2ra-674/23 — repararea prejudiciului moral si material cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penale, ale procuraturii si ale instantelor de judecata

2ra-674/23 — repararea prejudiciului moral si material cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penale, ale procuraturii si ale instantelor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra–674/23

2-221120682-01-2ra-18052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Cușnir)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

20 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Scurtu

(Gurschi) și Vasile Gurschi împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată și constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

penale, precum și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul Procuraturii Generale

și s-a modificat hotărârea din 23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 11 august 2021, Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală, cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată și

cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

penale și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii au menționat că, potrivit actelor organului de urmărire

penală, Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, s-au adresat prin înșelăciune, la 25 septembrie 2013, către

Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris-Group” Societate pe Acțiuni, cu

declarația de daune nr. *****/*****, în baza contractului de asigurare a vehiculelor

terestre (autocasco) nr. *****-*****-***** din 08 iulie *****, prin care a fost asigurat

la această companie, autoturismul de model Toyota Avensis, cu n/î *****, anul 2007,

solicitând despăgubiri, care conform procesului-verbal de constatare a pagubelor au

1

fost estimate la 140000 de lei, pentru deteriorarea considerabilă a autoturismului

asigurat, accident produs în data de 12 septembrie 2013, pe traseul L-54, porțiunea de

drum Hulboaca –Anenii Noi, în urma coliziunii cu un copac.

La 22 noiembrie 2013, de către SUP al Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun.

Chișinău, în privința reclamanților a fost pornită urmărirea penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. ***** alin.( *****) din Codul penal, iar la 26 februarie

2014, au fost puși sub învinuire și în aceiași zi a fost aplicată măsura procesuală de

constrângere - obligația de a nu părăsi localitatea, finisarea urmării penale având loc la

data de 31 martie 2015.

Au menționat că, la 18 mai 2015, cauza penală a fost expediată pentru examinare

în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, iar la 09 decembrie 2016, a fost pronunțată

sentința de achitare în privința Elenei Scurtu (Gurschi) și a lui Vasile Gurschi.

Fiind depus apel de către acuzator, cauza a fost examinată în instanța de apel,

începând cu 10 ianuarie 2017 și până la 16 mai 2017, iar prin decizia din 16 mai 2017

a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul procurorului, s-a casat sentința și s-a

rejudecat cauza, reclamanții fiind condamnați la 7 ani de închisoare fiecăruia cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul asigurărilor de daune pe un termen de 2 ani.

Ulterior, prin decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a

admis recursul ordinar declarat din numele reclamanților și a fost dispusă rejudecarea

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de procuror, cu menținerea sentinței din 09 decembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de acuzator și s-a transmis cauza penală la o nouă examinare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de procuror, ca nefondat și s-a menținut sentința din 09 decembrie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, fiind menținută prin decizia din 11 februarie

2021 a Curții Supreme de Justiție.

Au notat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materia violării

a duratei procedurilor penale, durata procedurilor penale cu certitudine include

proceduri începând din momentul în care acuzatul a fost implicat în proces indiferent

de statutul acestuia dacă a avut loc o notificare oficială și dacă aceasta a avut consecințe

asupra situației lui.

La caz, procedura penală s-a început odată cu pornirea urmăririi penale, la 23

noiembrie 2013, și a fost finisată odată cu adoptarea deciziei din 11 februarie 2021 a

Curții Supreme de Justiție, perioadă în care au fost supuși unor proceduri înjositoare

pentru aceștia, lipsa posibilității de a circula liber, necesitatea angajării mai multor

avocați, precum și ore nenumărate dedicate dovedirii în instanță a nevinovăției într-o

2

perioadă de 7 ani și 3 luni.

Reclamanții au susținut că, aprecierea rezonabilității timpului procedurilor se face

potrivit următoarelor criterii: miza pentru reclamant, comportamentul părților în proces

și complexitatea cauzei. Respectiv, miza pentru reclamanți în procedurile penale

practic este degrevată de probațiune din momentul în care Elena Scurtu (Gurschi) și

Vasile Gurschi, prin definiție, au riscat o pedeapsă penală, materializată prin decizia

din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost condamnați real la

privațiune de libertate pe un termen de 7 ani fiecare, respectiv importanța soluționării

prompte a chestiunii pentru ei este prezumată și va crește din momentul în care ei au

avut aplicate măsuri preventive privative de libertate sau restrictive de libertate.

Au mai notat că, aspectul criteriului cu privire la complexitatea cazului se

estimează în raport cu caracterul și gravitatea acuzațiilor, valoarea și calitatea

probatorului acumulat și necesar de a fi acumulat, existența sau lipsa unor expertize

complexe, existența complicilor și co-acuzaților, etc.

