3ra-1173/22 — anularea actelor administrative si obligarea examinarii cererii de dobîndire a cetateniei prin recunoastere

3ra-1173/22 — anularea actelor administrative si obligarea examinarii cererii de dobîndire a cetateniei prin recunoastere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1173/22

2-21027953-01-3ra-09112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciunea, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Servicii Publice,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vasyliev Dmytro împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la anularea actelor

administrative și obligarea examinării cererii de dobândire a cetățeniei prin recunoaștere,

împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a casat

integral hotărârea din 04 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a

emis o decizie nouă de admitere a acțiunii depusă de Vasyliev Dmytro,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2021, Vasyliev Dmytro a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la

anularea actelor administrative și obligarea examinării cererii de dobândire a cetățeniei

prin recunoaștere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 16 iulie 2019 a depus cerere la

Agenția Servicii Publice, prin care a solicitat dobândirea cetățeniei Republicii Moldova

prin recunoaștere în temeiul art.12 alin.(2) lit.d) din Legea cetățeniei nr.1024/2000.

Prin scrisoarea nr.02-2/210838 din 15 noiembrie 2019, Agenția Servicii Publice i-a

comunicat că examinarea cererii privind dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin

recunoaștere a fost suspendată pe un termen de 30 de zile pentru prezentarea unor

documente suplimentare care să confirme domicilierea lui pe teritoriul Republicii

Moldova în perioada 23 iunie 1990 – până în prezent. Cu răspunsul respectiv a luat

cunoștință la 14 decembrie 2019.

Concomitent, la 16 noiembrie 2019, a fost telefonat de către un angajat al Agenției

Servicii Publice care i-a comunicat aceiași informație ca și în răspunsul din 15 noiembrie

stabilit, i se va refuza în admiterea cererii.

1

La 19 noiembrie 2019, Agenția Servicii Publice, întru verificarea unor aspecte la

examinarea cererii sale, a făcut interpelare către Direcția generală a serviciului migrației

de stat din regiunea Odessa, Ucraina, în vederea confirmării/infirmării înregistrării la

domiciliul său pe teritoriul Ucrainei, fiind suspendată repetat examinarea cererii până la

recepționarea răspunsului de la autoritatea publică din regiunea Odessa, Ucraina. Despre

faptul dat, pârâta i-a comunicat prin scrisoarea nr.02-211038 din 25 noiembrie 2019.

La 30 noiembrie 2019, în termenul stabilit de Agenția Servicii Publice, a prezentat

documentele suplimentare solicitate de către ultima.

Cu toate acestea, contrar art.81 alin.(1) din Codul administrativ, precum și în lipsa

unui răspuns din partea autorităților competente din Ucraina, și fără să se țină cont că

procedura administrativă era suspendată, la 09 decembrie 2019, Agenția Servicii Publice

prin decizia (răspunsul) nr.ASP 02-2/211518 i-a respins cererea, motivând că nu se atestă

temeiuri de dobândire a cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere în baza art.12

alin.(2) lit.d) din Legea cetățeniei, deoarece el nu a domiciliat legal, obișnuit și continuu

pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 23 iunie 1990 – până la data depunerii

cererii. În special, a remarcat că, dânsul în perioada anilor 1991 – 1996 a domiciliat pe

teritoriul Ucrainei în legătură cu efectuarea studiilor universitare superioare de zi la

Institutul Național Politehnic din Odessa, fapt ce rezultă din adeverința nr.01/510 din 20

noiembrie 2019, carnetul de muncă și certificatul nr.395/84 din 22 noiembrie 2019

eliberat de instituția de învățământ respectivă. Totodată, i s-a explicat că are dreptul să

dobândească cetățenia Republicii Moldova în temeiul art.17 alin.(1) din Legea cetățeniei

Republicii Moldova la întrunirea condițiilor naturalizării prevăzute de lege.

