3ra-496/23 — Anularea actelor administrative

3ra-496/23 — Anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-496/23

2-21039168-01-3ra-25052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chiselița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Ștefan Paniș, reprezentat de

avocatul Ion Sîrbu,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Ștefan Paniș împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea

actelor administrative individuale defavorabile - actul de constatare nr. 52/08 din 25

februarie 2021 și actul de constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost casată hotărârea din 08 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

emisă o nouă decizie prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 16 martie 2021, Ștefan Paniș a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul, Ștefan Paniș a indicat că, la 04 martie 2021, în

rezultatul al remiterii la 02 martie 2021 de către Autoritatea Națională de Integritate,

prin oficiul poștal a scrisorii cu aviz simplu, a fost recepționată scrisoarea de însoțire

nr. 04-08/939 din 26 februarie 2021 și Actul de constatare nr. 52/08 din 25 februarie

constatat că Ștefan Paniș, fiind numit în calitate de președinte al r-lui Florești ar fi

exercitat simultan și funcția de administrator al SRL „Endo-Grup”, or la 20 ianuarie

2020 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 40 prin care a achiziționat de la

SA „Fertilitatea- Chișinău”, semințe, fertilizanți și produse de uz fitosanitar în valoare

de 1 000 000 lei.

Reclamantul a mai menționat că a fost informat despre inițierea controlului

privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților cu solicitarea de

prezentare a informațiilor în acest sens și a poziției sale vis-a-vis de alegațiile

1

înaintate, remarcându-se că, potrivit scrisorii nr. 01/5703 din 09 septembrie 2020 a

Agenției Servicii Publice, a figurat în calitate de administrator al SRL „Endo-Grup”

din 18 martie 2019 până la 27 mai 2020.

În contextul expunerii poziției vis-a-vis de controlul inițiat, ANI atestă că Paniș

Ștefan a indicat în punctul său de vedere că a exercitat simultan funcția de președinte

și de administrator în perioada dată, însă la data inițieri controlului nu se mai află în

stare de incompatibilitate, solicitându-se încetarea procedurii de control din lipsa

faptului incompatibilității. La acest capitol inspectorul de integritate a relevat

ignorarea prevederilor art. 3 alin.1) lit. a), 16, a Legii nr. 133/2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, a anexei la Legea nr.199/16.07.2010 cu privire la

statutul persoanei cu funcții de demnitate publică, art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (5) lit.a),

art. 7 alin.(1) lit.e), art. 8 alin.(1) al Legii nr. 768/2000 privind statutul alesului local,

precum și prevederilor art. 2 alin. (2) și art. 49 alin. (2) lit.d) și art. 64 alin. (2) lit.d) al

Legii nr. 135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, inclusiv prevederile art.

84 al Legii nr. 436/28.12.2006 privind administrația publică locală.

Sub aspect faptic, inspectorul mai atestă că starea de incompatibilitate a încetat la

data de 07 iulie 2020 prin renunțarea la funcția de administrator al SRL „Endo -

Grup”, remarcând totodată, că aceasta s-a făcut, dar s-a făcut tardiv, cu încălcarea

termenului stabilit de lege. Punctul de vedere al persoanei supuse controlului,

inspectorul de integritate îl apreciază ca fiind lipsit de suport legal, or dispozițiile art.

8 alin. (1) al Legii nr. 768/2000 privind statutul alesului local stabilesc termenul în

interiorul căruia alesul local trebuie să înceteze starea de incompatibilitate, iar

conform alin.(2) art. 8 al Legii 768/2000 în cazul în care nu se respectă prevederile

privind încetarea incompatibilității, consiliul care l-a ales va decide la ședința imediat

următoare, ridicarea mandatului alesului local respectiv, iar în caz de neadoptare a

deciziei în cauză, ridicarea mandatului se va face pe cale judiciară la inițiativa

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sau la sesizarea Autorității Naționale de

Integritate.

Reclamantul a menționat că nu este de acord cu actul de constatare nr. 52/08 din

25 februarie 2021 și în acest context susține pe deplin punctul de vedere remis

Autorității Naționale de Integritate vis-a-vis de încetarea situației de incompatibilitate,

adică lipsa de incompatibilitate nesoluționată la momentul inițierii controlului, ce

dădea temei de încetare a procedurii de control, conform art. 38 alin.(5) al Legii

nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Conform Legii nr. 132/2016 cu privire la ANI, incompatibilitatea funcției este

reglementată de Secțiunea 2 a Capitolului IV art. 37, art. 38, art. 40, cu trimitere la

unele articole ale Secțiunii 1, ce vizează sesizarea, inițierea controlului, actele de

constatare, etc. precum și modul de contestare a actului de constatare conform art. 36

al Legii nr. 132/2016.

În contextul vizat, reclamantul a susținut că noțiunea de incompatibilitate este

conform DEX-ului - Interzicere (prevăzută de lege) de a cumula două funcții, două

atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii (din punct de vedere juridic), ceea

ce denotă că în raport cu acțiunea în timp, trebuie să fie actuală, adică prezentă, or

odată ce nu mai este actuală, prezentă, incompatibilitatea nu mai există, altfel spus

este deja soluționată, epuizată.

2

Acest aspect de epuizare, lipsă de incompatibilitate sau lipsă a incompatibilității

nesoluționate se desprinde și din conținutul inițial al solicitării de expunere a

punctului de vedere în contextul inițierii procedurii de control, deoarece se remarcă că

cumularea celor două funcții a fost, după cum specifică în informația de la Agenția

Servicii Publice (nr. 01/5703 din 09 septembrie 2020 expusă și în actul 52/08 din 25

februarie 2021), pe perioada concretă de la 18 martie 2019 până la 27 mai 2020 și

deja nu mai era la momentul inițierii procedurii de control, cum nu mai este nici

actualmente, or la situația din 19 august 2020 când s-a inițiat procesul verbal de

control nr. 385/08, nu mai deținea funcții incompatibile cu funcția de președinte al

consiliului raional, fapt pentru ce urmau a fi aplicate prevederile alin.5) art. 38 al

Legii nr. 132/2016.

În cazul în care nu se constată încălcarea regimului juridic al incompatibilităților

(referindu-se evident la prezent), inspectorul de integritate va înceta procedura de

control prin emiterea unui act de constatare, fapt care nu a avut loc, însă contrar

acestor împrejurări a continuat procedura de control, constatând prezența

incompatibilității, adică o incompatibilitate activă, nesoluționată, ce ar da temei de

dispunere a inițierii procedurii de încetare a mandatului de ales local cu interdicțiile

de rigoare pe perioada indicată și înscrierea în Registrul de stat al persoanelor care au

interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică.

Reclamantul mai indică că, deși inspectorul de integritate relevă șirul normelor

menționate în actul de constatare, amintite și în actuala acțiune în justiție, le dă o

interpretare eronată, or deși se face referire la alin.3) art. 23 al Legii nr. 133/2016,

legiuitorul a prevăzut că fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat

starea de incompetență nesoluționată, constituie temei de încetare a mandatului, de

unde cert se conchide printr-o interpretare literară și sistemică că această

incompatibilitate ce ar da temei de încetare a mandatului trebuie să fie nesoluționată.

Ori, în eventualitatea în care este soluționată, adică epuizată, nu își are aplicabilitate

această normă, întrucât legiuitorul a prescris nu comportamentul persoanei, ci starea

în care se află persoană în privința căreia s-a inițiat procedura de control al

incompatibilității la momentul controlului, și anume - incompatibilitate nesoluționată,

adică o incompatibilitate activă pentru care titularul nu acționează în latura

soluționării, fie renunțarea la mandatul de ales local, fie renunțarea la funcția

incompatibilă cu funcția în speță, de președinte de raion - administrator al SRL

,,Endo-Grup”.

Astfel, legiuitorul a prevăzut că doar acțiunea de nesoluționare și prezența încă a

unei incompatibilități nesoluționate, dă temei de inițiere a procedurii de încetare a

mandatului, or este cert, previzibil indicat în alin.3) art.23 al Legii nr. 133/2016 -

incompatibilitate nesoluționată, adică încă existentă, dă temei de încetare a

mandatului, însă în speță acest fapt deja s-a consumat prin acțiunea de soluționare,

chiar și tardivă a incompatibilității. Or, chiar se remarcă că ea nu mai este, ci a fost,

dar în acest context întru dezvoltarea tezelor legale de responsabilizare a persoanelor

cu funcție de răspundere sau de demnitate publică, legiuitorul a instituit și alte tipuri

de răspundere conform alin.(1) art. 23 al Legii nr. 133/2016 și anume disciplinară,

contravențională, civilă sau penală, după caz. Întru elucidarea acestor aspecte și în

special întru delimitarea tipurilor de responsabilizări, Curtea Constituțională în

3

multiple decizii ale sale a făcut o lumină, prin explicarea posibilității de atragere la

răspundere a acestor persoane în raport cu cele două forme de manifestare a vinovăției

- acțiune/ inacțiune.

Respectiv, din conținutul actului de constatare, inspectorul a indicat, că Paniș

Ștefan nu a soluționat în termen incompatibilitatea existentă, adică nu a acționat,

acțiunea de soluționare a incompatibilității exercitându-se, cum remarcă ultimul, abia

la 22 iulie 2020, repetat remarcând că nu mai exista la 19 august 2020 o

incompatibilitate nesoluționată.

