3ra-93/22 — privind obligarea respectării legii, obligarea admiterii cererii de acces la informatie

3ra-93/22 — privind obligarea respectării legii, obligarea admiterii cererii de acces la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-93/2022

2-20111462-01-3ra-08022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Gr. Cazacu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, V. Negru)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneau

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Dmytro Vasyliev,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Dmytro Vasyliev împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”

privind obligarea respectării legii, prezentarea refuzului acceptării și înregistrării cererii

de acces la informație, recunoașterea netemeiniciei impunerii taxei de stat pentru

prezentarea informațiilor, obligarea admiterii cererii de acces la informație,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Dmytro Vasyliev, și a fost menținută hotărârea din 7

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 8 septembrie 2020, Dmytro Vasyliev a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice”

privind obligarea respectării legii, prezentarea refuzului acceptării și înregistrării

cererii de acces la informație din 11 august 2020, recunoașterea netemeiniciei

impunerii taxei de stat pentru prezentarea informațiilor, obligarea admiterii cererii de

acces la informație nr. V-140 din 6 iulie 2020.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că, în conformitate cu

prevederile Legii privind accesul la informație nr.982/2000 și art. 83 alin. (1) din

Codul administrativ, la 6 iulie 2020, a înaintat o cerere verbală I.P. „Agenția Servicii

Publice” cu solicitarea de a obține acces la materialele dosarului său administrativ,

prezentând o copie a cererii sale de înregistrare nr.V-165/20 din 4 martie 2020 și în

același timp a depus o cerere în scris privind accesul la informație, care a fost

înregistrată la 6 iulie 2020 cu nr.V-140.

A comunicat reclamantul că, la 6 iulie 2020, I.P. „Agenția Servicii Publice”, cu

încălcarea prevederilor art. 11 alin.(1), paragraful 2) din Legea privind accesul la

informații nr. 982/2000 și art. 83 alin. (1) din Codul administrativ, a refuzat în mod

nejustificat să furnizeze informațiile solicitate în ziua adresării, I.P. „Agenția Servicii

Publice” nu a îndeplinit cerințele art.12 alin. (4) și ale art.19 alin.(1) din Legea

privind accesul la informație nr.982/2000 și art. 73 alin. (6) din Codul administrativ.

Astfel, a susținut reclamantul că, la 6 iulie 2020, aproximativ la ora 16:06, fiind

deja în spatele punctului de control de la intrarea în clădire (mun. Chișinău, st.

Pușkin, 42), i s-a interzis acces în clădire, iar de către un angajat al I.P. „Agenția

Servicii Publice” i-a fost sugerat să semneze protocolul publicului. Întrucât protocolul

care i-a fost prezentat avea deficiențe semnificative, și anume, nu îndeplinea cerințele

art. 19 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982/2000, precum și

prevederile art. 72 lit. (c) și art. 73 alin (6) din Codul administrativ, nefiind aplicată o

semnătură olografă a responsabilului de primire în audiență, a considerat inoportun să

semneze acest document.

În acest context a menționat că, la 30 iulie 2020 a primit răspuns la cererea

privind accesul la informație înregistrată cu nr. V-140 din data 6 iulie 2020 și

răspunsul la cererea nr. 02-V140 din 24 iulie 2020.

Ca urmare a răspunsului primit, reclamantul afirmă că, termenul de examinare a

cererii a fost depășit, astfel I.P. „Agenția Servicii Publice” a admis o încălcare a

termenelor și a procedurii de examinare a cererii de acces la informații, prin

neprezentarea informațiilor solicitate, prin refuzul nejustificat de a accepta și de a

înregistra o cerere orală în ziua cererii și prin stabilirea unei taxe nerezonabile pentru

informații și cuantumul acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Legea privind accesul la informație

nr. 982/2000 și ținând cont de necesitatea de a obține informații în termenul stabilit de

lege, a trimis la 8 august 2020 în adresa I.P. „Agenția Servicii Publice”, o reclamație

care a fost recepționată și înregistrată cu nr.3125.

A menționat reclamantul că, la 11 august 2020, s-a deplasat la I.P. „Agenția

Servicii Publice”, întrucât prin scrisoarea de nr. 02-V140 din 24 iulie 2020 a fost

informat despre posibilitatea de a solicita personal accesul la informații la sediul I.P.

„Agenția Servicii Publice”, însă fără a îndeplini cerințele art. 19 alin. (1) din Legea cu

privire la acces la informațiile nr. 982/2000 și art. 73 alin. (6) din Codul administrativ,

i s-a refuzat în mod nejustificat accesul la informații în ziua cererii, despre care a

informat conducerea I.P. „Agenția Servicii Publice” prin declarația nr. 31 din 11

august 2020.

A reiterat reclamantul că, cu încălcarea cerințelor art. 22 alin. (2) din Legea

privind accesul la informație nr. 982/2000, de către I.P. „Agenția Servicii Publice” nu

i-au fost aduse la cunoștință până la 20 august 2020 informațiile privind rezultatele

examinării reclamației sale nr. 3125 din 8 august 2020.

