3ra-920/23 — anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-920/23 — anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-920/23

2-22079631-01-3ra-06092023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

05 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Laurențiu-Constantin Daniță,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Laurențiu-Constantin Daniță împotriva Aparatului Președintelui

Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 06 iunie 2022, Laurențiu-Constantin Daniță a depus cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Aparatului

Președintelui Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în temeiul art. 17 din Legea

cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 02 iunie 2000, a depus cererea de

dobândire a cetățeniei prin naturalizare (căsătorie cu cetățean al Republicii Moldova

cel puțin 3 ani). Iar, la data de 19 martie 2021, a depus dosarul complet la Agenția

Servicii Publice, str. Pușkin 42, conform cerințelor instituției abilitate cu primirea

cererilor pentru cetățenie. La 25 martie 2022, a fost chemat și audiat de Comisia

pentru problemele cetățeniei și acordării de azil politic de pe lângă Președintele

Republicii Moldova.

A menționat că, pe parcursul audierii i s-au adresat câteva întrebări de către

membrii comisiei, precum de ce ar avea necesitatea obținerii cetățeniei Republicii

Moldova, ulterior invocândui-se veniturile foarte modeste pe care le are.

A relatat că, drept urmare, la 20 aprilie 2022, a recepționat scrisoarea nr.2/1-

06-497 din 15 aprilie 2022, care conține refuzul acordării cetățeniei Republicii

Moldova în conformitate cu hotărârea Comisiei, aprobată de Președintele Republicii

Moldova, în temeiul art. 20 alin (1) lit. e) din Legea cetățeniei Republicii Moldova

nr. 1024-XIV din 02 iunie 2000.

1

Reclamantul a explicat că, luând în considerare dispozițiile art. 165 alin. (1) din

Codul administrativ, a contestat refuzul în acordarea cetățeniei prin procedura

prealabilă. La etapa procedurii prealabile, a depus documentele confirmative ale

veniturilor legale, remitențe de la contul său bancar deținut în România, către soția

sa Ludmila Prisacari, pe perioada aflării în Republica Moldova, anii 2016-2021,

ceea ce le-a permis să dispună de un trai decent.

Laurențiu-Constantin Daniță a susținut că, economiile transferate din contul

deținut în România, provin din munca prestată peste hotarele țării pe parcursul a mai

multor ani, fapt menționat și la comisie, precum și în biografia sa, depusă la dosarul

pentru dobândirea cetățeniei. Or, la data depunerii cererii pentru dobândirea

cetățeniei, deținea în mod obișnuit pe contul personal bancar din Republica

Moldova, suma de 15 191 de lei, la fel în contul bancar deținut în România suma de

3 462 de roni, bani ce se aflau real pe cont, și nicidecum depuși în mod expres

pentru dosar.

A specificat că, cu toate acestea, la 18 mai 2022, din partea Aparatului

Președintelui Republicii Moldova a recepționat scrisoarea nr.2/1-06-545 din 16 mai

2022, prin care cererea prealabilă a fost examinată și respinsă, fără să se țină cont de

aspectul, că la baza cererii pentru dobândirea cetățeniei stă căsătoria cu un cetățean

al Republicii Moldova.

În opinia reclamantului, în circumstanțele menționate, i s-a încălcat dreptul la

cetățenie prevăzut de către legislația Republicii Moldova și a altor convenții

internaționale, la care Republica Moldova este parte semnatară, respectiv Convenția

Europeană asupra Cetățeniei, Capitolul III, art. 6 alin. (4) lit. a), care prevede că,

fiecare Stat parte trebuie să faciliteze în dreptul sau intern dobândirea cetățeniei sale

de către următoarele persoane: a) soții cetățenilor săi.

