3r-230/23 — anularea hotaririi CEC

3r-230/23 — anularea hotaririi CEC (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosar nr. 3r-230/22

2-23117063-01-3r-22082023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh. Mîra, A. Malîi, A. Bostan)

D E C I Z I E

20 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

examinând recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Primăria municipiului Chișinău împotriva Comisiei Electorale Centrale, terț

Partidul Politic „Partidul Liberal Democrat din Moldova”, privind anularea hotărârii

Comisiei Electorale Centrale nr. 1162 din 09 august 2023,

împotriva încheierii din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria

municipiului Chișinău către Comisia Electorală Centrală privind anularea hotărârii

Comisiei Electorale Centrale nr. 1162 din 09 august 2023,

c o n s t a t ă :

La data de 11 august 2023, Primăria municipiului Chișinău a depus la Curtea de

Apel Chișinău, cererea de chemare în judecată înaintată către Comisia Electorală

Centrală prin care solicită anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 1162 din

09 august 2023 cu privire la sesizarea nr. CEC-7/5708 din 24 iulie 2023, cât și

suspendarea executării acestei hotărâri, până la pronunțarea soluției definitive pe caz.

Prin încheierea din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria municipiului

Chișinău către Comisia Electorală Centrală privind anularea hotărârii Comisiei

Electorale Centrale nr. 1162 din 09 august 2023.

La data de 21 august 2023, prin intermediul poștei electronice, Primarul General

al municipiului Chișinău a depus recurs împotriva încheierii din 18 august 2023 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii instanței de apel,

constatarea întrunirii criteriilor de admisibilitate, cu trimiterea cauzei pentru

soluționare la Curtea de Apel Chișinău.

1

În motivarea recursului, recurentul a invocat că administrația publică locală poate

să dobândească și să exercite drepturi, participă la raporturile juridice pe poziții de

egalitate cu ceilalți subiecți și din statut de persoană juridică. Astfel, în procedura

administrativă de examinare a sesizării nr. CEC-7/5708 din 24 iulie 2023, CEC are

statut de autoritate publică, or, a acționat în regim de putere publică și a impus

Primăriei municipiului Chișinău anumite obligații cu forța juridică obligatorie, iar

Primăria municipiului Chișinău are statut de participant la procedura administrativă

inițiată de CEC. Respectiv, Primăria municipiului Chișinău în această procedura

administrativă dispune de toate drepturile conferite prin lege participantului la

procedura administrativă.

Recurentul a notat că precum este descris în cerere de chemare în judecată,

Primăria mun. Chișinău revendică dreptul său la autonomia locală, în special dreptul

său discreționar de a decide metodele de informare activă a locuitorilor despre

utilizarea banilor publici, iar CEC prin hotărârea nr 1162 din 09 august 2023 a impus

poziția sa, în lipsa competenței legale în acest sens, prin ce a admis ingerința în

drepturile și activitatea acesteia.

Recurentul a indicat că raportând principiul autonomiei locale și cel al

descentralizării administrative la prezenta speță, aceasta ar însemna dreptul Primăriei

mun. Chișinău de a decide asupra modalității de organizare a treburilor locale, fără

implicații din partea administrației publice centrale, cu condiția respectării prevederilor

legale, anume aceste drepturi au fost încălcate de CEC prin hotărârea contestată și sunt

revendicate prin depunerea cererii de chemare în judecată.

Referitor la acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil recurentul a

invocat prevederile art. 20 și 189 din Codul administrativ.

În altă ordine de idei, Recurentul a subliniat că dacă se constată că cererea de

chemate în judecată depusă de Primăria mun. Chișinău nu urmează a fi examinată în

procedura contenciosului administrativ, acest fapt nu poate însemna îngrădirea

dreptului la acces la justiție pentru Primăria mun. Chișinău și se impune remiterea

dosarului pentru distribuire, spre examinare de completul de judecată competent în

examinarea cauzelor în procedura contencioasă.

Conform art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe și

ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile prevăzute

de prezentul cod și de alte legi.

Iar, în conformitate cu art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată

transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul

judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la data de

18 august 2023, fiind notificată Primăriei mun. Chișinău, la data de 18 august 2023,

fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei (f.d. 46).

