii adecvate de repararea ingerinței cauzate (cauza Immobiliare
Saffi vs. Italia p. 43-49; cauza Matheus vs. Franța p. 53; cauza Prodan vs.
Moldova p. 61).
Copia recursului declarat de Dan Golub a fost expediat participanților
la proces la 24 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.189-193).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 55 din Codul de procedură civilă:
„Se consideră participanți la proces: părțile, intervenienții, procurorul, petiționarii,
persoanele care, în conformitate cu art.7 alin.(2), art.73 și 74, sînt împuternicite să
adreseze în instanță cereri în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale
unor alte persoane sau care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea
drepturilor unor alte persoane, precum și persoanele interesate în cauzele privind
aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie și în cauzele cu
procedură specială.”
Art. 56 din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să
facă extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la
cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și
specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și
scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile
judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor
celorlalți participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale
acordate de legislația procedurală civilă.”
Art. 423 din Codul de procedură civilă:
„(1) Încheierea dată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de
către părți și de ceilalți participanți la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod și de
alte legi, precum și în cazurile în care încheierea face imposibilă desfășurarea de mai
departe a procesului. Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul
capitol.”
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(2) Încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepția
cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs și cînd încheierea face
imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului.”
Art. 181 din Codul de procedură civilă:
„(1) Încheierea privind asigurarea sau neasigurarea acțiunii poate fi atacată cu recurs.”
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
9
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 4261 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă:
b) cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs;
(2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din
temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”
Art. 180 din Codul de procedură civilă:
„(1) Măsura anterioară de asigurare a acțiunii poate fi anulată la cererea pârâtului de
către instanța care a ordonat măsura de asigurare ori de instanța în a cărei procedură se
află cauza.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele cauzei civile, coroborând circumstanțele speței cu
normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră necesar de a restitui recursul declarat de Dan Golub, din
motivele ce succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că la 03 septembrie 2024, S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” a depus în Curtea de apel Chișinău o
cerere cu privire la asigurarea acțiunii, prin care a solicitat punerea
sechestrului pe mijloacele bănești, bunurile mobile și imobile ale Ludmilei
Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L., în limita valorii acțiunii, identificate
în procesul de executare, până la examinarea cauzei în fond, aplicarea
sechestrului pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, până la examinarea
cauzei (Vol.II, f.d.101-104).
Prin încheierea din 16 septembrie 2024 contestată cu prezentul recurs,
drept urmare a admiterii cererii S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
cu privire la asigurarea acțiunii, Curtea de Apel Chișinău a aplicat sechestrul
pe bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, deținut în proprietate de Golub
Dan Ionel, cu suprafața de 32,8 mp, amplasat în mun.Chișinău, bd. xxxxx,
nr. xxxxx, nr. xxxxx, până la examinarea cauzei (Vol.II, f.d.130-133).
Aici este de remarcat că prezenta cauză civilă se află pe rolul instanței
de apel în vederea examinării cererilor de apel depuse de S.R.L. „CENTRUL
COMERCIAL JUMBO” și de Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, acceptate spre examinare prin încheierea din 18 ianuarie 2024
a Curții de Apel Chișinău (Vol.II, f.d.4). Prin hotărârea din 01 noiembrie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO”
și s-a încasat, în mod solidar, de la Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB”
S.R.L. în beneficiul S.R.L. „CENTRUL COMERCIAL JUMBO” datoria
10
pentru serviciile comunale în sumă de 66 682, 00 de lei, datoria pentru
serviciile de publicitate în sumă de 6 022, 40 de lei și datoria pentru serviciile
de telefonie în sumă de 272,84 de lei. S-a încasat, în mod solidar, de la
Ludmila Golub și S.C. „OAZA-GOLUB” S.R.L. în beneficiul S.R.L.
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” taxa de stat în sumă de 2 189,32 de
lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (Vol.I, f.d.192, 198-207).
Totodată, instanța de recurs reține că încheierea din 16 septembrie
2024 a Curții de Apel Chișinău a fost contestată cu prezentul de recurs de
către Dan Golub, care deși este proprietarul bunului imobil supus
sechestrului, nu are statut procesual de pârât, reclamant sau alt participant în
procesul dat, în sensul art. 55 din Codul de procedură civilă citat supra.
În special că, art. 423 alin.(1) din Codul de procedură civilă acordă
dreptul doar părților sau celorlalți participanți la proces în cazurile prevăzute
de prezentul cod și de alte lege de a contesta cu recurs încheierea emisă.
Anume aceasta este prevederea legală care indică persoanele în drept să
declare recurs secțiunea I, adică recursul împotriva încheierilor judecătorești,
conform capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă. Or speței nu
sunt aplicabile prevederile art. 430 lit.b) din Codul de procedură civilă,
invocate la caz de Dan Golub în sensul confirmării dreptului său de a contesta
cu recurs încheierea emisă la 16 septembrie 2024 de către Curtea de Apel
Chișinău, în condițiile în care norma dată este aplicabilă în cazul declarării
recursurilor secțiunea 2-a, adică recursul împotriva actelor de dispoziție ale
curților de apel în baza capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă,
pe când în speță cauza se examinează în procedura recursului secțiunea 1.
În temeiul art. 430 lit.b) din Codul de procedură civilă sunt în drept să
declare recurs persoanele care nu au fost atrase în proces, dar sunt lezate în
drepturi prin hotărârea judecătorească.
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că la caz a fost contestată o încheiere emisă de Curtea de Apel Chișinău cu
privire la aplicarea sechestrului pe bunul imobil, care în virtutea prevederilor
art.423 alin.(1) coroborate cu art.424 alin.(2), art. 429 alin.(2) din Codul de
procedură civilă se contestă separat cu recurs și nu odată cu decizia instanței
de apel, or, împotriva ultimei se declară recurs secțiunea 2-a, în cazurile
prevăzute de lege.
În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție învederează că în temeiul art.180 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, la fel, stipulează că măsura anterioară de asigurare a acțiunii poate fi
anulată la cererea pârâtului de către instanța care a ordonat măsura de
asigurare ori de instanța în a cărei procedură se află cauza. De altfel, din
textul acestui postulat legal rezultă că pârâtul poate cere anularea măsurii de
asigurare, însă Dan Golub nu are nicio calitate procesuală în această cauză
civilă, inclusiv de pârât. În dependență de statutul procesual, legiuitorul
determină modalitatea de apărarea a dreptului pretins a fi încălcat, însă la caz
11
nu poate fi realizată apărarea acestuia prin contestarea cu recurs a încheierii
de aplicare a măsurilor de asigurare în prezenta cauză.
În corolar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră necesar de a restitui cererea de recurs depusă de Dan Golub, ca
fiind depus de o persoană care nu este în drept să declare recurs.
Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art.269-270, art. 4261
alin.(1) lit. b), alin.(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Restituie recursul declarat de Dan Golub împotriva încheierii din 16
septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„CENTRUL COMERCIAL JUMBO” împotriva Ludmilei Golub și
Societății Comerciale „OAZA-GOLUB” Societate cu Răspundere Limitată
cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
12