2ra-1244/22 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalitătii, precum si compensarea cheltuielilor de judecată,

2ra-1244/22 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalitătii, precum si compensarea cheltuielilor de judecată, (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1244/22

2-19168551-01-2ra-05092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria

(Leșco) Tvicenco împotriva Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de

întârziere, penalității, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco și menținută hotărârea din 23

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care cererea de chemare în

judecată s-a respins, ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 22 octombrie 2019, Victoria (Leșco) Tvicenco a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva AP „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, solicitând

încasarea despăgubirii de asigurare în sumă de 29644,00 de lei, a cheltuielilor privind

efectuarea expertizei în sumă de 600,00 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de

669,92 de lei, a penalității în mărime de 1481,95 de lei, a despăgubirii minime de 20

euro și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000,00 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 14 iunie 2019, în apropierea

localității Vadul lui Vodă, se deplasa cu automobilul de model XXXXX XXX cu n/î

XXX XXX pe traseul R-5 direcția spre mun. Chișinău și la aproximativ ora 07:05, un

automobil de model Peugeot, condus de un șofer neidentificat, manifestând imprudență

la trafic a ieșit pe contrasens și a comis tamponarea automobilului de model XXXX

XXX prin aceasta cauzându-i un prejudiciu considerabil ultimului, șoferul

autoturismului necunoscut, fiind vinovat în comiterea accidentului rutier, a părăsit locul

accidentului.

1

A indicat reclamanta că, în urma sesizării organelor de poliție, în scopul

identificării conducătorului autoturismului vinovat de producerea accidentului rutier, la

14 iunie 2019 de către Serviciul investigare accidente cu autor necunoscut al Secției

supraveghere transport și circulație rutieră a Direcției de Poliție mun. Chișinău a fost

pornită cauza contravențională cu nr. 7408.

A menționat reclamanta că, în scopul aprecierii pagubelor materiale cauzate ca

urmare a accidentului produs la 14 iunie 2019, către AP ,,Biroul National al

Asigurătorilor de Autovehicule” a fost depusă cererea înregistrată cu numărul de intrare

01-XXX/19, prin care a solicitat participarea împreună cu experții independenți de la

SRL „Expertauto-Plus”, la examinarea automobilului de model XXXXX XXX cu n/î

XXX XXX, care a avut loc la 14 iunie 2019 pe traseul R-5 direcția spre mun. Chișinău.

Astfel, urmare a examinării, experții independenți de la SRL „Expertauto-Plus” au

întocmit actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. XXX/06A precum și

raportul de evaluare a pagubei nr. XXX/06A la actul de examinare din 18 iulie 2019,

prin care s-a constatat că, valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului

de model XXX XXX, cu n/î XXX constituie suma în mărime de 28970,16 de lei.

A punctat reclamanta că, ulterior, SRL „Otocolor”, a efectuat reparația

autovehiculului de model XXXXX XXX, cu n/î XXX XXX, drept urmare, la 25 iulie

2019 a fost eliberată factura fiscală seria/nr. IY1958439 la care s-a anexat și actul

lucrărilor efectuate, prin care s-a confirmat că, valoarea totală a pieselor de schimb și a

lucrărilor de reparare a autovehiculului menționat constituie 29644,00 de lei.

A mai relatat reclamanta că, la 25 iulie 2019 către Direcția de Poliție a mun.

Chișinău a fost depusă o cerere înregistrată cu numărul de intrare 6657, prin care s-a

solicitat eliberarea informației privind identitatea automobilului și persoana care se afla

la volanul acestuia, în momentul comiterii accidentului din 14 iunie 2019 pe traseul R-

5 în apropierea localității Vadul lui Vodă, precum și care este compania de asigurare a

făptuitorului, în scopul înaintării pretenției de recuperare a prejudiciului cauzat, drept

urmare a cererii menționate, la 16 august 2019, Serviciul investigare accidente cu autor

necunoscut al Secției supraveghere transport și circulație rutieră al Direcției de Poliție

mun.Chișinău a eliberat copia materialului nr. 7408 din 14 iunie 2019, unde conform

încheierii din 29 iulie 2019 a fost specificat că: „în urma măsurilor întreprinse, până la

moment nu a fost identificată identitatea șoferului”.

