2ra-779/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala si procuraturii

2ra-779/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala si procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-779/2023

2-22056437-01-2ra-06062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud. N. Budăi, G. Dașchevici, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

16 august 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura Generală a Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Gurău

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și procuraturii,

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Alexandru Gurău, de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Procuratura Generală a Republicii Moldova și a fost

menținută hotărârea din 23 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 aprilie 2022, Alexandru Gurău a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin care a solicitat constatarea încălcării

drepturilor sale prin tragerea ilegală la răspundere penală pentru pretinsa comitere a

infracțiunii în cauza penală nr. *******, repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului cu activitate specială de investigații și procuraturii,

încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova a sumei de 150000 de lei și obligarea Procuraturii Generale a Republicii

Moldova să-i aducă scuze oficiale în numele statului.

În motivarea acțiunii, a invocat că SUP IP a DEUP CE al DGUP a pornit cauza

penală nr.******* la ********, conform semnelor componenței de infracțiune

prevăzute la art. ***** din Codul penal, respectiv a fost reținut 72 de ore, pus sub

învinuire, anunțat în căutare și aplicată interdicția de a perfecta actele de identitate.

A menționat că a fost limitat excesiv în drepturile fundamentale, pentru că din

cauza acuzației ilegale, care forma obiectul cauzei penale nr. ******, a fost supus ilegal

măsurilor speciale de investigații și tras la răspundere penală, fiindu-i îngrădite

drepturile constituționale.

1

A indicat că a fost subiectul următoarelor ingerințe în drepturile recunoscute de

Convenția Europeană, ca efect al urmăririi penale ilegale și a activității speciale de

investigații: a fost arbitrar privat de libertate timp de 72 ore, a fost aplicat consemn de

control la frontieră, a fost supus măsurilor speciale de investigații prin: anunțarea în

căutare, ridicarea și cercetarea obiectelor/documentelor, culegerea de informații despre

persoane și fapte.

Astfel, a considerat că i-au fost încălcate drepturile din Convenția Europeană (art.

6§1, corelat cu art. 3 lit. a), b); art. 8§1; art. 17), din Protocolul adițional nr. 4 la

Convenție (art. 2§2) și din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție (art. 3, art. 4§1, 2, 3).

În acest context, a notat că, la 15 august 2015, i-a expirat de drept calitatea de

bănuit și organul de urmărire penală urmă să-l scoată imediat și necondiționat de sub

urmărire penală în condițiile art. 63, 64 din Codul de procedură penală, însă a fost în

continuare menținut ilegal sub urmărire penală, fiind desfășurate acțiuni de urmărire

penală și doar la ******* a fost scos de sub urmărire penală, în temeiul art. 275 pct. 3

din Codul de procedură penală.

A mai relevat că potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, calcularea

termenului de aflare în calitate de bănuit începe din momentul pornirii urmăririi penale,

la caz din ******, care a expirat la *******, dată la care organul de urmărire penală

trebuia să dispună scoaterea de sub urmărirea penală și clasarea procesului penal.

A reiterat că odată ce calitatea sa de bănuit a încetat de drept, urmare a expirării

termenelor prescrise la art. 63 alin. (2) din Codul de procedură penală, indubitabil i-a

creat convingerea că nu mai este bănuit și urmărit penal, adică a avut certitudinea că

procedurile penale în privința sa s-au finalizat. Însă, reluarea urmăririi penale, contrar

art. 22 alin. (2) și art.287 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 4 din Protocolul

nr. 7 la Convenție, urmează a fi considerată o încălcare a prevederilor legale referitoare

la sesizarea instanței, prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Astfel, a accentuat că a fost menținut arbitrar sub urmărire penală de la ***** până

la *******, adică mai mult de 3 luni prevăzut de lege și anume aproape 5 ani, respectiv

termenul imperativ de menținere în calitate de bănuit a avut loc cu depășirea cadrului

legal prin abuz de drept, ceea ce este un termen excesiv, fiind depășit și termenul

rezonabil de examinare a cauzei.

A considerat că în aceste circumstanțe este îndreptățit să înainteze în judecată

prezenta acțiune, în baza Legii nr.1545/1998, care cuprinde temeiurile speciale referitor

la repararea prejudiciului cauzat, inclusiv în baza Codului civil care cuprinde temeiurile

generale referitor la repararea prejudiciului.

De asemenea, a invocat în susținerea prezentei acțiuni aplicabilitatea art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 1545/1998, prin care este reparabil prejudiciul material și moral

cauzat persoanei în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub

formă de arest, declarație de a nu părăsi localitatea/țara, tragerea ilegală la răspundere

penală. Or, reținerea și tragerea ilegală la răspundere penală a fost constatată prin

încheierea judecătorului de instrucție.

În acest sens, a notat că a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni ce atentează

la patrimoniu, iar caracterul și gravitatea încălcărilor comise de organul de urmărire

penală este prevăzută de cadrul legal, durata urmăririi penale a fost excesivă, iar gradul

suferințelor psihice este relativ înalt.

