2rhc-29/22 — declararea nulității actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulităţii actelor juridice
- Temei legal
- Temeiurile declarării revizuirii
2rhc-29/22 — declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 2rhc-29/22
(2-15070723-01-2rhc-19092022)
Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (jud. O. Melniciuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru)
Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. T. Vieru, V. Clevadî, T. Chișca-Doneva, I.
Bejenaru, O. Sternioală)
ÎNCHEIERE
18 ianuarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Maria Ghervas
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental, Dumitru
Obadă,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de
Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Belvilcom” cu privire la declararea nulității contractului de vînzare -
cumpărare a complexului patrimonial unic nr. 15 din 04 mai 2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Ghiofrig” împotriva Întreprinderii de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate cu
privire la declararea valabilă a contractului de vînzare - cumpărare conform condițiilor
procesului verbal al ședinței/adunării comitetului creditorilor Întreprinderii de Arendă
„Maconi” din 05 septembrie 2005,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Ghiofrig” împotriva Întreprinderii de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate,
Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la constatarea nulității
absolute a contractului de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011 și
a contractului de vînzare - cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai
2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Belvilcom” împotriva Întreprinderii Individuale „Jerebțov Anton” cu privire la
recunoașterea valabilității contractului de vînzare - cumpărare a complexului
patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Ghiofrig” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, Societății cu
Răspundere Limitată „Cariera Nord”, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat
„Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoașterea nulității contractului de
vînzare - cumpărare din 24 mai 2012,
1
împotriva deciziei din 23 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, prin care a
fost admis recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord”,
casate decizia din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea din 10 noiembrie
2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și hotărârea suplimentară din 01 decembrie
2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre de respingere
a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La data de 13 septembrie 2011, Î.A. „Maconi” s-a adresat în instanța de judecată
cu cerere împotriva S.R.L. „Belvilcom” solicitînd anularea contractului de vînzare-
cumpărare a complexului patrimonial unic Î.A. „Maconi” din 04 mai 2011 încheiat
între administratorul insolvabilității Î.A. „Maconi” - Valeriu Chistruga și S.R.L.
„Belvilcom”.
În motivarea acțiunii, s-a invocat că administratorul insolvabilității Valeriu
Chistruga a încălcat prevederile art. 126 alin. (l), (7), (8), (15) al Legii insolvabilității,
care prevede că în cadrul procesului de insolvabilitate, întreprinderea debitorului poate
fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării
creditorilor sau al comitetului creditorilor. Vânzarea întreprinderii are loc prin licitație
sau concurs dacă adunarea sau comitetul creditorilor nu stabilește altfel. În cazul în
care vânzarea întreprinderii are loc prin concurs, condițiile concursului se aprobă de
adunarea sau comitetul creditorilor. Dacă suma obținută din vânzarea întreprinderii dă
posibilitate de a satisface totalmente creanțele creditorilor, la propunerea
administratorului, procesul de insolvabilitate a debitorului se consideră închis, cu
luarea de către instanța de judecată a hotărârii respective.
A considerat recurentul că contractul a fost încheiat contrar prevederilor Legii
insolvabilității și a solicitat în temeiul art. 220 Cod civil, constatarea nulității.
La data de 22 septembrie 2011, S.R.L. „Ghiofrig” s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune împotriva Î.A. „Maconi” solicitând declararea valabilă a
contractului de vânzare-cumpărare a Î.A. „Maconi” ca un complex patrimonial unic,
încheiat între Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate și S.R.L. „Ghiofrig”, conform
condițiilor stabilite prin procesul-verbal al adunării comitetului creditorilor Î.A.
„Maconi” nr. A 05/RC-01 din 05 septembrie 2005 și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a invocat că în baza procesului-verbal al adunării
comitetului creditorilor Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate, nr. A 05/RC-01 din
05 septembrie 2005, S.R.L. „Ghiofrig” a fost desemnat cîștigător al concursului
investițional desfășurat de Î.A. „Maconi”. Conform hotărârii nr. 2e-444/08 din 05 iunie
2008 a Curții de Apel Economice s-a obligat administratorul insolvabilității Î.A.
„Maconi”, Valeriu Chistruga și S.R.L. „Ghiofrig” să execute procesul-verbal nr.
05/RC-l din 05 septembrie 2005 cu privire la rezultatele concursului investițional și să
prezinte instanței de judecată măsurile economice și investiționale, cu respectarea
intereselor colectivului de muncă al Î.A. „Maconi”.
A susținut că, S.R.L. „Ghiofrig” și-a executat obligațiunile asumate prin
procesul-verbal nr.05/RC-01 din 05 septembrie 2005, investind în activitatea Î.A.
„Maconi” suma de 3252085,85 lei, conform dispozițiilor de plată și facturile fiscale
anexate.
2
Conform art. 818 Cod civil, contractul de vânzare-cumpărare al întreprinderii ca
un complex patrimonial unic se încheie în formă autentică și se înregistrează la Camera
înregistrării de Stat.
A afirmat că, a solicitat repetat pîrîtului să-și onoreze obligațiile de încheiere a
contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial unic,
prezentînd în acest sens, proiectul elaborat de către notar. Chestiunea dată a fost
discutată la ședințele Comitetului creditorilor Î.A. „Maconi” din 14 mai 2010, din 15
octombrie 2010, din 15 decembrie 2010, în cadrul cărora s-a hotărât de a obliga
administratorul insolvabilității Î.A. „Maconi” să semneze contractul de vînzare-
cumpărare a complexului patrimonial unic al Î.A. „Maconi” cu S.R.L. „Ghiofrig” și să
convoace Comitetul creditorilor în adunare după încheierea contractului de vânzare-
cumpărare, dar nu mai tîrziu de 05 mai 2011.
La data de 13 aprilie 2011, S.R.L. „Ghiofrig” a solicitat administratorului
insolvabilității Î.A. „Maconi” să se prezinte cu actele necesare și ștampila întreprinderii
pe data de 15 aprilie 2011 la orice oră convenabilă la sediul notarului Elena
Constantinescu pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare a complexului
patrimonial unic al Î.A. „Maconi”.
Conform scrisorii din 18 aprilie 2011, administratorul insolvabilității Î.A.
„Maconi” a menționat că în intervalul 24 ianuarie 2011 - 31 martie 2011, funcția de
administrator al insolvabilității Î.A. „Maconi” a fost deținută de către Anton Jerebțov,
care a sustras de la întreprindere actele necesare pentru încheierea contractului de
vânzare - cumpărare.