A precizat reclamanta că, s-a adresat către AP „Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” cu o cerere de despăgubire, în temeiul prevederilor pct. 10, 16, 17 al

Regulamentului privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, aprobat prin hotărârea

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 19/11 din 09 aprilie 2009 și art. 20 alin. (5)

al Legii 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, prin care a solicitat achitarea

prejudiciului material care a survenit drept consecință a accidentului care a avut loc la

14 iunie 2019.

A învederat reclamanta că, prin răspunsul nr. 02-XXX/19 din 03 septembrie 2019,

AP „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” și Fondul de Protecție a

Victimelor Străzii, a refuzat achitarea despăgubirilor pe motiv că acestea se achită,

„doar în cazul în care au survenit vătămări corporale sau deces”.

A relatat că, în asemenea circumstanțe, drepturile sale recunoscute de lege au fost

încălcate, de asemenea, luând în considerare termenul de întârziere a AP „Biroul

2

Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, reclamantul nu este în stare să mai aștepte,

deoarece datoria acumulată generează înrăutățirea stării materiale și tensionarea

relațiilor familiale a reclamantului și aduc mari prejudicii, din care considerente a fost

întocmită și depusă prezenta cerere de chemare în judecată, or, datoria pârâtului AP

„Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, conform facturii fiscale seria/nr.

IY1958439 din 25 iulie 2019 și actului lucrărilor efectuate, constituie suma de 29644,00

de lei, la compartimentul cheltuieli se atribuie și costul serviciilor prestate de SRL

„Expertauto-Plus”, în sumă de 600 de lei.

A notat reclamanta că, legiuitorul s-a expus clar și explicit că achitarea

despăgubirii de asigurare este o obligație pecuniară, executarea căreia are termen

scadent, este exigibilă, neexecutarea căreia atrage după sine plata penalităților și

dobânzilor de întârziere, astfel, a subliniat reclamanta că, obligația a devenit scadentă

din momentul înaintării refuzului în despăgubire din partea AP „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, respectiv, dobânda de întârziere datorată de pârât este

de 669,92 de lei.

A relevat reclamanta că, prin scrisoarea nr. 02-XXX/19 din 03 septembrie 2019,

AP „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a refuzat executarea obligației

de achitare a despăgubirii, reclamanta consideră data respectivă, ca fiind termenul din

care curge calculul penalității de întârziere în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi potrivit

prevederilor art. 6 alin. (6) al Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări, întârzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata

penalităților de întârziere, indiferent dacă debitorul a folosit acești bani în alte scopuri

sau i-a reținut cu rea-intenție, or, este în prezența folosirii mijloacelor financiare străine,

prin urmare AP „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” este obligat de lege

de a achita din mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii penalitatea de

întârziere pe perioada de 49 de zile, astfel, penalitatea de întârziere constituind 1481,95

de lei.

A comunicat reclamanta că, a respectat procedura prealabilă de soluționare a

litigiului pe cale extrajudiciară, notificând prin cererea din 22 august 2019, AP „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule” despre achitarea despăgubirii de asigurare

din mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii, iar în cazul refuzului, posibila

acțiune judecătorească.

A solicitat reclamanta admiterea acțiunii și încasarea din contul AP „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule” în beneficiul lui Victoria (Leșco) Tvicenco

despăgubirea de asigurare în sumă de 29644,00 de lei, a cheltuielilor privind efectuarea

expertizei în mărime de 600,00 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 669,92 de

lei, a penalității în mărime de 669,92 de lei, încasarea despăgubirii minime în mărime

de 20 euro, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Victoria

(Leșco) Tvicenco împotriva AP „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității, despăgubirii și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.145;151/155, Vol.I).

Nefiind de acord cu soluția primei instanței, la 26 aprilie 2021, prin intermediul

poștei electronice (f.d.149, Vol.I), Victoria (Leșco) Tvicenco, reprezentată de avocatul

Alexandr Tvicenco, a declarat apel nemotivat (f.d.150, Vol.I), iar, la 18 iunie 2021,

3

Victoria (Leșco) Tvicenco, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii

din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea

de chemare în judecată să fie admisă integral (f.d.166/177, Vol.I).

Prin decizia din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco și s-a menținut hotărârea din 23 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 212; 213/234, Vol.I).

