2ra-263/23 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral

2ra-263/23 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-263/23

2-22032494-01-2ra-15022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Inspectoratul General al

Poliției și Valerii Babii

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Babii

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

intervenient accesoriu Lilian Cojocaru cu privire la repararea prejudiciului material

și prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Valerii Babii, casată hotărârea din 01 iulie 2022 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care cererea de

chemare în judecată a fost admisă parțial

c o n s t a t ă:

La 02 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Valerii Babii a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI,

intervenient accesoriu Lilian Cojocaru cu privire la repararea prejudiciului material

și prejudiciului moral (f. d. 3-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Valerii Babii a

indicat că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție seria

nr. MAI04838083 din 27 decembrie 2019, întocmit de agentul constatator Lilian

Cojocaru, subofițer patrulare al Regimentului Patrulare Nord al Inspectoratului

Național de Patrulare, subdiviziune a Inspectoratului General de Poliție din

subordinea MAI al RM, a fost constatată fapta contravențională în baza art. 349 Cod

contravențional, iar conform deciziei de sancționare contravențională din

27 decembrie 2019, a fost recunoscut culpabil, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă

de amendă în mărime de 60 u. c. (3 000 de lei).

Astfel, nefiind de acord cu aplicarea sancțiunii contravenționale, a apelat la

serviciile avocatului din cadrul CA „Rusu Virgiliu”, unde a fost consiliat și a

beneficiat de serviciul întocmirii unei contestații scrise împotriva procesului-verbal

cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare, prin care pleda nevinovat.

1

A relatat că pentru serviciul de perfectare a contestației scrise, potrivit bonului

de plată al serviciilor avocațiale seria QL nr. 009688 din 20 ianuarie 2020, dânsul a

achitat suma de 2 000 de lei.

A comunicat că prin hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Drochia

sediul Central, a fost admisă parțial contestația depusă de el, fiind modificată decizia

agentului constatator din 27 decembrie 2020 a Regimului de Patrulare Nord și

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 30 u. c., ceea ce constituie

suma de 1 500 de lei.

La fel, a menționat reclamantul că, deși în fața instanței de judecată, se apăra

personal, conform contestației scrise de avocat, a decis să apeleze din nou la

serviciile avocatului din cadrul CA „Rusu Virgiliu”, pentru întocmirea cererii de

recurs împotriva hotărârii judecătorești, pledând în continuare nevinovat, astfel,

pentru serviciul de perfectare a cererii de recurs, potrivit bonului de plată al

serviciilor avocațiale seria QL nr. 009746 din 07 octombrie 2020, a achitat suma de

2 000 de lei.

Prin decizia definitivă din 02 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost

admisă cererea de recurs, fiind casată hotărârea din 30 septembrie 2020 a

Judecătoriei Drochia sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a fost

încetat procesul contravențional în privința lui Valerii Babii în comiterea

contravenției prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod contravențional, pe motivul lipsei

faptului contravenției.

Cu referire la prevederile art. 383 alin. (3) și 384 alin. (2) lit. u) Cod

contravențional, a evidențiat că încetarea procesului contravențional, prin decizia

definitivă din 02 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, pe temeiul lipsei faptului

contravenției, denotă incidența temeiurilor legale stipulate în art. 384 alin. (31) Cod

contravențional, întrucât constatarea contravenției și, pe cale de consecință, emiterea

deciziei de sancționare contravențională, reprezintă acțiunile ilicite ale autorității

competente să constate și să soluționeze cauza contravențională.

A precizat că, la caz, sunt două servicii juridice prestate de avocatul ales:

formularea contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și

deciziei de sancționare din 20 ianuarie 2020 și formularea cererii de recurs împotriva

hotărârii judecătorești, care a fost desființată prin admiterea argumentelor inserate

atât în contestație, cât și în recurs.

Admiterea argumentelor contestației și recursului formulat, constituie

consecința pregătirii poziției de drept a lui cu apărătorul ales, serviciile căruia sunt

taxate, iar cheltuielile capătă titlul de cheltuieli de asistență juridică.