În contextul dat, ca rezultat al instituirii și altor tipuri de răspundere, legiuitorul a

indicat și prezența răspunderii contravenționale, reglementată la art. 313/4 Cod

contravențional, potrivit căruia încălcarea regimului juridic al incompatibilităților și

limitelor aplicabile funcției publice sau funcției de demnitate publică manifestate prin

nesoluționarea în termenul legal al incompatibilităților privind funcția publică, funcția

publică cu statut special, funcția de demnitate publică sau activitatea alesului local

conform legislației ce reglementează statutul acestor persoane și conform legislației

privind declararea și controlul averii și a intereselor personale.

În decizia nr. 127 din 29 octombrie 2020 a Curții Constituționale, ca normă

constituțională obligatorie spre aplicare inclusiv de instanțele de judecată, la pct.43,

este indicat că răspunderea subiectului survine în funcție de acțiunea/inacțiunea sa.

Conform pct. 36 al aceleiași decizii, în raport cu pct. 22 al deciziei nr. 143 din 16

decembrie 2019, a remarcat că pentru ,,nesoluționare”, adică pentru inacțiunea

subiectului va deveni incidentă răspunderea contravenționala. Astfel, ca și în speța în

cauză, pentru inacțiunea de soluționare în termen, pe care a remarcat-o în conținutul

Actului său inspectorul, adică soluționarea tardivă - lipsa incompatibilității

nesoluționate, urmează a fi instituită răspunderea contravenționala prin întocmirea

unui proces-verbal în acest sens de către inspectorul de integritate cu remiterea

acestuia conform competenței în instanța de judecată.

Or, inițierea procedurii de încetare a mandatului de ales local poate avea loc,

doar în situația în care însuși legea prescrie necesitatea prezenței unei

incompatibilități nesoluționate, care descrie în caz de prezență comportamentul a trei

factori de decizie distincți, indicați însuși de inspector în act, dar care îl ignoră de fapt,

sau nu-i atrage atenția sporită, or remarcă art. 8 alin.2) al Legii nr.768/2000, art.34

alin.(2), art.35, art.36 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Reclamantul a mai indicat că, procedura de control efectuată de către Autoritatea

Națională de Integritate, reprezintă o procedură administrativă care urmează să

respecte rigorile impuse de Codul administrativ și legile speciale în materia vizată

dacă nu contravin principiilor Codului administrativ și sunt absolut necesare, în

special respectă prevederile privind încetarea incompatibilității, adică neexercitarea

acestuia în interiorul termenului de 30 zile de la apariția incompatibilității – 18 martie

2018 – 18 aprilie 2019.

Primul factor de decizie - Consiliul, care la ales va decide, la ședința imediat

următoare, ridicarea mandatului alesului local respectiv, iar în cazul în care ultimii nu

se raliază sau nu s-au raliat acestor prevederi, sarcina revine celorlalți doi factori -

oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau a Autorității Naționale de Integritate în

contextul incompatibilității nesoluționate pentru a cere încetarea mandatului deja de

4

către acești doi factori, nu Consiliului ci instanței, ceea ce nu a avut loc,

incompatibilitatea astfel soluționând-se și la momentul efectuării controlului fiind

lipsă, survenind astfel aplicarea normelor contravenționale, în contrar cu cele aplicate

în speță de inspector, astfel reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale.

Mai mult în contextul relevat, autoritatea publică pârâtă, în mod superficial a

desfășurat controlul inițiat și a ignorat faptul că nu a obținut nici un beneficiu pentru

compania al cărui fondator este, datorită funcției deținute în cadrul Consiliul raional

Florești, nefiind încheiate careva tranzacții, contracte, acorduri, între aceste entități.

Inspectorul ANI nici nu a luat în considerare faptul că nu există și nu a existat nici o

circumstanță care ar putea prejudicia interesul public.

Totodată, reclamantul a făcut referire la prevederile art.37 alin.(1), (2), art.31,

art.32 alin.(1)-(5), art.33 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate,

art.69, art.60 Cod administrativ, menționând că, în speță, procedura de control a fost

inițiată la sesizarea/petiția, dar a cui, nu este clar, or în acest context petiția/sesizarea

urmează să corespundă exigențelor instituite expres și exhaustiv la art. 75 din Codul

administrativ și art. 29 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

În particular petiționarul trebuie să indice domiciliul și adresa sa poștală, în caz

contrar petiția se lasă fără examinare, raționamente ce rezidă din dispoziția art. 76 din

Codul administrativ. Autoritatea Națională de Integritate era obligată să atragă în

procedura administrativă titularul petiției în corespundere cu rigorile art. 44 din Codul

administrativ, ceea ce nu a avut loc.

La caz, deși procedura de control a fost inițiată odată cu depunerea și

înregistrarea petiției la Autoritatea Națională de Integritate, în luna august 2020,

procedura administrativă soldată cu emiterea actului de constatare contestat în speță a

fost finalizată abia la 25 februarie 2021, adică cu depășirea vădită a termenului de 30

zile, a cărui prelungire nu a derulat sub auspiciile art. 60 alin. (4) din Codul

administrativ, prin invocarea motivelor și complexității obiectului procedurii de

control ce ar justifica prelungirea termenului, precum și comunicarea în scris

participanților la procedura administrativă în termen de 30 zile, împreună cu motivele

prelungirii.

Totodată, actul de constatare nr.52/08 din 25 februarie 2021 este semnat de

inspectorul de integritate Ion Nicolaev, din numele Inspectoratului de Integritate care

este parte integrantă a Aparatului Autorității Naționale de Integritate în conformitate

cu art. 8, art. 16 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 9 din 08 februarie 2018 privind

aprobarea structurii și a efectivului-limită ale Autorității Naționale de Integritate.

Deci, rezultă că actul de constatare a fost emis de o structură internă fără personalitate

juridică a Inspectoratului de Integritate în numele acesteia și semnată de angajatul

acesteia, în pofida faptului că funcțiile de exercitare a controlului averii și intereselor

personale, controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese

îi revine Autorității Naționale de Integritate în unison cu dispozițiile art. 5-6 din

Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

A mai indicat reclamantul că, în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea

cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, aceasta constată încălcarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

5

limitărilor. Pe cale de consecință, grație cadrului legal enunțat rezultă că Actul de

constatare se întocmește de inspectorul de integritate, art. 19 lit. g) din Legea cu

privire la Autoritatea Națională de Integritate, însă se emite din numele Autorității

Naționale de Integritate și se semnează de conducerea ei (președinte, vicepreședinte).

Din aceste considerente actul de constatare nr.52/08 din 25 februarie 2021 este emis

cu grave abateri de la legislație, fiind ignorate normele imperative, fapt care dictează

anularea acestuia.

Inițial, reclamantul Ștefan Paniș a solicitat anularea actului de constatare

nr.52/08 emis la 25 februarie 2021 de către inspectorul superior de integritate al

Autorității Naționale de Integritate, Ion Nicolaev, prin care s-a constatat

nesoluționarea în termenul legal a stării de incompatibilitate de către Paniș Ștefan.

La 22 septembrie 2021, Ștefan Paniș a depus o cerere de completare a obiectului

acțiunii și motivelor cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, în Actul de constatare nr. 280/11

din 08 septembrie 2021 emis de ANI, este indicat că, la 22 iunie 2020, a fost

înregistrată sesizarea nr. 4568, care la 29 iunie 2020 a fost repartizată aleatoriu,

inspectorului de integritate Alexandru Stavinschi.

Petiționarul care s-a adresat la ANI cu petiția nominalizată, a solicitat să fie

verificată legalitatea mijloacelor financiare din care Ștefan Paniș, președinte al

raionului Florești, pe parcursul anului 2019, a devenit asociat majoritar cu cota 80 %

al SRL „Endo - Grup”.

Reclamantul a mai menționat că, la 07 iulie 2020, în conformitate cu prevederile

art. 31 din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, prin

procesul-verbal de inițiere a controlului, în privința dânsului a fost inițiat controlul

averii și intereselor personale. Despre inițierea controlului averii și intereselor

personale, a fost înștiințat la 10 iulie 2020. Prin actul de constatare nr. 214/19 din 09

iulie 2021, emis de către Autoritatea Națională de Integritate s-a decis:

dobândită și veniturile obținute de către Paniș Ștefan, președinte al raionului Florești

și soția acestuia Paniș Elizaveta, pe parcursul deținerii calității de subiect al declarării

averii și intereselor personale, în perioada 28 martie 2012 - 01 august 2016;

averea dobândită și veniturile obținute de către Paniș Ștefan, președinte al raionului

Florești și soția acestuia Paniș Elizaveta, pe parcursul deținerii calității de subiect al

declarării averii și intereselor personale, în perioada 01 august 2016 - 07 iulie 2020;

vederea dispunerii confiscării nejustificate;

funcție de demnitate publică, pe o perioadă de 3 (trei ) ani de la data eliberării sau

destituirii din funcție sau din data la care averea lui Paniș Ștefan v-a fi constatată, în

totalitate sau în parte, ca fiind nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă;

de a ocupa o funcție publică sau demnitate publică, de la data eliberării sau destituirii

din funcție sau din data la care averea lui Paniș Ștefan va fi constatată, în totalitate sau

în parte, ca fiind nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

6

Cu referire la prevederile art.10, art.11 Cod administrativ, reclamantul a indicat

că, actul de constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021 constituie un act

administrativ individual ilegal defavorabil. În esență legalitatea/ilegalitatea actului

administrativ individual cuprinde două dimensiuni: legalitatea/ilegalitatea materială,

adică respectarea normelor de drept substanțial care constituie temeiul actului

administrativ individual defavorabil/favorabil, principiul egalității de tratament,

proporționalității și securității juridice, discreția și legalitatea/ilegalitatea formală,

adică respectarea normelor de procedură administrativă la emiterea actului

administrativ individual, principiile cercetării din oficiu, imparțialității, bunei-

credințe, eficienții, motivării, transparenței și comprehensibilității. În speță, ambele

dimensiuni ale legalității actului administrativ individual au fost încălcate, care se

manifestă prin următoarele.