La 10 decembrie 2019 și 14 decembrie 2019 s-a adresat Agenției Servicii Publice cu

cereri, solicitând să i se dea explicații referitor la încălcarea prevederilor art.81 alin.(1)

din Codul administrativ în procesul examinării cererii sale.

La 14 decembrie 2019, Agenția Servicii Publice i-a prezentat răspunsul (decizie) de

refuz vizat supra, care, însă, nu conținea o dată și număr de înregistrare, cu informații de

contact vădit-inexacte ale instituției respective.

La adresările sale, Agenția Servicii Publice i-a refuzat să-i dea o copie a deciziei

nr.02-2/211518 din 09 decembrie 2019 întocmită în modul prevăzut de lege, prin ce i-a

încălcat dreptul de acces la informații.

Reclamantul consideră că, refuzul Agenției Servicii Publice privind acordarea

cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere în temeiul art.12 alin.(2) lit.d) din Legea

cetățeniei nr.1024/2000, este neîntemeiat și ilegal, deoarece a fost emis cu încălcarea

prevederilor art.20 lit.a) din Convenția Europeană cu privire la cetățenie, art.38 alin.(1) și

(3) și art.39 alin.(1) din Codul civil, pct.104 lit.(f) și pct.101 din Regulamentul privind

eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, art.81 alin.(1), art.92 alin.(2) art.120

alin.(1) lit.d) și h) din Codul administrativ și ale art.17 din Constituția Republicii

Moldova.

Vasyliev Dmytro a notat că, la 20 decembrie 2019 și 23 decembrie 2019, Agenția

Servicii Publice i-a expediat răspunsurile nr.426 și nr.11970, la cererile sale din 10

decembrie 2019 și 14 decembrie 2019.

2

Nefiind de acord cu soluția pârâtei, la 24 decembrie 2019, s-a adresat Agenției

Servicii Publice cu cerere prealabilă înregistrată cu nr.V-317, solicitând anularea deciziei

de refuz nr.ASP02-2/211518 din 09 decembrie 2019 privind acordarea cetățeniei

Republicii Moldova prin recunoaștere.

Prin răspunsul nr.11970 din 02 ianuarie 2020, oferit la cererile sale din 10

decembrie 2019 și 14 decembrie 2019, Agenția Servicii Publice i-a respins solicitările din

lipsă de temei legal.

La 02 ianuarie 2020, s-a adresat repetat Agenției Servicii Publice.

Prin răspunsul nr.02-V-317 din 15 ianuarie 2020, pe care l-a recepționat la 18

ianuarie 2020, Agenția Servicii Publice i-a respins cererea prealabilă din 24 decembrie

2019.

Reclamantul consideră ca fiind eronată concluzia de refuz a pârâtei întemeiată pe

faptul precum că, în perioada anilor 1991 – 1996 el a domiciliat pe teritoriul Ucrainei în

legătură cu efectuarea studiilor la Institutul Politehnic din Odessa, neavând un suport

probatoriu veridic destul de justificativ, în situația în care nu a parvenit niciun răspuns de

confirmare sau infirmare din partea autorităților competente din Ucraina.

De altfel, refuzul autorității emitente este bazat pe niște afirmații false, neverificate,

cu privire la niște fapte care nu au o bază probatorie suficient de justificativă.

În opinia reclamantului, refuzul Agenției Servicii Publice îi încalcă dreptul de a

dobândi cetățenia Republicii Moldova prin recunoaștere garantat de art.17 alin.(1) din

Constituție, care imperativ statuează că cetățenia Republicii Moldova se dobândește, se

păstrează ori se pierde în condițiile prevăzute de legea organică, la caz, prin Legea

cetățeniei Republicii Moldova nr.1024 din 02 iunie 2000.

