2ra-1354/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral

2ra-1354/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1354/22

2-21035102-01-2ra-26092022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – E. Badan-Melnic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Malîi, V. Mihaila, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Valeriu Guștiuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Guștiuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Valeriu Guștiuc, s-a casat hotărârea din 09 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a

admis parțial acțiunea depusă de Valeriu Guștiuc,

constată:

La 09 martie 2021, Valeriu Guștiuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că în data de 22 august 2018 a depus la

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Horus” cu privire la încasarea sumei restante la salariul neachitat și plata

suplimentară pentru fiecare zi de întârziere, anularea ordinului nr. 58-Ce din 18

mai 2018 privind eliberarea din post, repararea prejudiciului material și moral,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a indicat că, în cadrul acelei cauze, la 07 decembrie 2018, a

înaintat o cerere de recuzare judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

Andrei Ojoga, care a fost respinsă.

La 19 noiembrie 2019, a înaintat cerere de accelerare a procedurii de

judecare a cauzei civile, care a fost respinsă prin încheierea din 21 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

1

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată din 10 august 2020 repetat a recuzat

judecătorul Andrei Ojoga, însă, propunerea de recuzare a fost respinsă ca

neîntemeiată prin încheierea din 12 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Reclamantul a notat că, prin hotărârea din 17 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, acțiunea sa împotriva SRL „Horus” a fost respinsă.

Astfel, nefiind de acord cu soluția primei instanțe, a declarat apel, care nu a fost

examinat până la momentul depunerii prezentei cereri de chemare în judecată.

În opinia lui Valeriu Guștiuc, prin examinarea tergiversată a cauzei civile

înaintate împotriva SRL „Horus”, în perioada de la 22 august 2018 și până la

momentul depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, i-a fost încălcat

dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat prin Legea nr. 87

din 21 aprilie 2011 și prin art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale.

Astfel, reclamantul a considerat că statul urmează să-i repare prejudiciul

material în sumă de 5 912 de lei, ce i-a fost cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea cauzei într-un termen rezonabil și care constă din cheltuielile suportate

pe parcursul examinării cauzei, și anume 580 de lei pentru procurarea

medicamentelor, 577,65 de lei cheltuieli de transport, 575 de lei pentru serviciile

de copiere a actelor, 1 647 de lei pentru convorbirile telefonice cu instanța de

judecată, avocat, instituțiile de stat etc. și 2 732,50 de lei pentru procurarea

produselor alimentare în perioada de examinare a cauzei civile.

De asemenea, reclamantul a pretins că prin încălcarea dreptului la judecarea

cauzei într-un termen rezonabil i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, estimat la

suma de 90 000 de lei, manifestat prin deprimare și pierderea speranței în justiția

obiectivă din Republica Moldova.

Reclamantul Valeriu Guștiuc a solicitat prin cererea de chemare în judecată

constatarea faptului încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a

cauzei civile depuse împotriva SRL „Horus” cu privire la încasarea salariului,

repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată;

încasarea din contul statului în beneficiul său a sumei de 5 912 lei cu titlu de

reparare a prejudiciului material și a sumei de 90 000 de lei cu titlu de satisfacție

echitabilă pentru dreptul încălcat.

Prin hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată (f.d. 63, 68-76).

În consolidarea soluției sale prima instanță a reținut că, ținând cont de

caracterul acțiunii și de comportamentul părților, nu a existat o încălcare a

dreptului reclamantului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece

instanțele de judecată au întreprins toate acțiunile necesare pentru examinarea în

termen rezonabil a cauzei, iar faptul respectării de către autoritățile judecătorești

a drepturilor procedurale de care dispun participanții la proces conform legislației

naționale nu poate fi imputată ca tergiversare a cauzei.