Inițierea controlului averii și intereselor personale s-a efectuat pentru perioada 28

martie 2012 - 07 iulie 2020, în care Ștefan Paniș a exercitat funcția de demnitate

publică de președinte al raionului Florești. În actul de constatare, inspectorul de

integritate a reținut că, în perioada 28 martie 2012 - 07 iulie 2020, Paniș Ștefan și

Paniș Elizaveta au obținut venit în sumă de 3 257 731 lei și au dobândit avere care

constă în echivalent bănesc a bunurilor precum și au suportat cheltuieli în sumă totală

de 5 248 742 lei (pagina 6, paragraful 2 din Actul de constatare).

Totodată, în pagina 8 al Actului de constatare (paragraful 2 și 6, marcat cu

culoarea galben), inspectorul de integritate a reținut că, pentru perioada 28 martie

2012 - 01 august 2016, Paniș Ștefan și Paniș Elizaveta au obținut venit net în sumă de

2 416 656 lei, iar pentru perioada 01 august 2016 - 07 iulie 2020, Paniș Ștefan și Paniș

Elizaveta au obținut venit net în sumă de 3 658 605 lei (după cifrele inspectorului de

integritate: 2 416 656 lei + 3 658 605 lei = 6 075 261 lei).

Astfel, un calcul matematic elementar denotă că, ANI a constatat precum că, au

obținut pentru perioada 28 martie 2012 - 07 iulie 2020, un venit net de 6 075 261 lei și

au dobândit avere care constă în echivalent bănesc a bunurilor precum și au suportat

cheltuieli în sumă totală de 5 224 842 lei. Prin urmare, inspectorul de integritate în

actul de constatare eronat (reprezentare falsă a realități) a reținut starea de fapt,

diminuând artificial veniturile pentru perioada verificată cu 2 817 530 lei (6 075 261

lei - 3 257 731 lei=2 817 530 lei). Acest fapt denotă încălcarea principiului cercetării

stării de fapt din oficiu (art. art. 22, 85 - 93 Codul administrativ), care obligă

autoritatea publică să clarifice starea de fapt în mod veridic înainte de a emite actul

administrativ individual.

Mai mult, prin reținerea falsă a stării de fapt în actul de constatare, s-a încălcat

obligația pozitivă a autorității publice de a motiva actul administrativ individual

conform art. art. 31 și 18 alin. (3) Codul administrativ. Or, motivarea trebuie să

reflecte realitatea stării de fapt, dar în nici un caz reiterarea și afirmarea unor aserțiuni

contradictorii. Contradictorialitatea motivării actului administrativ individual

defavorabil echivalează cu lipsa motivării (eroare de raționament).

În același sens, inspectorul de integritate, în mod arbitrar pentru a ajunge la

rezultat urmărit, adică de a arăta aparența unei diferențe substanțiale între venituri

declarate și averea deținută, și nejustificarea ei, a inventat un procedeu ilegal, care în

esență constă în separarea artificială a perioadei supuse contorului.

7

Atât Legea nr. 1264 din 19.07.2002 (în vigoare până în 2016), cât și art. 32 alin.

(6) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din 17.06.2016

prevede că diferențele substanțiale între veniturile declarate și averea deținută, se

verifică din veniturile declarate pentru perioada unui întreg an (01.01. - 31.12), dar nu

pe luni, săptămâni, zile, ore și minute. Procedeul separării a fost inventat după ce la

solicitarea inspectorului de integritate din 18 martie 2021, i-a fost prezentat de către

reclamant, documentele justificative referitor la pretinsa diferență constatată de către

acesta, în sumă de 1 991 011 lei, pentru perioada controlului (28 martie 2012- 07 iulie

2020). Dispozițiile de plată în sumă totală de 2 816 530 lei, care a fost luat în

considerare de către inspectorul de integritate, inclusiv prin audierea persoanelor care

sunt vizate în aceste documente financiar-contabile. Totodată, inspectorul de

integritate nu putea să nu cunoască faptul că, pentru perioada 2012 - 2016 (intrarea în

vigoare a Legii nr. 133 din 17.06.2016), subiectul declarării nu avea obligația să

includă în declarația de avere, mijloacele financiare disponibile în numerar.

A mai indicat reclamantul că, derogarea inspectorului de integritate, Alexandru

Stavinschi de la principiul imparțialității administrației publice, se explică prin

interesul personal al acestuia față de speță respectivă, el urmărind să realizeze anumite

avantaje care sunt contrare statutului funcției publice deținute. Pentru a înțelege

aserțiunea de mai sus, este necesar de a face o descriere scurtă a relațiilor comerciale

și litigiile aferente dintre SRL „Endo-Grup” și SA „Fertilitatea”.

Actualmente, pe rolul instanțelor judecătorești se află litigii între aceste două

companii, în care se dispută aspecte care au fost obiect nejustificat a unor operațiuni

administrative realizate de către inspectorul de integritate. Inspectorul, a urmărit

acumularea de probe pentru oponenții SRL „Endo- Grup”, fapt care se confirmă prin

aceea că, la audierea martorilor care sunt vizați în dispozițiile de plată, s-a insistat nu

la stabilirea veniturilor încasate de reclamant, dar la stabilirea circumstanțelor

înstrăinării de către Paniș Ștefan a cotei părți din SRL „Panclip”, circumstanțe

litigioase aferente proceselor civile și penale necesare pentru justificarea poziției SA

„Fertilitatea”.

Reclamantul a mai menționat că, inspectorul de integritate personal a luat

legătura cu noua administrație a SRL „Panclip” pentru a afla circumstanțele

înstrăinării cotei părți din capitalul social. Totodată, fără a oferi aprecieri de ordin

juridico-penal, inspectorul de integritate a identificat o persoană din mediul

profesional anterior (poliție), care s-a deplasat în localitatea în care activează și

locuiește, cu scopul de a identifica o persoană care îl cunoaște bine, în vederea purtării

anumitor discuții referitor la activitatea de control al averii și modul reflectării

rezultatelor în actul de constatare. Acest fapt, din motive necunoscute n-a fost

reflectat în actul de control, dar probabil într-un termen proxim va fi obiectul altei

proceduri legale.

După cum rezultă din conținutul actului de constatare emis de către Autoritatea

Națională de Integritate, sesizarea nr. 456822 a fost înregistrată la 22 iunie 2020.

Totodată, la 07 iulie 2020, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr.

132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, prin procesul-verbal de

inițiere a controlului a fost inițiat controlul averii și intereselor personale.

Acest fapt, a marcat în conformitate cu prevederile art. art. 2 alin. (2) și 60 alin.

8

(1), 69 din Codul administrativ, inițierea procedurii administrative, durata și

momentul finalizării ei, inclusiv acțiunile procedurale pe care urma să le efectueze din

punct de vedere temporal pârâtul. Relaționând această circumstanță la normele de

drept relevante rezultă că, emiterea Actului de constatare nr. 280/11 din 08 septembrie

2021 denotă încălcarea art. art. 27, 28 alin. (1) — 31, 60, 140 din Codul administrativ.

Potrivit art. art. 69 și 2 alin. (2) din Codul administrativ și art. 30 alin. (1) din Legea

cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132/17.06.2016, sesizările depuse

de persoanele fizice sau persoanele juridice de drept public sau de drept privat,

precum și cele din oficiu se înregistrează imediat și se repartizează aleatoriu prin

sistemul electronic de distribuire a sesizărilor.

La caz, nu se confirmă prin probe și motive oglindite în actul de control faptul

repartizării aleatorii a sesizării inspectorului de integritate, Alexandru Stavinschi.

Controlul averii și a intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor se efectuează

după cum rezultă din prevederile art. art. 7 alin. (3) lit. h) și 14 alin. (1) lit. g) din

Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate conform unei metodologii de

efectuare a controlului. Astfel, ANI a efectuat controlul în lipsa unei asemenea

metodologii sau în temeiul unei metodologii secrete, fapt contrar normei de drept

enunțate. Or, metodologia este un act administrativ normativ prin care se organizează

executarea unei legi și urmează să fie publicat în conformitate cu Legea cu privire la

actele normative nr. 100.

Reclamantul a solicitat, suplimentar, anularea actului de constatare nr. 280/11

din 08 septembrie 2021 emis de ANI.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

acțiunea de contencios administrativ depusă de Ștefan Paniș împotriva Autorității

Naționale de Integritate a fost admisă, fiind anulat actul de constatare nr. 52/08 din 25

februarie 2021 și actul de constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021.