La 17 august 2022, Victoria (Leșco) Tvicenco a declarat recurs împotriva deciziei

din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta a indicat motivele de drept și de fapt invocate

pe parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și instanța de apel, suplimentar

invocându-se că, instanta de apel la pronunțarea și motivarea deciziei a admis o serie

de erori grave, care au dus în final la aprecierea și înțelegerea incorectă a sensului

circumstanțelor cauzei, care au stat fa baza formării concluziilor greșite cu privire la

drepturile și obligațiile părților, drept rezultat fiind adoptarea unei soluții eronate pe

fondul cauzei.

În argumentarea acestei poziții, recurenta a susținut că instanța de apel nu a

constatat și clasificat corect lucrurile real existente, prin prisma tuturor probelor, iar în

hotărâre motivată nu a fost dată o apreciere a acestora, care în esența sa combat integral

soluția instanței de apel și a primei instanței. Or, toate probele prezente în speță

demonstrează cu certitudine faptul, ca recurenta este victima unui accident rutier produs

de autovehicul neidentificat, fapt ce o garantează să-și revendice drepturile sale de

compensare a prejudiciului cauzat fată de AP ,,Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule”, care urma s-ă achite respectivele despăgubiri din Fondul de protecție a

victimelor străzii.

Cu referire la prevederile art.2, art. 20 alin. (5), art. 31, art. 33 alin. (3) din Legea

nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, la prevederile art. 2, art.32 din Hotărârii Nr. 19/11

din 09 aprilie 2009 a Comisiei Naționale a Pieții Financiare cu privire la aprobarea

Regulamentului privind Fondul de protecție a victimelor străzii, prevederile pct. 3, 16,

17, 18, 34 35 lit. b) din Regulamentul privind Fondul de protecție a victimelor străzii

aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare Nr. 19/11 din 09 aprilie

2009, recurenta fiind persoană păgubită prin accident produs de autovehicul

neidentificat este îndreptățită să-și revendice drepturile sale de compensare a

prejudiciului cauzat față de AP ,,Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”

creat în acest sens și care urmează să-i achite respectivele despăgubiri din Fondul de

protecție a victimelor străzii, instituit în special pentru astfel de situații.

În aceeași ordine de idei recurenta a reiterat că, daunele materiale survenite drept

consecințe a accidentului rutier, nicidecum nu pot fi puse pe seama persoanei păgubite

- victima accidentului rutier, care a respectat întru totul legislația in vigoare. Or, AP,,

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a fost creat cu scopul de asigurare,

a participanților la trafic în cele mai grele și dificile situații, drept fiind un garant al

reparării tuturor prejudiciilor, ce pot surveni urmare a accidentelor rutiere.

4

A mai menționat recurenta că instanța de apel și prima instanță au omis intenționat

circumstanțele existente de fapt, adică hotărârile pronunțate sunt denaturate, deoarece

s-au ignorat toate argumentele recurentei precum și normele legale pe care se bazează

cerințele înaintate, și susținând într-un mod vădit doar poziția prezentată de intimat,

fapt inadmisibil în procesul înfăptuirii justiției.

De asemenea, recurenta a susținut că, în argumentarea deciziei instanța de apel cât

și prima instanță s-au referit doar la prevederile pct. 10 al Regulamentului privind

Fondul de protecție a victimelor străzii, însă, a omis prevederile pct. 2, 3, 16, 17, 18.

32, 34 și 35, care confirmă obligativitatea AP „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” la achitarea despăgubirilor de asigurare, în cazul producerii accidentului

rutier cu participant neidentificat.

Totodată, recurenta a evidențiat că soluția instanței de apel și primei instanțe, este

în contradicție cu decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, pe marginea

unei cauze identice (dosar nr. 2ra-111/20), potrivit căreia, instanța de recurs: ,,a

considerat neîntemeiat argumentul AP „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” și concluzia instanței de apel precum că, AP „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” urmează să achite persoanei păgubite despăgubirea de

asigurare cauzată prin accident rutier provocat de autovehiculul rămas neidentificat, din

mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii, doar dacă a suportat vătămării

corporale sau deces. Or, prevederile 33 alin. (3) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22

decembrie 2006 și pct. 10 din Regulamentului Fondului de protecție a victimelor străzii,

aprobat prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.19/11 din 09 aprilie

2009, la care a făcut referire instanța de apel, oferă o protecție juridică suplimentară

persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule neidentificate, care au

suportat vătămări corporale sau deces, și anume că, aceste prejudicii urmează a fi

compensate de către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică, la 13

aprilie 2022 (f.d.212, Vol.I).