Mai mult ca atât, în perioada anilor 2020-2021, activitatea instanțelor

judecătorești a fost periclitată din cauza situației pandemice provocate de virusul

Covid-19, situație ce a generat mai multe întârzieri justificate în procedura de

examinare a cauzelor pendinte aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

La 09 iunie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, a depus

2

prin intermediul poștei electronice cerere de apel împotriva hotărârii din 09 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 66, 66 „a”, 67).

Prin decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Valeriu Guștiuc.

S-a casat hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de

Valeriu Guștiuc.

S-a constatat încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei civile,

litigiu de muncă, inițiate la acțiunea lui Valeriu Guștiuc.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în folosul lui Valeriu Guștiuc suma de 10 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de

judecare a cauzei civile.

În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată s-au respins, ca fiind

nefondate (f.d. 146, 147-152 recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că pretențiile lui Valeriu

Guștiuc întrunesc condițiile legale pentru angajarea răspunderii statutului în

corespundere cu Legea nr. 87/2011.

Instanța de apel a notat că indiferent de condițiile și circumstanțele care au

avut ca consecință examinarea atât de îndelungată a unui litigiu de muncă în

instanța de judecată, reclamantul este îndreptățit de a cere constatarea încălcării

termenului rezonabil de examinare a cauzei sale și a pretinde la repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare, iar caracterul condițiilor și

circumstanțelor care au generat această încălcare (obiective ori subiective,

datorate comportamentului părților sau modului de organizare a activității

instanței de judecată, inclusiv prin intervenirea prin curmarea faptelor comise de

părți, care au generat tergiversarea examinării cauzei) sunt pertinente și urmează

a fi luate în calcul la stabilirea cuantumului despăgubiri ce urmează a fi acordată

persoanei, a cărei drept de examinare în terme rezonabil a cauzei în instanța de

judecată a fost încălcat.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că prin neexaminarea în termen

rezonabil a litigiului de muncă inițial la acțiunea lui Valeriu Guștiuc, ultimului

i-au fost cauzate suferințe psihice, un anumit grad de frustrare și incertitudine,

retrăiri, încordare psihică și stare de disconfort, iar cuantumul prejudiciului

urmează a fi determinat proporțional acestora.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanei, instanța de apel a ajuns la concluzia necesității încasării din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Valeriu Guștiuc a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, care în opinia instanței constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamant

suferințele morale suportate de către acesta.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată pretenția cu

privire la repararea prejudiciului material în sumă de 5 912 lei, din motiv

reclamantul nu a demonstrat legătura de cauzalitate dintre încălcarea dreptului

său de a fi examinată cauza în termen rezonabil și prejudiciul material pretins fi

cauzat.

3

La 22 iulie 2022, Ministerul Justiției, reprezentat de Eugenia Listru, a

declarat recurs împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii din 09 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 163-168).

În motivarea recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a reiterat

temeiurile de fapt și de drept ale speței, precum și concluziile instanței de apel,

suplimentar invocând că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a

apreciat arbitrar suportul probatoriu.

În opinia Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în speță, nu există

motive de constatare a tergiversării examinării litigiului de muncă inițiat la

acțiunea lui Valeriu Guștiuc, or, însăși respectarea întocmai a procedurii de

judecare a acelui proces civil din partea instanțelor de judecată naționale, cu

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

tergiversare a examinării cauzei.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că instanța de apel a

efectuat un calcul matematico-calendaristic al examinării cauzei supuse

controlului de 2 ani și 6 luni, luând în considerare perioada cuprinsă între data

depunerii cererii de chemare în judecată de către Valeriu Guștiuc și data

depunerii prezentei acțiuni în temeiul Legii nr. 87/2011, apreciind acest termen ca

fiind un termen nerezonabil de examinare a litigiului de muncă. Însă, instanța de

apel nu a ținut cont de faptul că, termenul de examinare a cauzei nu poate fi

considerat unul excesiv, în condițiile în care a fost justificat prin existența unor

circumstanțe întemeiate.