Pentru a admite acțiunea, prima instanță a reținut, cu privire la actul de

constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021, că sesizarea privind verificarea respectării

regimului juridic al conflictelor de interese de Ștefan Paniș, la deținerea concomitentă

a funcției de președinte al raionului Florești, administrator al SRL „Edno-Grup” din

12 august 2020, a fost înregistrată în registrul E-integritate abia la 17 august 2020,

deși potrivit art.30 al Legii cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, sesizările

depuse de persoanele fizice sau persoanele juridice, precum și cele din oficiu se

înregistrează în termen de cel mult o zi lucrătoare și se repartizează aleatoriu, în ziua

înregistrării, prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor. La fel, la materialele

cauzei lipsește dovada distribuirii aleatorii a sesizării, fiind incertă și de neînțeles

modalitatea în care anume acest inspector a fost selectat pentru a efectua controlul în

privința presupusei încălcări a regimului juridic al conflictelor de interese de Ștefan

Paniș.

Totodată, cu privire la termenul procedurii administrative, instanța de fond a

reținut că, din actele cauzei atestă că inițierea procedurii de control în privința lui

Ștefan Paniș, privind eventuala încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, a

avut loc la 12 august 2020, odată cu înregistrarea sesizării Procuraturii pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, oficiul Nord. La 19

9

septembrie 2020, inspectorul de integritate a întocmit Procesul - verbal de inițiere a

controlului nr. 385/08, iar la 25 februarie 2020, a fost emis actul de constatare nr.

52/08. La calcularea termenelor enunțate, se atestă o durată a procedurii de control pe

o perioadă ce depășește 130 zile. Suplimentar, se mai reține că la dosarul

administrativ lipsesc înscrisuri care să confirme prelungirea termenului.

Corespunzător, instanța a concluzionat referitor la nerespectarea termenului de

desfășurare a procedurii administrative și referitor la emiterea actului administrativ

individual, actul de constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021, cu încălcarea normelor

de drept procedural.

Instanța de judecată a respins obiecțiile Autorității Naționale de Integritate că

prevederile Codului administrativ, la caz, nu sunt aplicabile, or procedura

administrativă inițiată de către inspectorul de integritate în cadrul unui control este

mult mai complexă și necesită un termen mult mai extins, deoarece din materialele

dosarului administrativ se atestă îndeplinirea tuturor acțiunilor (cereri, demersuri,

solicitare de opinie, primirea informațiilor) în intervale ce vizează august – octombrie

atestă întârzieri nejustificate și inexplicabile.

În același context, prin Ordinul ANI nr. 4 din 22 ianuarie 2018 a fost aprobată

Metodologia de efectuare a controlului averii și al intereselor personale și privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al

restricțiilor și a limitărilor, care a instituit termene de desfășurare a controlului. Astfel,

termenul de efectuare a controlului pentru procedurile de control al regimului juridic

al incompatibilităților este de 40 zile lucrătoare, ce curge din data emiterii procesului-

verbal de inițiere a controlului.

Aceeași Metodologie prevede că termenul de efectuare a controlului putea fi

extins de către inspectorul de integritate împuternicit cu atribuții de control și

organizare a activității Inspectoratului de Integritate, în baza unei note argumentate a

inspectorului de integritate, care se prezintă anticipat, cu 3 zile lucrătoare de pană la

finisarea termenului inițial.

Instanța de judecată a evidențiat că termenul în cadrul căruia se va îndeplini

procedura de control, nu este unul formal, este obligatoriu pentru inspectorii de

integritate și rezidă din principiul general de respectare a termenului rezonabil în

realizarea activității autorităților publice.

Sub aspectul respectării criteriului de legalitate materială ale actului de

constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021, instanța de judecată a reiterat prevederile

art.84 alin.(1) al Legii nr. 436-XV din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală, potrivit căruia, președintele și vicepreședintele raionului, guvernatorul

unității teritoriale autonome cu statut juridic special, președintele și vicepreședinții

adunării populare a unității teritoriale autonome cu statut juridic special, președinții

comisiilor permanente ale adunării populare a unității teritoriale autonome cu statut

juridic special, primarii și viceprimarii, pe parcursul mandatului lor, nu au dreptul să

dețină alte funcții retribuite sau să cumuleze o altă funcție, prin contract sau acord, în

întreprinderi străine sau întreprinderi și organizații mixte, în întreprinderi, instituții și

organizații cu orice formă de organizare juridică, cu excepția activităților științifice,

didactice și de creație.

10

Astfel, în vederea constatării situațiilor de incompatibilitate pentru președintele

de raion, urmează a fi întrunite condițiile specificate de prevederile enunțate supra:

aceștia nu au dreptul să cumuleze alte funcții retribuite, în orice întreprinderi, instituții

sau organizații, indiferent de forma lor organizatorică, doar prin contract sau acord,

excepție fiind activitățile științifice, didactice si de creație.

În speță, Ștefan Paniș, potrivit datelor din Registrul de stat al persoanelor

juridice, este asociat al SRL „Edno-Grup”, iar în perioada 18 martie 2019 – 25 mai

2020 a fost înregistrat în calitate de conducător al acesteia (administrator). La 25 mai

2020, prin decizia Registratorului ASP au fost înregistrate modificări în Registrul de

Stat al persoanelor juridice, calitatea de administrator al reclamantului, Ștefan Paniș în

cadrul SRL „Edno Grup” fiind radiată. Deși autoritatea publică pârâtă, în actul

administrativ individual contestat, a invocat încălcarea regimului juridic al

incompatibilităților pentru motivul deținerii simultane de către Ștefan Paniș a două

funcții, cea de președinte al raionului Florești și administrator al Societății cu

Răspundere Limitată ,,Edno-Grup”, autoritatea nu a confirmat prin probe faptul că

reclamantul a fost remunerat pentru funcția deținută în cadrul societății. Dimpotrivă,

din informația anexată la dosarul administrativ se atestă lipsa veniturilor sub formă de

salariu încasat de la societatea comercială indicată.

La fel, instanța a concluzionat că Autoritatea Națională de Integritate a eșuat în

probarea concluziei expuse în actul de constatare, or enumerarea prevederilor legale și

mențiunea că ,,Ștefan Paniș prin nesoluționarea în termen legal a stării de

incompatibilitate a încălcat regimului al incompatibilităților”, nu este acceptabilă, în

condițiile în care tot autoritatea reține că starea de incompatibilitate a încetat prin

renunțarea la funcția de administrator al SRL „Endo - Grup”.

Generalizând circumstanțele constatate în cadrul dezbaterilor judiciare la cadrul

normativ reflectat, instanța de judecată a concluzionat că măsurile adoptate de

inspectorul de integritate prin actul de constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021, nu

erau și nu sunt necesare pentru atingerea scopului legii, deoarece motivele invocate de

inspectorul de integritate pentru justificarea măsurilor nu sunt relevante și suficiente,

precum și nu sunt proporționale cu scopurile legitime urmărite.

Cu privire la actul de constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021, instanța de

judecată a reiterat că acesta este rezultatul sesizării depuse de SA „Fertilitate

Chișinău” la 22 iunie 2020, în cadrul Autorității Naționale de Integritate, privind

verificarea respectării regimului juridic al incompatibilităților de Ștefan Paniș, la

deținerea concomitentă a funcției de președinte al raionului Florești și administrator al

Societății cu Răspundere Limitată „Edno-Grup” și Societății cu Răspundere Limitată

„Panclip”, și verificarea legalității obținerii mijloacelor bănești prin care Ștefan Paniș

a devenit asociat majoritar cu cota de 80% al SRL „Edno-Grup”, având capitalul

social de 26 848 365 lei.

Instanța a observat că date despre înregistrarea sesizării SA „Fertilitate Chișinău”

nr.4568 din 22 iunie 2020 în registrul ”e-Integritate” lipsesc. La actele dosarului

administrativ lipsesc înscrisuri care să confirme respectarea procedurii de înregistrare

și repartizare a petiției prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor „e-

Integritate”, astfel nefiind clar în ce mod, inspectorul de integritate Alexandru

Stavinschi a fost desemnat pentru examinarea acesteia. Prin urmare, nici în cadrul

11

controlului averii și intereselor personale în privința lui Ștefan Paniș, inițiat la

sesizarea SA „Fertilitate Chișinău”, nu au fost respectate principiile de transparența,

obiectivitatea și imparțialitatea procedurii de control prin încălcarea regulilor de

repartizare aleatorie a sesizărilor.

Cu privire la termenul procedurii administrative, instanța a constatat că

procedura de control a averii și intereselor personale în privința lui Ștefan Paniș a fost

inițiată la 22 iunie 2020, odată cu înregistrarea sesizării SA „Fertilitate Chișinău”. La

07 iulie 2020, inspectorul de integritate a întocmit Procesul - verbal de inițiere a

controlului nr. 312/11, iar la 08 septembrie 2021, a fost emis actul de constatare nr.

280/11. La calcularea termenelor enunțate, se atestă o durată a procedurii de control

pe o perioadă ce depășește 1 an de zile, la fel cu încălcarea normelor de drept

procedural.

Cu privire la respectarea criteriului de legalitate materială ale actului de

constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021, instanța a reiterat conținutul acestuia

potrivit căruia, inspectorul de integritate a efectuat calculul diferenței între veniturile

nete obținute (mijloace financiare din care poate fi justificată diferența substanțială) și

averea dobândită/deținută de Paniș Ștefan și soția acestuia Paniș Elizaveta, în perioada

28 martie 2012 - 07 iulie 2020 (în mod cronologic, la ziua obținerii venitului net

și/sau suportării cheltuielilor), care a inclus și cheltuielile stabilite în cadrul

controlului, reflectate în tabelul de analiză.

