2ra-498/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzeri si repararea prejudiciului moral

2ra-498/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzeri si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-498/22

2-21035021-01-2ra-08042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Sanduța

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Pruteanu, V. Buhnaci, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Guștiuc Valeriu,

reprezentat de avocatul Croitor Alexei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Guștiuc Valeriu

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciuliui moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 09 martie 2021, Guștiuc Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciuliui moral.

În motivarea acțiunii, Guștiuc Valeriu a menționat că la 27 septembrie 2019 a

depus la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS ”Incercom”, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări

Sociale cu privire la obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă, obligarea

transmiterii informației privind venitul asigurat și obligarea introducerii în contul

personal de asigurări a informației cu privire la venitul asigurat, la contribuțiile de

asigurare socială obligatorie.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 octombrie 2019,

s-au separat într-un proces aparte pretențiile împotriva ÎS ”Incercom” cu privire la

obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă și obligarea transmiterii

informației privind venitul asigurat.

S-a reținut pentru examinare pretenția împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la obligarea introducerii în contul personal de asigurări a

informației cu privire la venitul asigurat, la contribuțiile de asigurare socială

obligatorie.

1

S-a declinat competența judecătorului specializat în materie de contencios

administrativ la examinarea cererii de chemare în judecată depusă împotriva

ÎS ”Incercom” cu privire la obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă și,

obligarea transmiterea informației privind venitul asigurat.

Cererea a fost pusă pe rol, iar în luna decembrie 2020 a fost redistribuită altui

judecător.

Reclamantul a invocat că cauza se află în procedura Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, nefiind emisă o hotărâre a instanței de judecată, fapt ce constituie o

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Guștiuc Valeriu a solicitat constatarea încălcării dreptrului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei civile înaintate împotriva ÎS ”Incercom” cu privire la

obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă, obligarea transmiterii

informației privind venitul asigurat și încasarea sumei de 60 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 mai 2021,s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Guștiuc Valeriu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la data de 27 septembrie 2019, Guștiuc Valeriu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva ÎS ”Incercom”, Casa Națională de Asigurări Sociale

cu privire la obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă, obligarea

transmiterii informației privind venitul asigurat și obligarea introducerii informației

despre contribuțiile de asigurări sociale.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 octombrie 2019,

s-au separat într-un proces aparte pretențiile împotriva ÎS ”Incercom” cu privire la

obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă și obligarea transmiterii

informației privind venitul asigurat, fiind reținută pentru examinare pretenția

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea introducerii

în contul personal de asigurări a informației cu privire la venitul asigurat, la

contribuțiile de asigurare socială obligatorie și s-a declinat competența

judecătorului specializat în materie de contencios administrativ la examinarea

cererii de chemare în judecată depusă împotriva ÎS ”Incercom” cu privire la

obligarea de a efectua înscrieri în carnetul de muncă și obligarea transmiterii

informației privind venitul asigurat.

La data de 31 octombrie 2019, cauza a fost repartizată aleatoriu judecătorului

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru Ruxanda Pulbere.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 01 noiembrie 2019,

nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată înaintată de Guștiuc Valeriu, fiindu-i

acordat termen de 7 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, iar prin încheierea din

22 noiembrie 2019, cererea de chemare în judecată a fost acceptată în procedură

contencioasă și s-a stabilit ședința pentru soluționare amiabilă a litigiului pentru

data de 16 decembrie 2019.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

16 decembrie 2019, a fost încetată procedura de mediere și fixată ședința de

pregătire a cauzei pentru data de 16 ianuarie 2020, la care reclamantul nu s-a

prezentat, ședința de judecată fiind amânată pentru 16 martie 2020.

2

Ședința de judecată din 16 martie 2020 a fost amânată în legătură cu

dispoziția președintelui Judecătoriei Chișinău nr.12 din 13 martie 2020 (fiind

instituit regim special), în legătură cu acest fapt a fost stabilită ședință de judecată

pentru 27 mai 2020, la care reprezentantul reclamantului, avocatul Daniel Șoltea a

depus cerere de amânare a ședinței de judecată, fiind dispusă amânarea examinării

cauzei pentru data de 01 octombrie 2020.

În ședința de judecată stabilită pentru 01 octombrie 2020, a fost efectuat

raport asupra acțiunii și audiate explicațiile participanților la proces, însă în

legătură cu expirarea timpului stabilit pentru ședința în cauză, s-a anunțat

întrerupere pentru data de 03 decembrie 2020.

Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1847 din 20 noiembrie

2020, Ruxanda Pulbere a fost numită în funcția de judecător la Curtea de Apel

Chișinău.