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.5749 (f.d. 235,

Vol.I), la 01 iulie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin intermediul

oficiului poștal, copia deciziei integrale din 13 aprilie 2022, însă, date privind

recepționarea acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat la 17 august 2022, de către Victoria (Tvicenco) Leșco,

împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, se consideră depus în

termenul stabilit de lege.

La 05 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa intimatei AP „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule”, copia recursului declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco, împotriva

deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la

proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

5

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.10, Vol.II).

La 19 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.13, Vol.II), AP

,,Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, reprezentat de avocata Angela

Popil a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de Victoria (Leșco)

Tvicenco, împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, ca

inadmisibil (f.d.14/17, Vol.II).

Prin încheierea din 26 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat admisibil recursul declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco, împotriva deciziei

din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 21, Vol.II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321 art.

570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă,

inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de

dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

În această consecvență, se deduce că, recursul declarat la 17 august 2022, de către

Victoria (Leșco) Tvicenco, împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, urmează a fi examinat în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din

Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Având în vedere că, recursul declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco, împotriva

deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil prin

încheierea din 26 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, adică până la intrarea în

vigoare a modificărilor operate prin Legea pentru modificarea unor acte normative nr.

246 din 31 iulie 2023, procedura de judecare a recursului se va efectua conform art. 440

din Codul de procedură civilă, în redacția de până la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în redacția de până la

01 septembrie 2023, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din

5 judecători examinează fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redacția de până la

01 septembrie 2023, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat,

legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, în redacția de până la

01 septembrie 2023, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Completul din 5 judecători decide asupra oportunității invitării tuturor participanților

sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de

legalitate invocate în cererea de recurs.

6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea

participanților sau a reprezentanților acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței de recurs

efectuarea controlului judiciar al deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

însă, informația despre data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme

de Justiție.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție opinează că toate

punctele de vedere, care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. Cu atât mai mult că, în esență,

recurenta și intimata au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții

vs Finlanda, 19 aprilie 2007, §§ 72-75; cauza Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, §§

66, 72; cauza Pönkä vs Estonia, 08 noiembrie 2016, §§ 33-34, decizia nr. 95 din 19

decembrie 2016 a Curții Constituționale, §§ 26-27).

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, în redacția

de până la 01 septembrie 2023, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să

respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei

instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, Victoria (Leșco)

Tvicenco, înaintând acțiunea în judecată împotriva AP „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, a solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în sumă

de 29644,00 de lei, a cheltuielilor privind efectuarea expertizei în sumă de 600,00 de

lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 669,92 de lei, a penalității în mărime de

1481,95 de lei, a despăgubirii minime de 20 euro și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei (f.d.2/5, Vol.I).

Fiind învestită cu judecarea fondului litigiului, Judecătoria Chișinău, sediul

Centru, cu aplicarea corectă a legii materiale și pronunțarea asupra tuturor aspectelor

importante, la caz, corect prin hotărârea din 23 aprilie 2021, a ajuns la concluzia

netemeiniciei cererii de chemare în judecată depusă de Victoria (Leșco) Tvicenco, pe

care a respins-o (f.d.145;151/155, Vol.I), soluție menținută și de Curtea de Apel

Chișinău, prin decizia din 13 aprilie 2022 (f.d. 212; 213/234, Vol.I).

Astfel, după cum denotă actele cauzei, la data de 14 iunie 2019, pe traseul R-5

direcția spre mun. Chișinău, s-a produs un accident rutier, cu implicarea autoturismului

de model Toyota Corola cu n/î SPK 651 care aparține Victoriei (Leșco) Tvicenco, fapt

ce se confirmă prin procesul -verbal de cercetare a locului accidentului rutier (f.d.19,

Vol.I).

La 14 iunie 2019, Victoria (Leșco) Tvicenco s-a adresat cu cerere către Direcția

de Poliție a mun. Chișinău, prin care a solicitat ca organele de drept să identifice și să

atragă la răspundere contravențională șoferul automobilului de model Peugeot, cu

numărul de identificare necunoscut care i-a accidentat considerabil automobilul de

model XXXXX XXX cu n/î XXX XXX (f.d.20, Vol.I).