A specificat că, S.R.L. „Ghiofrig” s-a adresat cu solicitări similare
administratorului insolvabilității Î.A. „Maconi” la 15 aprilie 2011, 18 aprilie 2011 și
21 aprilie 2011.
A considerat că, pîrîtul neîntemeiat, cu rea-credință se eschivează de la
executarea obligației de autentificare notarială a contractului de vînzare-cumpărare
menționat.
La data de 14 februarie 2012, S.R.L. „Ghiofrig” s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune împotriva Î.A. „Maconi”, S.R.L. „Belvilcom” solicitând
constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din
21 ianuarie 2011 și a contractului de cumpărare a întreprinderii ca complex patrimonial
unic nr.15 din 04 mai 2011.
În motivarea acțiunii s-a invocat că în baza procesului-verbal al adunării
comitetului creditorilor Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate, nr.A05/RC-01 din
05 septembrie 2005, S.R.L. „Ghiofrig” a fost desemnat cîștigător al concursului
investițional desfășurat de Î.A. „Maconi”.
Prin hotărârea nr. 2e-444/08 din 05 iunie 2008 a Curții de Apel Economice s-a
obligat administratorul insolvabilității Î.A. „Maconi” - Valeriu Chistruga și S.R.L.
„Ghiofrig” să execute procesul-verbal nr. 05/RC-1 din 05 septembrie 2005 cu privire
la rezultatele concursului investițional și să prezinte instanței de judecată măsurile
economice și investiționale, cu respectarea intereselor colectivului de muncă al Î.A.
„Maconi”.
A menționat că, administratorul insolvabilității - Valeriu Chistruga, sub diverse
motive, s-a eschivat de la executarea obligației de a încheia cu S.R.L. „Ghiofrig”
3
contractul de vînzare-cumpărare a Î.A. „Maconi” ca un complex patrimonial unic.
A specificat că, în cadrul examinării unei cauze conexe, reprezentantul S.R.L.
„Belvilcom” a prezentat contractul de vînzare-cumpărare a Î.A. „Maconi” ca complex
patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011, care ar fi fost încheiat între S.R.L. „Belvilcom”
și Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate și contractul de cesiune a creanțelor nr.
21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011, care ar fi fost încheiat între S.R.L. „Ghiofrig”,
S.R.L. „Belvilcom” și Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate.
A mai relatat că, nu a încheiat nici un contract cu S.R.L. „Belvilcom” prin care
să-i cesioneze calitatea de cîștigător al concursului investițional desfășurat de Î.A.
„Maconi” și nici alte drepturi patrimoniale.
A remarcat că, semnătura și amprenta ștampilei aplicate pe contractul de cesiune
a creanțelor nr. 21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011 din numele S.R.L. „Ghiofrig”
reprezintă un fals, ce ar putea fi probat prin numirea unei expertize tehnicografologice
de stabilire a veridicității semnăturii și amprentei ștampilei aplicate pe contractul
litigios din numele S.R.L. „Ghiofrig”.
Conform art. 818 Cod civil, contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca
un complex patriomonial unic se încheie în formă autentică, însă din răspunsul parvenit
de la notarul public Galina Morea, care a preluat spre păstrare arhiva notarului
Alexandru Antoficiuc, rezultă că în arhiva notarului Alexandru Antoficiuc nu există un
asemenea contract. În opinia sa, acest fapt ridică dubii privitor la semnătura și ștampila
aplicată din numele notarului Alexandru Antoficiuc pe contractul litigios.
Astfel, a indicat că ambele contracte sunt susceptibile de nulitate absolută.
La data de 06 martie 2012, S.R.L. „Belvilcom” s-a adresat în instanța de judecată
cu acțiune împotriva Î.I. „Jerebțov Anton” solicitînd recunoașterea valabilă a
contractului de vînzare - cumpărare a Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate, ca
complex patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011.
În motivarea acțiunii, s-a invocat că la data de 04 mai 2011, S.R.L. „Belvilcom”
în baza contractului de vînzare-cumparare nr.15, a procurat Î.A. „Maconi”, în proces
de insolvabilitate, ca complex patrimonial unic, fiind efectuată achitarea integrală a
sumei conform contractului și îndeplinite întocmai condițiile contractuale.
A precizat că, începînd cu anul 2008, a contribuit investițional la funcționarea
Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate, dovadă fiind operațiunile financiare care
au avut loc între S.R.L. „Belvilcom” și S.R.L. „Ghiofrig”.
A indicat S.R.L. „Belvilcom” că, faptul contribuirii la implementarea planului
investițional, a fost și achitarea datoriilor Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate,
față de S.R.L. „Ghiofrig” în sumă de 3252085,85 lei, prin contractul de cesiune de
creanță nr. 21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011, încheiat între S.R.L. „Belvilcom”,
S.R.L. „Ghiofrig” și Î.A. „Maconi”; față de S.R.L. „Elevatexpo” în sumă de 1199500
lei, prin contractul de cesiune nr. 30/11/10/1 din 30 noiembrie 2010, încheiat între
S.R.L. „Elevatexpo”, S.R.L. „Belvilcom” și Î.A. „Maconi”, în proces de
insolvabilitate; față de Î.C.S. „Siluma” S.R.L. în mărime de 630501,38 lei, prin
contractul de cesiune de creanță nr. 01/06/2011/1, încheiat între Î.C.S. „Siluma” S.R.L.,
S.R.L. „Belvilcom” și Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate.
A declarat că, pentru îndeplinirea acțiunilor enumerate, precum și pentru
punerea în aplicare a procesului investițional de renovare a instalațiilor au fost operate
4
credite, după cum urmează: - în sumă de 133250 USD, conform contractului de credit
nr. L/42041067100 și suma de 89522 USD, conform contractului nr. C/42041227100
din 28 decembrie 2010, încheiate cu B.C. „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”
S.A.; - în sumă de 55000 euro, conform contractului de credit nr. 44/1 din 21 aprilie
2011 și a acordului la contract nr. 1 din 31 mai 2011 și credit în sumă de 800 000 lei,
conform contractului de credit nr. 134/4 din 12 octombrie 2011, încheiat între S.R.L.
