3ra-1295/22 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-1295/22 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1295/22

2-22146654-01-3ra-20122022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Interacces-M”

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Societății cu Răspundere Limitată „Interacces-M” împotriva Primarului general

al municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva hotărârii din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 6 octombrie 2022, SRL „Interacces-M” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului general al mun. Chișinău, persoană terță Oficiul

teritorial al Cancelariei de Stat Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ.

În susținerea acțiunii a indicat că revendică apărarea pe calea controlului

judecătoresc a unui drept în sensul art. 17 Cod administrativ, și anume în calitate

de agent economic, care desfășoară activitate comercială pe adresa mun. Chișinău

bd. Decebal 139.

La data de 18 iulie 2022, SRL „Interacces-M” a fost atrasă la răspundere

contravențională de către specialistul principal din cadrul Preturii sect. Botanica,

Gabriel Mocate, care a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria

PC nr. 001201 împotriva SRL „Interacces-M” cu privire comiterea faptei

contravenționale prevăzute la art. 181 Cod contravențional.

Prin hotărârea Comisiei administrative de pe lângă Pretura sect. Botanica

nr. 1/33 din 24 august 2022, a fost aplicată o sancțiune întreprinderii în mărime

de 200 unități convenționale.

1

A precizat că ambele acte emise au fost contestate în instanța de judecată

în ordinea art. 448 Cod contravențional.

Din informația indicată în procesul-verbal cu privire la contravenție de

către agentul constatator Gabriel Mocate, acesta a fost desemnat de către Primarul

general al mun. Chișinău, cu atribuții de agent constatator din cadrul Preturii

sect. Botanica, în baza dispoziției nr. 574-d din 4 octombrie 2021.

Potrivit dispoziției menționate, publicată pe pagina web oficială a Primăriei

mun. Chișinău, rezultă că nu există o persoană cu numele și prenumele Gabriel

Mocate, desemnată cu dreptul de a întocmi procese-verbale cu privire la

contravenție, în baza art. 181 Cod contravențional.

Astfel, pct. 3 din actul administrativ contestat afectează drepturile și

interesele SRL „Interacces-M”, deoarece creează o situație de incertitudine prin

faptul că permite oricărei persoane care are calitatea de angajat al unei preturi din

mun. Chișinău, să își aroge atribuții de agent constatator, menționând faptul că a

fost angajat în cadrul autorității publice după emiterea dispoziției de desemnare a

funcționarilor cu atribuții de constatare a contravențiilor.

Conform pct. 3 din actul administrativ contestat, funcționarul public nu va

avea nevoie de un act administrativ individual prin care să fie desemnat de către

Primarul General al mun. Chișinău cu atribuții de constatare a contravențiilor.

În conformitate cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele

normative, actul normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în

vigoare, scop în care: a) proiectul actului normativ trebuie corelat cu prevederile

actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în

conexiune; b) proiectul actului normativ întocmit în temeiul unui act normativ de

nivel superior nu poate depăși limitele competenței instituite prin actul de nivel

superior și nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispozițiilor acestuia.

Totodată, a obiectat că pct. 3 din actul administrativ contestat contravine

art. 42310 alin. (2) Cod contravențional, care prevede că sunt în drept să constate

contravenții și să încheie procese-verbale primarul, viceprimarul, arhitectul-șef,

șefii și șefii adjuncți ai subdiviziunilor specializate din cadrul administrației

publice locale, specialiștii principali și specialiștii superiori din cadrul acestora

desemnați de către primar.

La fel, acesta vine în contradicție și cu art. 385 alin. (2) Cod

contravențional, care stabilește faptul că este desemnat ca agent constatator

funcționarul din autoritățile indicate la art. 400-42310, împuternicit cu atribuții de

constatare a contravenției și/sau de sancționare.

Mai mult, în conformitate cu art. 30 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, numirea în

funcțiile publice de conducere și de execuție se face prin actul administrativ emis

de către conducătorul sau, după caz, de organul colegial de conducere al

autorității publice în care urmează să-și desfășoare activitatea funcționarul public.

Având în vedere normele prevăzute de Codul contravențional, Legea

nr. 158/2008, dar și de Codul civil, indubitabil rezultă că trebuie să existe un act

2

de desemnare în funcția de agent constatator, care ar conține informații despre

numele persoanei.

Or, în caz contrar, se încalcă siguranța raporturilor juridice, deoarece

contravenientul nu va cunoaște dacă o persoană este împuternicită de a constata

contravenția în situția în care aceasta nu este desemnată în mod expres în baza

dispoziției.

În acest sens, pârâtul, la adoptarea actului administrativ contestat, a admis

încălcarea art. 3 alin. (4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative,

din motiv că vine în contradicție cu limitele impuse de legile sus-menționate, care

sunt acte normative de nivel superior în raport cu dispoziția Primarului general,

ce prevăd în mod expres obligația de a desemna persoana abilitată cu funcții de

agent constatator.

