2ra-47/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala

2ra-47/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-47/23

2-21104801-01-2ra-09012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S.Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, V. Cotorobai, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

14 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Țaulean Vitalie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vitalie Țaulean

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost admis

apelul declarat de Vitalie Țaulean, și a fost modificată hotărârea din 15 februarie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 09 iulie 2021, Vitalie Țaulean a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 21 noiembrie 2014 în baza

ordonanței procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Nicu Șendrea a

fost începută urmărirea penală în cauza penală nr. 2014028159, fiindu-i incriminat

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal al RM. La 26 ianuarie

2015 a fost pus sub învinuire în baza unei ordonanțe adoptate contrar prevederilor

Codului de procedură penală al RM, cu date și probe falsificate și denaturate.

A menționat reclamantul că, cauza penală în care a fost vizat a fost examinată în

instanța de judecată timp de aproximativ 4 (patru) ani de zile, fiind pronunțată o sentință

1

de achitare, sentință menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 februarie

2019.

A susținut reclamantul că, prin sentința din 26 decembrie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, inculpatul, Țaulean Vitalie, fiind învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

A afirmat reclamantul că prin decizia motivată pronunțată de Colegiul Penal al

Curții de Apel Chișinău la 09 iulie 2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de

procuror și menținută sentința instanței de fond fără modificări.

A afirmat că, prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 21

februarie 2019 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, în cauza penală în privința lui

Vitalie Țaulean, cu menținerea deciziei atacate.

A indicat reclamantul că acțiunile ilicite privind tragerea sa abuzivă și ilegală la

răspundere penală, au fost contestate în repetate rânduri cu plângeri și sesizări, depuse

în temeiul normelor Codului de procedură penală al RM, solicitând anularea actelor

procedurale care au servit drept temei pentru persecutarea materială și morală a

persoanei, și anume: ordonanța de pornire a urmăririi penale, ordonanța de punere sub

învinuire, clasarea cauzei penale. De asemenea, concomitent a solicitat tragerea la

răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate în legătură cu tragerea cu bună

știință la răspundere penală în privința reclamantului, acțiuni care s-au soldat cu

respingerea plângerilor depuse împotriva acțiunilor organelor de urmărire penală, fiind

tolerate activitățile ilegale săvârșite de către reprezentanții organelor abilitate de resort.

A notat reclamantul că în cadrul efectuării urmăririi penale și examinării cauzei

penale i-au fost cauzate prejudicii materiale considerabile în legătură cu pierderea

timpului util de activitate pentru chemările la organul de urmărire penală, la organul

procuraturii și în instanța judecătorească, fiind pus în imposibilitate de a se ocupa cu

exercitarea obligațiunilor contractuale în exercitarea funcției sale de avocat. Astfel, a

fost nevoit să renunțe la exercitarea activităților de serviciu în calitate de avocat, nefiind

capabil să se concentreze asupra activității date. Din cauza pierderii capacității de

muncă a suportat cheltuieli materiale enorme pentru zecile de tratamente medicale

costisitoare la care a fost supus, atât în RM, cât și în Republica România.

A susținut reclamantul că în urma discreditărilor publicate în sursele mass-media,

în legătură cu tragerea ilegală și abuzivă la răspundere penală, a suportat retrăiri de o

intensitate psihologică majoră, iar ca urmare a stresului emotiv-afectiv la care a fost

supus, a început brusc să i se înrăutățească grav starea sănătății, fiind recunoscut, în

cele din urmă, invalid de grupa a treia.

A solicitat reclamantul, încasarea de la pârât a prejudiciului material cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești în

mărime de 50 000 lei și încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești în mărime de 2 000 000 lei.

Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul

2

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Vitalie Țaulean suma de 15 000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluție instanța de fond a reținut că, Vitalie Țaulean, nu a săvârșit

fapta imputată în cauza penală intentată, fiind în cele din urma achitat în baza sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, nr. 1-931/2016 din 26 decembrie 2016, devenită

definitivă și irevocabilă la 22 ianuarie 2019. Astfel, se constată temeinicia motivelor

ce-i acordă reclamantului, Vitalie Țaulean, posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la

acțiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, instanța de fond a considerat că reclamantul este în drept de a pretinde

la compensarea prejudiciului cauzat, având în vedere că, pe lângă existența unei sentințe

de achitare în privința lui Țaulean Vitalie, în condițiile art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545

din 25.02.1998, sunt aplicabile speței și prevederile art. 3 alin. (1), lit. a) din aceeași

Lege, în partea ce se referă la tragerea ilegală la răspundere penală. Or, tragerea la

răspundere penală, în cazul reclamantului, Vitalie Țaulean, reprezintă înaintarea

acuzației penale, indiferent de statutul procesual al ultimului, și nicidecum

condamnarea acestuia.

La fel, prima instanță a conchis că acțiunile întreprinse de organul de urmărire

penală față de reclamantul, Țaulean Vitalie, sunt în măsură de a cauza ultimului un

prejudiciu moral, considerente din care statul, poartă răspundere pentru prejudiciul

cauzat astfel.

Astfel, analizând înscrisurile administrate la materialele cauzei civile prima

instanță a constatat că instrumentarea și examinarea cauze penale în privința

reclamantului a fost exercitată într-o perioadă de peste 4 ani de zile. Din înscrisurile

prezentate, nu a fost identificată aplicarea vreunei măsuri de constrângere sau

întreprinsă vreo măsură specială de investigație în privința reclamantului pe parcursul

desfășurării urmăririi penale și a examinării cauzei penale.

Urmare, în vederea respectării principiului compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, reieșind din suferințele fizice și psihice cauzate, starea de stres și

de frustrare provocată reclamantului, personalitatea reclamantului, gravitatea învinuirii

formulate, instanța a considerat că, suma de 2 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

solicitată de reclamant, este exagerat de mare și nu corespunde cu caracterul și

gravitatea suferințelor suportate, însă suma de 15 000 lei, întru compensarea

prejudiciului moral cauzat, poate constitui o satisfacție echitabilă și rezonabilă victimei

daunei.

Respingând pretenția reclamantului cu privite la încasarea prejudiciului material,

prima instanță a considerat că înscrisurile prezentate de către partea reclamantă în

susținerea pretenției de compensare a prejudiciului material, precum și explicațiile

desprinse din conținutul acțiunii, nu confirmă suportarea cheltuielilor în mărimea

pretinsă de 50000 lei. Altfel, instanța a atestat lipsa vreunei probe pertinente și

concludente care să confirme că reclamantul a suportat un prejudiciu material cauzat

prin acțiunile organului de urmărire penală și a instanței în cuantum de 50000 lei.

3

La 18 februarie 2022, Ministerul Justiției al RM a depus cererea de apel nemotivată

iar la 09 iunie 2022, a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

ca neîntemeiată.

La 15 martie 2022, Vitalie Țaulean a depus cererea de apel nemotivată, iar la 28

iulie 2022, a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM, s-a admis apelul declarat de Vitalie Țaulean, s-a

modificat hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

majorat suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de la 15 000 lei până la 50 000 lei.

În rest, hotărârea a fost menținută.

În susținerea soluției sale instanța de apel a reținut că temei pentru adresare de

către reclamant în instanță a servit faptul intentării, instrumentării și examinării cauzei

penale în care a fost vizat reclamantul, Vitalie Țaulean, în rezultatul căreia, ultimul a

fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 287 al.(1) Cod penal, prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr. 1-931/2016 din 26 decembrie 2016, sentință

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017, respectiv, prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2019 (f.d. 4-11, 12-24, 25-28, 29). Prin

cererea de chemare în judecată adresată la 09 iulie 2021, Vitalie Țaulean a solicitat

încasarea de la pârât în beneficiul său, cu titlu de prejudiciu material suma de 50 000

lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 2 000 000 lei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat a reținut că sentința de

achitare confirmă ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală la pornirea și

atragerea lui Țaulean Vitalie la răspundere penală, și că reclamantul /apelant dispune

de toate temeiurile legale pentru a solicita despăgubiri materiale și morale în baza art.