„Belvilcom” și B.C. „Moldindcombank” S.A., de către S.R.L. „Belvilcom” au fost
investită suma de peste 2400000 lei, fiind procurate utilaje și mijloace de transport.
A mai susținut S.R.L. „Belvilcom” că, până în prezent a investit suma de peste
7500000 lei și angajaților Î.A. „Maconi” le-au fost majorate salariile cu 50%, iar în
bugetul de stat au fost transferate impozite în sumă de peste 618257 lei.
În opinia acestuia, se urmărește deposedarea S.R.L. „Belvilcom” de bunurile și
activele procurate legal, ca rezultat al intervenirii unor interese de grup.
La data de 26 septembrie 2013, S.R.L. „Ghiofrig” s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune împotriva S.R.L. „Belvilcom”, S.R.L. „Cariera Nord”, intervenient
accesoriu Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” solicitînd recunoașterea nulității
contractului de vînzare - cumpărare din 24 mai 2012, încheiat între S.R.L. „Belvilcom”
și S.R.L. „Cariera Nord”, autentificat de notarul public Adelina Florea, cu nr.3530 și
încasarea de la pîrîți a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a invocat că în baza procesului - verbal al Comitetului
creditorilor Î.A. „Maconi” nr. A05/RC-01 din 05 septembrie 2005, S.R.L. „Ghiofrig”
a fost desemnat cîștigător al concursului investițional desfășurat de Î.A. „Maconi”.
Prin hotărârea din 05 iunie 2008 a Curții de Apel Economice, s-a obligat
administratorul insolvabilității Î.A. „Maconi” - Valeriu Chistruga și S.R.L. „Ghiofrig”
să execute procesul-verbal nr. 05/RC-1 din 05 septembrie 2005 cu privire la rezultatele
concursului investițional și să prezinte instanței de judecată măsurile economice și
investiționale cu respectarea intereselor colectivului de muncă al Î.A. „Maconi”.
A invocat că, administratorul insolvabilității -Valeriu Chistruga s-a eschivat de
la executarea obligației de a încheia cu S.R.L. „Ghiofrig” contractul de vînzare -
cumpărare al Î.A. „Maconi” ca un complex patrimonial unic.
A relatat că, în cadrul examinării unei cauze conexe, reprezentantul S.R.L.
„Belvilcom” a prezentat contractul de vînzare-cumpărare a Î.A. „Maconi” ca complex
patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011, care ar fi fost încheiat între S.R.L. „Belvilcom”
și Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate și contractul de cesiune a creanțelor nr.
21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011, care ar fi fost încheiat între S.R.L. „Ghiofrig”,
S.R.L. „Belvilcom” și Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate.
A menționat că, în cadrul examinării cauzei de contencios administrativ, la
cererea S.R.L. „Belvilcom” împotriva Î.S. „Camera Înregistrării de Stat”, intervenient
accesoriu S.R.L. „Ghiofrig”, reprezentantul Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” a
prezentat contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca complex patrimonial din
24 mai 2012, prin care S.R.L. „Belvilcom” a înstrăinat S.R.L. „Cariera Nord”
complexul patrimonial unic al Î.A. „Maconi”, fiind deja consemnate aceste modificări
în Registrul de Stat al persanelor juridice.
A considerat nul contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca complex
patrimonial unic din 24 mai 2012, încheiat între S.R.L. „Cariera Nord” și S.R.L.
5
„Belvilcom”, deoarece prin încheierea din 22 septembrie 2011 a Judecătoriei Edineț,
s-a interzis înstrăinarea Î.A. „Maconi” ca complex patrimonial unic, cît și patrimoniul
acesteia în mod separat, precum și s-a interzis Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” să
opereze modificări în Registrul de Stat al persoanelor juridice în privința Î.A.
„Maconi”.
Prin încheierea din 23 septembrie 2011 a executorului judecătoresc Adrian
Agarici, au fost aplicate măsuri de asigurare a acțiunii stabilite prin încheierea din 22
septembrie 2011 a Judecătoriei Edineț, care a fost înregistrată la data de 23 septembrie
2011 la Î.S. „Camera Înregistrării de Stat”.
A mai notat că, prin încheierea nr.2e-928/12 din 23 februarie 2011 a Judecătoriei
Economice de Circumscripție s-a interzis atât înstrăinarea Î.A. „Maconi” în proces de
insolvabilitate ca un complex patrimonial unic sau bunurile acestuia în mod separat,
cât și i-а fost interzis Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” să efectueze modificări în
Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor în privința Î.A. „Maconi”, în proces
de insolvabilitate.
Prin încheierea nr. 111-323/2111 din 24 februarie 2012 a executorului
judecătoresc Adrian Agarici, s-au aplicat măsuri de asigurare a acțiunii stabilite prin
încheierea nr.2e-928/12 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Economice de
Circumscripție, care a fost înregistrată la Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” la 24
februarie 2012, sub nr. 604/59.
A indicat că, prin încheierea din 07 martie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău s-a interzis Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” de a efectua careva modificări
în Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor, în privința Î.A. „Maconi”, în
proces de insolvabilitate și s-a aplicat sechestru pe toata averea Î.A. „Maconi”, în
proces de insolvabilitate și s-a interzis Oficiului Cadastral Teritorial Edineț să opereze
modificări în Registrul bunurilor imobile privind bunurile Î.A. „Maconi”. Încheierea a
fost în vigoare pînă la 26 decembrie 2012.
A remarcat că, la data de 24 mai 2012 - data încheierii contractului de vînzare-
cumpărare litigios, existau trei interdicții, dintre care una era aplicată la cererea S.R.L.
„Belvilcom”.
A considerat că, contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2012, încheiat între
S.R.L. „Belvilcom” și S.R.L. „Cariera Nord”, autentificat de notarul public Adelina
Florea sub nr. 3530 este încheiat contrar interdicțiilor aplicate de către instanța de
judecată și executorul judecătoresc, iar conform art. 232 Cod civil este pasibil de a fi
declarat nul.
