2ra-18/24 — repararea prejudiciului moral

La 15 noiembrie 2021, Liubovi Lupu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției de Poliție municipiului Chișinău, intervenienți accesorii Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 16 septembrie 2014, ora 11:00, a fost reținută de către agentul constatator Ion Cojocaru din cadrul sectorului Centru, mun. Chișinău, și eliberată la ora 20:30. În timpul reținerii, i s-a refuzat accesul la un avocat din oficiu, sub pretextul că aceștia pot fi solicitați doar pe timp de noapte. Totodată, i s-a refuzat inițial accesul la grupul sanitar, fiind permis ulterior doar în urma intervenției unui echipaj 902 solicitat de nepotul reclamantei.

La eliberare, a fost întocmit procesul-verbal nr. MAI02 655712, în baza art. 263 alin. (1) Cod contravențional, cu recomandarea aplicării unei amenzi de 15 unități convenționale. Ulterior, prin decizia nr. 910 din 14 decembrie 2014, Inspectoratul Fiscal i-a aplicat o amendă de 20 unități convenționale.

Prin ordonanța Procuraturii Centru din 9 octombrie 2014 s-a dispus încetarea procesului contravențional, iar prin hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău (menținută de instanțele superioare), au fost anulate atât procesul-verbal, cât și decizia de sancționare, cu constatarea inexistenței faptei contravenționale.

În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 2036 Cod civil, precum și Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, solicitând obligarea Direcției de Poliție 1 municipiului Chișinău, prin intermediul bugetului local – Direcția Generală Finanțe a Consiliului municipiului Chișinău, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubire morală.

Prin încheierea protocolară din 18 ianuarie 2022, instanța a dispus atragerea în calitate de intervenient accesoriu a agentului constatator Ion Cojocaru, din cadrul Direcției de Poliție municipiului Chișinău (f.d. 39-40).

La 17 februarie 2023, reclamanta Liubovi Lupu a înaintat o cerere prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Primăriei municipiului Chișinău, și excluderea Ministerului Justiției din proces (f.d. 59).

La 17 februarie 2023, reclamanta a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției de Poliție municipiului Chișinău, având ca intervenient accesoriu Primăria municipiului Chișinău, solicitând încasarea sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, de la bugetul local, urmare a reținerii nelegale și sancționării contravenționale abuzive (f.d. 60-64).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în temeiul art. 1 și art. 2 din Legea nr. 1545/1998, statul este obligat să repare prejudiciile cauzate prin acțiuni sau inacțiuni ilicite comise de organele de urmărire penală, de procuratură sau instanțele de judecată în cadrul proceselor penale și contravenționale. În sensul legii, se consideră acțiuni ilicite inclusiv reținerile și sancțiunile contravenționale aplicate cu încălcarea normelor procedurale și materiale.

Conform art. 3 alin. (1) din aceeași Lege, sunt reparabile prejudiciile cauzate de: reținerea contravențională ilegală, aplicarea ilegală a amenzii contravenționale, alte acțiuni procedurale care limitează drepturile persoanelor.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1545/1998, repararea prejudiciului se face din bugetul autorității publice responsabile, iar dacă prejudiciul a fost cauzat de un organ întreținut din bugetul local, repararea are loc din contul acestui buget.

În raport cu Legea nr. 320/2012 privind activitatea Poliției și statutul polițistului și Regulamentul aprobat prin HG nr. 547/2019, rezultă că Direcția de Poliție a municipiului Chișinău este o subdiviziune teritorială cu personalitate juridică a Inspectoratului General al Poliției, având patrimoniu, cont trezorial și răspundere juridică proprie.

Prin urmare, Direcția de Poliție municipiului Chișinău este responsabilă pentru prejudiciul cauzat reclamantei Liubovi Lupu, urmare a reținerii nelegale și a aplicării ilicite a sancțiunii contravenționale.