1398, 1405 Cod civil (în vigoare până la modificările din 01 martie 2019) și Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, și a cheltuielilor de asistență juridică,

însă suma încasată pentru prejudiciul moral cauzat nu este suficientă în comparație cu

suferințele suportate pe durata urmăririi penale.

La fel, instanța de apel a reținut, că potrivit materialului probator anexat la actele

cauzei se denotă incontestabil faptul că, reclamantului Țaulean Vitalie i-au fost cauzate

suferințele psihice, prin faptul că a fost învinuit pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Suferințele psihice suportate de apelantul Țaulean Vitalie se manifestă și prin faptul că

acesta, fiind persoană cu autoritate meritată în societate, a fost învinuit pentru acțiuni

în care nu s-au constatat existența faptei infracțiunii, pe parcursul unei perioade

îndelungate de timp.

Astfel, instanța de apel a considerat oportun de a majora suma încasată cu titlu de

prejudiciu moral în beneficiul lui Vitalie Țaulean de la 15 000 lei până la 50 000 lei,

sumă care în cazul de față, poate fi considerată drept o compensație echitabilă și

suficientă pentru sentimentele de frustrare suferite de reclamant.

4

Cu privire la cerința reclamantului de încasare a prejudiciului material suportat

evaluat în sumă de 50 000 lei, instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat

a respins această pretenție, din motivul lipsei probelor.

La 26 decembrie 2022, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și pasibile casării, deoarece la adoptarea soluțiilor sale au fost

aplicate eronat normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecătorești.

A menționat că în vederea stabiliri temeiniciei acțiunii, contrar opiniei instanței

inferioare (suficiența existenței sentinței de achitare) este necesar de a fi întrunite, în

mod cumulativ, cazurile prevăzute la art. 3 și 6 din Legea 1545. Astfel, pretențiile

urmează să se încadreze inițial prin prisma art. 3 al legii în condițiile respectării

cumulative și a prevederilor art. 6 din legea sus menționată, care prevede expres cazurile

în care survine dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat.

A susținut că, motivarea instanței de apel precum că reclamantul este în drept să

solicite compensarea prejudiciului cauzat, în speță fiind întrunite temeiurile stabilite de

art. 3 și 6 al Legii 1545 este nefondată și eronată, or, nu orice acțiune a organelor de

drept și judecătorești atrage răspunderea statului.

La fel, a reținut că la materialele cauzei nu există un act procedural definitiv și

irevocabil a judecătorului de instrucție , sau a unui eventual organ ierarhic superior, prin

care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

La data de 27 februarie 2023, Țaulean Vitalie a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 15

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

majorată suma compensării echitabile și rezonabile cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilice ale organelor de urmărire penală și ale

instanțelor judecătorești.

În motivarea recursului a invocat că, instanța a adoptat o hotărâre inechitabilă în

raport cu prejudiciul material și suferințele psihice suportate în urma pornirii ilegale a

urmăririi penale.

La fel, a susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de perioada

tratamentului medical, care a durat ani de zile, neavând posibilitate să activeze în

domeniu, suportînd prejudicii materiale considerabile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 15 noiembrie

2022, și a fost expediată la data de 27 decembrie 2022 la poșta electronică a recurenților

Ministerul Justiției secretariat@justice.gov.md și Țaulean Vitalie

vitalie.taulean@mail.ru (f.d.193).

5

Astfel, recursurile declarate la 26 decembrie 2022 și 27 februarie 2023, sunt în

termen.

La 10 ianuarie 2023, copia recursurilor a fost expediată în adresa intimaților, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 204).

Referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Țaulean Vitalie, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

6

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și Țaulean Vitalie, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Țaulean

Vitalie, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Mariana Pitic

7