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, s-
a admis cererea de chemare în judecată depusă de Î.A. „Maconi”, în proces de
insolvabilitate împotriva S.R.L. „Belvilcom” privind declararea nulității contractului
de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011; s-a admis
cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig” împotriva Î.A. „Maconi”,
în proces de insolvabilitate și S.R.L.”Belvilcom” privind constatarea nulității absolute
a contractului de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011 și a
contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai
2011; s-a declarat nul contractul de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din 21
ianuarie 2011, încheiat între S.R.L. „Ghiofrig”, S.R.L. „Belvilcom” și Î.A. „Maconi”,
6
în proces de insolvabilitate; s-a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a
complexului patrimonial unic nr. 15 din 04 mai 2011, încheiat între S.R.L. „Belvilcom”
și Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate, cu repunerea părților la poziția inițială
prin încasarea de la Î.A. „Maconi” în beneficiul S.R.L. „Belvilcom” a sumei achitate
conform contractului în mărime de 1200000 lei; s-a admis cererea de chemare în
judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig” împotriva Î.I. „Maconi”, în proces de
insolvabilitate, privind declararea valabilă a contractului de vînzare-cumpărare,
conform condițiilor procesului-verbal al ședinței comitetului creditorilor Î.A.
„Maconi” din 05 septembrie 2005; s-a declarat valabil contractul de vînzare-cumpărare
a complexului patrimonial unic – Î.A. „Maconi”, încheiat între S.R.L. „Ghiofrig” și
Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate, conform condițiilor stabilite prin procesul-
verbal al ședinței comitetului creditorilor Î.A. „Maconi”, în proces insolvabilitate, nr.
05/RC- 01 din 05 septembrie 2005; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în
judecată depusă de S.R.L. „Belvilcom” împotriva Î.I. „Jerebțov Anton” privind
recunoașterea valabilității contractului de vînzare-cumpărare a complexului
patrimonial unic Î.A. „Maconi” nr.15 din 04 mai 2011; s-a admis cererea de chemare
în judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig” împotriva S.R.L. „Belvilcom”, S.R.L. „Cariera
Nord”, intervenient accesoriu Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” privind recunoașterea
nulității contractului de vînzare-cumpărare nr. 3530 din 24 mai 2012, încheiat între
S.R.L. „Belvilcom” și S.R.L. „Cariera Nord”, autentificat de notarul public Adelina
Florea; s-a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial
unic – Î.A. „Maconi”, nr. 3530 din 24 mai 2012, încheiat între S.R.L. „Belvilcom” și
S.R.L. „Cariera Nord”, autentificat de notarul public Adelina Florea, cu repunerea
părților la poziția inițială prin anularea din Registrul de stat al persoanelor juridice a
înscrierii privind contractul de vînzare-cumpărare nr.3530 din 24 mai 2012 a
complexului patrimonial unic Î.A. „Maconi”, executată în baza deciziei Î.S. „Camera
Înregistrării de Stat” din 05 iunie 2012, cu încasarea de la S.R.L. „Belvilcom” în
beneficiul S.R.L. „Cariera Nord” a sumei achitate conform contractului în mărime de
1200000 lei.
Prin hotărârea suplimentară din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău, s-au repus părțile la poziția inițială prin restituirea de către S.R.L. „Cariera
Nord” în patrimoniul Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate a bunurilor dobîndite
conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 3530 din 24 mai 2012; s-a încasat de la
S.R.L. „Belvilcom” în beneficiul Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate,
cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 100 lei și în beneficiul
S.R.L. „Ghiofrig” - taxa de stat în mărime de 300 lei; s-a încasat de la S.R.L.
„Belvilcom” în beneficiul statului taxa de stat neachitată în mărime de 49600 lei; în
rest, pretențiile Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate și S.R.L. „Ghiofrig” privind
încasarea cheltuielilor de judecată, s-au respins.
Prin decizia din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile
depuse de S.R.L. “Belvilcom” și S.R.L. “Cariera Nord”; s-a admis parțial apelul depus
de Î.A. „Maconi”, în proces de insolvabilitate și s-a casat parțial hotărârea din 10
noiembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, în partea încasării de la Î.A.
„Maconi” în proces de insolvabilitate în beneficiul S.R.L. „Belvilcom” suma în mărime
de 1200000 lei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acestui capăt de cerere.
7
Prin încheierea din 17 septembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-
a restituit S.R.L. “Ghiofrig” de la bugetul de stat, taxa de stat achitată în mărime de
49800 lei, ca fiind achitată într-o sumă mai mare decît cea prevăzută de lege.
La data de 02 septembrie 2015, S.R.L. „Cariera Nord” a declarat recurs
împotriva deciziei din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea
acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunilor înaintate de Î.A.
„Maconi”, în proces de insolvabilitate, S.R.L. “Ghiofrig” și S.R.L. “Belvilcom”.
Prin decizia din 23 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis
recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord”, casate decizia
din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea din 10 noiembrie 2014 a
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și hotărârea suplimentară din 01 decembrie 2014
a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre prin care:
- Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Î.A. „Maconi”, în proces
de insolvabilitate, împotriva S.R.L. „Belvilcom” cu privire la declararea nulității
contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai
2011;
- Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig”
împotriva Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate cu privire la declararea valabilă a
contractului de vînzare-cumpărare conform condițiilor procesului verbal al comitetului
creditorilor Î.A. „Maconi” din 05 septembrie 2005;
- Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig”
împotriva Î.A. „Maconi” în proces de insolvabilitate, S.R.L. „Belvilcom” cu privire la
constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din
21 ianuarie 2011 și a contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic
nr.15 din 04 mai 2011;
- Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Belvilcom”
împotriva Î.I. „Jerebțov Anton” cu privire la recunoașterea valabilității contractului de
vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011;
- Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Ghiofrig”
împotriva S.R.L. „Belvilcom”, S.R.L. „Cariera Nord”, intervenient accesoriu Î.S.
„Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoașterea nulității contractului de
vînzare - cumpărare nr. 3530 din 24 mai 2012.
La 19 septembrie 2022, (prin poșta electronică) și la 26 septembrie 2022 (prin
intermediul factorului poștal), Agentul guvernamental, Dumitru Obadă, a depus, în
temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă, cerere de revizuire împotriva deciziei
din 23 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea cererii de
revizuire, recunoașterea expresă a încălcării drepturilor reclamantului garantate de art.
6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, casarea deciziei din 23
martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, rejudecarea recursului depus de către S.R.L.
„Cariera Nord” în cadrul unei ședințe publice unde compania reclamantă să aibă
posibilitatea să-și prezinte argumentele sale în cadrul unei audieri orale, inclusiv
eventuale pretenții cu privire la despăgubirea pentru prejudiciul moral, material și
pentru costuri și cheltuieli, într-un cuantum rezonabil și echitabil.