A mai indicat că rezonanța socială a urmăririi penale la caz este de necontestat,

deoarece este o persoană notorie în mediul profesional, însă a căzut pradă abuzului de

2

drept, fiind recunoscut bănuit, învinuit și reținut 72 de ore, ceea ce contravine

principiului non bis in idem și numai procurorul Oleg Vereteno a reușit să curme acest

abuz la care a fost supus prin reținerea și privarea ilegală de libertate.

Prin hotărârea din 23 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de Alexandru Gurău a fost admisă parțial. Au fost constatate încălcate

drepturile reclamantului Alexandru Gurău prin acțiunile organului de urmărire penală

în cauza penală nr. *******. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Alexandru Gurău, prejudiciul moral în

mărime de 5000 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.28, 42-49).

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 26 septembrie 2022, Ministerul

Justiției al RM a declarat apel nemotivat, iar la 09 ianuarie 2023, a depus motivarea

apelului împotriva hotărârii din 23 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 07 octombrie 2022, Procuratura Generală a RM a declarat apel împotriva

hotărârii din 23 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

La 24 octombrie 2022, Alexandru Gurău a declarat apel împotriva hotărârii din 23

septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea parțială a hotărârii instanței de fond și majorarea sumei acordate cu titlu de

prejudiciu moral de la 5 000 de lei la 150 000 de lei.

Prin decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Alexandru Gurău, de Ministerul Justiției al RM și de Procuratura

Generală a RM și a fost menținută hotărârea din 23 septembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.72, 73-88).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prin ordonanța Procuraturii

mun. Chișinău din ******* a fost scos de sub urmărire penală Alexandru Gurău și a

fost clasat procesul în cauza penală nr. *******, din motivul lipsei elementelor

infracțiunii (f.d. 5-9).

Analizând prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prevederile art. 23, art. 275 pct. 3, art. 284

alin. (1), (2), art. 285 alin.(1) din Cod de procedură penală, în coraport cu înscrisurile

anexate la dosar, instanța de apel a constatat că rezultă incontestabil faptul că lui

Alexandru Gurău i-au fost cauzate suferințele psihice, prin faptul că în privința sa a fost

intentată cauza penală pe semnele infracțiunii prevăzute la art. 196 alin. (4) din Codul

penal.

Astfel, instanța de apel a relevat că în privința acestuia au fost efectuate acțiuni de

urmărire penală, iar prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din ******* a fost scos

de sub urmărire penală Alexandru Gurău și a fost clasat procesul penal în cauza penală

nr. ***********, din motivul lipsei elementelor infracțiunii (f.d. 5-9).

La fel, instanța de apel a stabilit că în urma acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală i-au fost cauzate suferințe neîntemeiate, fizice și psihice lui Alexandru

Gurău, suportate în legătură cu reținerea pentru 72 de ore, punerea sub învinuire,

anunțarea în căutare, aplicarea consemnului de control la frontieră, aplicarea interdicției

de a perfecta actele de identitate.

3

Totodată, în privința lui Alexandru Gurău a expirat de drept calitatea de bănuit la

*******, însă nu a fost scos de sub urmărire penală, conform legislației, dar această

calitate procesuală a fost menținută și desfășurate acțiuni de urmărire penală, fiind scos

de sub urmărire penală la *******, astfel s-a aflat sub urmărire penală aproape 5 ani,

cu încălcarea termenului de 3 luni prevăzut de lege pentru menținerea calității de bănuit.

Prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului

lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei, durata

urmăririi penale și examinării cauzei, aplicarea măsurii provizorii, instanța de apel a

constatat că instanța de fond just a apreciat cuantumul prejudiciului moral la suma de

5000 de lei, ca fiind o compensație ce ar aduce satisfacție echitabilă lui Alexandru

Gurău.

Instanța de apel a considerat că suma de 150 000 de lei, solicitată de

reclamant/apelant cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă și disproporțională

principiilor compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, motiv din care

nu poate fi satisfăcută integral, nefiind stabilite suferințele morale de o asemenea

intensitate, precum și la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să

aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificative.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile apelanților Ministerul

Justiției al RM și Procuraturii Generale a RM cu privire la faptul că nu a fost probată

existența prejudiciului moral, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene (cauza

Antipenkov vs. Rusia, nr. 33470/03 din 15 octombrie 2009, §82), Curtea a reiterat că

părții lezate nu-i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea

prejudiciului moral suferit, iar simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de

urmărire penală și declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacție

echitabilă.

În consecință, instanța de apel a respins atât argumentele apelanților Ministerul

Justiției al RM și Procuraturii Generale a RM referitoare la caracterul excesiv și lipsit

de temei faptic și legal al sumei, echivalent bănesc al prejudiciului moral și material

adjudecat, cât și argumentele apelantului Alexandru Gurău privind insuficiența și

disproporționalitatea prejudiciului moral încasat de instanța de fond.

A mai conchis instanța de apel că este corectă poziția instanței de fond pe marginea

cerinței privind obligarea Procuraturii Generale a RM să aducă scuze oficiale în numele

statului lui Alexandru Gurău.