A remarcat că asistența avocatului a constat în studierea materialelor cauzei,

stabilirea suportului probator și autentificarea înscrisurilor anexate, formularea

contestației, studierea hotărârii judecătorești, formularea cererii de recurs.

Totodată, a subliniat că la materialul probator administrat au fost anexate

probe, și anume, bonul de plată al serviciilor avocațiale seria QL nr. 009688 din

20 ianuarie 2020 și bonul de plată al serviciilor avocațiale seria QL nr. 009746 din

07 octombrie 2020, eliberate de CA „Rusu Virgiliu” beneficiarului Valerii Babii,

prin care se adeverește că dânsul a suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă

totală de 4 000 de lei.

2

A considerat că dispune de dreptul de a pretinde plata despăgubirilor materiale

rezultate prin atragerea neîntemeiată la răspundere contravențională, cu titlu de

prejudiciu material, sub formă de cheltuieli de asistență juridică, suportate în cadrul

examinării cauzei contravenționale.

Cu privire la repararea prejudiciului moral, reclamantul a evidențiat că a fost

victima unor trăiri sufletești neplăcute, a avut de suferit psihic de pe urma

ilegalităților la care a fost supus de către persoane care nu și-au îndeplinit atribuțiile

de serviciu în cadrul legal. Până la recepționarea scrisorii cu procesul-verbal și

decizia de sancționare, nici nu a avut cunoștință despre perfectarea acestora.

A relatat că în dimineața zilei de 27 decembrie 2019, conducând regulamentar

automobilul de model Fiat Multiplex, în raza or. Drochia, a oprit la indicația

colaboratorului INP, căruia i-a adresat simpla întrebare - care este temeiul stopării

sale, însă întrebarea a trezit o reacție neadecvată și înrăită, orgoliul factorului de

decizie fiind unica orientare de care s-a ghidat în continuare la parcurgerea

procedurilor.

Așadar, fără a i se aduce la cunoștință adevăratul temei al stopării sale, i s-a

comunicat că dacă vrea, temei va avea, în acest mod sfârșind nefericita discuție cu

colaboratorul de poliție.

A accentuat reclamantul că, pentru a-și satisface orgoliul personal, un

funcționar a decis să utilizeze atribuțiile sale de serviciu, contrar conținutului

acestora, exclusiv cu scopul dea a-i inhiba pentru viitor în eventualele încercări de

a-și apăra un drept. În consecință, fiind atras ilegal la răspundere, declarat culpabil

și sancționat, a pierdut încrederea în legalitate și ordine de drept, a fost nevoit să

suporte un stres legat de procedurile oficiale la care a trebuit să participe pentru a-și

apăra interesele, fiind astfel distras de la ocupațiile sale cotidiene, limitându-se de la

procurarea unor bunuri materiale potrivit placului său, utilizând surse bănești pentru

cheltuielile de asistență juridică.

A afirmat că a fost tratat cu desconsiderare și lipsă de respect, și toleranță

adecvată de către colaboratorul de poliție și până în prezent, deși procesul

contravențional pornit împotriva sa a fost încetat, nimeni din factorii de decizie nu

i-a prezentat scuzele de rigoare și în aceste circumstanțe, suma de 2 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral este mai mult decât modestă în raport cu suferințele de ordin

psihic pe care le-a trăit din cauza acțiunilor ilicite la care a fost supus.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 383

alin. (3), 384 alin. (2) lit. u), alin. (31) Cod contravențional, art. 19 alin. (1)-(3), (5),

2036, 2037 Cod civil, art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul său a despăgubirilor pentru prejudiciul material

cauzat în cuantum de 4 000 de lei și a despăgubirilor pentru prejudiciul moral în

cuantum de 2 000 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Babii, ca neîntemeiată

(f. d. 53, 59-67).