În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că, la 21 ianuarie 2022 Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea Europeană” sau „Curtea”) a
8
comunicat Guvernului Republicii Moldova (în continuare „Guvernul”), cererea
Ghiofrig S.R.L. vs Republica Moldova (nr. 55374/16).
Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul
cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către
Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să i-a în considerare
eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a prezentei cauze.
În temeiul art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30
iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a
prezentei cauze, fiind inițiată de către Curtea la momentul comunicării cererii
companiei reclamante, în timp ce înaintarea prezentei cereri de revizuire constituie o
condiție necesară pentru finalizarea acesteia, fie prin eventuală semnare a unui acord
de soluționare amiabilă sau a unei declarații unilaterale, în scopul remedierii pretinsei
încălcări a drepturilor societății reclamante S.R.L. „Ghiofrig” (în continuare
„compania reclamantă” în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a
Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție care decurge din prezenta cerere pedinte
în fața Curții, în modul comunicat de către aceasta.
Revizuentul a afirmat că în fața Curții, compania reclamantă, invocând caracterul
inechitabil al procedurilor civile, s-a plâns de faptul că, deși era o instanță de ultim
nivel – în realitate, Curtea Supremă de Justiție acționase ca o instanță de fond, fără a
examina cauza în preșența părților. De asemenea, ea s-a plâns că, în rezultatul casării
hotărârilor instanțelor ierarhic-inferioare emise în favoarea sa, Curtea Supremă de
Justiție i-a încălcat și dreptul la respectarea bunurilor sale.
Agentul guvernamental a indicat că, Curtea Europeană a elaborat o jurisprudență
bine-stabilită, potrivit căreia dreptul la o ședință publică nu este relaționat doar cu
chestiunea dacă procesul implică o audiere a martorilor care vor face declarații verbale.
Este important și ca justițiabilii să aibă oportunitatea de a-și prezenta cauza în mod oral
în fața instanțelor naționale (a se vedea Göç v. Turcia [MC], nr. 36590/97, § 48, CEDO
2002-V, și Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC), nr. 55391/13 și altele
două,§ 187,6 noiembrie 2018). Astfel, dreptul la o audiere în cadrul unei ședințe
publice reprezintă un element care fundamentează egalitatea în ansamblu a armelor
între părțile la proces (a se vedea, mutatis mutandis, Margaretić v. Croația, nr.
16115/13, §5 127-28, 5 iunie 2014).
De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit jurisprudenței sale constante, în cadrul
procedurilor în fața unei prime și unice instanțe, dreptul la ,,o audiere publică” în sensul
Articolului 6 § 1 din Convenție include un drept la о „audiere orală”, cu excepția unor
circumstanțe excepționale care justifică renunțarea la о astfel de audiere (a se vedea
Goc, pre-citată, § 47).
Mai mult ca atat, în hotărârea sa în cauza Covalenco v. Republica Moldova (nr.
72164/14, 16 iunie 2020), Curtea a sistematizat prevederile acestui principiu,
identificând, nu doar pentru Republica Moldova, următoarele circumstanțe
excepționale care ar putea justifica renunțarea la audiere:
a. în cazul în care nu există probleme de credibilitate sau fapte contestate care
necesită о audiere, iar instanțele pot soluționa litigiul în mod echitabil și rezonabil, în
baza materialelor cauzei (a se vedea Dory v. Suedia, nr. 28394/95, § 37, 12 noiembrie
9
2002, și Saccoccia v. Austria, nr. 69917/01, § 73,18 decembrie 2008);
b. în cazuri care ridică probleme pur-juridice, cu domeniu de aplicare limitat (a
se vedea Allan Jacobsson v. Suedia (nr. 2), 19 februarie 1998, § 49, Culegeri 1998-1,
și Mehmet Emin Șimșek v. Turcia, nr. 5488/05, §§ 29- 31, 28 februarie 2012) sau
probleme de drept care nu prezintă о complexitate particulară (a se vedea Varela
Assalino v. Portugalia (dec.), nr. 64336/01, 25 aprilie 2002, și Speil v. Austria (dec.),
nr. 42057/98, 5 septembrie 2002);
c. în situații în care cauza se referă la aspecte foarte tehnice. De exemplu, Curtea
a luat în considerare natura tehnică a litigiilor referitoare la prestațiile de protecție
socială, care pot fi examinate mai bine în scris decât într-o dezbatere orală. Curtea a
hotărât de cateva ori că, în domeniul dat, autoritățile naționale au dreptul, luând în
considerare cerințele de eficiență și economie, să renunțe la audieri, deoarece
organizarea lor sistematică poate prezenta un obstacol în calea diligenței necesare în
cauzele referitoare la protecția socială (a se vedea Dory v. Suedia, nr. 28394/95, § 41,
12 noiembrie 2002).
Curtea nu a ezitat să noteze câteva situații în care, a contrario, ea consideră
necesară petrecerea unor audieri, spre exemplu:
a. în cazul în care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost
stabilite corect de către autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr.
33071/96, § 60, 12 iulie 2001);
b. atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie
referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație
personală, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Goc, pre-
citată, § 51; Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 07 decembrie 2010);
c. în cazul în care instanța are nevoie de a obține о clarificare cu privire la
anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia
(nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97,
, 12 noiembrie 2002).
De asemenea, Curtea a reliefat că modul de aplicare a Articolului 6 § 1 la
procedurile de după apel, inclusiv la instanțele supreme, depinde de caracteristicile
specifice procedurilor implicate, trebuie luat în considerare întregul sistem procedural
în ordinea juridică internă și rolul unei anumite instanțe în cadrul acesteia (a se vedea
Júlíus Þór Sigurþórsson v. Islanda, nr. 38797/17, 16 iulie 2019, § 32; Styrmir Þór
Bragason v. Islanda, nr. 36292/14, § 63, 16 iulie 2019; Lazu v. Republica Moldova, nr.
46182/08, § 33, 5 iulie 2016; Hermi v. Italia [MC), nr. 18114/02, § 60, 18 octombrie
2006; Sigurþórsson Arnarsson v. Islanda, nr. 44671/98, § 30, 15 iulie 2003; Botten v.
Norvegia, nr. 16206/90, § 39, 19 februarie 1996).