Astfel, la 04 decembrie 2020, s-a dispus redistribuirea cauzei unui alt

judecător spre examinare, iar la 18 decembrie 2020, cauza a fost redistribuită

judecătorului Violeta Gîrleanu, fiind numită ședința de judecată pentru data de

24 februarie 2021, la care a fost efectuat raport asupra acțiunii și audiate

explicațiile participanților la proces, iar în legătură cu expirarea timpului stabilit

pentru ședința în cauză, s-a anunțat întrerupere pentru data de 29 martie 2021.

Ședința de judecată din 29 martie 2021 nu a avut loc, deoarece conform pct.1

și 2 al Dispoziției Președintelui Judecătoriei Chișinău, Țurcanu Radu, nr.06 din

15 martie 2021 ”Cu privire la stabilirea regimului special de lucru în cadrul

Judecătoriei Chișinău”, s-a dispus prelungirea regimului special, urmând

preschimbarea, din oficiu, a termenelor de judecată, prin amânarea ședințelor după

data de 31 martie 2021, cu înștiințarea participanților la proces despre măsurile

operate.

Astfel, din oficiu, a fost preschimbată data ședinței de judecată pentru

26 aprilie 2021.

La speță, instanța de judecată a stabilit că examinarea cauzei nu a avut loc cu

încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil, or însăși respectarea

întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată cu asigurarea respectării

drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a

examinării cauzei.

În acest sens, instanța de judecată a reținut că deși reclamantul pretinde

încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, examinarea a durat

această perioadă de timp inclusiv și din cauza comportamentului reclamantului,

care nu a făcut uz cu diligență de drepturile sale procedurale, nu a depus cerere de

accelerare a cauzei, or, nu pot fi imputate instanței de judecată cazurile de

imposibilitate a examinării cauzei datorită exercitării drepturilor procedurale și

anume cereri de amânare, redistribuirea repetată a dosarului, separarea pretențiilor.

Deci, instanța de fond a constatat că exercitarea tuturor acestor drepturi

procesuale, a făcut imposibilă examinarea litigiului într-un termen mai restrâns, iar

aceste circumstanțe nu pot fi apreciate drept carențe în respectarea termenului

rezonabil de soluționare a cauzei.

3

Mai mult ca atât, legislația națională nu oferă o descifrare a noțiunii de

”termen rezonabil”, însă prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru

înfăptuirea justiției, atît normele naționale cît și cele internaționale invocă

administrarea justiției fără întîrzieri neconforme de natură a-i compromite

eficacitatea și responsabilitatea, la caz însă întîrzieri neconforme n-au fost

constatate.

Astfel, instanța de judecată a constatat lipsa din partea autorității judecătorești

în cadrul judecării cauzei civile a unor amânări nejustificate a ședințelor de

judecată sau tergiversarea în alt mod a procesului de examinare a cauzei

manifestată din partea instanței de judecată.

Astfel, prima instanță a concluzionat că în speța dată, nu se atestă din partea

instanței judecătorești a acțiunilor de tergiversare a termenului rezonabil de

judecare a cauzei, o dată ce reclamantul a formulat o cerere cu mai multe pretenții,

totodată participanții procesului au solicitat realizarea drepturilor lor procedurale,

instanța de judecată deținând obligația pozitivă de a nu împiedica și respectiv de a

crea condiții egale pentru toți participanții la proces pentru realizarea deplină a

acestor drepturi, pornind de la respectarea principiului egalității armelor.

Prin urmare, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată înaintată

de Valeriu Guștiuc urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022, s-a respins apelul

declarat de Guștiuc Valeriu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 31 mai 2021.

La 25 martie 2022, Guștiuc Valeriu, reprezentat de avocatul Croitor Alexei a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurentul Guștiuc Valeriu, în motivarea recursului a invocat că instanțele de

judecată nu au examinat cu atenție circumstanțele invocate de reclamant, fără a

verifica dacă s-a respectat termenul rezonabil de examinare a cauzei, îniannată la

data de 27 septembrie 2019.

Recurentul a menționat că singura probă examinată de instanțele de judecată a

constituit Raportul prezentat de Ministerul Justiției privind examinarea cauzei, care

nu poate fi considerat ca probă, ci o relatare și descriere a ședințelor de judecată.

În opinia recurentului, instanțele urmau să constate motivele amânărilor sau

numirilor de lungă durată a ședințelor de judecată sau termenelor de transmitere a

dosarului de la o instanță la alta.

De asemenea, recurentul a notat că sensul de ”termen rezonabil” nu necesită o

interpretare, ci o aplicare și respectare expresă.

Totodată, recurentul a invocat nemotivarea hotărârilor judecătorești.

La 08 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către Ministerul Justiției la data de 14 aprilie 2022,

conform avizului de recepție (f.d. 123).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

01 februarie 2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

4

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 25 martie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

5

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Guștiuc Valeriu,

reprezentat de avocatul Croitor Alexei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Guștiuc Valeriu, reprezentat de

avocatul Croitor Alexei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6