3ra-1050/22 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1050/22 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în
judecată depusă de Lidia Revenco împotriva Autorității Naționale de
Integritate, cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil,
împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a admis apelul depus de Lidia Revenco, s-a casat integral hotărârea din 11
mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și s-a emis o nouă decizie
prin care s-a admis acțiunea,
(Dosarul nr.3ra-1050/22
Nr. PIGD 2-20057105-01-3ra-11102022)
Depunerea tardivă a recursului în cauza de contencios administrativ.
Depășirea termenul legal prevăzut pentru depunerea recursului.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (O. Melniciuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)
09 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, recursul depus de Autoritatea Națională
de Integritate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 mai 2020, Lidia Revenco s-a adresat în judecată în procedura
contenciosului administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin Actul de constatare
nr. 58/11 din 04 mai 2020, s-a constatat că ea, exercitând funcția de director
al Instituției Preșcolare grădinița-creșă „Albinuța” din satul Cupcui, raionul
Leova, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, manifestat prin:
neinformarea în conformitate cu art.12 alin.(4) lit.a), b) din Legea
nr.133/2016, în termen de 3 zile de la data constatării, în scris, organul
ierarhic superior despre interesul său ori al persoanelor apropiate, legat de
decizia pe care trebuia să o ia, dar și nesoluționarea în conformitate cu art.75
alin.(3) și (4) din Legea nr.133/2016 a conflictului de interese real,
manifestat prin emiterea actelor administrative și încheierea directă a actelor
juridice, după cum urmează: ordinul nr.7-p din 29 iunie 2018 cu privire la
demisia lui Pavel Brahari din funcția de paznic și ordinul nr.8-p din 29 iunie
2018 cu privire la angajarea Rodicăi Brahari. Prin actul respectiv s-a dispus
sesizarea autorității responsabile de numire în funcție, în termen de 5 zile din
momentul în care actul de constatare va rămâne definitiv, în vederea încetării
raporturilor sale de serviciu, în funcția de director al instituției Preșcolare
grădinița-creșă „Albinuța” din sat. Cupcui, raionul Leova. A fost decăzută
din dreptul de exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică,
pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcție sau din
data rămânerii definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se
confirmă existența conflictului de interese. S-a dispus înscrierea ei în
Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție
publică sau de demnitate publică, de la data eliberării sau destituirii din
funcție sau din data rămânerii definitive a actului de constatare ori din data
rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se
confirmă existența conflictului de interese.
Reclamanta a considerat că actul de constatare a fost emis ilegal și
neîntemeiat, lipsit de suport juridic și pasibil de anulat, menționând că nu a
încălcat legislația în vigoare, nu a urmărit și nu a obținut niciun interes
personal sau material, nu l-a obținut și nici nu putea să-l obțină în
circumstanțele descrise și nu a adus careva prejudicii prin acțiunile sale.
1
De fapt, reclamanta a menționat că a acționat în beneficiul instituției
publice, acțiunile sale fiind aprobate de fostul primar care îi era superior,
fiind necesare și utile instituției pe care o conducea, reieșind din faptul că
funcția de paznic nu poate fi vacantă, iar bunurile publice nu puteau rămâne
fără pază.
Distinct, reclamanta a reținut că, Pavel Brahari a depus cerere de
eliberare din funcție din proprie inițiativă, acesta fiind un drept al acestuia
prevăzut de Constituție și legislația muncii, cerere ce nu putea rămâne fără
soluționare, iar după demisia acestuia din funcție, instituția publică a rămas
fără paznic, existând riscul sustragerii și distrugerii bunurilor instituției, fapt
inadmisibil.
A mai menționat reclamanta că în criză de timp și având acordul
fostului primar care a asigurat-o că a perfectat acest acord și în forma cerută
de lege, forma scrisă, bazându-se pe încrederea superiorului și a faptului că
erau consăteni, fiind ferm convinsă că acționa conform legislației în vigoare,
a emis ordinul de angajare a Rodicăi Brahari. Or, la funcția de paznic nu
pretindeau alți doritori și prin angajarea Rodicăi Brahari nu s-au cauzat
careva prejudicii și nu s-au înregistrat care beneficii din partea cărorva
încălcări a legislației în vigoare.
În opinia reclamantei Actul de constatare emis de Autoritatea Națională
de Integritate este prea aspru și neîntemeiat.