În susținerea soluției emise, prima instanță a reținut că potrivit Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

3

judecătorești, în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor materiale și

morale pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează a fi întrunite

cumulativ atât circumstanțele prevăzute la art. 6 din lege, ce reglementează dreptul

la repararea prejudiciului, cât și art. 3, care stipulează cazurile de reparare a acestui

prejudiciu.

În această ordine de idei, prima instanță a menționat că normele legale citate

supra sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat, deoarece neîntrunirea condițiilor

exhaustive prevăzute de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 constituie temei de

respinge a acțiunii.

Prima instanță a evidențiat că, deși pretențiile reclamantului Valerii Babii se

bazează pe acțiunile ilegale ale agentului constatator Lilian Cojocaru, ca urmare a

tragerii la răspundere contravențională și sancționare contravențională cu amendă,

după cum indică normele mai sus citate, repararea din contul bugetului de stat a

prejudiciului într-o cauză contravențională survine doar ca urmare a supunerii

persoanei la arest contravențional ilegal, în cazul reținerii contravenționale ilegale

sau a aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată.

Astfel, prima instanță a constatat că Valerii Babii nu a fost supus arestului

contravențional, reținerii contravenționale, precum și nu i-a fost aplicată de către

instanța de judecată amenda contravențională, prin urmare, Valeriu Babii în cazul

de față nu este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului moral din contul

bugetului de stat al Republicii Moldova.

Pe cale de consecință, prima instanță a conchis că în situația descrisă nu se

întrunesc temeiurile legale de intervenire a răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de

organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, deoarece

în privința lui Valerii Babii au fost efectuate doar acțiuni procesuale în cadrul unui

proces contravențional, acțiuni de documentare și cercetare a unei posibile

contravenții săvârșite, colaboratorii de poliție având acest drept și fiind obligați să

investigheze asemenea cazuri.

La 05 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Valerii Babii a depus cerere

de apel nemotivată împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, iar la 29 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost

depusă cererea de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii, precum și încasarea din contul intimatului în beneficiul său a cheltuielilor

de judecată (f. d. 57-58, 80-87).

Prin decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Valerii Babii, casată hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Babii.

A fost încasată din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui

Valerii Babii suma de 4 000 de lei, cu titlu de asistență juridică, suportate în procesul

contravențional, suma de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de

asistență juridică suportate la judecarea prezentului litigiu în sumă de 1 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea (f. d. 120, 121-133).

4

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că persoana în

privința căreia a fost pornit proces contravențional, la caz, reclamantul/apelant

Valerii Babii, este în drept de a pretinde la încasarea despăgubirilor pentru

prejudiciul cauzat, în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În acest context, instanța de apel a punctat că, în corespundere cu art. 13

alin. (1) din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 coroborat cu art. 384 alin. (2)

lit. u), (31) Cod contravențional, decizia din 02 decembrie 2020 a Colegiului Penal

al Curții de Apel Bălți, definitivă și irevocabilă din data pronunțării, prin care a fost

casată integral hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul

Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul

contravențional în privința lui Valerii Babii privind comiterea contravenției

prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod contravențional, pe motivul lipsei faptului

contravenției (f. d. 17-20), reprezintă acele premise faptice și legale în temeiul

cărora, Valerii Babii este în drept să solicite repararea prejudiciilor materiale și

morale cauzate de agentul constatator din cadrul Regimentului Patrulare Nord al

Inspectoratului Național de Patrulare, subdiviziune a IGP al MAI al RM, prin

sancționarea ilicită cu amendă contravențională, din contul bugetului instituției care

are personalitate juridică distinctă și poate fi subiect al raportului obligațional de

răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile enunțate.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel a remarcat că, în condițiile descrise

supra, Valerii Babii este îndreptățit de a pretinde la repararea prejudiciului material

și moral, prin prisma art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional, astfel soluția

primei instanțe, de respingere a acțiunii fiind una neîntemeiată, instanța de fond

eronat indicând neîntrunirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998.