Ce ține de complexitatea cazului, au subliniat că, în cadrul procesului penal,

probatoriul este format doar din declarațiile a 7 persoane: Elena Scurtu (Gurschi) și

Vasile Gurschi (bănuiți, învinuiți, inculpați), reprezentanții părții vătămate Mihai

Marian și Vladislav Tîltu și martorii: Alexandru Coteț, Evghenii Draguțan și Dumitru

Sîrbu, și atrași în instanță ulterior specialistul Nicolae Melnicenco și expertul Valerii

Țurcan.

Așadar, importanța desfășurării procesului penal în termen rezonabil este

semnificativă, dat fiind faptul că în privința Elenei Scurtu (Gurschi) și a lui Vasile

Gurschi a fost pornită urmărirea penală conform semnelor componenței infracțiunii

prevăzute de art. ***** alin.( *****) din Codul penal - escrocherie în proporții deosebit

de mari, care se pedepsește doar cu închisoare pe un termen de la 8 până la 15 ani, fapt

ce pune o amprentă negativă asupra vieții reclamanților, activității acestora de studii,

muncă, familie și imposibilității deplasării peste hotarele țării.

Prin urmare, reclamanții au opinat că, perioada de 7 ani și 3 luni a procedurii

penale efectuate de organul de urmărire penală și instanțele judecătorești în privința

reclamanților nu a fost desfășurată într-un termen rezonabil, iar durata îndelungată a

procesului penal nu a fost dictată de comportamentul reclamanților și nici de

complexitatea cauzei penale.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate lui Vasile Gurschi

și Elenei Scurtu (Gurschi), cuantumul prejudiciului moral pentru încălcarea termenului

rezonabil a procedurii penale petrecute în privința acestora urmează a fi estimată la

suma de 100000 de lei pentru fiecare, ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă

persoanelor vătămate (la caz reclamanților).

În temeiul Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și a art. 53 pct. 2 al Constituției Republicii

Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin

erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele

judecătorești.

3

Au susținut că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire, iar conform Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Totodată au reiterat că, în privința reclamanților a fost pornită de către organul de

urmărire un proces penal pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. *****alin.(

*****) din Codul penal, infracțiune deosebit de gravă care prevede în exclusivitate o

pedeapsă sub formă de închisoare (de la 8 la 15 ani); o perioadă îndelungată au fost

învinuiți de comiterea unei infracțiuni de escrocherie, pe care de fapt nu au comis-o;

fiind puși sub învinuire Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi au fost audiați în

această calitate; procesul penal la faza urmăririi penale și judecării cauzei a durat 7 ani

și 3 luni, fiind obligați să se prezinte la solicitările organului de urmărire penală și la

peste zeci de ședințe de judecată în instanța de fond și apel. Astfel, reclamanții au notat

că, un aspect important îl reprezintă și faptul că, prin decizia din 16 mai 2017 a Curții

de Apel Chișinău, li s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7

ani, fiind nevoiți până la 07 noiembrie 2017 (6 luni) să părăsească domiciliul și familia,

ascunzându-se în locuri izolate pentru a nu fi reținuți în mod ilegal de organele de

poliție.

Prin urmare, totalitatea acestor circumstanțe, având în vedere principiile

compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate

de perioada îndelungată a desfășurării procesului penal, gravitatea infracțiunii

încriminate, stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani de

zile, starea de stres și frustrare cauzate reclamanților un timp îndelungat (7 ani și 3 luni)

și ținând cont de rezonanța pe care a avut-o în cercul prietenilor informația despre

învinuirea și condamnarea acestora în comiterea infracțiunii încriminate, consideră că

prejudiciul moral cauzat reclamanților pentru atragerea ilegală la răspundere penală

urmează a fi estimat la suma de 500000 (cinci sute mii) de lei, pentru fiecare.

În drept, reclamanții Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi își întemeiază

pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, Legii nr.1545-XIII din 25 februarie1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și ale art.6, 13 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării de către

organele de urmărire penală și instanțele judecătorești a dreptului la desfășurarea

procesului penal în termen rezonabil, încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul reclamanților Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile

Gurschi a sumei de 100 000 (una sută mii) de lei pentru fiecare, în vederea reparării

prejudiciului moral cauzat, încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul reclamanților Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile

Gurschi a sumei de 500000 (cinci sute mii) de lei pentru fiecare, în vederea reparării

4

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în folosul reclamanților Elena Scurtu (Gurschi) și

Vasile Gurschi a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată de apărător

în prezenta cauză civilă.