Totodată, la data de 5 septembrie 2020 cu privire la plângerea nr.3125 din 8

august 2020 și cererea nr.31 din 11 august 2020 a primit un răspuns de la I.P.

„Agenția Servicii Publice” cu nr. 01/V-514/20 din 1 septembrie 2020, care la fel îl

consideră neîntemeiat.

Astfel, reclamantul Dmytro Vasyliev a solicitat obligarea I.P. „Agenția Servicii

Publice” să respecte cerințele art. 14 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Legea privind

accesul la informație nr. 982/2000, obligarea I.P. „Agenția Servicii Publice” să

întocmească și să furnizeze în scris, la adresa sa, justificarea refuzului de a accepta și

a înregistra o cerere verbală privind accesul la informații în ziua cererii din 6 iulie

2020 și 11 august 2020, să recunoască drept nejustificată taxa pentru informații și

suma acesteia stabilită de I.P. „Agenția Servicii Publice”, obligarea I.P. „Agenția

Servicii Publice” să îi examineze imediat și pe deplin cererea privind accesul la

informații nr.V-140 din data de 6 iulie 2020.

2

Prin hotărârea din 7 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Dmytro Vasyliev, în procedura contenciosului administrativ

împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice”, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 aprilie 2021, Dmytro

Vasyliev a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 7 aprilie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei

instanței cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de

chemare în judecată.

Prin decizia 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fostrespinsă cererea

de apel depusă de Dmytro Vasyliev și a fost menținută hotărârea din 7 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel aplicând prevederile art. 2 alin. (2), art. 9

alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1), art. 20, art. 69 alin. (2) din Codul administrativ,

precum și prevederile art. 1 alin. (1) lit. a)-f), art. 5 alin.(1), (2) și (3), art. 6, art. 11

alin.(1) pct. 2) și 4), art. 16, art. 21 alin. (1) din Lege nr. 982 din 11 mai 2000 privind

accesul la informație a conchis că, prima instanță corect a concluzionat că

reclamantului i-a fost furnizată informația solicitată, or, prin procesul-verbal de

audiență nr. 2 din 6 iulie 2020 (f.d.27-28) se confirmă faptul că solicitantului i-au fost

puse la dispoziție materialele dosarului administrativ pentru a lua cunoștință cu

acestea, prin urmare instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de

apelant precum că autoritatea publică nu i-a oferit acces la materialele dosarului

administrativ, înscrisurile din dosar demonstrând contrariul.

Totodată, din cuprinsul acțiunii de contencios administrativ și probelor

prezentate instanța de apel a reținut că informația solicitată de reclamant nu reprezintă

o informație oficială publică în sensul Legii privind accesul liber la informație, ci date

cu caracter personal în accepțiunea Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal care definește sintagma menționată ca orice informație

referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu

caracter personal).

În acest caz, având în vedere că dosarul administrativ cu privire la dobândirea

cetățeniei Republici Moldova de către Dmytro Vasyliev face parte din lista

documentelor cu caracter personal, precum și în temeiul Ordinului I.P. „Agenția

Servicii Publice” nr. 69 din 5 februarie 2017 cu privire la „Sistemul de management

al securității informației. Securitatea fizică și a mediului de lucru”, fotografierea

actelor i-a fost interzisă solicitantului, or, potrivit ordinului menționat, pct.4.4 -

echipamentele video, audio, foto sau alte echipamente de înregistrare nu trebuie

permise, decât dacă nu sunt autorizate.

În rezultatul celor constatate supra, instanța de apel a constatat corectitudinea

soluției primei instanțe privind respingerea pretențiilor reclamantului Dmytro

Vasyliev cu privire la obligarea I.P. „Agenția Servicii Publice” de a furniza

justificarea refuzului de a înregistra cererea orală de acces la informații din 11 august

2020 și obligarea admiterii cererii de acces la informație nr. V-140 din 6 iulie 2020, în

condițiile în care aceste cereri au fost soluționate prin răspunsurile oferite de către

Agenția Servicii Publice (f.d.7,10).

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apelantului cu referire la

falsificarea procesului - verbal de audiență nr. 2 din 6 iulie 2020, or, acesta nu a

prezentat nici o probă în acest sens, cum ar fi un raport de expertiză, o ordonanță a

3

procurorului, sentință sau hotărâre judecătorească. Astfel, în lipsa suportului

probatoriu, alegațiile apelantului au fost respinse ca declarative.

Instanța de apel a notat că, în conformitate cu prevederile art. 13 al Legii nr. 982

din 11 mai 2000 privind accesul la informație, modalitățile accesului la informațiile

oficiale sânt: a) audierea informației pasibile de o expunere verbală; b) examinarea

documentului (unor părți ale acestuia) la sediul instituției; c) eliberarea copiei de pe

documentul, informația solicitate (de pe unele părți ale acestora); d) eliberarea copiei

traducerii documentului, informației (unor părți ale acestora) într-o altă limbă decât

cea a originalului, pentru o plată suplimentară; e) expedierea prin poștă (inclusiv

poșta electronică) a copiei de pe document, informație (de pe unele părți ale acestora),

copiei de pe traducerea documentului, informației într-o altă limbă, la cererea

solicitantului, pentru o plată respectivă. Extrasele din registre, documente, informații

(unele părți ale acestora), în conformitate cu cererea solicitantului, pot fi puse la

dispoziția persoanei date, într-o formă rezonabilă și acceptabilă pentru aceasta, spre a

fi: a) examinate la sediul instituției; b) dactilografiate, fotocopiate sau copiate într-o

altă modalitate ce ar asigura integritatea originalului; c) înscrise pe un purtător

electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat din progresul tehnic.