Luând în considerare noțiunile de diferență vădită prevăzută de Legea nr.

1264/2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu

funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a

unor persoane cu funcții de conducere și diferență substanțială prevăzută de Legea

133/2016 privind declararea averii și intereselor personale, precum și răspunderea

disproporționată survenită în temeiul acestor legi, inspectorul de integritate a divizat

perioada efectuării calculului în două etape. Prima etapă, 28 martie 2012 - 01 august

2016 (perioada exercitării funcției de demnitate publică și obligativitatea declarării

veniturilor și proprietăților în baza Legii nr. 1264/2002 privind declararea și controlul

veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor,

procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere,

abrogată la 01 august 2016) și cea dea doua, 01 august 2016 - 07 iulie 2020 (perioada

exercitării funcției de demnitate publică și obligativitatea declarării averii și

intereselor personale în baza Legii nr. 132/2016 privind declararea averii și intereselor

personale, intrată în vigoare la 01 august 2016).

În prima etapă, reclamantul și soția acestuia au obținut un venit net (mijloace

financiare din care poate fi justificată diferența) în sumă totală de 2 416 656 lei și au

dobândit avere care constă în echivalentul bănesc a bunurilor precum și au suportat

cheltuieli în sumă totală de 4 074 296 lei. S-a constatat că echivalentul bănesc al

averii dobândite și a cheltuielilor suportate de către Paniș Ștefan și soția acestuia în

perioada 28 martie 2012 - 01 august 2016, depășesc veniturile nete în aceeași perioadă

cu 1 658 640 lei (2 415 656 - 4 074 296), fapt care constată existența diferenței vădite.

În a doua etapă, la începutul perioadei de verificare (01 august 2016), Paniș

Ștefan și soția acestuia, nu dispuneau de mijloace financiare și în perioada de

verificare (01 august 2016 - 07 iulie 2020) au obținut un venit net (mijloace financiare

12

din care poate fi justificată diferența) în sumă totală de 3 658 605 lei și au dobândit

avere care constă în echivalentul bănesc a bunurilor precum și au suportat cheltuieli în

sumă totală de 1 174 446 lei. Astfel, s-a constatat că veniturile nete obținute de către

Paniș Ștefan și soția acestuia, pentru tot parcursul perioadei 01 august 2016 - 07 iulie

2020 depășesc averea dobândită/cheltuielile suportate cu 2 484 159 lei (3 658 605 – 1

174 446).

Potrivit tabelului de calcul a diferenței între venituri și avere dobândită/cheltuieli,

ajustat la informația indicată în declarațiile de avere și interese personale referitor la

nedeținerea mijloacelor financiare deținute în numerar, s-a stabilit creșterea, până la

data de 06 noiembrie 2017, a diferenței între averea dobândită și veniturile obținute

până la - 269 451 lei. Astfel, s-a constatat că între averea deținută și veniturile

obținute de către Paniș Ștefan și soția acestuia Paniș Elizaveta, până la data de 06

noiembrie 2017 este o diferența de 269 451 (două sute șaizeci și nouă mii patru sute

cincizeci si unu) lei. Astfel, s-a constatat că diferența de 269 451 lei între averea

deținută și veniturile obținute până la 06 noiembrie 2017, este una substanțială,

deoarece depășești 20 de salarii medii lunare pe economie.

Cu privire la aceste constatări al inspectorului de integritate, instanța a constatat

că întreaga perioadă de timp care a fost verificată, a fost guvernată de legi diferite, și

anume, între 28 martie 2012 și 01 august 2016 de Legea 1264 din 19 iulie 2002

privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane

cu funcție de conducere, iar între 01 august 2016 – 07 iulie 2020 de Legea nr.133 din

17 iunie 2016 și Legea nr.132 din 17 iunie 2016. Din interpretarea sistemică a noțiunii

de venit obținut (realizat) reglementată de Legea nr.133/2016 și Legea nr.132/2016,

instanța reiterează că scopul și obiectul controlului averii, realizat în temeiul Legii

nr.132/2016, constă în verificarea și constatarea existenței/inexistenței diferenței

substanțiale între veniturile declarate și averea deținută.

Cu toate acestea, inspectorul de integritate apreciază că diferența substanțială

constă în diferența dintre veniturile nete obținute și averea dobândită pe de o parte, și

cheltuielile pe de altă parte, noțiune care diferă de cea dată de legea organică.

Astfel, verificarea (controlul) realizat de inspectorul de integritate vizează

veniturile obținute și cheltuielile suportate de soții Paniș pe necesități curente pe de o

parte, și averea dobândită pe de altă parte, fapt care vine în discordanță cu prevederile

art.26, art.32 al Legii nr.132/2016, care indică asupra faptului că, controlul vizează

veniturile obținute și averea dobândită. Cu toate acestea, nu există niciun temei juridic

pentru luarea în considerare a unor astfel de cheltuieli la calcularea diferenței

substanțiale, iar concluziile bazate pe această abordare este neîntemeiată.

În ordinea celor expuse, instanța a acceptat argumentul reclamantului că

inspectorul de integritate a stabilit unipersonal modalitatea de calcul a venitului net, în

timp ce atât Legea nr. 1264 din 19.07.2002 (în vigoare până în 2016), cât și art. 32

alin. (6) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din

17.06.2016 prevede că diferențele substanțiale între veniturile declarate și averea

deținută, se verifică din veniturile declarate pentru perioada unui întreg an.

La fel, instanța a punctat că inspectorul de integritate, în mod arbitrar a stabilit

procedura de calcul a venitului obținut a persoanei supuse controlului, denaturând

13

obiectul controlului prin calcularea venitul net reieșind din mijloacele bănești extrase

în numerar de reclamant și soția acestuia de pe conturile bancare. Este neclară formula

aplicată de inspectorul de integritate prin separarea perioadelor supuse controlului și

calculul diferenței între veniturile nete obținute și averea dobândită/deținută de soții

Paniș, în perioada 28 martie 2012 - 07 iulie 2020, în mod cronologic, la ziua obținerii

venitului net și/sau suportării cheltuielilor, pe când cadrul legal prevede că urmează să

fie verificate pentru fiecare an fiscal în parte, pentru toată perioada verificării.

Mai mult, constatările realizate de inspectorul de integritate despre

indisponibilitatea mijloacelor financiare la o anumită dată, și anume că luând în

considerare calculul diferenței între veniturile nete obținute și averea dobândită de

reclamant și soția sa în perioada 01 august 2016 - 07 iulie 2020, care a inclus și

cheltuielile stabilite în cadrul controlului, s-a stabilit că, la data de 06 noiembrie 2017,

în ziua achitării mijloacelor financiare în baza contractului de vânzare cumpărare nr.

9078 a bunului imobil, Paniș Ștefan nu dispunea de mijloace financiare suficiente,

ajungând la o diferența de 269 451 lei, depășesc în mod evident competențele acestuia

și nici nu au o justificare normativă. Or, controlul vizează verificarea veniturilor

obținute (declarate) pe parcursul exercitării mandatului, raportat la situația averilor

deținute (declarate) pentru fiecare an fiscal în parte.

Instanța a relevat în hotărâre că din sensul dispozițiilor legale citate, controlul

are ca scop și trebuie să urmărească detectarea fluxurilor de numerar nedeclarate și a

posibilei lor origini ilicite, iar verificarea veniturilor obținute și averii dobândite

pentru fiecare an fiscal în parte, are importanță în vederea stabilirii și calculării

veridice a veniturilor obținute de persoana supusă controlului, și pentru depistarea în

care an fiscal s-a produs diferența.

În fine, instanța a concluzionat asupra celor constatate că, actul administrativ

contestat nu reflectă o motivare plauzibilă în conformitate cu scopul declarat de

Autoritatea Națională de Integritate, ceea ce contravine art.31 din Codul

administrativ, care stipulează că actele administrative individuale și operațiunile

administrative scrise trebuie să fie motivate, nu corespunde principiului

proporționalității și este contrar art. 119 alin. (1) Codul administrativ, care prescrie cu

titlu imperativ că, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient

de cert.

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea din 08 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o

nouă decizie prin care acțiunea a fost respinsă.

În susținerea soluției de respingere a acțiunii instanța a reținut că, legea în

vigoare în momentul depunerii sesizării instituia obligația înregistrării acesteia în

momentul recepționării, dar nu obliga Autoritatea să o distribuie aleatoriu imediat.

Instanța de apel a apreciat ca eronată concluzia instanței de fond precum că ar fi fost

încălcat termenul de efectuare a controlului. Or, prima instanță a interpretat și aplicat

eronat prevederile legilor speciale care reglementează procedura de efectuare a

controlului privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților.

Cu privire la termen, instanța de apel a reiterat că procedura administrativă

generală a fost inițiată la 12 august 2020, odată cu înregistrarea sesizării nr. 5875,

însă, prin prisma prevederilor legii speciale, controlul a fost inițiat la 19 august 2020,

14

odată cu emiterea procesului verbal de inițiere a controlului nr. 52/08. Ulterior, la 25

februarie 2020, procedura de control și, respectiv, procedura administrativă, a fost

finalizată prin emiterea actului de constatare nr. 52/08. Astfel, procedura

administrativă generală a cuprins intervalul de timp din 12 august 2020 și până în data

de 25 februarie 2020, iar procedura de control a durat între 19 august 2020 și 25

februarie 2020.