7

Ulterior, la 25 iulie 2019 către Direcția de Poliție a mun.Chișinău a fost depusă o

cerere cu numărul de intrare 6657, prin care s-a solicitat eliberarea informației privind

identitatea automobilului și persoana care se afla la volanul acestuia, în momentul

comiterii accidentului din 14 iunie 2019 pe traseul R-5 în apropierea localității Vadul

lui Vodă, precum și care este compania de asigurare a făptuitorului, în scopul înaintării

pretenției de recuperare a prejudiciului cauzat (f.d.25, Vol.I).

Drept urmare a cererii menționate, la 16 august 2019, Serviciul investigare

accidente al Secției Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Direcției de Poliție

mun. Chișinău a eliberat copia materialului nr.7408 din 14 iunie 2019, unde conform

încheierii din 29 iulie 2019 a fost specificat că: „în urma măsurilor întreprinse, până la

moment nu a fost identificată identitatea șoferului”.

Tot, din materialele dosarului rezultă că, reclamanta s-a adresat către AP ,,Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule” cu o cerere de despăgubire, în temeiul

prevederilor pct. 10, 16, 17 al Regulamentului privind Fondul de Protecție a Victimelor

Străzii, aprobat prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.19/11 din 09

aprilie 2009 și art.20 alin.(5) al Legii 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, prin

care a solicitat achitarea prejudiciului material care a survenit drept consecință a

accidentului care a avut loc la 14 iunie 2019 (f.d.28/29, Vol.I).

Prin răspunsul nr.02-XXX/19 din 03 septembrie 2019, AP ,,Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” a refuzat achitarea despăgubirilor din Fondul de

protecție a victimelor străzii pe motiv că, acestea se achită, doar în cazul în care au

survenit vătămări corporale sau deces, în temeiul art.33 alin.3 din Legea 414 din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule. Totodată, AP ,,Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” a comunicat că soluția poate fi revizuită după identificarea persoanei

culpabile de producerea accidentului rutier invocat ca produs la 14 iunie 2019 (f.d.30/30

verso, Vol.I).

Astfel, ținând cont de cele constatate supra, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră justă concluzia instanței de apel și a primei instanței,

privind respingerea acțiunii depuse de Victoria (Leșco) Tvicenco împotriva AP „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, cu privire la încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere, penalității, despăgubirii și compensarea cheltuielilor de judecată, acțiunea

fiind una evident și vădit neîntemeiată.

În conexiunea acestor particularități, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție relevă că potrivit art. 33 alin. (1) și (4) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI

din 22 decembrie 2006, Fondul de protecție a victimelor străzii se instituie în vederea

protejării persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ai căror

proprietari sau utilizatori nu au respectat obligația de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, de autovehicule neidentificate și/sau obținute pe cale ilicită.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Fondul

de protecție a victimelor străzii se administrează și se utilizează de către AP „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, potrivit actelor normative ale autorității

de supraveghere, emise în acest sens. Cheltuielile de constituire, administrare și

utilizare a mijloacelor fondului se vor acoperi din disponibilitățile lui.

8

Iar, reieșind din prevederile art. 33 alin. (3) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI

din 22 decembrie 2006, Fondul de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de

despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul

accidentului a rămas neidentificat, precum și plăților de despăgubiri pentru avarierea

ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau deces dacă proprietarul sau

utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat

obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost

obținut pe cale ilicită.

Totodată, pct. 10 din Regulamentul privind Fondul de protecție a victimelor

străzii, aprobat prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.19/11 din 09

aprilie 2009, statuează că mijloacele financiare acumulate în Fond sunt destinate

plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau

autorul accidentului a rămas neidentificat, precum și plăților de despăgubiri pentru

avarierea sau distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau deces dacă posesorul

(utilizatorul) autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat

obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă sau autovehiculul a

fost obținut pe cale ilicită.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reiterează că, instanțele de judecată ierarhic inferioare just au reținut că, în interpretarea

corectă a normelor de drept citate, este de înțeles că, Fondul de protecție a victimelor

străzii este destinat achitării plăților în două cazuri:

a) pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul

accidentului a rămas neidentificat;

b) pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau deces

dacă proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea

accidentului nu a respectat obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

sau autovehiculul a fost obținut pe cale ilicită.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, Victoria

(Leșco) Tvicenco pretinde încasarea despăgubirii de asigurare pentru repararea

prejudiciului cauzat prin deteriorarea automobilului de model XXXX XXX cu numărul

de înmatriculare XXX XXX, în rezultatul accidentului rutier produs la 14 iunie 2019

de către o persoană neidentificată.