Prin prisma pct. 3 din actul administrativ contestat, o persoană care se

prezumă a fi un agent constatator, nu va putea proba faptul că a fost împuternicită

de către primar cu dreptul de a constata contravenții, dacă a fost angajată după

emiterea unei dispoziții prin care au fost deja desemnate în calitate de agenți

constatatori alte persoane.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 5, 12, 17, 20 alin. (1), 39, 189 alin. (1),

191 alin. (2), 206 alin. (1) lit. e), 209 alin. (3), 224 alin. (1) lit. e) Cod

administrativ, art. 42310 alin. (2) Cod contravențional, art. 366 alin. (1) Cod civil,

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele

normative.

A solicitat anularea pct. 3 din dispoziția Primarului general al

mun. Chișinău nr. 141-d din data de 25 martie 2019, prin care a fost aprobată

aplicarea prevederilor Legii nr. 159 din 12 octombrie 2018 privind modificarea

și completarea Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din

24 octombrie 2008.

Prin hotărârea din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă acțiunea.

La 7 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL „Interacces-

M” a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 5 decembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, iar la 16 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, a

fost prezentată motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea recursului și

casarea integrală a hotărârii recurate, cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

La 16 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Primarului general al mun. Chișinău și Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat, copia recursului depus de SRL „Interacces-M”, fiindu-le explicat dreptul

de a depune referință la recursul declarat, corespondență ce a fost recepționată de

către destinatari la 19 ianuarie 2023, ceea ce se atestă prin avizele de recepție

anexate la materialele dosarului (f. d. 52-53).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

3

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se

declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a

fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 Cod administrativ

potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară

conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul,

stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) CPC, actele de procedură se efectuează în

termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de

procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se

instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de

procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea

actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu

se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului

se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art. 113 CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează

odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată.

Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua

actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că

termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o

4

modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității

raporturilor juridice.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li

se subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 Cod administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96–114.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este

adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) Cod administrativ, rezultă că

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în

forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele

forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării;

b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare

recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice

de comunicație dedicate.

Astfel, din actele cauzei cert rezultă că dispozitivul hotărârii contestate a

fost pronunțat de Curtea de Apel Chișinău la 5 decembrie 2022, în ședință publică

(f. d. 33).

Se mai constată că în dispozitivul hotărârii din 5 decembrie 2022, Curtea

de Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac

al acesteia prevăzut de legislația în vigoare.

La 7 decembrie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 245

alin. (1) Cod administrativ, prin intermediul poștei electronice, SRL „Interacces-

M” a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 5 decembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău (f. d. 45-47).

Se reține că la 15 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău, prin

intermediul poștei electronice, a notificat participanților la proces spre cunoștință

copia hotărârii motivate din 5 decembrie 2022, inclusiv la adresa electronică a

SRL „Interacces-M”, sbs599744@gmail.com, adresa respectivă fiind indicată în

cererea de chemare în judecată (f. d. 1, 48).

La fel, actele cauzei atestă că adresa electronică nominalizată a mai fost

utilizată pentru corespondența dintre Curtea de Apel Chișinău și

SRL „Interacces”, pe parcursul examinării cauzei, inclusiv pentru expedierea

citațiilor și a notificărilor, precum și pentru comunicarea dispozitivului hotărârii

primei instanțe (f. d. 19, 30, 44).

Așadar, având în vedere cele expuse mai sus, se înțelege că termenul de 30

de zile, prevăzut la art. 245 alin. (2) Cod administrativ, pentru prezentarea

recursului motivat a început să curgă la data de 16 decembrie 2022, ziua imediat

5

următoare datei notificării hotărârii motivate a Curții de Apel Chișinău și urma să

expire la data de 14 ianuarie 2023.

Dat fiind faptul că data de 14 ianuarie 2023 a fost zi de sâmbătă, iar data

de 15 ianuarie 2023 – zi de duminică, prin urmare zile nelucrătoare, ultima zi de

depunere a recursului se constată a fi data de 16 ianuarie 2023, ca următoarea zi

lucrătoare.

În pofida celor enunțate supra, SRL „Interacces-M” nu a depus motivarea

recursului împotriva hotărârii instanței de apel, în interiorul termenului de 30 de

zile, prevăzut la art. 245 alin. (2) Cod administrativ, depunând-o, prin intermediul

poștei electronice, doar la 16 februarie 2023 (f. d. 54-57), fapt inacceptabil

potrivit prevederilor legale.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs,

SRL „Interacces-M” trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CtEDO, prin

efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la

caz, prin depunerea motivării recursului în conformitate cu art. 245 alin. (2) Cod

administrativ.

În consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la

art. 246 alin. (2) lit. e) Cod administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

De altfel, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la

încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Pe lângă acestea, instanța de recurs va reține că recurenta nu a indicat în

cererea de recurs motivul omiterii termenului de depunere a recursului în

conformitate cu art. 245 alin. (2) Cod administrativ, fără a solicita repunerea

acestuia în termen.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza

Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea

în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui

termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă

o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un

mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În acest caz, Înalta Curte a reiterat că ține de obligația părților de a lua

măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție. În atare

împrejurări, soluția de declarare a recursului depus de SRL „Interacces-M”, ca

fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

6

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de SRL „Interacces-M”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 230, 245 alin. (2), 246 alin. (1) și (2) lit. e) Cod

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Interacces-M” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7