Cu referire la prezenta cauză, revizuentul a notat că, prin decizia din 23 martie
2016, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârile instanțelor inferioare pronunțate în
favoarea companiei reclamante (decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015 și
hotărârea din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău), respingând,
astfel, acțiunile înaintate de către compania reclamantă, Î.A. „Maconi" și S.R.L.
„Belvilcom”.
Agentul guvernamental a indicat că, la adoptarea soluției respective Curtea
Supremă de Justiție a omis să se expună asupra tuturor argumentelor invocate de către
10
compania reclamantă în cele trei referințe la cererea de recurs depusă de către S.R.L.
„Cariera Nord", precum și asupra constatărilor instanțelor inferioare de importanță
majoră referitoare la contractul de cesiune nr. 21/01/2011/2 si contractele din 4 mai
2011 și 24 mai 2012, id est referitor la faptul că în actul de decontare dintre S.R.L.
„Belvilcom" și compania reclamantă din 16 martie 2011 nu era menționat contractul
de cesiune nr. 21/01/2011/2; administratorul Î.A. „Maconi" nu informase Comitetul
creditorilor despre cesionarea drepturilor companiei reclamante; necorespunderea
imprimeului ștampilei; neplata prețului conform prevederilor contractului din 4 mai
2011; lipsa acordului Comitetului creditorilor pentru semnarea contractului din 4 mai
2011; declarațiile contradictorii ale administratorului S.R.L. „Belvilcom" privind locul
semnării contractului din 4 mai 2011; aspectele invocate de către compania reclamantă
cu privire la lipsa bunei-credințe a S.R.L. „Cariera Nord" (a se vedea §§ 11 și 20 supra).
În continuare, având în vedere declarațiile contradictorii cu privire la starea de
fapt, credibilitatea părților, care, de asemenea, era o chestiune care urma să fie stabilită
de către instanța de recurs, se poate conchide că Curtea Supremă de Justiție nu putea,
în cadrul unui proces echitabil, să renunțe la o sedință publică înainte de a adopta
decizia sa, care urma să fie decizia irevocabilă pronunțată în cadrul litigiului respectiv.
Agentul guvernamental a susținut că, în circumstanțele descrise, un observator
obiectiv ar putea ajunge la concluzia că instanța de recurs a eșuat să ofere un răspuns
clar și exhaustiv la argumentele esențiale luate în considerare de către instanțele
inferioare la pronunțarea hotărârii în favoarea companiei reclamante, a cărei
respingere, în mod evident, necesită o motivare specifică și explicită din partea
instanței de recurs. Deși era o instanță de ultim nivel, competentă să examineze un
recurs, în realitate Curtea Supremă de Justiție - prin decizia din 23 martie 2016 - a
acționat ca o instanță de fond, casând hotărârile instanțelor inferioare, fără examinarea
nemijlocită a probelor și fără a oferi posibilitatea companiei reclamante să-și prezinte
argumentele sale în cadrul unei audieri orale.
Mai mult, Agentul guvernamental a notat că esența comunicării prezentei cauze
nu se deosebește substanțial de cea în cauza pre-citată Covalenco.
În consecință, Agentul guvernamental a reiterat că, Curtea ar putea ajunge la
concluzia că procedura de examinare a recursului de către Curtea Supremă de Justiție
nu fusese echitabilă, contrar Articolului 6 § 1 din Convenție.
În egală măsură, Agentul guvernamental a notat și faptul că, în baza Articolului
1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Statului îi revine obligația să adopte măsurile
necesare pentru a proteja dreptul de proprietate. În special, acesta trebuie să acorde
părților la un litigiu proceduri judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare care
permit astfel instanțelor naționale să se pronunțe în mod eficient și echitabil, în lumina
legislației aplicabile. Potrivit jurisprudenței bine-stabilite a Curtii, jurisdicția sa de a
verifica interpretarea și aplicarea corectă a legislației naționale este limitată, iar sarcina
sa nu este de a se substitui instanțelor naționale, ci de a se asigura că deciziile adoptate
de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în mod vădit nerezonabile (a se vedea
Anheuser-Busch Inc. v. Portugalia [MC], nr. 73049/01, 5 83, CEDO 2007-1).
În circumstanțele prezentei cauze, având în vedere raționamentele expuse mai
sus, Agentul guvernamental a considerat că procedura judiciară desfășurată în fața
Curții Supreme de Justiție nu a oferit companiei reclamante garanțiile procedurale
11
necesare acesteia pentru a-și valorifica dreptul său la respectarea bunurilor sale,
prevăzut de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ținând cont de faptul că
instanța de recurs a eșuat să prezinte motive clare și pertinente care au determinat-o să
caseze hotărârea pronunțată în favoarea companiei reclamante, bazându-se doar pe
argumentele părții oponente. De asemenea, instanța de recurs a eșuat să ofere
posibilitatea companiei reclamante să prezinte argumentele sale într-o ședință publică.
Acest fapt a determinat compania reclamantă să suporte o povară individuală și
excesivă, ceea ce, în opinia Agentului guvernamental, a încălcat dreptul companiei
reclamante la respectarea bunurilor sale, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenție.
În jurisprudența sa constantă, Curtea nu a exclus posibilitatea ca unei societăți
comerciale să i se poată acorda compensații pecuniare pentru prejudiciul moral. Mai
mult, prejudiciul moral suferit de către astfel de companii poate include capete de cereri
care sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, obiective sau subiective. Pe lângă
acestea, trebuie luate în considerare reputația companiei, incertitudinea în planificarea
activităților și luarea deciziilor, întreruperea administrării companiei (pentru care nu
există o metodă precisă de calculare a consecințelor) și, în sfârșit, deși într-o măsură
mai mică, anxietatea și inconvenientele care le-au fost cauzate membrilor echipei de
administrare (a se vedea Dacia S.R.L. v. Moldova (satisfacție echitabilă), nr. 305204,
, 24 februarie 2009).
Astfel, revizuentul a indicat că, în scopul restabilirii situației existente anterior
admiterii eventualelor încălcări, trebuie examinată posibilitatea compensării unui
eventual prejudiciu moral și material suportat pentru pretinsa încălcare a dreptului
companiei reclamante la un proces echitabil și la respectarea bunurilor sale. Ținând
cont de circumstanțele prezentei cauze și având în vedere importanța cauzei pentru
practica judiciară națională, Agentul guvernamental consideră judicios ca companiei
reclamante să îi fie acordată posibilitatea să prezinte eventuale pretenții pentru orice
prejudiciu cauzat, inclusiv costuri și cheltuieli, prin intermediul unei referințe la
prezenta cerere de revizuire.
