3ra-99/23 — anularea actului administrativ

3ra-99/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-99/23

2-21125196-01-3ra-26012023

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Chisilița)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

12 iulie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Mariana Pitic

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Națională Transport Auto

al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „NTF International” împotriva Autorității

administrative „Agenția Națională Transport Auto” cu privire la anularea actelor

administrative și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Agenția Națională Transport Auto al Ministerului

Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova și menținută hotărârea din

17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 august 2021, SRL „NTF International” a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Autorității administrative

„Agenția Națională Transport Auto” cu privire la anularea actelor administrative și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 03 iunie 2021, ora 10:10, Agenția

Națională Transport Auto a întocmit în privința sa procesul-verbal nr.XXXXX privind

controlul sarcinii pe osie, care i-a fost notificat la 08 iunie 2021. Prin acest proces-

verbal, în temeiul art.351 alin.(4), Capitolul 4, Titlu IX din Codul fiscal, a fost obligată

să achite o taxă dublă în sumă de 164,42 de Euro.

Nefiind de acord cu procesul-verbal nr.XXXXX din 03 iunie 2021 a Agenției

Naționale Transport Auto, l-a contestat cu cerere prealabilă, solicitând anularea acestuia

ca neîntemeiat și ilegal.

Prin decizia nr.02/1-1-7352 din 23 iulie 2021 a Agenției Naționale Transport Auto,

care i-a fost notificată la 06 august 2021, a fost respinsă cererea prealabilă.

1

Reclamanta consideră că, procesul-verbal nr.XXXXX din 03 iunie 2021 a Agenției

Naționale Transport Auto este neîntemeiat, deoarece a fost întocmit în lipsa

reprezentantului său și a șoferului camionului, iar reprezentanții ANTA nu au venit cu o

explicație de ce la momentul stopării vehiculului nu au înmânat procesul-verbal

șoferului și dacă a fost expediat în adresa la data de 08 iunie 2021. Or, inspectorii la

orele 10:10, la data de 03 iunie 2021, erau pe traseu și nicidecum nu puteau să

întocmească respectivul proces-verbal, din acest motiv nici nu a fost înmânat șoferului

și nu i-au permis de a prezenta explicații sau dreptul la replică.

De asemenea, reprezentanții ANTA ce au întocmit procesul-verbal contestat, au

dat dovadă de neglijență a prevederilor art.29 alin.(1) din Codul administrativ, potrivit

cărora, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile

sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității.

La fel, procesul-verbal contestat contravine art.31 din Codul administrativ,

deoarece este nemotivat, nu este clar, nu este bazat pe probe pertinente, iar calculul

efectuat este incorect, din care considerente urmează a fi anulat.

Consideră că, întreaga procedură ce a dus la întocmirea procesului-verbal este

contrară legii, începând cu stoparea mijlocului de transport și acțiunile întreprinse de

membrii echipei. Descrierea circumstanțelor de fapt în conținutul procesului-verbal

lipsește totalmente, precum și nu se face referire la probele care au stat la baza aplicării

taxei duble în mărime de 164,42 de Euro.

Mai mult, în actele emise de ANTA nu s-a făcut nicio referire la dreptul său de a

contestat procesul-verbal, termenul de contestare și autoritatea unde să-l conteste.

De asemenea, analizând procesul-verbal nr.XXXXX din 03 iunie 2021, a observat

că acesta nu a fost întocmit la această dată, întrucât potrivit bonului de cântărire

nr.XXXXX din 03 iunie 2021, în acesta este indicat ora 10:10:56, pe când în tichetul de

cântar din 03 iunie 2021, figurează ora 12:00, adică peste o oră și 50 de minute după

întocmirea procesului-verbal nr.XXXXX, respectiv, nu este clar în baza căror

documente a fost stabilită sarcina pe osie la ora 10:10:56 la data de 03 iunie 2021, în

lipsa probelor în acest sens.

La fel, în procesul-verbal contestat se face referire la foaia de parcurs nr.XXXXX

din 03 iunie 2021, fiind stabilită distanța parcursă de 428 km, fără a se indica în baza

căror probe a fost stabilită distanța respectivă.

În pct.6 din procesul-verbal este menționat itinerarul deplasării și distanța parcursă

de 428 km, fără a se preciza când, cum și în ce mod a fost stabilită aceasta distanță,

lipsind probe în acest sens.

În pct.9 din procesul-verbal lipsesc explicațiile și semnătura șoferului camionului,

mențiunile dacă acesta a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, dacă a refuzat sau

nu prezentarea explicațiilor și de a semna procesul-verbal, dat fiind faptul că, inspectorii

au cântărit și au eliberat șoferul cu mențiunea că totul este în regulă și probleme nu au

fost depistate, iar greutatea corespunde prevederilor legale.