În contextul enunțat, Lidia Revenco a solicitat admiterea acțiunii și
anularea Actului de constatare nr. 58/11 din 04 mai 2020 emis de inspectorul
de integritate al Inspectoratului de integritate al Autorității Naționale de
Integritate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a respins acțiunea în contencios administrativ depusă de Lidia Revenco, ca
neîntemeiat (f.d.61; 72/85, vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09 iunie 2021, avocatul Vladimir Spoială, acționând în interesele
Lidiei Revenco a depus apel împotriva hotărârii din 11 mai 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii și emiterea
unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor formulate în acțiunea de
contencios administrativ depusă de Lidia Revenco (f.d.68/69, Vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul depus de Lidia Revenco, s-a casat integral hotărârea din 11 mai 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de admitere
a acțiunii, prin care s-a anulat Actul de constatare nr. 58/11 din 4 mai 2020
emis de inspectorul de integritate al Inspectoratului de integritate al
2
Autorității Naționale de Integritate, Alexandru Stavinschi (f.d.141; 142/159,
vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 iulie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs
nemotivat (f.d.165, vol.I), împotriva deciziei instanței de apel, iar la 13
octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.171, vol.I), a
prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii
noi de respingere a acțiunii depuse de Lidia Revenco (f.d.172/175, vol.I).
La 14 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție în scopul asigurării
unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei
terestre în adresa intimatei Lidiei Revenco, iar, prin intermediul poștei
electronice în adresa avocatului acesteia Vladimir Spoială, copia recursului
(inițial și motivat) depus de Autoritatea Națională de Integritate împotriva
deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel
participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a
procedurii în recurs, cât și i-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a
referinței (f.d.178, vol.I).
Deși, la 25 octombrie 2022, Lidia Revenco a recepționat copia
recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f.d.191, vol.I), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu
a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul depus de
Autoritatea Națională de Integritate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 191, alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor,
deciziilor și încheierilor curții de apel.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează că:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art.245 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului), prevede că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite
3
neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ, prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
Art. 195 din Codul administrativ, reglementează că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art.110 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
,,Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Art.111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu
este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor
și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul
întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau
moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de
procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare
la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul
unei zile, această zi se include în termen.”
Art. 112 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,Termenul stabilit în săptămâni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani,
semestre, trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei
săptămâni sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care
a survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111
alin.(4), acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua în
care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.
Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.”
Art.113 din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 247 din Codul administrativ, reglementează că:
4
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, stipulează că:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul și menține hotărârea și/sau decizia;”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin
Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost
modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție,
inclusiv Cartea a III-a „Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul
V „Procedura de recurs” din Codul administrativ, în special ce vizează
prevederile cu privire la depunerea cererii de recurs, termenul depunerii,
temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, examinând
admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de Integritate, prin
încheierea 14 decembrie 2022, l-a numit pentru examinare în fond.
În conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3), (31) din Codul
administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios
administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul
uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un
complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin
vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 9 judecători.
De asemenea, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(aspecte de procedură privind activitatea instanțelor judecătorești) nr. 224
din 31 iulie 2024 (în vigoare 16 august 2024), art. 13 din Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiție nr. 64 din 30 martie 2023 (în vigoare 06 aprilie
2023), s-a completat cu alineatul (51) cu următorul cuprins: Până la începerea
activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele Curții
formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în
complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare
completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de
judecători din care face parte judecătorul raportor.
5
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat
inoportună citarea participanților la proces pentru a se pronunța cu privire la
problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse au fost formulate
cu suficientă claritate. La cazul din speță, toate punctele de drept care puteau
exista, pot fi cercetate și soluționate în mod obiectiv pe baza înscrisurilor și
documentelor prezente la dosar. Participanții la proces au avut posibilitatea
să prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele părților adverse.
În cauza CtEDO Covalenco v. Moldova nr. 72164/14 16 septembrie
2020, Curtea a statuat că este necesar organizarea unei audieri: a) în cazul în
care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect
de către autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr.
33071/96, § 60, 12 iulie 2001); b) atunci când circumstanțele cer ca instanța
să-și formeze propria impresie referitoare la justițiabili, prin acordarea
dreptului de a explica propria lor situație personală, în mod direct sau prin
intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller,
precitată, § 34 in fine; și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7
decembrie 2010); c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o
clarificare cu privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei
audieri (a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A
nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).
Examinând recursului depus de Autoritatea Națională de Integritate,
împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în raport cu
materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că acesta este tardiv, din motivele ce succed.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a relevat că
regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios
administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul administrativ
potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară
conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător
prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.
Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de
dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și
citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.
Conform art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și
comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în
orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere
al costurilor.
Din actele cauzei cert rezultă că, la 07 iunie 2022, Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei contestate
(f.d.141; 142/159, vol.I).