Instanța de apel, reținând probele prezentate pentru dovada cheltuielilor

suportate în cauza contravențională, complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea

întrebărilor juridice ridicate, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și

munca depusă de acesta, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat

capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp

impuse de client și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client,

experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de

apărare utilizate în cauză, faptul că acestea urmează să fie necesare, realmente

angajate și rezonabile ca mărime, a considerat necesar, în temeiul art. 383 alin. (2)

Cod contravențional, de a încasa din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul lui Valerii Babii, cheltuielile de asistență juridică suportate la examinarea

cauzei contravenționale în mărime de 4 000 de lei, care în viziunea instanței de apel

este o sumă rezonabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Totodată, Valerii Babii a pretins încasarea din contul pârâtului cu titlu de

prejudiciu moral a sumei de 2 000 de lei.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite parțial cerința dată, cu

încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 1 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral, cuantum ce, în opinia instanței, reprezintă o satisfacție

echitabilă pentru Valerii Babii, or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral,

5

urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în

așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat,

ca astfel să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

La 26 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General

al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depusă de Valerii

Babii, ca fiind neîntemeiată (f. d. 137-144).

În motivarea recursului, recurentul Inspectoratul General al Poliției a indicat

dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată și neargumentată,

nefiind constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

A menționat că Valerii Babii nu poate pretinde de la Inspectoratul General al

Poliției repararea prejudiciului material în sumă de 4 000 de lei și a prejudiciului

moral în sumă de 2 000 de lei, cauzate în rezultatul atragerii ilegale la răspundere

contravențională, în condițiile în care acesta nu este pârâtul corespunzător, or,

potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, cauzele cu

privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu

normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de

judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Respectiv, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în calitate de

reprezentant al statului, este acel care poate avea calitatea procedurală de pârât.

Totodată, a remarcat că intimatul nu a demonstrat cumularea tuturor

condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii Inspectoratului General

al Poliției în prezenta speță, ceea ce exclude răspunderea acestuia și necesitatea

reparării presupusului prejudiciu.

La 22 februarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Valerii Babii a declarat

recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel în sensul

admiterii integrale a acțiunii depuse, precum și încasarea din contul intimatului în

beneficiul său a tuturor cheltuielilor de judecată (f. d. 153-158, 160).

În susținerea recursului, recurentul Valerii Babii a indicat că instanța de apel

a judecat cauza fără respectarea art. 130 CPC și a dat o soluție care vine în

contradicție cu circumstanțele cauzei, considerând arbitrar că adjudecarea unei sume

de 1 000 de lei în loc de 2 000 de lei, drept despăgubire pentru prejudiciul moral

cauzat ar fi una echitabilă.

A considerat că, la acest capitol, s-a produs o cercetare judecătorească

unilaterală, urmare a cărui fapt, instanța de apel a ajuns la concluzii pripite pentru

admiterea parțială a pretențiilor de ordin moral.

La 15 februarie 2023, în adresa lui Lilian Cojocarul și Valerii Babii a fost

expediată copia recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 149), fiind recepționată

6

de către destinatari la 20 februarie 2023, ceea ce se atestă prin avizele de recepție

anexate la materialele dosarului (f. d. 151, 152).

La 02 martie 2023, în adresa Inspectoratului General al Poliției și Lilian

Cojocarul a fost expediată copia recursului declarat de Valerii Babii, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 162), fiind recepționată de Inspectoratul

General al Poliției la 09 martie 2023, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat

la materialele dosarului (f. d. 160).

Corespondența, care conținea copia recursului declarat de Valerii Babii,

expediată în adresa lui Lilian Cojocaru a fost returantă de către oficiul poștal cu

mențiunea „necunoscut” (f. d. 161-161 verso).

La 22 februarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Valerii Babii a depus

referință la recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, prin care a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil, precum și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în legătură cu formularea referinței (f. d. 163-165, 172).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursurilor, în adresa

Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursurilor Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 Cod de procedură civilă.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

7

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Inspectoratul

General al Poliției și Valerii Babii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul General al

Poliției și Valerii Babii.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

8