Instanța a reținut că prevederile Codului administrativ se aplică în măsura în

care, prevederile legilor speciale nu conțin dispoziții diferite. Procedura de efectuare a

controlului presupune întreprinderea anumitor măsuri pentru a acumula informațiile și

materialele necesare stabilirii circumstanțelor relevante cauzei. Prin urmare, termenul,

în interiorul căruia se finalizează o procedură administrativă, poartă un caracter

rezonabil așa cum este stipulat în art. 27 Cod administrativ, potrivit căruia, în cazul în

care prezentul cod sau alte legi speciale nu impun un anumit termen, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze într-un termen

rezonabil.

În fine, în viziunea instanței de apel la acest subiect, sunt nefondate concluziile

primei instanțe precum că, la desfășurarea procedurii de control au fost încălcate

prevederile art. 60 Cod administrativ sau altfel spus, au fost încălcat termenul în

interiorul căruia urma a fi realizată procedura de control.

Instanța de apel a fost de acord cu concluzia inspectorului de integritate precum

că Ștefan Paniș a încălcat legislația, prin nesoluționarea în termenul legal a stării de

incompatibilitate, sub forma exercitării simultan a funcției de președinte al r-nului

Florești și funcției de administrator al SRL ”Endo-Grup”, prin ce a încălcat regimul

juridic al incompatibilităților. Or, Ștefan Paniș a exercitat simultan, în perioada 20

noiembrie 2019 - 27 mai 2020, funcția de președinte al r-nului Florești și funcția de

administrator al SRL ”Endo-Grup”.

Citând prevederile Legii cu privire la administrația publică locală, instanța de

apel a evidențiat că președintele și vicepreședintele raionului, pe parcursul mandatului

lor, nu au dreptul să dețină alte funcții retribuite sau să cumuleze o altă funcție, prin

contract sau acord, în întreprinderi străine sau întreprinderi și organizații mixte, în

întreprinderi, instituții și organizații cu orice formă de organizare juridică, cu excepția

activităților științifice, didactice și de creație. Alesul local care se află în unul din

cazurile de incompatibilitate prevăzute va demisiona din funcția incompatibilă cu

mandatul deținut sau își va depune mandatul în termen de 30 de zile de la apariția

incompatibilității.

Reținând că din coroborarea art. 49 alin. (2) lit. d) și art. 64 alin. 2 lit. d) din

Legea privind societățile cu răspundere limitată, instanța a acceptat că activitatea

administratorului societății este remunerată. Astfel, exercitarea simultană a funcției de

președinte al r-nului Florești și a funcției de administrator al SRL ”Endo-Grup”

contravine prevederilor art. 84 din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică

locală.

La caz, Ștefan Paniș, în calitatea sa de președinte al r-lui Florești era obligat să se

conformeze prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 768/2000 privind statutul

alesului local și să înlăture starea de incompatibilitate în termen de 30 de zile, termen

ce a început să curgă din 20 noiembrie 2019, optând fie pentru funcția de președinte al

15

r-nului Florești, fie pentru funcția de administrator al SRL ”Endo-Grup”. În pofida

acestui fapt, reclamantul a încetat aflarea în stare de incompatibilitate la 07 iulie 2020,

tardiv, prin renunțarea la funcția de administrator al SRL ”Endo-Grup”, încălcând

termenul stabilit de legislație.

Distinct de cele relatate, instanța a mai reținut că în conținutul actului de

constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021, contestat de către Ștefan Paniș și anulat de

către instanța de fond, nu există nici o trimitere expresă la dispozițiile Metodologiei,

ci toate acțiunile și alte măsuri întreprinse de către inspectorul de integritate în

procedura de control au fost întemeiate în mod direct pe actele legislative care au forță

juridică superioară Metodologiei.

Cu referire la caracterul activității de administrator al SRL ”Endo-Grup”, prin

natura sa, calitatea de administrator al unei societăți comerciale, presupune urmărirea

unui scop lucrativ, iar administratorul poate fi remunerat pentru activitatea în cauză.

Instanța de apel a considerat că a fost suficient de stabilit că activitatea de

administrator, prin natura sa, poartă caracter retribuitiv în sensul că administratorul

unei societăție comerciale, urmărește un scop lucrativ. Se prezumă că o persoană care

deține calitatea de administrator într-o societate comercială este remunerată pentru

activitatea dată. Chiar dacă persoana renunță la remunerație sau în alt mod încetează

plata remunerației, această situație nu înlătură caracterul retributiv al funcției

respective, or, eventual, o altă persoană care va înlocui precedentul administrator, nu

este în imposibilitate să beneficieze de o remunerație doar pe simplul motiv că

administratorul anterior a renunțat să primească remunerația. Prin urmare, reclamantul

Ștefan Paniș a desfășurat o activitate remunerată, simultan cu exercitarea mandatului

de președinte al r-nului Florești.

Cu referire la cel de-al doilea act de constatare, instanța de apel a reținut

cronologia stării de fapt, și anume că prin cererea de chemare în judecată, depusă la

16 martie 2021, Ștefan Paniș a formulat o acțiune în contestare cu privire la anularea

actului de constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021. Ulterior, la 22 septembrie 2021,

reclamantul, prin cererea de completare a obiectului cererii de chemare în judecată, a

suplinit pretenția prin solicitarea anulării actului de constatare nr. 280/11 din 08

septembrie 2021. Astfel, reclamantul a formulat, concomitent, în cadrul unei acțiuni

în contencios administrativ, două pretenții prin care solicită anularea actului de

constatare nr. 52/08 din 25 februarie 2021 și, ulterior, solicită anularea și a actului de

constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021.

În viziunea instanței de apel instanța de fond, în limita competențelor

funcționale, nu era în drept să admită spre examinare cererea de anulare a actului de

constatare nr. 280/11 din 08 septembrie 2021, or aceasta solicitare din urmă depășea

în mod vădit obiectul acțiunii în contencios administrativ cu care a fost sesizată

instanța de fond inițial. Nu constituie procedură legală de intentare a unei acțiuni în

contencios administrativ formularea, în cadrul unui proces de judecată, cererilor de

anulare a mai multor acte administrative individuale defavorabile emise în privința

aceluiași reclamant, în condițiile în care, aceste acte, prin natura lor, au un obiect

diferit.

Cu privire la fondul pretențiilor, din informația anexată, rezultă cu certitudine că

pe parcursul deținerii calității de subiect al declarării averii și intereselor personale, în

16

perioada 28 martie 2012-07 iulie 2020, Paniș Ștefan și soția acestuia au obținut un

venit net (mijloace financiare din care poate fi justificată diferența) în sumă totală de 3

257 731 lei și au dobândit avere care constă în echivalentul bănesc a bunurilor precum

și au suportat cheltuieli în sumă totală de 5 248 742 lei. Respectiv, la acel moment

just inspectorul de integritate a stabilit o bănuială rezonabilă de a presupune că între

averea dobândită și veniturile obținute de către Paniș Ștefan și soția acestuia, pe

parcursul exercitării funcției de președinte al raionului Florești, în perioada 28 martie

2012 - 07 iulie 2020 este o diferență de 1 991 011 (un milion nouă sută nouăzeci și

unu mii unsprezece) lei.

Instanța a mai reținut că inspectorul de integritate a luat în considerare informația

prezentată în cadrul punctului de vedere a subiectului, or în tabelul de calcul a

diferenței între venituri și avere dobândită/cheltuieli a fost introdusă și informația

referitor la obținerea venitului după cum urmează: la 30 noiembrie 2015 în sumă de 1

060 000 lei, la 04 octombrie 2016 în sumă de 500 000 lei, la 05 octombrie 2016 în

sumă de 325 000 lei, la 21 decembrie 2017 în sumă de 494 931 lei și la 13 noiembrie

2018 în sumă de 436 599 lei și care au fost luate în calcul ca venit net.

Referitor la divizarea perioadelor de calcul în două etape instanța de apel a

considerat că inspectorul de integritate a acționat legal, or noțiunile de „diferență

vădită” prevăzută de Legea nr. 1264/2002 și „diferență substanțială” prevăzută de

Legea 133/2016, precum și răspunderea disproporționată survenită în temeiul acestor

legi diferă.

Astfel, a fost stabilit cu certitudine că în prima perioadă Paniș Ștefan și soția

acestuia au obținut un venit net în sumă totală de 2 416 656 lei și au dobândit avere

care constă în echivalentul bănesc a bunurilor precum și au suportat cheltuieli în sumă

totală de 4 074 296 lei. Echivalentul bănesc al averii dobândite și a cheltuielilor

suportate depășesc veniturile nete în aceiași perioadă cu 1 658 640 lei, fapt care

constată existența diferenței vădite în sensul Legii nr. 1264/2002, care o definește

drept diferență între proprietatea dobândită și veniturile obținute care depășesc de cel

puțin 6 ori salariul mediu lunar obținut în perioada de declarare de către subiectul

declarării și membrii familiei acestuia.