Totodată, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 07 iunie
2022, cât și din înregistrarea audio a ședinței de judecată, rezultă că, la
6
examinarea cauzei de contențios administrativ, în ordine de apel a participat
reprezentatul Autorității Naționale de Integritate (f.d.138/140, vol.I)
Distinct, se reține că dispozitivul deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de
Apel Chișinău a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor:
www.instante.justice.md, la data de 15 iunie 2022.
La 22 iulie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs
nemotivat, împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea
acestuia, casarea deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu
emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii depuse de Lidia Revenco
((f.d.165, vol.I), iar la 13 octombrie 2022 a depus motivarea recursului
(f.d.171/176, vol.I).
În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare
până la 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen
de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții
Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut
depunerea recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de
declarare și cel de prezentare a motivării recursului curg din momente
diferite dies a quo, și anume: în temeiul art. 245 alin. (1) din Codul
administrativ, de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel.
Prin urmare, având în vedere cele constatate, este cert că termenul de
30 de zile, prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în redacția
legii în vigoare la data depunerii recursului), pentru prezentarea recursului a
început să curgă din data de 08 iunie 2022, ziua imediat următoare celei în
care s-a pronunțat dispozitivului deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, deoarece reprezentantul Autorității Naționale de Integritate a fost
prezent în ședința de judecată, prin urmare, cunoștea despre soluția adoptată
în aceiași zi, și a expirat la 07 iulie 2022.
În pofida celor enunțate supra, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că Autoritatea Națională de Integritate a depus
recurs nemotivat împotriva hotărârii din 07 iunie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală
a Curții de Apel Chișinău, la 22 iulie 2022, fără a respecta termenul de 30 de
zile prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ, fapt inacceptabil
potrivit prevederilor legale.
Or, Autoritatea Națională de Integritate fiind cea interesată de
soluționarea cauzei în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile
necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și
jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea
termenului prevăzut de lege, la caz prin depunerea recursului și prezentării
motivării acestuia în conformitate cu art.245 din Codul administrativ.
7
Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că în procesul dat de judecată recurenta Autoritatea Națională de Integritate
a acționat prin reprezentantul său împuternicit, respectiv culpa neîndeplinirii
actului de procedură în termenul prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul
administrativ, le revin inclusiv și ultimilor, care nu au efectuat nicio acțiune
procesuală, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a-și proteja
drepturile de acces la instanță și de a îndeplini actele de procedură în
termenul legal, manifestând în acest sens un comportament de rea-credință
la folosirea drepturile sale procedurale.
La acest capitol se rețin dispozițiile art.24 alin.(1) din Codul
administrativ, care stipulează că, participanții la procedura administrativă și
procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să
își îndeplinească obligațiile cu bună credință, fără a încălca drepturile
procesuale ale altor participanți.
Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele
prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul
administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,
astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea
părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele
de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în
considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de
judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea
procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se
datorează în exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al
reprezentantului recurentei, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate
și atitudine activă, folosindu-se cu bună credință de drepturile și obligațiile
sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate
duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de
art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 65 alin.(1), (2) din Codul
administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a
putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen.
Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care
aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.
Astfel, din materialele cauzei, precum și din conținutul recursului
depus de Autoritatea Națională de Integritate, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție reține că, ultima nu a făcut uz de prevederile art.65
8
alin.(1) și (2) din Codul administrativ și nu a solicitat repunerea în termenul
de declarare a recursului.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului îi
garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație
referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța europeană
a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut.
În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu
exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot
să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev
vs fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz
Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea
internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.
Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
apreciat în jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și
termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește
să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte
principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă
posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene
urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea
juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la
adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de
combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele
ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult
timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea
acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza
Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).
Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza
Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre
desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma
admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de
timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac,
totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive
neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de
atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua
măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.
În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Autoritatea de
Integritate, ca fiind tardiv este compatibilă cu respectarea prevederilor
Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului
pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor
9
juridice. Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură civilă și
contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces
echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și ale intimaților, astfel
încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului
materializată în conținutul normelor de procedură civilă în vederea
exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii
greșite de către acesta a efectelor legale.
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara tardiv recursul depus de
Autoritatea Națională de Integritate.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 247, art. 248, alin. (1) lit.
a) și alin. (3) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca tardiv recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate,
împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în
cauza de contencios administrativ inițiată la cererea de chemare în judecată
depusă de Lidia Revenco împotriva Autorității Naționale de Integritate cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10