Prin hotărârea din 23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

parțial acțiunea. S-a încasat din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Elenei Scurtu (Gurschi)

și a lui Vasile Gurschi, prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței de judecată în mărime de 100000 (o

sută de mii) lei, pentru fiecare. În rest, acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 12 iulie 2022, prin intermediul

poștei electronice, Procuratura Generală a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

din 23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 10 noiembrie 2022 a

depus apelul motivat, solicitând admiterea cererii de apel, modificarea hotărârii

instanței de fond prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral.

La 18 iulie 2022, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23.06.2022, solicitând admiterea cererii de

apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiate.

Prin decizia din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins, din

lipsă de temei, apelul declarat de Ministerul Justiției. S-a admis apelul declarat de

Procuratura Generală. S-a modificat hotărârea din 23 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea admisă, micșorând mărimea prejudiciului moral,

încasată din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Elenei Scurtu (Gurschi) și a lui Vasile

Gurschi de la 100000 de lei până la 20000 de lei, pentru fiecare.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că Elena Scurtu (Gurschi)

și Vasile Gurschi sunt subiecți cu drept de sesizare a instanței de judecată prin prisma

dispoziției art.3 lit. a), b) și c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din 25 februarie1998, în condițiile în care au fost

recunoscuți în calitate de învinuiți, fiind supuși urmăririi penale, fiindu-le încriminată

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, ulterior fiind emisă

sentință de achitare care a fost menținută de instanțele ierarhic superioare.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond just a admis acțiunea, deoarece Elena

Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi, întrunesc condițiile statuate în Legea nr.1545-XIII

din 25 februarie 1998, reieșind din existența prejudiciului moral cauzat prin acțiunile a

organului de urmărire penală și a procuraturii astfel, făcând trimitere la jurisprudența

CEDO în materia acordării satisfacției morale la constatarea violării drepturilor și

libertăților fundamentale constatate a fi încălcate în speță, însă eronat a dispus

încasarea prejudiciului moral în suma de 100000,00 de lei pentru fiecare, fiind una

exagerată.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, ținând cont de natura drepturilor lezate,

5

de caracterul și gravitatea suferințelor suportate, de statutul social al persoanei și de

faptul că reclamanților-intimați le-au fost încălcate drepturile constituționale, ce au

adus atingere demnității umane, fiind supuși unor acțiuni ilicite din partea organelor de

urmărire penală, manifestate prin învinuirea ilegală și aplicarea măsurilor preventive,

suma de 20000,00 de lei pentru fiecare ar constitui o recompensă echitabilă pentru

prejudiciul moral suportat, fiind suficientă pentru a aduce satisfacție reclamanților. Or,

reclamanții din speță nu au dovedit prin probe admisibile cuantumul prejudicierii

drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea morală, prezumție valabilă

până la proba contrarie.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 06 aprilie 2023, Ministerul

Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare, în

partea admiterii pretențiilor privind repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată,

cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, prin care acțiunea să fie respinsă, ca

neîntemeiată.

În motivare a invocat că instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept

material ce ține de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în condițiile în care

pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545 necesită a fi întrunite circumstanțele

prevăzute de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului și cele prevăzute de art. 3 –

cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Or, normele precitate sunt

indisolubile, respectiv nu pot fi aplicate separat.

Suplimentar, a invocat că instanțele inferioare au stabilit în mod arbitrar

cuantumul prejudiciului moral, enumerând în mod formalist criteriile legale în funcție

de care acesta a fost fixat, fără însă a argumenta raportat la circumstanțele speței

incidența criteriilor respective.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 01 decembrie 2022.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia deciziei integrale din

01 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, la 13 februarie 2023 (vol. II,

f.d.19). Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră depus în termenul

stabilit de lege.

La 18 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa intimaților, copia recursului declarat de către Ministerul Justiției,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în

recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d.36).

Până la examinarea recursului, intimații nu și-au valorificat drepturile sale

6

procedurale și nu a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Ministerul Justiției a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat Ministerul Justiției, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, 19 iunie 2023, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Ministerul Justiției a invocat temei de

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data de 19 iunie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut

trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a stabilit

7

că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și nici interpretarea în mod

eronat a legii de către instanța judecătorească.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat de Ministerul Justiției nu rezultă că instanța de apel a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva

Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

8

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției împotriva

deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Elena Scurtu (Gurschi) și Vasile Gurschi

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire

la repararea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată și constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, precum și încasarea

prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

9