Totodată, calculul diferenței între veniturile nete obținute (mijloace financiare

din care poate fi justificată diferența substanțială) și averea dobândită de Paniș Ștefan

și soția acestuia, în cea dea doua perioadă, care a inclus și cheltuielile stabilite în

cadrul controlului, reprezintă suma de 269 451 lei. Luând în considerare că în cadrul

controlului averii și intereselor personale au fost solicitate informații din toate sursele

de venit posibile de stabilit, inclusiv sursele de venit indicate în declarațiile de avere și

interese personale și sursele de venit indicate în fișa de verificare a obligațiunilor

fiscale precum și faptul că subiectul controlului a prezentat punctul de vedere prin

care a justificat doar o parte din averea deținută, instanța a conchis că deținerea averii

stabilite în cadrul controlului în sumă de 269 451 lei - are un caracter nejustificat.

Instanța de apel a respins argumentul reclamantului cu privire la faptul că

subiectul dispunea de numerar, care nu urma a fi declarat în perioada de până în anul

2016, or din declarațiile de avere și interese personale depuse de reclamant la 28

martie 2017, 29 martie 2018, 25 martie 2019 și 23 martie 2020, la capitolul V, active

financiare în țară și/sau străinătate”, lit. C, numerar în monedă națională și/sau în

17

valută străină care depășește suma de 15 salarii medii pe economie și care nu face

obiectul unor depunerii în instituții financiare și alte documente care încorporează

drepturi patrimoniale” nu a indicat deținerea mijloacelor financiare în numerar.

Referitor la faptul că inspectorul de integritate a calculat, după cum se invocă,

diferențele dintre cheltuieli și venituri pentru o altă perioadă decât cea prevăzută de

lege și nu a luat în calcul anul fiscal, instanța de apel le-a apreciat critic, or

reclamantul a eșuat să demonstreze pe parcursul examinării cauzei disponibilitatea

mijloacelor financiare la momentul procurării bunurilor, inclusiv această

disponibilitate nu a putut fi justificată și ulterior la etapa controlului, or după cum a

constatat inspectorul careva mijloace financiare în numerar sau împrumuturi în

declarațiile din 2016-2020, perioadă când legea instituia obligativitatea includerii

acestora, nu s-au mai regăsit.

A fost reținută consecutivitatea logică a aprecierii inspectorului de integritate, or

o persoană dacă nu dispunea de mijloace financiare la ziua procurării bunurilor

imobile, potrivit declarațiilor de avere, această lipsă nu poate fi acoperită ulterior pe

parcursul anului fiscal în eventualitatea dobândirii unor venituri post-procurare de

bunuri.

Astfel, în contextul celor expuse, actul de contestare nr. 280/11 din 08

septembrie 2021 a fost emis cu respectarea prevederilor legale, concluziile

inspectorului de integritate sunt fondate și argumentate și nu există temei de anulare a

actului respectiv.

La 29 decembrie 2022, Ștefan Paniș, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, a declarat

recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2022a Curții de Apel Chișinău, iar la 09

mai 2023, a depus motivarea acestuia, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Or, art. 60 alin. (1)

Cod administrativ, stabilește că termenul general în care o procedură administrativă

trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel s-a limitat la reținerea și

reiterarea motivelor invocate de către ANI în apel, apreciind critic și denaturat practic

toate argumentele aduse de către Ștefan Paniș în cadrul examinării cauzei, precum și

de către instanța de fond întru argumentarea hotărârii emise. Aceste acțiuni ale

instanței de apel denotă o încălcare vădită a prevederilor art. art. 22, 194 alin. (1), 219

din Codul administrativ. Instanța de apel a încălcat în mod flagrant prevederile art. 23

din Codul administrativ, acționând discriminatoriu în raport cu recurentul Ștefan

Paniș.

În acest sens, recurentul a invocat că, la 24 mai 2022, Completul de judecată al

Curții de Apel Chișinău compus din Mîra Ghenadie (președinte), Bostan Angela

(judecător) și Dașchevici Grigore (judecător), a emis decizia nr. 3a-42/22, prin care a

respins apelul declarat de ANI și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Rîșcani) nr. 3-636/21 din 23 septembrie 2021. În viziunea recurentului spețele sunt

practic identice. În motivarea deciziei din 24 mai 2022 de respingere a apelului,

același complet de judecată a invocat argumentele și raționamentele identice cu cele

în prezenta speță, la caz dându-le o apreciere denaturată, diametral opusă, și

invocându-le deja drept temei de admitere a apelului ANI în decizia din 06 decembrie

2022.

18

Același complet de judecată specializat a apreciat diametral opus argumentele ce

țin de: i) termenul procedurii administrative, ii) repartizarea aleatorie a sesizării, iii)

metodologia de control a averii și intereselor personale, iv) perioada controlului.

Astfel, comparând deciziile menționate, recurentul a menționat că în decizia pe

cazul similar, același complet de judecată, cu privire la termenul procedurii

administrative, a concluzionat totuși că autoritatea publică pârâtă a încălcat termenul

procedurii administrative. În același context, în decizia recurată în prezenta cauză,

instanța de apel a reținut argumentele ANI și a constatat că nu a avut loc încălcarea

termenului.

Cu privire la repartizarea aleatorie a sesizării, recurentul a indicat că aceeași

instanță, în decizia emisă pe o altă cauză concluzionează că lipsa la materialele

dosarului administrativ a documentului (înscrisului) care să probeze repartizarea

aleatorie a sesizării, din care să rezulte cine și când a înregistrat sesizarea în sistemul

electronic pentru distribuire electronică, când a fost distribuită electronic sesizarea și

dacă a fost distribuită electronic sesizarea inspectorului care a efectuat controlul, just

a dus la concluziile instanței de fond că sesizarea nu a fost distribuită aleatoriu. Iar, în

astfel de circumstanțe a reținut ca fiind întemeiate argumentele instanței de fond că, la

caz nu poate fi exclusă implicarea factorului uman la repartizarea aleatorie sau

manipularea sistemului electronic. Principiul repartizării sesizărilor în mod aleatoriu,

fiind reglementat prin norme de ordine publică de organizare a activității Autorității,

neregularitățile procedurale constând în încălcarea acestui principiu, constituie un

viciu deosebit de grav și prin urmare confirmă ilegalitatea actului administrativ.

La caz însă, instanța de apel a ignorat cu desăvârșire faptele evidente: ANI nu a

făcut dovada repartizării aleatorii a sesizării, or nu există la materialele dosarului un

înscris care să confirme acest fapt. Mai mult, de către Ștefan Paniș a fost invocată și

explicată derogarea inspectorului de integritate Alexandru Stavinschi, de la principiul

imparțialității administrației publice (art. 25 din Codul administrativ), datorită

interesului personal al acestuia față de speța respectivă.

În continuare, cu privire la Metodologia de control a averii și intereselor

personale, în decizia comparată, instanța a menționat că potrivit legii, controlul averii

și al intereselor personale, trebuie să fie efectuat și în temeiul metodologiei de

efectuare a controlului averii și al intereselor personale și privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

limitărilor (Metodologie de control). Pe când în decizia recurată, același complet de

judecată menționează că Metodologia se aplică în procedura de control în măsura în

care, Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, Legea nr.

133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, Codul administrativ, alte

acte legislative naționale și acte normative internaționale nu conțin dispoziții diferite,

acționând astfel discriminatoriu în privința recurentului.

Cu privire la perioada controlului, în decizia comparată instanța a constatat că

inspectorul de integritate, în mod arbitrar, a stabilit procedura de calcul a venitului

obținut de către persoana supusă controlului (...) din normele art.4, art.5 alin.(2), art.6

alin.(1) al Legii nr.133/17.06.2016, art.26 al Legii nr.132/17.06.2016, art.5 alin.(4)

Cod fiscal, rezultă că în procesul controlului, declarațiile de avere și interese

personale, datele și informațiile privind averea existentă, precum și modificările

19

patrimoniale intervenite pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice și de

demnitate publică, urmează să fie verificate pentru fiecare an fiscal în parte pentru

toată perioada verificării (...) Contrar prevederilor legale menționate, inspectorul de

integritate a efectuat controlul global a perioadei, fără a fi examinate datele

declarațiilor pentru fiecare an fiscal în parte. Nici în actul de constatare și nici în

ședința de judecată, inspectorul de integritate nu a putut explica motivul și temeiul

legal în baza căruia a efectuat controlul global al perioadei de verificare, motivul și

temeiul legal de care s-a condus (...) importanța verificării veniturilor obținute și

averii dobândite pentru fiecare an fiscal în parte, are importanță pentru stabilirea și

calcularea veridică a veniturilor obținute de persoana supusă controlului, pentru

stabilirea corectă pentru care an fiscal s-a constatat diferența. Or, în temeiul

Hotărârilor Guvernului citate supra, salariul mediul lunar este stabilit pentru fiecare an

fiscal în parte, inclusiv pentru fiecare an fiscal în parte este stabilita limita sumelor

veniturilor obținute care nu se declară conform art.4 al Legii nr.133/17.06.2016.

Astfel, Colegiul apreciază ca fiind juste concluziile instanței de fond că, inspectorul

de integritate în mod arbitrar a efectuat controlul global al perioadei de verificare.

Constatările cu privire la acest subiect se deosebesc de prezenta speță, în care

același complet de judecată a concluzionat că, nu poate fi reținută nici poziția părții

intimate referitor la faptul că inspectorul de integritate a calculat după cum se invocă

diferențele dintre cheltuieli și venituri pentru o altă perioadă decât cea prevăzută de

lege și nu a luat în calcul anul fiscal (...) inspectorul just a apreciat diferențele dintre

venituri și cheltuieli în perioada deținerii mandatului de președinte de raion al

subiectului și nicidecum pe perioada anului fiscal.