Prin prisma normei enunțate supra, raportată la răspunsul I.P. ,,Agenția Servicii

Publice” din 24 iulie 2020, instanța de apel a remarcat faptul că apelantului i-a fost

comunicată modalitatea de punere la dispoziție a informației solicitate, precum și

necesitatea achitării serviciului public prestat prin eliberarea copiilor de pe

documentele solicitate, drept urmare nu pot fi reținute alegațiile apelantului cu privire

la faptul că i s-a refuzat dreptul de a face extrase din dosarul administrativ precum și

ilegalitatea impunerii taxei de stat la eliberarea copiilor de pe acte, or acestea sunt

argumente pur formale, având un caracter declarativ și fiind combătute cu cele

indicate supra.

Ca urmare, instanța de apel a constatat și netemeinicia pretenției reclamantului

de a recunoaște ca nejustificată taxa de stat pentru prezentarea informațiilor, or,

potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000, pentru furnizarea informațiilor oficiale pot fi percepute, în afara excepțiilor

prevăzute de lege, plăți în mărimile și conform procedurii stabilite de organele

reprezentative, acestea fiind vărsate în bugetul de stat. Mărimile plăților nu vor depăși

mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor pentru facerea copiilor, expedierea

lor solicitantului și/sau pentru traducerea, la cererea solicitantului, a informației,

documentului.

În acest context, instanța de apel a reținut și prevederile pct. 8 din Anexa nr. 1 la

Ordinul I.P. ,,Agenția Servicii Publice” nr. 1 din 19 iulie 2017 cu privire la aplicarea

temporară a nomenclatoarelor și tarifelor la serviciile prestate de I.P. ,,Agenția

Servicii Publice”, potrivit cărora eliberarea la cererea solicitantului a copiei de pe

documentul aflat la păstrarea în depozitul de arhivă, se percepe taxa de 25 de lei

(f.d.25-26).

Din considerentele expuse supra, instanța de apel a reținut că hotărârea supusă

controlului judiciar a fost pronunțată de prima instanță cu respectarea dreptului

părților la un proces echitabil, în sensul definit de art. 6 din Convenția europeană a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât ca ansamblul garanțiilor

procedurale enunțate în această dispoziție convențională, cât și dreptul la judecarea în

4

mod echitabil a cauzei, ceea ce presupune inclusiv motivarea hotărârilor, principiul

contradictorialității și modul de administrare a probelor.

La 3 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Dmytro Vasyliev a depus

recurs împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de judecată competentă să

soluționeze acțiunile în contencios administrativ este obligată să respecte principiul

supremației dreptului, în conformitate cu care demnitatea și libertatea omului sânt

considerate valori supreme și sunt garantate de stat.

Astfel a menționat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a luat în

considerație prevederile art. 83 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât autoritatea

publică care desfășoară procedurile administrative nu i-a oferit acces la materialele

dosarului administrative, precum și prevederile alin.(5) ale aceleași norme și anume i

s-a refuzat dreptul de a face extrase din dosarul administrativ, care potrivit art.13 din

Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, pot fi puse la dispoziția

persoanei date, într-o formă rezonabilă și acceptabilă pentru aceasta, spre a fi înscrise

pe un purtător electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat din

progresul tehnic, în special pe o cameră de telefonie mobilă.

Suplimentar, a mai menționat că, aprecierea probelor prin prisma prevederilor

art.130 din Codul de procedură civilă, de către instanța de apel a fost arbitrară iar

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor sale.

Astfel, reieșind din prevederile legale citate, se constată că, instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat în

mod eronat analogia legii sau analogia dreptului, din aceste considerente solicită

casarea integrală a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 octombrie 2021.

Totodată, din actele dosarului se atestă că, decizia motivată din 27 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentului în data de 12 ianuarie 2022, fapt

ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate anexat la materialele

cauzei (f. d. 152).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 3 ianuarie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ

La 8 februarie 2022, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa intimatei I.P. ,,Agenția Servicii Publice”, copia recursului

depus de Dmytro Vasyliev, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

5

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței (f.d.167).

Materialele cauzei atestă că a recepționat copia cereri de recurs la 11 februarie

2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei.

(f.d.168)

La 10 martie 2022, I.P. ,,Agenția Servicii Publice” a depus referință la recursul

depus de Dmytro Vasyliev, prin care a solicitat să fie respins ca neîntemeiat. (f.d.170)

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Dmytro Vasyliev, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că, admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial că, sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

6

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Dmytro Vasyliev.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Dmytro Vasyliev, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7