2ra-488/22 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

2ra-488/22 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-488/22

2-21035072-01-2ra-08042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, V. Cotorobai, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Guștiuc, reprezentat

de avocatul Alexei Croitor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Guștiuc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului

material și moral cauzat,

împotriva deciziei din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corectată

prin încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 martie 2021, Valeriu Guștiuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 3-4513/2019 la

cererea lui Valeriu Guștiuc împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la

anularea actului, constatarea încălcării obligațiilor, obligarea la efectuarea

controlului, încasarea prejudiciului material în mărime de 5912 lei și a prejudiciului

moral în sumă de 50000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 19 noiembrie 2019

a depus o cerere la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, împotriva Inspectoratului

de Stat al Muncii cu privire la anularea actului, constatarea încălcării obligațiilor,

obligarea de a efectua controlul. Cauza se află în procedura judecătorului Viorica

Dodon. Din data de 19 noiembrie 2019 până la adresarea în instanța de judecată cu

cererea dată, s-a desfășurat o singură ședință de judecată în data de 15 februarie

2021, nefiind efectuate alte acțiuni.

Totodată, a menționat că, la data de 13 octombrie 2020 a depus o cerere

privind accelerarea procedurii de examinare a cauzei, însă prin încheierea

judecătorească din 15 octombrie 2020 s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea cu

privire la accelerarea procedurii de examinare a cauzei.

Prin cererea depusă la 15 februarie 2021 a recuzat judecătorul Viorica Dodon,

pentru încălcările de procedură și tergiversarea examinării cauzei, însă s-a respins

cererea de recuzare.

1

Reclamantul a afirmat că, prin examinarea cauzei la cererea sa împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la anularea actului, constatarea încălcării

obligațiilor din data de 19 noiembrie 2019, i se încalcă dreptul la judecarea cauzei

în termen rezonabil, garantat prin Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 și art.6 din

Convenția CEDO.

Cu referire la încasarea prejudiciului material, reclamantul a declarat că, din

cauza stresului legat de examinarea cauzei nr. 3-4513/2019 de către Judecătoria

Chișinău, sediul Râșcani, a suportat cheltuieli în sumă totală de 5912 lei, dintre care;

suma de 580 de lei pentru medicamentele procurate; suma de 577,65 lei pentru

cheltuielile de transport în legătură cu deplasările la sediul Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani; suma de 575 de lei pentru serviciile de copiere a actelor și presa;

suma de 1647 de lei pentru convorbirile telefonice cu colaboratorii instanței de

judecată, avocatul, colaboratorii instituțiilor de stat în cadrul dosarului nr.3-

4513/2019 examinat de către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani; suma de 2732,

50 lei pentru procurarea produselor alimentare în perioada examinării dosarului nr.3-

4513/2019.

De asemenea, a pretins repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 de lei,

pentru suferințele psihice și fizice suportate în legătură cu durata excesivă de

examinare a cauzei, care l-a deprimat, pierzându-și speranța în justiția obiectivă din

Moldova.

Prin hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Guștiuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului material și moral cauzat.

Prin decizia din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor și s-a menținut hotărârea

din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a notat că, reclamantul/apelant a

invocat în cererea de chemare în judecată, în calitate de circumstanță de fapt

judecarea cauzei civile înaintate la 19 noiembrie 2019 până în prezent, considerând

că termenul rezonabil de judecare a cauzei civile a fost încălcat.

În contextul dat, perioada care trebuie luată în considerare începe cu ziua în

care cauza civilă este repartizată în mod aleatoriu judecătorului raportor. Totodată,

instanța de apel a reținut că, perioada de referință pentru aprecierea termenului

rezonabil de judecare a cauzei este intervalul de timp: 19 noiembrie 2019 (data

depunerii cererii de chemare în judecată) și până la situația formulării prezentei

cereri de chemare în judecată cu referire la Legea nr. 87 din 21.04.2011 – 09 martie

2021, în perioada 02 iulie 2020 – 19 noiembrie 2020 s-a declarat stare de urgență pe

întreg teritoriul Republicii Moldova, fiind instituit regimul special de activitate a

instanțelor de judecată, caz în care termenul a fost suspendat pentru 4 luni 17 zile.

Sub un alt aspect, instanța de apel a menționat și faptul că participanții la proces

și-au valorificat drepturile procedurale prevăzute de legislația în vigoare, prin

înaintarea diferitor cereri, de recuzare, de accelerare, ceea ce denotă că termenul

rezonabil de judecare a cauzei nu a fost încălcat.

Instanța de apel a constatat că instanța judecătorească a acționat cu bună

2

credință cu o suficientă diligență, a întreprins toate măsurile necesare în vederea

examinării obiective și sub toate aspectele a cauzei civile. Totodată, dreptul la

judecare în termen rezonabil a cauzei, în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu

alte garanții ale procesului echitabil prevăzute de legislație, precum legalitatea,

disponibilitatea și egalitatea în drepturi a participanților, contradictorialitatea

procesului, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil, iar examinarea cauzei este doar una din componentele dreptului la un

proces echitabil și nu poate prevala asupra acestuia din urmă.

Astfel, instanța de fond în temei legal a respins alegația reclamantului Guștiuc

Valeriu privind încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, în

condițiile în care din materialele cauzei rezultă contrariul, lipsa dreptului încălcat,

ceea ce nu condiționează aplicabilitatea Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului referitor la pretinsa

neexaminare în termen rezonabil a cauzei în condițiile în care o tergiversare nu a

avut loc, iar în lipsa încălcării dreptului lui Guștiuc Valeriu la examinarea cauzei în

termen rezonabil, sunt nejustificate solicitările acestuia formulate în acțiune.