Conform art.12 alin.(2) lit.d) din Legea cetățeniei Republicii Moldova, sunt

recunoscute ca cetățeni ai Republicii Moldova persoanele care și-au exprimat dorința de a

deveni cetățeni ai Republicii Moldova și anume, persoanele care la 23 iunie 1990 locuiau

legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova și care continuă să locuiască în prezent,

condițiile pe care el integral le întrunește.

Cu toate acestea, refuzul Agenției Servicii Publice este întemeiat pe faptul precum

că el nu a întrunit condiția domicilierii legale, obișnuite și continue pe teritoriul

Republicii Moldova la data de 23 iunie 1990 – până în prezent, pe când legea specială

cert prevede că, persoanele care continuă să locuiască în prezent, adică în momentul

actual, dar nu permanent în continuu până în prezent.

Pe lângă acestea, Regulamentul cu privire la procedura dobândirii și pierderii

cetățeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1144 din 21

noiembrie 2018, reglementează procedura de depunere și examinare a cererii privind

dobândirea, redobândirea și pierderea cetățeniei Republicii Moldova, dar nu stabilește

condițiile pentru dobândirea cetățeniei.

Totodată, conform art.38 alin.(1) din Codul civil, domiciliul persoanei fizice este

locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se consideră că persoana își păstrează

domiciliul atît timp cât nu și-a stabilit un altul.

Documentele pe care le-a prezentat Agenției Servicii Publice și anume, certificatul

nr.01/510 din 20 noiembrie 2019 (referitor la viza de reședință în perioada de studii) și

3

certificatul nr.395/84 din 22 noiembrie 2019 eliberate de Institutul Național de

Politehnică din Odessa, Ucraina, confirmă faptul că în perioada de studii 30 septembrie

1991 - până la 01 iulie 1996 a avut viza de reședință temporară în căminul nr.XXX al

Institutului Național de Politehnică din Odessa, Ucraina.

Potrivit art.38 alin.(3) din Codul civil, reședința temporară a persoanei fizice este

locul unde își are locuința temporară sau secundară.

Totodată, reieșind din prevederile pct.104 lit.f) din Regulamentul privind eliberarea

actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, cererea pentru înregistrarea la domiciliu sau la

reședința temporară se depune personal. În cazul în care schimbarea domiciliului sau a

reședinței temporare nu condiționează schimbarea actului de identitate, se admite

depunerea cererii de către alte persoane, și anume, în cazul elevilor, studenților,

masteranzilor, doctoranzilor, rezidenților și secundariaților clinici cazați în cămine, al

militarilor care îndeplinesc serviciul militar în termen, precum și al persoanelor

specificate la punctul 116 subpunctele 1), 3) și 4), cererea pentru înregistrarea la

reședința temporară poate fi depusă prin intermediul reprezentantului serviciului

responsabil de evidența locatarilor în încăperile locuibile sau prin intermediul unui

angajat al instituției delegat cu asemenea atribuții.

Iar, potrivit pct.101 din același Regulament, înregistrarea persoanei la reședința

temporară nu atrage după sine radierea obligatorie din evidența de la domiciliu.

Astfel, începând cu 30 septembrie 1991, are viza permanentă de domiciliu în or.

XXXX, str. XXXX, ap. XXX, alte date care ar demonstra schimbarea locului său

permanent de trai de la 24 decembrie 1991 - până la 25 septembrie 2005, nu există.

În contextul enunțat, Vasyliev Dmytro a solicitat admiterea acțiunii, anularea

răspunsurilor Agenției Servicii Publice nr.02-2/211518 din 09 decembrie 2019, nr.11970

din 23 decembrie 2019, nr.02-V-317 din 15 ianuarie 2020 și nr.01/V-118/20 din 27

februarie 2020, cu obligarea Agenției Servicii Publice să examineze cererea sa de

dobândire a cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere.

Prin hotărârea din 04 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de Vasyliev Dmytro, ca neîntemeiată.

