2ra-1785/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-1785/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – Z. Talpalaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Sîrbu, A. Malîi, I. Dutca

Î N C H E I E R E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Sorochin Iuri,

în cauza civilă la cererea înaintată de Sorochin Iuri împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare a cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Sorochin

Iuri, fiind menținută hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 iulie 2020, Sorochin Iuri s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 14 decembrie 2015, a depus la

Judecătoria Chișinău, sectorul Râșcani o cerere de chemare în judecată cu privire la

rezoluțiunea contractului, cu repunerea părților la poziția inițială, încasarea sumelor

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, s-a

respins integral acțiunea lui Sorochin Iuri împotriva lui Istrati Fiodor privind

rezoluțiunea contractului cu repunerea părților la pozitia inițială, încasarea sumelor

și compensarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Sorochin Iuri și s-a menținut hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău, pronunțată în cauza civilă la acțiunea lui Sorochin Iuri

împotriva lui Istrati Fiodor privind rezoluțiunea contractului cu repunerea părților la

poziția inițială, încasarea sumelor și compensarea cheltuielilor de judecată.

1

Totodată, prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a

declarat inadmisibil recursul înaintat de Sorochin Iuri.

Potrivit reclamantului, instanța de judecată a tergiversat examinarea cauzei cu

aproximativ 5 ani mai mult decât prevede Legea nr. 87.

Astfel, potrivit Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în baza

art. 4 alin. (1), cât și art. 5 alin. (1), sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral, îi

revine Ministerului Justiției al Republicii Moldova, iar sarcina de a dovedi

suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată, îi revine reclamantului.

Reieșind din cele expuse, reclamantul Sorochin Iuri a solicitat constatarea

faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral în mărime de 140 000,00 lei.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Iuri Sorochin împotriva

Ministerului Justițeiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral,

fiind constatat faptul încălcării termenului rezonabil și încasată suma de 15 000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile reclamantului fiind respinse ca

neîntemeiate.

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Sorochin Iuri,

fiind menținută hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că, potrivit raportului motivat

prezentat de Ministerul Justiției al Republicii Moldoca, s-a constatat cu certitudine

tergiversarea examinării cauzei pentru o perioadă de peste 5 ani, cauza neprezentând

un grad înalt de dificultate.

La 07 octombrie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar au fost invocate motive și circumstanțe similare celor din

cererea apel.

La 21 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Sorochin Iuri a

declarat recurs (semnat electronic) împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea pretențiilor respinse și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea integrală a acțiunii. O cerere cu același conținut, semnată olograf, a fost

înregistrată la 02 decembrie 2021.

2

În motivarea recursului a indicat faptul că instanțele inferioare au apreciat eronat

cunatumul prejudiciului moral.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursrile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Sorochin Iuri sunt neîntemeiate și

urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

30 iunie 2021 și expediată participanților la proces prin poșta electronică la 23

septembrie 2021 (f.d. 197, vol. I). Astfel, având în vedere faptul că recursurile

declarate împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost

înregistrate la 07 octombrie 2021 și 21 noiembrie 2021, în conformitate cu art. 434

din Codul de procedură civilă, acestea se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

3

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs înaintate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Sorochin Iuri.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Sorochin Iuri.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Galina Stratulat,

Svetlana Filincova

4