2ra-1598/22 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1598/22

2-21014385-01-2ra-07112022

Prima instanță: Judecătoria Ungheni – V. Șchiopu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău,

ÎNCHEIERE

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Murașov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 08 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Anatolie Murașov, de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Ungheni,

c o n s t a t ă:

La 01 februarie 2021 Anatolie Murașov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 26 iunie 2020,

aproximativ la orele 12:20, se deplasa regulamentar pe strada Boico, intersecție cu

str. Decebal din or. Ungheni la volanul automobilului personal de model „xxxxx”,

nr/î xxxxx, când a fost stopat de colaboratorii poliției rutiere. Ultimii i-au solicitat

actele la control și i-au declarat că conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate.

Reclamantul afirmă că a explicat atunci colaboratorilor poliției rutiere că nu

consumă băuturi alcoolice de mai mult timp, respectiv, că nu se află în stare de

ebrietate.

1

În continuare, colaboratorii poliției i-au invocat că conduce sub influența

drogurilor. Atunci a fost condus la Spitalul raional Ungheni, unde i-au fost prelevate

probe biologice cu întocmirea unui proces-verbal. Ca măsură de constrângere, cu

toate că a fost stopat lângă domiciliu, i-a fost ridicat automobilul personal și

transportat la parcare forțată. De asemenea, i-a fost ridicat și permisul de conducere

a mijlocului de transport.

La 29 iunie 2020 a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264¹ alin. (1) din Codul penal. În baza demersului

procurorului în Procuratura raionului Ungheni, Basoc Ghenadie, tot la 29 iunie 2020,

Judecătoria Ungheni a autorizat ridicarea provizorie a permisului de conducere.

Pentru aflarea automobilului la parcarea specială a fost impus să achite 3 490 lei,

sumă care o percepe ca fiind una impunătoare, în situația în care dânsul este

pensionar.

A mai specificat că, prin ordonanța aceluiași procuror, la 20 iulie 2020 a fost

scos de sub urmărire penală cu revocarea măsurii preventive de ridicare provizorie

a permisului de conducere și restituirea lui, cu clasarea cauzei penale. Ca temei

pentru aceste acțiuni a servit Raportul de constatare nr. 01-12/760 din 13 iulie 2020,

eliberat de Dispensarul republican de narcologie, conform căruia în probele

biologice colectate s-a constatat că nu era sub acțiunea alcoolului și lipsesc careva

substanțe narcotice. Susține că, prin acest raport s-au confirmat declarațiile sale, prin

care a negat consumarea cărorva substanțe narcotice sau băuturi alcoolice.

Făcând trimitere la prevederile art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală

și art. 2007 alin. (1), art. 2037 alin. (1) din Codul civil, reclamantul consideră că este

îndreptățit de a se adresa în instanța de judecată pentru recuperarea prejudiciului

material și moral la care a fost supus prin acțiunile ilicite ale colaboratorilor poliției

rutiere și organului de urmărire penale. În acest sens, consideră necesară

compensarea de către stat a cheltuielilor suportate în legătură cu păstrarea

automobilului la parcarea specială, în mărime de 3490 lei, conform facturii fiscale

IY2183969, precum și prejudiciul moral în mărime de 25000 lei și cheltuieli de

asistență juridică.

Prin hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Ungheni a fost admisă parțial

acțiunea. S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Anatolie Murașov prejudiciul material în

mărime de 3 490 lei și prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, cauzat prin acțiuni

ilicite ale organelor de urmărire penală, precum și cheltuieli de judecată suportate în

prezentul proces în mărime de 600 lei pentru asistența juridică, iar în total 9 090 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 10 martie 2022, 14

martie 2022, 31 martie 2022, corespunzător, Anatolie Murașov, Ministerul Justiției

și Procuratura Generală au contestat-o cu apel.

Prin decizia din 08 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Anatolie Murașov, de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și de Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 01 martie 2022 a Judecătoriei Ungheni.

Instanța de apel a stabilit că la caz au fost întrunite condițiile de aplicabilitate

a răspunderii statului prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

2

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or prin ordonanța

procurorului în Procuratura raionului Ungheni din 20 iulie 2020 s-a scos de sub

urmărire penală Anatolie Murașov, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, cu clasarea cauzei penale și revocarea măsurii provizorii ridicarea

provizorie a permisului de conducere, cu restituirea acestuia.

Cu referire la repararea prejudiciului material, compus din cheltuielile

suportate de Anatolie Murașov în legătură cu aflarea automobilului la parcarea

specială în mărime de 3490 lei, instanța apel a reținut că prin factura fiscală nr.

IY2183969 se confirmă că reclamantul a suportat cheltuieli în mărime de 3 490 lei,

pentru serviciile de parcare la parcarea specială a vehiculului ce îi aparține cu drept

de proprietate, dispunând admiterea pretenției în cauză, fiind întrunită condiția

prevăzută la art. 7 lit. c) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, instanța de apel a stabilit că odată cu constatarea violării drepturilor

lui Anatolie Murașov prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează a fi reparat și prejudiciul moral,

apreciindu-l ca fiind echitabil, real și rezonabil în sumă de 5 000 lei.

La 21 octombrie 2022 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că prezenta acțiune nu întrunește

toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prin urmare, nu există temei

de a solicita încasarea prejudiciului material și moral.

Recurentul a menționat că instanța de apel a ignorat faptul că la caz nu există

un act judecătoresc prin care s-ar fi constatat acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală.

În conformitate cu articolul 433 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură

civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu

recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă

aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Completul constată că, în speță, cererea de recurs este îndreptată împotriva

deciziei din 08 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea,

aceasta este depusa de către Ministerul Justiției care are calitatea procesuală de pârât

și este îndreptățită să o conteste, nefiind depusă repetat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a fost expediată în adresa

recurentului Ministerului Justiției la data de 27 septembrie 2022 (f.d. 167), însă date

spre confirmarea recepționării ei la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare,

recursul declarat la data de 21 octombrie 2022 este în termen.

3

La data de 11 noiembrie 2022 și 12 noiembrie 2022 Curtea Supremă de Justiție

a notificat participanților la proces copia recursului motivat, explicându-le dreptul

de a depune referință asupra criticilor formulate în recurs.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate conform

Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

4

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Ministerul Justiției al Republicii Moldova, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ca

fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

împotriva deciziei din 08 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5