Totodată, întrucât i se invocă lipsa veniturilor legale, reclamantul a solicitat

instanței de judecată, admiterea remitențelor drept venituri legale, cât și a

retragerilor în numerar din ambele conturi bancare, venituri legale obținute prin

munca de peste hotare, precum și declarația pe propria răspundere a soției însoțită

de adeverința de la autoritatea de resort a veniturilor legale, care nu a fost depusă

inițial la dosar din motivul informării eronate și incomplete a funcționarului

responsabil de primirea documentelor al Agenției Servicii Publice, (copiile

documentelor pe care le anexez la prezenta cerere), iar deoarece în răspunsul la

cererea prealabilă, se invocă lipsa plasării în câmpul muncii, a notat că după

înregistrarea căsătoriei cu cetățeanca Republicii Moldova, Ludmila Prisacari, apoi

urmare a procedurii obținerii dreptului de ședere, a căutat un loc de muncă, însă

prioritate li se dădea persoanelor care cunosc și limba rusă la un nivel avansat,

condiție cerută de către angajatori. Iar odată cu începerea pandemiei a devenit și mai

dificil să își găsească un loc de muncă legal.

Reclamantul a susținut că, în anul 2020, în urma unui control medical periodic,

soția a fost diagnosticată cu cancer, urmând intervenția chirurgicală complicată, în

urma căreia a avut și are nevoie de ajutorul său, astfel urmând a fi luat în

considerare, că pe toată perioada șederii sale în mod legal și obișnuit pe teritoriul

Republicii Moldova, a respectat legile și Constituția Statului, nu a avut nici o

încălcare a legii penale sau de ordin contravențional.

2

Astfel, Laurențiu-Constantin Daniță a solicitat anularea refuzului de acordare a

cetățeniei Republicii Moldova nr. 2/1-06-497 din 15 aprilie 2022, precum și a

răspunsului la cererea prealabilă nr. 2/1-06-545 din 10 mai 2022, și obligarea

emiterii actului administrativ individual cu privire la reexaminarea cererii de

acordare a cetățeniei Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 21 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Laurențiu-Constantin Daniță.

Prin decizia din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Laurențiu-Constantin Daniță împotriva hotărârii din 21 iulie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia instanței de fond privind respingerea acțiunii, nefiind stabilite careva

motive privind recunoașterea ilegalității refuzului Aparatului Președintelui

Republicii Moldova de acordare a cetățeniei Republicii Moldova nr. 2/1-06-497 din

15 aprilie 2022, precum și a răspunsului la cererea prealabilă nr. 2/1-06-545 din 10

mai 2022, și obligarea Aparatului Președintelui Republicii Moldova de a emite actul

administrativ individual cu privire la reexaminarea cererii de acordare a cetățeniei

Republicii Moldova, ce ar cădea sub incidența art. 224 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ.

Instanța ierarhic inferioară a menționat că, atât în ședința de judecată în

instanța de fond, cât și în instanța de apel s-a constatat că, Laurențiu-Constantin

Dăniță are temei de a dobândi cetățenia Republicii Moldova, deoarece este căsătorit

cu un cetățean al Republicii Moldova de cel puțin 3 ani și a avut domiciliul în mod

continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani – (art. 17 alin. (1) lit. c)

din lege), însă, pe lângă temeiul prevăzut la lit. c) legea obligă solicitantul să

întrunească și celelalte condiții, care sunt condiții complementare obligatorii, cum ar

fi: susținerea examenului de cunoaștere a limbii române și a prevederilor

Constituției Republicii Moldova și sursele legale de venit.

Totodată, instanța de apel s-a aliniat concluziei instanței de fond care a stabilit

că, la materialele cauzei este anexată declarația Ludmilei Prisacari din 02 iunie 2022

precum că soțul său, Laurențiu-Constantin Dăniță, se află la întreținerea acesteia. Iar

deși, la dosar sunt anexate transferurile bănești expediate de Laurențiu-Constantin

Dăniță în beneficiul Ludmilei Prisacari prin intermediul sistemului de plăți Western

Union, iar în calitate de dovadă a surselor legale de venit, ultimul a anexat

certificatul eliberat de o bancă comercială din Republica Moldova precum că, deține

un cont în lei moldovenești și o copie simplă de pe un document eliberat de o bancă

comercială din România referitor la deținerea unui cont în lei românești, conturile

curente deținute de Laurențiu-Constantin Dăniță, nu constituie sursă legală de venit,

prin prisma pct. 55 subpct. 8) din regulament, întrucât, aceste conturi nu generează

venit.