Instanța a constatat că, la data de 16 septembrie 2014, reclamanta a fost reținută timp de peste 9 ore (11:00–20:30), fără întocmirea unui proces- verbal de reținere, iar ulterior a fost sancționată în baza unui proces-verbal întocmit contrar legii. Prin hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, procesul-verbal și decizia de sancționare au fost anulate, cu încetarea procesului contravențional, din motivul că nu există fapta contravenției. 3

Instanța de apel a reținut că aceste fapte întrunesc elementele unui prejudiciu moral reparabil, constând în suferințele psihice cauzate de privarea ilegală de libertate și de etichetarea nejustificată ca făptuitor contravențional.

Ținând cont de criteriul echității, precum și de durata reținerii și încălcările procedurale suferite, instanța a apreciat că o despăgubire în sumă de 3.000 lei este justă și proporțională, fiind capabilă să aducă o satisfacție echitabilă reclamantei. În rest, cererea a fost respinsă, întrucât valoarea despăgubirii morale trebuie stabilită nu doar în funcție de gravitatea prejudiciului, ci și în baza unui criteriu de echitate, pentru a evita acordarea unei compensații excesive.

În susținerea recursului a invocat dezacordul față de decizia instanței de apel, care a admis acțiunea privind repararea prejudiciului moral intentată Liubovi Lupu, invocând următoarele:

Instanța de apel eronat a reținut dispozițiile art. 1998, 2025 și 2036 din Codul civil și art. 3 și 13 din Legea nr. 1545/1998, fără a constata că acțiunea apelantei nu a fost intentată în baza acestei legi, act legislativ special care reglementează exclusiv cazurile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate în procesele penale și contravenționale. Or, conform art. 6 din Legea 1545/1998, dreptul la despăgubire apare doar în baza unei hotărâri definitive de achitare sau încetare a urmăririi penale/contravenționale pe temeiuri de reabilitare – condiții neîndeplinite în prezenta cauză.

Deși procesul-verbal privind contravenția a fost anulat, instanța nu a reținut, printr-o hotărâre definitivă, caracterul ilicit al acțiunilor autorității constatatoare, conform cerințelor exprese ale art. 384 alin. (3¹) Cod contravențional. Așadar, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii statului sau a autorității competente.

Instanța de apel a extins eronat sfera răspunderii patrimoniale a statului, atribuind responsabilitatea Direcției de Poliție municipiului 4 Chișinău ca persoană juridică distinctă, deși potrivit legii, reprezentantul statului în astfel de cauze este Ministerul Justiției. Reclamanta nu a invocat în mod expres temeiul legal aplicabil (Legea 1545/1998), iar o astfel de cerere trebuia adresată exclusiv împotriva instituției competente.

Recurentul subliniază că apelanta nu a prezentat dovezi obiective privind suferințele psihice invocate. Simpla anulare a unui proces-verbal contravențional nu echivalează cu o atingere gravă adusă drepturilor nepatrimoniale, cum sunt cele la libertate, demnitate sau reputație. Conform art. 2037 Cod civil și pct. 25 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 9/2006, despăgubirea pentru prejudiciu moral trebuie fundamentată pe date obiective, nu doar pe aprecierea subiectivă a persoanei vătămate.

Se atrage atenția asupra existenței unei alte cauze (nr. 2-26488/21), soluționată de Judecătoria Chișinău, prin care Liubovi Lupu a obținut deja despăgubiri morale de la Serviciul Fiscal de Stat. Astfel, este discutabil dacă acordarea unei noi despăgubiri nu ar reprezenta o dublă reparație, în lipsa unui temei legal distinct și valid.

Fapta agentului constatator de a întocmi un proces-verbal nu poate fi calificată drept ilicită în absența unei hotărâri care să stabilească abuzul sau excesul de putere. Conform codului contravențional, agentul are obligația de a constata fapta și de a iniția procedura, acțiuni ce intră în sfera atribuțiilor sale legale și nu atrag răspundere în sine.

Recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere lipsa temeiului legal aplicabil (Legea nr. 1545/1998), absența unei hotărâri definitive care să stabilească caracterul ilicit al actului constatator, lipsa probelor privind suferințele psihice reale și inexistența răspunderii directe a Direcției de Poliție municipiului Chișinău.

Prin referința depusă la 16 mai 2024, reclamanta Liubovi Lupu, a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Direcția de Poliție municipiului Chișinău, și menținerea deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Recursul declarat de Direcția de Poliție municipiului Chișinău, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Art. 440 din Codul de procedură civilă: (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).

Art. 432 din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 31 octombrie 2023. Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la 28 decembrie 2023, inclusiv prin intermediul poștei electronice la 28 decembrie 2023 (f.d.148-149). Astfel, recursul declarat la 4 ianuarie 2024 (f.d.151-158), este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, în redacția în vigoare de la 1 septembrie 2023, recursul este admisibil numai dacă vizează unul dintre temeiurile expres prevăzute de lege. Deși recursul a fost formulat ulterior intrării în vigoare a noii reglementări, autorul acestuia nu a indicat în mod expres niciunul dintre temeiurile menționate la art. 432 alin. (1), limitându-se la invocarea unor critici generale față de interpretarea și aplicarea normelor de drept substanțial.

Recurenta susține că instanța de apel ar fi aplicat greșit Legea nr. 1545/1998, întrucât acțiunea nu a fost întemeiată în mod explicit pe această lege, iar condițiile prevăzute de art. 6 din aceasta (încetarea procesului contravențional pe temei de reabilitare) nu ar fi fost îndeplinite. Această critică exprimă un dezacord asupra temeiului juridic aplicabil, dar nu indică vreo contradicție cu jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție, sau vreun alt temei de admisibilitate. Instanța de apel corect a reținut aplicabilitatea Legii nr. 1545/1998, în temeiul deciziei de încetare a procesului contravențional ca urmare a constatării inexistenței faptei contravenționale. Raționamentul instanței de apel se încadrează în limitele unei interpretări rezonabile, fără a putea fi calificat drept arbitrar sau vădit nerezonabil.

Distinct, în dezvoltarea recursului, Direcția de Poliție a mun. Chișinău, a afirmat că nu există o hotărâre definitivă care să constate caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator, ceea ce ar exclude repararea prejudiciului. Contrar celor afirmate, instanța de apel și-a întemeiat soluția sa pe hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 decembrie 2018, care anulează procesul-verbal contravențional, din motiv că nu există fapta contravenției, element ce presupune o constatare indirectă a caracterului ilegal al acțiunilor agentului constatator.

Argumentul privind inexistența calității procesuale pasive a Direcției de Poliție municipiului Chișinău ignoră dispozițiile Legii nr. 320/2012 și ale HG nr. 547/2019, reținute corect de instanța de apel, potrivit cărora Direcția 7 de Poliție este o entitate cu personalitate juridică distinctă și cont bugetar propriu. Acest argument, a fost tranșat anterior prin încheierea CSJ 2ra- 497/24.

Distinct, recurenta critică aprecierea probelor, susținând că nu au fost prezentate dovezi obiective ale suferinței morale. Această obiecție ține exclusiv de modul de valorificare a probelor și de stabilirea cuantumului despăgubirii, aspecte ce intră în marja de apreciere a instanței de apel și nu sunt supuse controlului în recurs.

Completul de judecată remarcă că argumentele recursului se circumscriu unei critici de legalitate formală, însă nu se încadrează în niciunul din temeiurile limitativ prevăzute la art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă. Simplul dezacord cu raționamentul instanței de apel, în lipsa indicării unui temei exact, nu este suficientă pentru admiterea recursului.

Instanța de recurs nu este un al treilea grad de jurisdicție care să reevalueze complet cauza, ci un filtru de legalitate care operează exclusiv în limitele strânse ale art. 432 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul depus de Direcția de Poliție municipiului Chișinău, reprezentată de Ion Rusu, împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 8