În corespundere cu art.2036 alin.(1) din Codul civil, în cazul în care persoanei

i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are

dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de

despăgubiri.

Subsecvent, în sensul celor sus indicate și normelor legale sus enunțate este

nejustificată și cerința privind repararea prejudiciului moral, cheltuielilor de

judecată, motiv pentru care instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe.

În opinia instanței de apel, argumentele invocate de către apelant privind

netemeinicia actului judecătoresc sunt neîntemeiate.

Prin urmare, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelant, sunt

vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță,

iar instanța de apel le-a apreciat ca fiind inconsistente și fără raționament juridic

valabil circumstanțelor speței.

În plus, este important de remarcat faptul că apelantul utilizând calea de atac,

nu a prezentat în instanța de apel probe, care nu a avut posibilitatea să le prezinte

instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea

contestată.

În concluzie, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit

starea de fapt, corect a identificat și aplicat cadrul legal pertinent, adoptând în acest

sens o hotărâre judecătorească întemeiată și conformă Legii. Drept consecință și,

deoarece argumentele apelantului sunt combătute integral prin constatările și

concluziile indicate supra, instanța de apel stabilind că hotărârea contestată este

legală și întemeiată, a ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel declarată de

avocatul Alexei Croitor, în interesele lui Guștiuc Valeriu și a menține hotărârea

instanței de fond.

La 25 martie 2022, Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel

3

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și casarea

hotărârii prime instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele nu au examinat circumstanțele

redate și nu-a verificat dacă s-a respectat termenul rezonabil de examinare a cauzei

la cererea sa împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, cauza nr. 3-4513/2019,

aflată în procedura judecătorului Viorica Dodon, Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani.

La examinarea cauzei conduita sa nu a ridicat probleme deosebite, în pofida

criticilor nefondate, nesusținute prin niciun argument plauzibil, necoroborate cu

niciun mijloc de probă administrat, însă doar cu declarații subiective, neconforme

cu realitatea privind comportamentul intolerabil al participanților la proces, ce nu

fac proba nerespectării termenului rezonabil de examinare al cauzei, or, probe ce ar

demonstra contrariul nu se regăsesc la materialele dosarului. Singura probă

examinată de instanțele inferioare, fiind raportul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova privind examinarea cauzei. Acest act nu poate fi considerat proba, însă o

relatare și descrierea la toate ședințele de judecată, prezența părților și a

participanților la proces, acțiunile acestora cât și conduita instanțelor de judecată.

Instanțele urmau să constate motivele amânărilor sau numirii de lungă durată a

ședințelor de judecată, sau termenul de transmitere a dosarului de la o instanță către

alta și dacă la caz poate fi apreciat ca o încălcare a dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei.

Obligația instanțelor de a examina cauzele civile în termen rezonabil este

prevăzută la art.4, art. 192 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Cu privire la constatările instanței de fond, recurentul a remarcat că, dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu

alte garanții ale procesului echitabil prevăzute de legislație, precum legalitatea,

disponibilitatea și egalitatea în drepturi a participanților, contradictorialitatea

procesului, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil. Examinarea cauzei este doar una din componentele dreptului la un proces

echitabil și prin urmare, nu poate prevala asupra acestuia din urmă. Respectiv,

cerința de examinare a cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată

la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretențiilor,

complexitatea procesului, comportamentul autorităților competente și al părților,

dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanței precum și exercitarea căilor

de atac.

Recurentul a precizat că, remediul intern în sensul apărării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, constituie Legea nr.87. Instanțele naționale

pentru aprecierea respectării termenului rezonabil urmează a lua în considerare

criteriile de complexitate a cauzei, comportamentul părților și al autorităților

relevante, și miza pentru reclamant, criterii relevate în practica CEDO (Josan c.

Moldovei, §18, Mazepa c. Moldovei, § 42, Holomiov c. Moldovei § 137). Legislația

internă nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”, însă prin obligarea

respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției atât normele

naționale, cât și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri

neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea.

4

Cu referire la cadrul internațional, a susținut ca fiind aplicabile prevederile art.

6§ 1 CEDO.

Recurentul a opinat că, hotărârile contestate sunt nemotivate, contrar art. 239

Cod de procedură civilă, or, hotărârea este întemeiată, dacă în ea sunt expuse toate

circumstanțele care au importantă la soluționarea cauzei și care au fost verificate în

ședința de judecată multilateral, complet și au fost elucidate probele privind

circumstanțele constatate ale cauzei. Concluziile privind circumstanțele de fapt ale

cauzei se motivează în hotărâre prin probele enumerate în art. 117 Cod de procedură

civilă, iar în conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Instanța de apel are obligația să verifice circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite și este

obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei și să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform practicii CtEDO, instanța de apel potrivit regulilor unui proces

echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are

obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și

să nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța

inferioară. (Hirro Balani c. Spaniei, nr. 18064/91 din 09.12.1994 §27; Georgiadis v.

Greciei nr.21522/93 din 29.05.1997 §43).

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 08 aprilie 2022 (Vol.II,

f.d.7) a fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la 14 aprilie 2020,

conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.9).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 20 ianuarie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 25 martie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la data de 21 martie 2022, inclusiv prin intermediul

poștei electronice (Vol.I, f.d.200). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valeriu Guștiuc, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

5

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Guștiuc, reprezentat

de avocatul Alexei Croitor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Valeriu Guștiuc, reprezentat de avocatul

Alexei Croitor.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valeriu Guștiuc, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, corectată prin încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7