Cu toate acestea, Agentul guvernamental nu consideră nerezonabil ca aceeași
posibilitate să le fie oferită și companiei intimate în cadrul examinarii prezentei cereri
de revizuire, ținând cont în același timp de celeritatea impusă de către Curtea
Europeană a Drepturilor Omului pentru soluționarea definitivă și promptă a cererii
companiei reclamante.
Prin scrisoarea din 22 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat
cererea de revizuire participanților la proces (f.d. 117, vol. VII), aceasta fiind
recepționată la 28 septembrie 2022 de către S.R.L. „Belvilcom”, Î.I. „Jerebțov Anton”
și Agenția Servicii Publice (f.d. 183, 184, 185, vol. VII). Totodată, corespondența
adresată Î.A. „Maconi” a fost restituită instanței cu mențiunea “retur”, iar
corespondența adresată S.R.L. „Cariera Nord” și S.R.L. „Ghiofrig” au fost restituite
instanței cu mențiunea „nereclamat”(f.d. 181, 182, 197, 198, 199, 200 - vol. VII).
Ulterior, prin scrisoarea din 20 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a
comunicat repetat cererea de revizuire participanților la proces (f.d. 201, vol. VII),
aceasta fiind recepționată la 25 octombrie 2022 de către S.R.L. „Ghiofrig” (f.d. 202,
12
vol. VII). În același timp, corespondența adresată Î.A. „Maconi” și S.R.L. „Cariera
Nord” au fost restituite instanței cu mențiunea “plecat” (f.d. 203, 204 - vol. VII).
De asemenea, prin scrisoarea din 09 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție
a comunicat în mod repetat, cererea de revizuire participanților la proces (f.d. 216-217,
vol. VII), aceasta fiind recepționată la 15 noiembrie 2022 de către S.R.L. „Belvilcom”,
Î.I. „Jerebțov Anton” și Agenția Servicii Publice (f.d. 218, 219, 220, vol. VII) și
respectiv la 17 noiembrie 2022, a fost recepționată și de către S.R.L. „Ghiofrig” (f.d.
223, vol. VII), corespondența adresată S.R.L. „Cariera Nord” a fost restituită instanței
cu mențiunea “plecat” iar cea adresată Î.A. „Maconi” a fost restituită instanței cu
mențiunea “nereclamat” (f.d. 221, 222, 251, vol. VII).
Prin referința depusă la 09 decembrie 2022 (prin poșta electronică),
administratorul S.R.L. „Ghiofrig”, Vadim Chicu a susținut cererea de revizuire depusă
de către Agentul guvernamental (f.d. 242-243, vol. VII).
Până la examinarea cererii de revizuire, alte referințe nu au fost depuse.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este
întemeiată și urmează a fi admisă din considerentele ce urmează.
Codul de procedură civilă prevede că, revizuirea unei hotărâri se cere pentru
înlăturarea consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, consecințe care continuă să existe, produc efecte și nu pot fi
remediate decât prin revizuirea hotărârii.
În prezenta speță, toate aceste condiții sunt îndeplinite.
Din actele cauzei s-a constatat că, Curtea Supremă de Justiție examinând la 23
martie 2016, prezenta cauză, a admis recursul declarat de S.R.L. „Cariera Nord”, a
casat decizia din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea din 10 noiembrie
2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și hotărârea suplimentară din 01 decembrie
2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, pronunțând o nouă hotărâre de respingere
a acțiunii.
Urmare a pronunțării acestei decizii, reclamanta S.R.L. „Ghiofrig” s-a adresat cu
plângere Curții Europene a Drepturilor Omului, invocându-se încălcarea de către statul
Republica Moldova în privința sa, a art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție,
prin efectele generate de această decizie.
Cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curții Europene a Drepturilor
Omului sub nr. 55374/16. La 21 ianuarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Ghiofrig S.R.L v. Republica
Moldova. Curtea a solicitat Guvernului Republicii Moldova prezentarea observațiilor
cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în
circumstanțele de fapt. Totodată, a propus Guvernului să ajungă la un acord de
reglementare amiabilă a prezentei cauze. Astfel, Agentul guvernamental al Republicii
Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.
Efectele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului prin care se constată
violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite în Convenție, cu
ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile după epuizarea tuturor căilor de atac
prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor hotărâri prin intermediul căii
de atac extraordinare a revizuirii prevăzută de articolul 449 din Codul procedură civilă.
13
Art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă stabilește că, revizuirea se declară
în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii
Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte
împotriva Republicii Moldova.
Conform art. 5 alin. (4) lit. b) al Legii cu privire la Agentul guvernamental nr.
151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la nivel național a
Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege, intervine sau
participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.
În temeiul art. 447 lit. c) din Codul de procedură civilă Agentul guvernamental
a depus cerere de revizuire.
Art. 450 lit. e) din Codul de procedură civilă, stipulează că cererea de revizuire
se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare pe cale
amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul prevăzut la art. 449 lit. g).
Agentul guvernamental a depus cerere de revizuire în temeiul art. 449 lit. g) din
Codul de procedură civilă, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat
că, Curtea Supremă de Justiție a eșuat să organizeze о ședință publică sau să-i acorde
posibilitatea companiei reclamante de a-și expune poziția verbal, dând circumstanțelor
cauzei о nouă interpretare și substituind constatările unui raport de expertiză (pe care
instanțele inferioare își bazaseră soluțiile) cu propriile constatări de natură tehnică, fapt
care i-ar fi încălcat drepturile garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție și de Articolul
1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, reglementează că, orice persoană are dreptul la judecarea
cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații
în materie penală îndreptate împotriva sa.
Curtea Europeană în jurisprudența sa a notat că, principiul conform căruia
Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci
concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului
securității raporturilor juridice cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite
revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorie, doar cu scopul de a obține
o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre judecătorească.
Așadar, adoptarea unei soluții noi de respingere a acțiunii reclamantei de către
instanța de recurs, fără a fi organizată о sedință publică sau acordată posibilitatea
companiei reclamante de a-și expune poziția verbal, dând circumstanțelor cauzei о
nouă interpretare, în lipsa unor răspunsuri clare și exhaustive și o motivare insuficientă,
instanța a admis încălcarea dispoziției art. 6 § 1 din Convenție.