În concluzia celor relatate, instanța de apel a reiterat că argumentele apelanților

sunt combătute integral prin concluziile indicate supra, iar hotărârea contestată este

legală și întemeiată, motiv din care a ajuns la concluzia de a respinge apelurile declarate

de Gurău Alexandru, de Ministerul Justiției al RM și de Procuratura Generală a RM.

La 13 februarie 2023, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material ce țin de încasarea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor din

4

Legea nr.l545-XIII din 25 februarie 1998 necesită a fi întrunite cumulativ atât

circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 -

cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Normele legale în cauză sunt

indisolubile, respectiv nu pot fi aplicate separat.

Coroborând normele Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, art. 50 din Codul

penal cu circumstanțele de fapt și drept ale cauzei, evidențiază că intimatul/reclamantul

Alexandru Gurău nu a fost atras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul de

condamnat, în privința acestuia nu a fost emisă o sentință de condamnare.

A mai accentuat că Alexandru Gurău nu a prezentat probe justificative care ar

demonstra prezența unor suferințe cauzate. Toate argumentele invocate întru motivarea

pretenției de încasare a prejudiciului moral poartă un caracter declarativ, formal, fără a

dispune de careva suport probatoriu și legal.

A considerat că suma încasată de către instanțele de judecată cu titlu de prejudiciu

moral de 5 000 de lei este inechitabilă suferințelor pretinse a fi suportate, în lipsa unor

acte ce constată ilegalitatea acțiunilor întreprinse de către organul de urmărire penală.

Astfel, a menționat că instanța de apel nejustificat a menținut hotărârea primei

instanțe, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de

aplicabilitate a Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998. Or, în astfel de situații nu

există nici un temei legal de a solicita încasarea prejudiciului, drept pentru care se atestă

o aplicare și interpretare eronată a prevederilor Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998

cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

La 30 martie 2023, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei

din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri

noi prin care acțiunea să fie respinsă.

În susținerea recursului, au fost indicate motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel. Suplimentar a relevat

că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și

de urmărire penale sunt necesare unele condiții speciale și anume existenta faptei ilicite.

Or, la materialele cauzei nu există nici un act emis de către judecătorul de instrucție sau

de instanța de judecată prin care acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii

sau ale instanței de judecată ar fi fost declarate ilegale.

În acest context, a notat că, potrivit art. 252 din Codul de procedură penală,

urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența

infracțiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se transmită cauza penală în judecată în condițiile legii fi pentru a se stabili răspunderea

acestuia”.

A mai relevat că, instanța de apel urma să ia în considerație și prevederile Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica asigurării controlului

judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale” nr.7 din 04

iulie 2005, care prevede că de regulă actele procedurale printre care hotărârile de

pornire a urmăririi penale, recunoașterea persoanei în calitate bănuit, învinuit sunt

procedee legale de desfășurare normală a urmăririi penale, care nu afectează prin sine

însăși careva drepturi sau libertăți constituționale. Acestea sunt niște măsuri procesuale

prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică, ce au scop legitim de a asigura

măsuri eficiente de luptă cu criminalitatea și în acest scop este proporțional anumitor

5

restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor menționate. Or, Legea 1545-

XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătoreștii

prevede în mod exhaustiv la art.3 care sunt acțiunile organului de urmărire penală, în

urma căror este reparabil prejudiciul material și moral și anume: reținere ilegală,

aplicare ilegală a măsurilor preventive, tragerii ilegale la răspundere, condamnare

ilegală, efectuării ilegale a percheziției, punerii sub sechestru, eliberare din funcție,

supunerii ilegale la arest contravențional, efectuarea măsurilor speciale de investigații

cu încălcări, blocarea conturilor, etc.

Drept urmare, a menționat că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat precum

că sunt prezente temeiurile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de Judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei la 02 februarie 2023, iar copia deciziei motivate a fost expediată în adresa

părților, la 24 februarie 2023, circumstanță ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la actele cauzei (f.d. 89), însă careva date care ar confirma recepționarea

acesteia de către recurenți, la actele cauzei lipsesc.

Astfel, recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile la

13 februarie 2023 și respectiv, la 30 martie 2023, în termenul legal.

La 07 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa intimatului Alexandru Gurău copia recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al RM și de Procuratura Generală a RM, creând astfel participanților

la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-

a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității

în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.105).

Materialele cauzei atestă că, Alexandru Gurău a recepționat copia cererilor de

recurs declarate de către Ministerul Justiției al RM și de către Procuratura Generală a

RM, la 12 iunie 2023, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f.d.110), însă, până la data examinării recursului, acesta nu și-a valorificat

dreptul procedural de a depune referința vis-a-vis de recursurile declarate.

Examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor, fără prezența

participanților la proces, în acord cu procedura specificată la art.440 din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

cererile de recurs formulate de Ministerul Justiției al RM și de Procuratura Generală a

RM sunt inadmisibile, din motivele ce succed.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

6

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererile de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursurilor sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererile de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; cauza Stanev împotriva Bulgariei, p.

230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers

c. Suediei, 9 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și de Procuratura

7

Generală a RM, împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art.431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art.440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Ministerul Justiției al

Republici Moldova și de Procuratura Generală a Republicii Moldova, împotriva

deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Gurău împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și procuraturii.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

8