La caz, înfăptuirea actului justiției nu a fost caracterizată de întârzieri

neconforme astfel încât să-i fie compromisă eficacitatea și relevanța. Mai mult ca

atât, perioada examinării litigiului de muncă s-a datorat și aspectului exercitării

de către reclamant a dreptului său de a înainta multiple cereri de amânare (din 19

ședințe de judecată 7 au fost amânate la cererea reclamantului), propuneri de

recuzare a judecătorului, cereri de concretizare a pretențiilor acțiunii, cereri de

accelerare a procedurii de judecare a cauzei. Alte 3 ședințe de judecată s-au

amânat în legătură cu audierea martorilor. Două ședințe de judecată nu au avut

loc în legătură cu declararea stării de urgență, în contextul pandemiei de Covid-

19.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a considerat că aceste

circumstanțe denotă că, în speță, ședințele de judecată au fost amânate sau nu au

avut loc nu din culpa instanțelor de judecată, iar perindarea examinării cauzei a

fost justificată de necesitatea respectării de către autoritățile judecătorești a

drepturilor procedurale ale participanților la proces.

Prin urmare, instanța de apel în mod eronat a conchis că Valeriu Guștiuc

întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 87/2011 pentru a fi despăgubit pentru

încălcarea termenului de examinare a litigiului său de muncă.

La 01 septembrie 2022, Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei

Croitor, a declarat recurs împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate în partea sumei adjudecate, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral

acțiunea și încasarea din contul statului în beneficiul său a sumei de 5 912 lei cu

titlu de reparare a prejudiciului material și a sumei de 90 000 de lei cu titlu de

satisfacție echitabilă pentru dreptul încălcat (f.d. 170-172).

4

În motivarea recursului, Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei

Croitor, a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței cuprinse în cererea de

chemare în judecată și în cererea de apel, precum și a transpus concluziile

reținute de către instanța de apel.

Suplimentar, recurentul Valeriu Guștiuc a invocat că, la respingerea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului material, instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar suportul probatoriu, or,

legislația procesual civilă descrie cert modul de compensare a cheltuielilor de

judecată suportare de parte în cadrul unui proces judiciar, iar în condițiile speței

reclamantul a prezentat înscrisuri care probau ce prejudiciu material i-a fost

cauzat și a indicat legătura cauzală dintre acestea cheltuieli și litigiul de muncă.

De asemenea, recurentul Valeriu Guștiuc a considerat că suma adjudecată de

către instanța de apel cu titlu de prejudiciu moral nu este rezonabilă și echitabilă,

precum și contravine standardelor naționale și internaționale în partea acordării

compensației pentru prejudiciul moral suportat în urma încălcării termenului

rezonabil de judecare a cauzelor. În acest sens, instanța nu a ținut cont de obiectul

litigiului, care este unul de muncă.

Prin referința depusă electronic la 19 octombrie 2022, Valeriu Guștiuc,

reprezentat de avocatul Alexei Croitor, a solicitat declararea recursului depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererilor de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

5

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentelor cereri se referă la decizia din 26 mai 2022

a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 26 mai

justice.md”, decizia motivată din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată participanților la proces în mod electronic la 06 iulie 2022 (f.d. 157).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererile

de recurs au fost depuse la 22 iulie 2022 (f.d. 163) și, respectiv, 01 septembrie

2022 (f.d. 170).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

6

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererilor de recurs depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de

Valeriu Guștiuc rezultă că aceștia nu au evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate.

7

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor declarate, deoarece Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Valeriu Guștiuc nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursurilor, deoarece sunt lipsite de conținut și desprind simplul fapt al

dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Valeriu Guștiuc nu s-au bazat exclusiv pe chestiuni de

drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței

de a fi „efective”, fiind lipsite de șanse de succes și nu sunt capabile să ofere

îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererile de recurs au fost depuse după ce Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Valeriu Guștiuc au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se

vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța, cererea

nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

8

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Valeriu

Guștiuc împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Valeriu Guștiuc împotriva deciziei din 26 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

9