Drept urmare, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul

apelantului/reclamant precum că, i-a fost încălcat dreptul la cetățenie, prevăzut de

către legislația Republicii Moldova și a altor convenții internaționale, la care

Republica Moldova este parte semnatară, respectiv Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, Capitolul III, art. 6, alin. (4), lit. a), care prevede că, fiecare stat parte

trebuie să faciliteze în dreptul său intern dobândirea cetățeniei sale de către

3

următoarele persoane: a) soții cetățenilor săi, întrucât, în calitate de țară semnatară a

Convenției europene cu privire la cetățenie (adoptată la Strasbourg, la 6 noiembrie

1997), Republica Moldova a facilitat în legislația sa internă dobândirea cetățeniei

moldovenești de către soții cetățenilor săi, prin reducerea duratei de aflare în relații

de căsătorie cu un cetățean al Republicii Moldova, precum și de domiciliere pe

teritoriul său - 3 ani (art. 17 alin. (1) lit. c) din lege).

La 04 mai 2023, Laurențiu-Constantin Daniță a depus recurs împotriva deciziei

din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd admiterea acestuia și

casarea deciziei instanței de apel.

În argumentarea cererii de recurs a indicat că nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece consideră că dosarul său cu toate documentele anexate și

motivele expuse nu au fost examinate cu atenție de către instanțele de judecată.

A menționat că la caz, nu a fost respectată procedura legală prevăzută de Codul

administrativ, întrucât nu i-a fost notificată motivarea hotărârii primei instanțe,

aceasta nefiindu-i expediată nici prin intermediul poștei electronice și nici la adresa

de domiciliu. Din apelurile telefonice efectuate către Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani, pentru a afla despre statutul cererii sale, i s-a comunicat că dosarul său se

află în prima instanță, iar ulterior în luna noiembrie 2022 a fost expediat la Curtea

de Apel Chișinău.

A explicat că la 04 aprilie 2023, ora 16.33 min. a recepționat prin intermediul

poștei electronice citația pentru a se prezenta la data de 05 aprilie 2023, ora 14.00 în

ședința de judecată a instanței de apel, ceea ce nu corespunde procedurii legale de

citare la un proces.

A mai precizat că în ambele instanțe nu s-a acordat atenție actelor anexate,

lămuririlor, situației lor familiare și altor argumente, creându-i astfel impresia că

cunoștință cu dosarul s-a luat în timpul procesului.

A opinat că în așa mod i s-a încălcat dreptul la cetățenie prevăzut de către

legislația Republicii Moldova și a altor convenții internaționale, la care Republica

Moldova este semnatară, respectiv Convenția Europeană asupra Cetățeniei,

Capitolul III, art. 6 alin. (4) lit. a), care prevede că fiecare stat parte trebuie să

faciliteze în dreptul său intern dobândirea cetățeniei sale de către următoarele

persoane: soții cetățenilor săi.

La 20 septembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

recurs participanților la proces.

Prin referința depusă la 17 octombrie 2023, Aparatul Președintelui Republicii

Moldova a solicitat declararea inadmisibilității recursului depus de către Laurențiu-

Constantin Daniță.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

4

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

public la 05 aprilie 2023, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta

electronică la 11 aprilie 2023 (f.d. 245, vol. II), iar decizia motivată i-a fost

expediată la 09 august 2023 (f.d.119).

Astfel, recursul depus la 04 mai 2023 (f.d.115-116), este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Laurențiu-Constantin Daniță,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

5

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Laurențiu-Constantin Daniță.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Laurențiu-Constantin Daniță, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

6