2ra-488/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-488/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Olga Caigorodțeva,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olga

Caigorodțeva împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la judecarea în termen legal al cauzei, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 5 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 aprilie 2019, Olga Caigorodțeva a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen legal al cauzei, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 17 august 2018 a depus o plângere

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani împotriva

acțiunilor ilegale ale Procurorului General al Republicii Moldova.

A precizat că în conformitate cu prevederile art. 313 alin. (4) Cod procedura

penală, o astfel de plângere se examinează de către judecătorul de instrucție în

termen de 10 zile.

Astfel, plângerea a fost depusă în instanța de judecată la data de 17 august

2018, iar judecătorul de instrucție a examinat plângerea la 29 martie 2019, peste

22,5 termene legale, stabilit la art. 313 alin. (4) Cod procedura penală.

Reclamanta a considerat că instanța de fond a încălcat în mod flagrant

termenul legal de examinare a plângerii și în așa circumstanțe, i-a fost violat

dreptul la judecare în termen legal a plângerii sale din 17 august 2018.

A învederat că odată ce articolul 313 alin. (4) Cod procedura penală prevede

cu certitudine că instanța națională este obligată să examineze o astfel de plângere

în termen de cel mult 10 zile, de la momentul depunerii plângerii în instanța de

judecată, este de asemenea și dreptul autorului plângerii ca aceasta să fie examinată

de instanța sesizată în termenul legal de cel mult 10 zile de la depunerea plângerii

în instanță.

Olga Caigorodțeva a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului său la

judecare în termen legal a plângerii din 17 august 2018, încasarea din bugetul de

stat al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 750 000 de lei, cu titlu de

1

prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen legal a

plângerii din 17 august 2018, și a sumei de 6 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 9 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins acțiunea depusă de Olga Caigorodțeva ca fiind neîntemeiată.

La 7 noiembrie 2019, Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

integrală a acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 5 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, și s-a

menținut hotărârea din 9 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1 alin. (1), 2 alin. (1), (2) și (6), 4 alin.

(1) și (2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

judecarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011,

Colegiul a considerat întemeiată concluzia primei instanțe de respingere a acțiunii.

Reținând spre examinare conținutul raportului prezentat de Ministerul Justiției

privind modul de respectare a termenului rezonabil de examinare a plângerii

înaintate de Olga Caigorodțeva, în ordine aret. 313 Cod de procedură penală,

Colegiul a învederat că, în speță, s-a constatat cert și fără echivoc că examinarea

plângerii înaintate de către Nicolae Daniliuc în interesele Olgăi Caigorodțeva, în

ordinea art. 313 Cod de procedură penală, privind obligarea Procurorului General

conform art. 19, 254, 274 al Cod de procedură penală, pentru cercetarea cazului

complet și sub toate aspectele, pentru stabilirea adevărului și emiterea unei

ordonanței legale, nu a avut loc din vina instanței de judecată, dat fiind faptului că

însuși reclamanta nu s-a folosit cu bună-credință de drepturile sale procesuale, cu

toate acestea apelanta a invocat despre încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul în mod automat la

constatarea faptului că instanța a depășit termenul rezonabil pentru examinarea

cauzei, în situația în care părțile în mare măsură au contribuit la prelungirea acestui

proces, prin urmare Colegiul a considerat că apelanta nu are calitatea procesuală în

cauza dată, iar argumentele acesteia poartă un caracter declarativ, formal fără a

dispune de careva suport atât probatoriu, cât și legal.

De altfel, Colegiul a precizat că instanța nu ar trebui sub pretextul respectării

termenelor rezonabile în cadrul procesului de judecată să refuze în cercetarea

probelor necesare pentru o completă și corectă soluționare a cazului, care pe cale

de consecință ar încălca principiul egalității armelor, or respectarea întocmai a

procedurii din partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea respectării

drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a

examinării cauzei, motiv din care nu au fost reținute argumentele apelantei în acest

sens.

La 2 februarie 2021, Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

hotărâri primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în

sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a

dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

2

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 5 martie 2020 și a

expediat-o participanților la proces la 18 mai 2020 (f.d. 106), or, la materialele

cauzei lipsind dovada de recepționare a acesteia de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 2 februarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 23 februarie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 121), or, până la data examinării cauzei în

adresa instanței de recurs nu au parvenit referințe.

Examinând temeiurile recursului declarat de Olga Caigorodțeva, reprezentată

de avocatul Nicolae Daniliuc, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Olga Caigorodțeva,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Olga Caigorodțeva, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Caigorodțeva, reprezentată

de avocatul Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 5 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4