2

Astfel, instanța de recurs consideră că Primarul General al municipiului Chișinău

s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor pentru

demararea căii de atac în ordine de recurs.

La data de 22 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa CEC

copia recursului depus de Primarul General al municipiului Chișinău împotriva

încheierii din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 72).

La data de 23 august 2023 CEC a depus referință la recursul depus de Primarul

General al municipiului Chișinău, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil (f.d. 73-

75).

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a

încheierilor curților de apel.

Conform art. 243 alin. (2) – (3) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces. Decizia

prin care se soluționează recursul împotriva încheierii judecătorești se motivează în

scris.

Studiind actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău împotriva

încheierii din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi respins cu

menținerea încheierii contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Actele cauzei denotă că, la data de 11 august 2023, Primăria municipiului

Chișinău a depus la Curtea de Apel Chișinău, cererea de chemare în judecată împotriva

CEC prin care solicită anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 1162 din 09

august 2023.

Prin încheierea din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria municipiului

Chișinău, motivând că Primăria mun. Chișinău, deținând statut de autoritate publică,

nu a demonstrat respectarea întrunirii standardului de dispunere a dreptului acordat

prin lege, de revendicare a încălcării unui drept subiectiv, în sensul prevederii legale

înserate la art. 17 coroborat cu prevederea art. 189 alin. (3) din Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că potrivit art. 53

alin.(1) din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică,

printr- un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este

îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea

pagubei.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

3

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii

și se aplică nemijlocit legea.

Articolul 6 alin. (1) din Codul administrativ prevede că, procedura administrativă

este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea

condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea

condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea

condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice de drept public.

Articolul 17 al Codului administrativ prevede că, drept vătămat este orice drept

sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Ținând cont de faptul că, o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta ca

făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile art. 20 din Codul administrativ, potrivit cărora dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept

poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

În conformitate cu art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care

revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

Reieșind din prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Conform art. 206 alin. (1) din Codul administrativ, o acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită

un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare

a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau

inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui

contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui

act administrativ normativ (acțiune de control normativ).

În conformitate cu art. 207 alin. (1) al Codului administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară

ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

4

Potrivit art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Potrivit art. 94 alin. (1) și (2) din Codul electoral, în calitate de subiect al

contestației poate fi alegătorul, candidatul desemnat, grupul de inițiativă, blocul

electoral, concurentul electoral sau participantul la referendum care revendică

încălcarea drepturilor sale legitime prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative

în domeniul electoral. Pot depune contestații și partidele politice care au dreptul de a

participa la scrutin în condițiile stabilite de art.27 lit.g).

Funcționarii electorali, observatorii, precum și asociațiile obștești care au solicitat

acreditarea observatorilor pot depune contestații împotriva organului electoral care le-

a aplicat sancțiunile prevăzute de art.102 alin.(6) și alin.(8). În aceste cazuri, legalitatea

hotărârii se contestă la organul electoral ierarhic superior.

Raportând cadrul legal la circumstanțele faptice ale litigiului dedus judecății,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Curtea de Apel Chișinău

corect a stabilit că obiect al prezentului litigiu îl constituie hotărârea CEC nr. 1162 din

09.08.2023 „cu privire la sesizarea nr. CEC-7/5708 din 24.07.2023”, prin care s-a

hotărât: „Să se ia act de sisizarea nr. CEC-7/5708 din 24.07.2023 depusă de Partidul

Politic Partidul Liberal Democrat din Moldova; S-a constatat că materialul publicitar

„1000+ PROIECTE IMPORTANTE PENTRU CHIȘINĂU” conține elemente de

agitație electorală; S-a interzis difuzarea și distribuirea materialului publicitar „1000+

PROIECTE IMPORTANTE PENTRU CHIȘINĂU”; S-a obligat Primăria mun.

Chișinău, distribuitorii și difuzorii implicați în procesul de difuzare a materialului

publicitar „1000+ PROIECTE IMPORTANTE PENTRU CHIȘINĂU” să asigure

eliminarea acestuia din spațiul public în termen rezonabil, dar nu mai tîrziu de 3 zile

din data adoptării prezentei hotărâri”.