În același timp, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,

dispozițiile legale sus-menționate, impun concluzia că, AP ,,Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” este în drept să achite despăgubirea de asigurare din

mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii, în contextul în care autovehiculul

sau autorul accidentului a rămas neidentificat, doar în cazul în care au survenit vătămări

corporale sau deces, ceea ce la caz nu se atestă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că, prima instanța și instanța de apel just au ajuns la concluzia de a respinge

acțiunea ca fiind neîntemeiată, or, AP ,,Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” este în drept să achite despăgubirea de asigurare din mijloacele Fondului

de protecție a victimelor străzii, în contextul în care autovehiculul sau autorul

accidentului a rămas neidentificat, doar în cazul în care au survenit vătămări corporale

sau deces.

9

Față de toate aceste considerente, este incontestabil că, în speță, nu au fost întrunite

condițiile pentru achitarea despăgubirii de asigurare din mijloacele Fondului de

Protecție a Victimelor Străzii.

Pe cale de consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate

reține argumentul recurentei Victoria (Tvicenco) Leșco, precum că, instanța de apel

eronat a conchis că art. 33 alin. (3) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 este

o normă specială în raport cu prevederile art. 20 alin (5) din legea menționată, care este

o normă generală, fiind interpretare eronată a normelor de drept material, potrivit căreia

face posibilă eschivarea AP ,,Biroul National al Asigurătorilor de Autovehicule” de

plata despăgubirilor persoanei căreia i-au fost avariate sau distruse bunuri.

Or, instanța de apel, corect a reținut că, Curtea Constituțională în decizia de

inadmisibilitate nr. 135 din 24 noiembrie 2020, a concluzionat că, Fondul de protecție

a victimelor străzii este destinat achitării plăților de despăgubiri în două cazuri: a)

pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas

neidentificat; b) pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau

deces dacă proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea

accidentului nu a respectat obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

sau autovehiculul a fost obținut pe cale ilicită (...). Curtea a notat că, le revine instanțelor

de judecată să examineze solicitarea persoanei, căreia i s-au provocat prejudicii

materiale, de obținere a despăgubirilor de asigurare în cazul în care autorul accidentului

a rămas neidentificat și, respectiv, să stabilească prevederile legale aplicabile acestui

caz (DCC nr. 135/2020, § 22 și § 24).

În același timp, cu referire la alegațiile recurentei precum că, este în contradicție

cu decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, pe marginea unei cauze

identice (dosar nr. 2ra-111/20), poziția intimatei că, Fondul de protecție a victimelor

străzii este destinat plăților doar pentru vătămări corporale sau deces, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție le apreciază critic, având în vedere că decizia

menționată nu constituie jurisprudență constantă și uniformă a Curții Supreme de

Justiție.

Sintetizând cele reliefate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție atestă corectitudinea concluziei instanțelor de judecată ierarhic inferioare că, în

cazul dedus judecății nu au fost întrunite condițiile pentru achitarea despăgubirii de

asigurare din mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii gestionat de AP ,,

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, circumstanțe care au determinat

respingerea cerinței privind încasarea prejudiciului material cauzat.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, instanțele

de judecată ierarhic inferioare just au conchis că respingerea pretenției de bază ca fiind

neîntemeiată, atrage după sine respingerea și a cerințelor subsecvente, ce derivă din

prima, și anume: încasarea dobânzii de întârziere și a penalității, compensarea

cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat și cheltuieli pentru asistență juridică.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că,

argumentele invocate în recurs de către recurent poartă un caracter declarativ și nu

corespund realității, concluziile instanțelor de judecată în acest sens sunt bazate pe

probe concludente, utile și pertinente și corespund prevederilor legislației în vigoare,

care au cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii și corect au

soluționat litigiul dat, cu atât mai mult că au servit obiect de studiu și în instanța de apel.

10

Distinct de cele menționate mai sus, având în susținere jurisprudența CEDO și

anume cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției,

nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-

se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar

de a respinge și alte argumente invocate în cererea de recurs în sensul celor descrise.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că atât decizia instanței de apel,

cât și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate, iar temeiurile invocate de către recurent

sunt lipsite de suport legal, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Victoria (Leșco) Tvicenco.

Se menține decizia din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Victoria (Leșco) Tvicenco împotriva

Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” cu privire

la încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalității, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

Diana Stănilă

Ion Malanciuc

11