Astfel, S.R.L. „Ghiofrig” nu a beneficiat de o examinare corectă în fața Curții
Supreme de Justiție.
Instanța nu a oferit companiei reclamante garanțiile procedurale necesare pentru
a-și valorifica dreptul său la respectarea bunurilor sale, prevăzut de Articolul 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenție, fapt ce a determinat compania reclamantă să suporte o
povară excesivă, fiind încălcat dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale, garantat
de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
14
Ca urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a
drepturilor și liberalităților fundamentale prin hotărârea judecătorească a cărei
revizuire s-a solicitat, ale cărei efecte grave continuă să se producă și în prezent și nu
pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii respective.
Deci, faptul inițierii unei proceduri de reglementare pe cale amiabilă a cauzei,
aspect redat în cererea de revizuire, impune admiterea acesteia, cu reținerea cauzei în
procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului
declarat de S.R.L. „Cariera Nord”.
Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces
echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea
cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenție este obligatorie pentru înlăturarea
consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Cu privire la solicitarea Agentului guvernamental de acordare a unei satisfacții
echitabile pentru violarea constatată, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a
Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante
nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea
acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.
Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau permite
doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situația anterioară, înlăturarea
consecințelor măsurii incriminate.
Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracter subsidiar, ceea ce
presupune, conform art.1 din Convenție, că drepturile și libertățile garantate de
Convenție sa fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile
naționale.
Colegiul lărgit constată că, reclamanta a suferit un prejudiciu moral prin faptul
neorganizării unei sedințe publice și neacordării companiei reclamante a posibilității
de a-și expune poziția verbal, în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.
Deci, în speță, fiind constatată existența unei violări, statul are obligația juridică
din perspectiva Convenției de a pune capăt violării și de a-i înlătura consecințele în așa
fel încât să se restabilească, pe cât posibil, situația anterioară violării prin repararea
prejudiciului sub formă pecuniară.
Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite de
parte, în măsura în care au fost lezate acestea și afectată situația socială și materială,
iar în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin
necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul
moral suferit.
În hotărârea din 31 octombrie 1995, în cazul Papanicholopoulos și alții contra
Greciei, CEDO a afirmat cu claritate principiul conform căruia „restitutio in integrum”
constituie modul adecvat de reparare a prejudiciului și reprezintă o obligație juridică
izvorâtă din art. 46.
O hotărâre constatând existența unei violări, antrenează pentru statul pârât
obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt violării și de a-i înlătura
15
consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât posibil, situația anterioară
violării.
Repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a
încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând prin
modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații
pecuniare.
Prin urmare, suma în mărime de 3600 de euro cu titlu de prejudiciu moral pentru
încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, reprezintă o satisfacție echitabilă pentru
nerespectare de către instanța de recurs a garanțiilor procesuale și a dreptului la un
proces echitabil și e o evaluare corectă a acestor suferințe.
Or, daunele morale nu pot avea un caracter simbolic, ci trebuie să reprezinte o
recompensă serioasă pentru repercusiunile negative ale încălcării pentru reclamant.
De asemenea, în conformitate cu jurisprudența sa cu privire la aplicarea
Articolului 41 din Convenție, Curtea acordă despăgubiri și pentru costurile și
cheltuielile de reprezentare în fața sa.
Cu referire la costuri și cheltuieli, Colegiul a constatat că, reprezentantul
companiei reclamante S.R.L. „Ghiofrig” în referința depusă nu a pretins și nu a făcut
dovada existenței acestora.
În pofida acestui fapt, compania reclamantă nu poate fi restricționată în discreția
sa de a solicita încasarea oricăror costuri și cheltuieli suportate până la acest moment,
în cazul în care va proba că anumite cheltuieli în acest sens au existat și au fost necesare
în mod rezonabil (a se vedea Stratan și Tcaci v. Republica Moldova (dec.) nr. 12744/15,
06 iunie 2019).
Reieșind din cele expuse și analizate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental, a constata încălcarea dreptului
companiei reclamante S.R.L. „Ghiofrig” garantate de art. 6 § 1, și de art. 1 din
Protocolul nr.1 la Convenție, a casa decizia din 23 martie 2016 a Curții Supreme de
Justiție și de a acorda o satisfacție morală reclamantei, a reține cauza civilă în instanța
de recurs, pentru examinarea cererii de recurs depusă de S.R.L. „Cariera Nord”.
În conformitate cu art. 269-270, art. 449 lit. g), art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. b)
Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii
Moldova, Dumitru Obadă.
Se constată încălcarea drepturilor companiei reclamante Societatea cu
Răspundere Limitată „Ghiofrig” garantate de art. 6 § 1, și de art. 1 din Protocolul nr. 1
la Convenție, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea
de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Belvilcom” cu privire la declararea nulității contractului de vînzare -
cumpărare a complexului patrimonial unic nr. 15 din 04 mai 2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
16
„Ghiofrig” împotriva Întreprinderii de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate cu
privire la declararea valabilă a contractului de vînzare - cumpărare conform condițiilor
procesului verbal al ședinței/adunării comitetului creditorilor Întreprinderii de Arendă
„Maconi” din 05 septembrie 2005,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Ghiofrig” împotriva Întreprinderii de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate,
Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la constatarea nulității
absolute a contractului de cesiune a creanțelor nr.21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011 și
a contractului de vînzare - cumpărare a complexului patrimonial unic nr.15 din 04 mai
2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Belvilcom” împotriva Întreprinderii Individuale „Jerebțov Anton” cu privire la
recunoașterea valabilității contractului de vînzare - cumpărare a complexului
patrimonial unic nr.15 din 04 mai 2011,
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Ghiofrig” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, Societății cu
Răspundere Limitată „Cariera Nord”, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat
„Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoașterea nulității contractului de
vînzare - cumpărare din 24 mai 2012.
Se acordă companiei reclamante Societatea cu Răspundere Limitată „Ghiofrig”
satisfacția echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului
41 din Convenție în cuantum de 3600 de euro, în calitate de despăgubire pentru
prejudiciul moral.
Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Ghiofrig” suma
de 3600 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a
Moldovei, la data transferului.
Se casează decizia din 23 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție și se reține
prezenta cauză civilă în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în
ordine de recurs a recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera
Nord” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Maria Ghervas
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
Galina Stratulat
17