La data de 11 august 2023, Primăria mun. Chișinău a sesizat instanța de

contencios administrativ cu prezenta acțiune, prin care a solicitat anularea hotărârii

nominalizate, motivându-și pretențiile inclusiv prin prisma prevederilor Codului

electoral.

Respectiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că,

Curtea de Apel Chișinău corect a stabilit că reclamanta acțiunii este Primăria mun.

Chișinău, care însă, deținând statut de autoritate publică, nu a demonstrat respectarea

întrunirii standardului de dispunere a dreptului acordat prin lege, de revendicare a

încălcării unui drept subiectiv, în sensul prevederii legale înserate la art. 17 coroborat

cu prevederea art. 189 alin. (3) din Codul administrativ.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge

argumentul recurentului precum că Legea administrației publice nr. 436 din 28

decembrie 2006, instituie prezența dreptului Primăriei mun. Chișinău de a înainta

prezenta contestație. Or, nici legea specială care stabilește și reglementează modul de

organizare și funcționare a autorităților administrației publice în unitățile

administrativ-teritoriale, nici prevederile Codului electoral, nu prezumă dreptul

Primăriei mun. Chișinău de a înainta prezenta contestație.

5

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție stabilește că,

Curtea de Apel Chișinău corect a concluzionat că Primăria mun. Chișinău, în calitate

de autoritate publică este investită cu sarcini și competență materială, însă nu deține un

drept, în sensul prevăzut de reglementările normei conținute la art. 17 coroborat cu art.

189 alin.(3) din Codul administrativ, de a depune prezenta cerere de chemare în

judecată. Or, legea consacră regula sesizării instanței de către orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă realizată de o

autoritate publică, iar în privința unei autorități publice - prezența unei reglementări

legale exprese. Iar, la caz, în art. 40 din Legea administrației publice locale nr. 436 din

28 decembrie 2006, nu se regăsește dreptul pretins acordat de lege, în baza căreia

reclamantul și-ar fi putut fundamenta dreptul să intervină în instanță cu prezenta

acțiune în contencios administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că legiuitorul a

instituit în cadrul procedurii de contencios administrativ anumite condiții obligatorii

de a fi întrunite pentru a declanșa procedura de contencios administrativ, inclusiv

existenta vătămării unui drept acordat de lege reclamantului în cadrul unui proces

electoral, în condițiile contestării acțiunilor Comisiei Electorale Centrale în baza

prevederilor Codului electoral.

Prin urmare, atât prevederile art. 94 din Codul electoral, cât și prevederile Codului

administrativ, prevăd expres pentru reclamantul autoritate publică condiția

reglementării prin lege a dreptului de revendicare a încălcării unui drept subiectiv la

înaintarea acțiunii în contencios administrativ.

Or, din prevederile art.94 Cod electoral, nu reiese că Primăria municipiului

Chișinău este un subiect care poate contesta hotărârile Comisiei Electorale Centrale

prin prisma prevederilor art.91 alin.(5) Cod electoral.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge argumentul

recurentului precum că, prin încheierea recurată i-a fost încălcat dreptul de acces liber

la justiție. Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale (HCC nr. 14

din 15 noiembrie 2012, § 76, și DCC nr. 43 din 8 iulie 2016, § 26), stabilirea unor

condiții de admisibilitate pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o

încălcare a accesului liber la justiție.

Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că

dreptul de acces la justiție, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, nu este un drept

absolut, ci unul care poate suferi limitări, inclusiv de ordin procedural, în special, prin

instituirea condițiilor de admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită

marjă de discreție, atât timp cât nu este afectată esența dreptului. Aceste limitări trebuie

să urmărească un scop legitim și să existe o relație rezonabilă de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul urmărit (a se vedea cazurile Ashingdane v. Regatul Unit,

28 mai 1985, § 57; Związek Nauczycielstwa Polskiego v. Polonia, 21 septembrie 2004,

compatibilă cu aceste principii, nu va avea loc nicio încălcare a articolului 6 din

Convenție (Z și alții v Regatul Unit, 10 mai 2001, §§ 92-93; Momčilović v. Croația,

26 martie 2015, §§ 55-57).

6

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea Curții de

Apel Chișinău este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt

neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău și a menține

încheierea din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău și se

menține încheierea din 18 august 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

7