Mai mult, la întrebarea de ce a efectuat controlul după metodologia inventată de

dumnealui (calculând pe luni, zile etc.), dar nu conform prevederilor legale

imperative, inspectorul de integritate a recunoscut expres și fără echivoc, în fața

instanței de apel și a părților că „păi dacă să calculăm pe ani, atunci iese tot normal”,

fapt care a fost ignorat de către instanța de apel.

Distinct de cele relatate, recurentul a mai indicat că, se atestă încălcarea de către

instanța de apel a dreptului recurentului Ștefan Paniș la apărare și la un proces

echitabil, precum și a principiului egalității armelor în proces. Or, în cadrul examinării

cauzei în ordine de apel, reprezentantul lui Ștefan Paniș, avocatul Ion Sîrbu, a intrat în

posesia unui înscris, anume a declarației cu privire la disponibilul de mijloace bănești

la situația din 01 ianuarie 2012, care confirmă fără dubii de interpretare lipsa

diferenței între veniturile obținute și cheltuielile lui Ștefan Paniș. Prin declarația

menționată, depusă la Serviciul Fiscal de Stat la 26 decembrie 2012, Ștefan Paniș a

declarat mijloace bănești disponibile în mărime de 998 606 lei.

În acest sens, a fost înaintată o cerere cu privire la reluarea examinării cauzei în

fond și anexarea la materialele dosarului a înscrisului respectiv. Cererea respectivă a

fost respinsă, în rezultat fiind pronunțată o decizie ilegală. Prin refuzul anexării

acestui înscris, atât ANI, cât și instanța de apel au încălcat obligația cercetării stării de

fapt din oficiu, stabilită de art. art. 22, 194, 219, 238 din Codul administrativ, implicit

lipsa motivării (art. art. 31, 118 din Codul administrativ).

Suplimentar a reiterat că starea de incompatibilitate a recurentului cu funcția de

demnitate publică deținută nu există. Or, Ștefan Paniș, pentru exercitarea funcției de

20

administrator al companiei „Endo-Grup” SRL nu a primit nici o

remunerare/retribuire, fapt ce se demonstrează prin lipsa la materialele dosarului a

vreunei probe care să ateste contrariul.

În acest sens, la fel, a exemplificat cazuri în care autoritatea publică și instanța de

apel au admis o practică neuniformă, diametral opusă. Astfel, argumentele aduse de

ANI în Actul de constatare nr. 388/08 din 10 decembrie 2021, emis în privința lui

Dodon Igor, Pentru a înțelege semnificația noțiunii de funcție retribuita/remunerata

inspectorul de integritate a solicitat opinia Ministerului Justiției și a analizat

Hotărârile instanțelor judecătorești. În opinia Ministerului Justiției, expusa in

scrisoarea nr. 08/8088 din 22.10.2021, semnificația noțiunii de funcție

retribuita/funcție remunerată nu poate fi alta decât cea care deriva din sensul lexical al

acesteia, astfel încât, în măsura în care Președintele Republicii Moldova, deputatul,

ministru și/sau judecătorul exercită o funcție retribuită (pentru care primește o

retribuție în schimbul muncii prestate) am fi în prezenta unei situații de

incompatibilitate. Inspectorul de integritate concluzionează că funcția de președinte al

AO „Federația de șah a Republicii Moldova” nu este funcție retribuită/remunerată

astfel, exercitarea simultana a funcției de președinte al Republicii Moldova și a

funcției de președinte al AO „Federația de șah a Republicii Moldova”, pentru

exercitarea căreia titularul nu a primit o retribuție, nu constituie stare de

incompatibilitate.

La fel, în cazul lui Carp Lilian, în Actul de constatare nr. 387/08 din 10

decembrie 2021, autoritatea a invocat argumente similare, concluzionând că funcția

de președinte al AO ,„Federația de Polo pe Apă din Republica Moldova” nu este

funcție retribuită/remunerată astfel, exercitarea simultană a funcției de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova și a funcției de președinte al AO „Federația de Polo

pe Apă din Republica Moldova”, pentru exercitarea căreia titularul nu a primit o

retribuție, nu constituie stare de incompatibilitate.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

21

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 decembrie 2022, în

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că la 16 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat

prin extrasul anexat la materialele cauzei (vol. II, f.d. 28).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 29 decembrie 2022.

Totodată, materialele cauzei atestă că, decizia motivată a fost expediată, la 10

aprilie 2023, iar motivarea recursului Ștefan Paniș, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu,

a depus la 09 mai 2023.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către Ștefan

Paniș, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, a termenului prevăzut de art.245 alin.(1) și

(2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului) la

declararea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

22

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

La concret, trimiterea recurentului la cauzele de contencios administrativ

intentate la cererile lui Dodon Igor și Carp Iulian, ambele împotriva Autorității

Naționale de Integritate, nu constituie temei de admisibilitate a recursului declarat,

deoarece situațiile citate de recurent sunt incomparabile cu propria lui situație. În

acest sens, Completul de judecată atestă că Asociațiile Obștești sunt organizații

necomerciale, sunt constituite în vederea scopurilor necomerciale și nu realizează

venituri, spre deosebire de societățile comerciale care au capital social, realizează

activitate economică și scopul cărora este creșterea valorii sale.

Mai mult ca atât, în cazul societăților comerciale persoana poate cumula atât

funcția de administrator al acesteia cât și să fie asociat, iar profitul net al societății se

distribuie asociaților sub formă de dividend, chiar dacă persoana nu-și calculează și

achită salariul pentru funcția care o ocupă.

În altă ordine de idei, aserțiunile recurentului cu privire la formarea unei practici

neuniforme, Completul de judecată le apreciază critic, or o singură cauză, și anume

cea intentată la cererea lui Diacov Dumitru (3ra-884/22), nu poate crea o practică

uniformă, în situația în care recursul depus de către Autoritatea Națională de

Integritate a fost declarat inadmisibil.

Mai mult, rolul jurisprudenței este de a interpreta și aplica la cazuri concrete

legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă hotărâre constituie o

divergență de jurisprudență.

Astfel, la acest capitol există soluții ale Curții de la Strasbourg în care Curtea a

reiterat că divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care se

bazează pe un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale

(cauza Iordan Iordanov c. Bulgariei, nr. 23530/02, din 02 octombrie 2009, § 47).

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în

fond într-o anumită jurisdicție teritorială (cauza Sansos Pinto c. Portugaliei, nr.

39005/04, din 20 mai 2008), ba chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (cauza Unedic c.

Franței, nr. 20153/04 din 18 decembrie 2008). Mai mult, s-a decis că dacă instanța a

motivat în mod corespunzător hotărârea la finalul unei proceduri contradictorii în care

părțile au avut ocazia de a-și prezenta punctele de vedere, simplul fapt că ea este

diametral opusă față de soluțiile pronunțate de alte instanțe sesizate cu cereri similare

nu conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice (cauza Nejdet

Șahin și Perihan Șahin c. Turciei [MC], nr. 13279/05, din 20 octombrie 2011, § 67).

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp,

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică. Acest fapt denotă că două instanțe, fiecare, cu domeniul său de

competență, pot decide cazuri similare (în baza faptelor și dreptului) ajungând la

concluzii divergente, dar cu toate acestea raționale și motivate (cauza Nejdet Șahin și

Perihan Șahin, citată supra, §§ 61-96).

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

23

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (cauza Unedic c. Franței, citată supra, § 74;

Legrand c. Franței, nr. 23228/08, din 26 mai 2011), dar trebuie întrunite două condiții:

noua abordare să fie consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis

schimbarea interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel

(cauza Atanasovski c. Macedoniei, nr. 36815, din 14 ianuarie 2010, § 38). Nu este un

reviriment de jurisprudență în situația în care hotărârea instanței supreme prin care se

derogă de la jurisprudența constantă este singulară și atât timp cât nu se explică

detaliat motivele schimbării poziției acestei instanțe (cauza Ilie Șerban c. României,

nr. 17984, § 30).

Mai mult, instanța de la Strasbourg consideră că pentru unificarea jurisprudenței

nu este suficientă pronunțarea unei hotărâri de speță de către instanța supremă, ci

trebuie căutată o soluție căreia legea națională să îi confere o autoritate interpretativă

obligatorie față de toate instanțele inferioare, cum este recursul în interesul legii

(cauza Ștefănică c. României, nr. 38155/02, din 02 noiembrie 2010, § 37).

Pe cale de consecință, nu poate fi reținut argumentul expus de Ștefan Paniș,

reprezentat de către avocatul Ion Sîrbu, potrivit căruia la emiterea soluției pe caz

instanța de recurs urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se

pe considerentele și exemplele de practică judiciară enunțate, întrucât divergențele de

abordare apărute la nivelul instanțelor ca parte a procesului interpretării dispozițiilor

legale concomitent cu adaptarea lor la situația concretă, impun în prezentul caz

declararea ca inadmisibil a recursului.

Din această perspectivă, Completul de judecată notează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător (și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare),

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

24

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ștefan Paniș,

reprezentat de avocatul Ion Sîrbu.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ștefan Paniș, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

25