Mai mult ca atât, din procesul-verbal și anexele la acesta, se atestă că un membru

al echipei ANTA nu a fost prezent la efectuarea controlului.

2

Reclamanta a rezumat că, procesul-verbal contestat nu a fost semnat de șoferul

camionului și nici de administratorul SRL „NTF International”. Pretinsul refuz al

persoanei supuse controlului de a oferi explicații, nu este contrasemnat în procesul-

verbal de control și nu este semnat de cel puțin 2 martori, fapt ce contravine

prevederilor art.26 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător nr.131/2012, care statuează că, orice constatare a unui fapt, care ulterior

nu poate fi probat sau care împiedică efectuarea controlului (lipsa persoanei la adresa

indicată, îngrădirea accesului, refuzul de a prezenta documentația solicitată etc.), stabilit

de inspectori în procesul efectuării controlului, va fi consemnat în procesul-verbal de

control, semnat de inspectori și de reprezentantul persoanei supuse controlului sau, în

caz de refuz ori de imposibilitate a prezenței acestuia, de cel puțin 2 martori.

Reclamanta consideră că, procesul-verbal contestat nu conține motivarea după cum

statuează art.31 și art.118 din Codul administrativ, la fel, au neglijat prevederile art.29

alin.(1) din Codul administrativ.

Or, din textul actului administrativ contestat nu este clar a luat sau nu în

considerația autoritatea emitentă toate faptele relevante, dacă au fost respectate limitele

legale ale dreptului discreționar și dacă și-a exercitat dreptul discreționar conform

scopului urmărit de lege. Descrierea circumstanțelor de fapt în conținutul procesului-

verbal lipsește totalmente, probele care au stat la baza concluziei de aplicarea taxei

duble, de asemenea lipsesc.

Nu este clar cum au fost calculate sumele indicate și cum a fost stabilită distanța și

limita de greutate pe următoarele porțiuni de drum RGL în mărime de 0,44 de Euro,

RGL în mărime de 50,23 de Euro și RGL în mărime de 113,16 Euro și anume, la ce

categorie de drum această porțiune se încadrează sau această porțiune este cu limita de

greutate mult mai mare decât cea aplicată de către inspectori.

În procesul-verbal, reprezentanții ANTA au indicat că, punctul de verificare a fost

în or. Cimișlia, iar amenda s-a aplicat pentru faptele viitoare, adică pentru faptul că

camionul urma să parcurgă cu aceeași greutate până în Giurgiulești, fără a pune

problema că agentul economic a staționat și a descărcat surplusul de greutate depistat

pentru a se conforma solicitărilor colaboratorilor ANTA, dat fiind faptul că surplusul a

fost neîntemeiat.

Fiecare unitate de măsură, la caz, cântarul, are puncte de referință, care sunt

prescrise de către autoritățile metrologice cu privire la eroarea permisă de aceste

aparate, cum ar fi cântarul de tip XXXXX.

Greutatea pretinsă ca fiind depășită este foarte mică și urma să fie indicată cât este

prevăzută în buletinul metrologic, întrucât acest tip de cântar prevede și eroarea

admisibilă, însă nu a fost prezentat și nici specificat în procesul-verbal.

În contextul enunțat, SRL „NTF International” a solicitat admiterea acțiunii,

anularea procesului-verbal nr.XXXXX privind controlul sarcinii pe osie din 03 iunie

2021 întocmit de Agenția Națională Transport Auto, prin care a fost aplicată taxa dublă

în mărime de 164,42 de Euro, decizia nr.02-1-1-7352 din 23 iulie 2021, prin care a fost

respinsă cererea prealabilă și încasarea din contul Agenției Naționale de Transport Auto

în beneficiul său cheltuielile de asistență juridică.

3

Prin hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de SRL „NTF International”. S-a anulat procesul-verbal

nr.XXXXX din 03 iunie 2021 privind controlul sarcinii pe osie din 03 iunie 2021

întocmit de Agenția Națională Transport Auto în privința SRL „NTF International” și

decizia nr.02-1-1-7252 din 23 iulie 2021 emisă la soluționarea cererii prealabile. În rest,

acțiunea depusă de SRL „NTF International” cu privire la încasarea cheltuielilor de

asistență juridică, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 30 mai 2022, cu respectarea prevederilor art.232 alin.(1) și (2) din Codul

administrativ, Agenția Națională Transport Auto a depus apel împotriva hotărârii primei

instanțe, iar la 21 septembrie 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea

parțială a hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea

anulării procesului-verbal nr.XXXXX privind controlul sarcinii pe osie din 03 iunie

2021 întocmit de Agenția Națională Transport Auto și a deciziei nr.02-1-1-7252 din 23

iulie 2021 emisă la soluționarea cererii prealabile, cu emiterea în această parte a unei

decizii noi de respingere integrală a acțiunii depuse de SRL „NTF International” ca

neîntemeiată (f.d.48,64).