La 04 octombrie 2021, cu respectarea art.232 din Codul administrativ, Vasyliev

Dmytro a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 06 decembrie 2021, prin

intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea apelului, (având în vedere că hotărârea

integrală a primei instanțe a fost notificată apelantului la 18 noiembrie 2021 (f.d.93)),

solicitând casarea hotărârii din 04 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral

hotărârea din 04 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o

decizie nouă de admitere a acțiunii depuse de Vasyliev Dmytro. Au fost anulate

răspunsurile Agenției Servicii Publice nr.02-2/211518 din 09 decembrie 2019, nr.11970

din 23 decembrie 2019, nr.02-V-317 din 15 ianuarie 2020 și nr.01/V-118/20 din 27

februarie 2020 și obligată Agenția Servicii Publice să examineze cererea depusă de

Vasyliev Dmytro privind dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere, cu

4

emiterea actului administrativ privind recunoașterea lui Vasyliev Dmytro ca cetățean al

Republicii Moldova. Totodată, decizia respectivă nu s-a pus în executare din motivul

executării acesteia după emiterea hotărârii primei instanțe.

La 18 iulie 2022, Agenția Servicii Publice, prin intermediul poștei electronice, a

depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de

respingere a acțiunii depuse de Vasyliev Dmytro. Totodată, recurenta a menționat că

motivarea recursului o va prezenta ulterior după notificarea deciziei integrale a Curții de

Apel Chișinău din 13 iulie 2022.

La 12 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Vasyliev

Dmytro copia recursului depus de Agenția Servicii Publice, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, cu toate acestea intimatul nu și-a valorificat dreptul

procedural și nu a depus referință (f.d.146).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu actele cauzei și obiecțiile din

referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după

expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2).

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ potrivit

cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie

să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură

se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură,

a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul

5

caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni

pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include

în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua

actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a

realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea

unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit

de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care

se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la

proces conform art.96–114.

Conform art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin

mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată

de participantul la procedură.

Potrivit art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege între

următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b)

notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare

recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de

comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că, notificarea

prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se

efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu

aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice.

Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată

prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu

notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. Confirmarea recepției

notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc

electronic de comunicație dedicat, probează notificarea

Potrivit art.114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din

momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

6

Din actele cauzei rezultă că, la 13 iulie 2022 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat, în

ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 14 iulie 2022, la adresa electronică a Agenției Servicii Publice: asp@asp.gov.md,

i-a fost notificată copia dispozitivului deciziei instanței de apel, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.138).

La 18 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Agenția Servicii Publice a

depus recurs (nemotivat) împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei

decizii noi de respingere a acțiunii depuse de Vasyliev Dmytro. Totodată, recurenta a

menționat că motivarea recursului o va prezenta ulterior, după notificarea deciziei

integrale a Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2022 (f.d.139-142).

Se reține că, la 14 octombrie 2022, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din

13 iulie 2022, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

www.cac.instante.justice.md.

La 03 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat la adresa electronică a

Agenției Servicii Publice: asp@asp.gov.md, copia deciziei integrale din 13 iulie 2022,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.143).

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să

curgă din data de 04 noiembrie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării

Agenției Servicii Publice a deciziei integrale a instanței de apel, care a expirat la data de

05 decembrie 2022 (luni) inclusiv.

În pofida celor enunțate, Agenția Servicii Publice nu s-a conformat prevederilor

legale și nu a prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(2)

din Codul administrativ. Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de

recurs, recurenta Agenția Servicii Publice trebuia să întreprindă toate măsurile necesare

de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO,

prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz,

prin prezentarea motivării recursului în conformitate cu art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la

art.246 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și

să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale

altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele

prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia

atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această

cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de prezentare a motivării

recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv a Agenției Servicii

Publice care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu

7

bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-și verifice poșta

electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de prezentare

a recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la

încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Agenția Servicii

Publice drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza

principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Agenția

Servicii Publice, ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 alin.(2) și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Servicii Publice, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8