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Agenția Națională Transport Auto și menținută hotărârea din 17 mai 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 17 ianuarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Agenția Națională Transport

Auto a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și parțială

a hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea anulării

procesului-verbal nr.XXXXX privind controlul sarcinii pe osie din 03 iunie 2021

întocmit de Agenția Națională Transport Auto și deciziei nr.02-1-1-7252 din 23 iulie

2021 emisă la soluționarea cererii prealabile, cu emiterea în această parte a unei decizii

noi de respingere integrală a acțiunii depuse de SRL „NTF International” ca

neîntemeiată. Totodată, recurenta a invocat că motivarea recursului va fi prezentat după

ce va lua cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel.

La 14 februarie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL ,,NTF International” copia

recursului depus de Agenția Națională Transport Auto, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, însă intimata nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus

referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la

art.245 alin.(1).

4

Conform art.245 alin.(1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Norma dată de drept presupune că, recursul inițial se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ, potrivit

cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de

a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție remarcă că, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru

realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și

fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

5

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice

de comunicație dedicate.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 14 decembrie 2022 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat dispozitivul deciziei, în ședință publică, în lipsa participanților la proces,

inclusiv a reprezentantului Agenției Naționale Transport Auto, care a depus cerere la

data de 13 decembrie 2022 de examinarea a apelului în absența sa (f.d. 76-80).

Ține de menționat că, în dispozitivul deciziei din 14 decembrie 2022, Curtea de

Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al

acesteia prevăzut de legislația în vigoare.

La 15 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat spre cunoștință copia

dispozitivului deciziei din 14 decembrie 2022 la adresa electronică a participanților la

proces, inclusiv, a Agenției Naționale Transport Auto: secretariat@anta.gov.md,

indicată în cererea de chemare în judecată, antetul din cererea de apel, și alte înscrisuri,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.86).

Totodată, se remarcă că, Curtea de Apel Chișinău a publicat dispozitivul deciziei

din 14 decembrie 2022 pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată la data de 15

decembrie 2022: www.cac.instante.justice.md.

Din cele menționate supra, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului a început să curgă, din

data de 16 decembrie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării Agenției

Naționale Transport Auto a dispozitivului deciziei instanței de apel, care a expirat la

data de 16 ianuarie 2023 (luni) inclusiv.

Cu toate acestea, Agenția Națională Transport Auto a depus recursul (nemotivat)

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022, la Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul

oficiului poștal, abia la 17 ianuarie 2023 și înregistrat la 18 ianuarie 2023, cu încălcarea

evidentă a termenului legal de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul

administrativ. Or, termenul-limită de prezentare a recursului inițial împotriva deciziei

instanței de apel a expirat încă la data de 16 ianuarie 2023 (luni) inclusiv.

De altfel, recurenta Agenția Națională Transport Auto, începând cu data de 16

decembrie 2022 – până la 16 ianuarie 2023 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și

valorifica dreptul de a prezenta recursul în interiorul termenului legal prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Agenția

Națională Transport Auto trebuia să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja dreptul

de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului

de procedură în interiorul termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea recursului

în conformitate cu art.245 alin.(1) din Codul administrativ, cu solicitarea după caz,

6

repunerea în termen a actului de procedură în conformitate cu legislația în vigoare în

situația omiterii acestuia.

La acest aspect, se reține jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v. Republica Moldova,

cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde Curtea a notat că, sistemele

legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul

în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru

un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par

să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice.

Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în

privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această discreție

nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de

exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința

cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din

moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla

despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz,

instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului

limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă

legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele

pentru extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41,

03 aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a

împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle

despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a

considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade

considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai

devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și

executorie și astfel a constituit res judecata

Din cele enunțate, drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile

și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale

ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte

termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul

administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că

nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a

mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că nerespectarea termenului de depunere a recursului se

datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Agenției Naționale Transport

Auto, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu

bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv, să-și verifice poșta

electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de depunere

a recursului. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea

7

principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai mult, recurenta Agenția Națională de Transport Auto nu a prezentat probe

incontestabile ce ar indica aflarea sa într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de

procedură (depunerea recursului) în interiorul termenului legal prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, luând în considerare a cel fapt că instanța de apel a

respectat procedura de notificare a actului judecătoresc părților la proces în strictă

conformitate cu prevederile legale.

Imperioase speței sunt inclusiv și dezideratele statuate de CEDO în cauza

Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei

căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care

ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de

a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Agenția Națională

de Transport Auto ca inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Agenția Națională de Transport Auto

ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 și art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Națională Transport Auto al Ministerului Infrastructurii

și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Mariana Pitic

Oxana Parfeni

8