2ra-721/22 — constatarea încalcarii dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului penal

2ra-721/22 — constatarea încalcarii dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului penal (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-721/22

(2-21017795-01-2ra-23052022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

7 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de recurentul Vasile Moldovan și

reprezentantul recurentului, avocatul Mihaela Cecan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Moldovan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului penal nr. 546 din 12

septembrie 2019 și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Vasile Moldovan, a fost menținută hotărârea din 11

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 3 februarie 2021, Vasile Moldovan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului penal nr. 546 din 12 septembrie

2019 și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, durata examinării procesului

penal înregistrat în REI 1 al I.P. Căușeni cu nr. 546 la 12 septembrie 2019, este

incompatibilă cu cerința ”termenele de judecare a cauzelor civile”, prevăzută la art. 20

alin. (l) Cod de procedură penală, care stipulează că urmărirea penală și judecarea

cauzelor penale se face în termene rezonabile. Potrivit jurisprudenței de referință

degajată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezonabilitatea duratei

procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor cauzei, ținând cont de

următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al

autorităților relevante și importanța cauzei pentru reclamant (cauza Frydlender contra

Franței, hotărârea Marei Camere din 27 iunie 2000), iar în cazul în care cauza implică

o complexitate semnificativă urmează de menținut justul echilibru între exigențele

celerității procedurilor judecătorești și principiul general al bunei administrări ai

justiției (cauza Boddaer contra Belgiei, din 01 octombrie 1992).

A indicat reclamantul că, termenul de examinare al procesului penal înregistrat

1

în REI 1 al I.P. Căușeni cu nr. 546 la 12 septembrie 2019, nu este unul rezonabil,

demonstrând un caracter excesiv, fapt ce denotă că, autoritățile competente nu au

reacționat adecvat întru respectarea termenului rezonabil la examinarea procesului

penal, dând dovadă de un comportament inadecvat și cu rea credință.

Astfel, a considerat reclamantul că, i s-a cauzat un anumit nivel de stres și

frustrare, datorită duratei excesive de examinare a procesului penal, prin ce i s-a cauzat

un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de 1 000 000 euro.

A solicitat reclamantul Vasile Moldovan, constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a procesului penal înregistrat în REI 1 al I.P. Căușeni cu

nr. 546 la 12 septembrie 2019 și încasarea din bugetul de stat a sumei în mărime de 1

000 000 euro, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 noiembrie 2021, apelantul

Vasile Moldovan a declarat apel, iar la data de 7 decembrie 2021, a declarat apel și

avocatul apelantului, Mihaela Cecan, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Vasile Moldovan, a fost menținută hotărârea din 11 noiembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut că procedura de

soluționare a plângerii penale depuse de apelant/reclamant, a ajuns în mai multe cicluri

procesuale în fața organelor de urmărire penală a instanțelor de fond cât și de recurs,

de fiecare dată trecând printr-un dublu grad de jurisdicție, a fost emisă aceeași hotărâre

cu soluția de refuz în pornirea urmăririi penale, clasarea procesului penal în temeiul

art.275 pct.3) Cod de procedură penală pe motivul neîntrunirii elementelor infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia netemeiniciei cererii de chemare în judecată depusă de Vasile Moldovan cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a procesului

penal și repararea prejudiciului moral, fiind constatată lipsa încălcării dreptului

apelantului/reclamant Vasile Moldovan la examinarea în termen rezonabil a procesului

penal la cererea acestuia din 12 septembrie 2019 privind atragerea la răspundere penală

a persoanelor cu funcție de răspundere din cadrul primăriei s. Baccealia, r-nul Căușeni,

a primarului Svetlana Țîbîrnă, fostului inginer cadastral Veaceslav Onoi în baza art.

332 și art. 361 din Codul penal.

Subsecvent, Colegiul a reiterat concluzia instanței de fond, potrivit căreia

apelantul Vasile Moldovan a fost recunoscut în calitate de parte vătămată în cadrul

procesului penal menționat, fiindu-i refuzată pornirea urmăririi penale cu clasarea

procesului penal, astfel ultimul nu poate pretinde la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei penale.

Mai mult decât atât, Colegiul a observat că, apelantul Vasile Moldovan pe

perioada derulării procedurii de soluționare a plângerii, a beneficiat și uzat, în același

timp de dreptul la un recurs efectiv în fața instanței, ca instanță de control judiciar, care

analizează motivele de recurs formulate.

De asemenea, instanța de apel a învederat că, examinarea cauzei în termen

2

rezonabil este doar una din componentele ce țin de dreptul părților la un proces

echitabil, și prin urmare, termenul rezonabil nu poate prevala asupra altor componente,

sau asupra dreptului la un proces echitabil per ansamblu.

În acest context, necesitatea respectării termenului rezonabil al procesului de

judecată nu poate justifica limitarea altor drepturi, prevăzute de art.6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantului/reclamant potrivit cărora, autoritățile competente nu au reacționat adecvat

întru respectarea termenului rezonabil la examinarea procesului penal, dând dovadă de

un comportament inadecvat și cu rea credință, urmând a fi apreciate critic.

Colegiul a mai învederat că, legislația națională, nu oferă o descifrare a noțiunii

de “termen rezonabil”, însă impune respectarea unui astfel de termen pentru înfăptuirea

actului justiției.

Corespunzător, instanța de apel a concluzionat că durata procedurii penale nr.

546 din 12 septembrie 2019 inițiată la cererea reclamantului, nu intră în sfera acțiunii

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950 (în vigoare pentru

RM din 1 februarie 1998), or, această normă legală stipulează dreptul oricărei persoane

la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale, care va hotărî

fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Totodată, Colegiul a menționat că, în urma analizei raportului motivat, în raport

cu circumstanțele cauzei, nu s-a constatat culpa instanței de judecată și a autorităților

competente în procesul de examinare a cauzei penale, iar dreptul la judecare în termen

rezonabil a cauzei, în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu alte garanții ale

procesului echitabil prevăzut de legislație, precum legalitatea, disponibilitatea și

egalitatea în drepturi a participanților, contradictorialitatea procesului, care în

ansamblu, materializează dreptul părții la un proces echitabil.

Subsecvent, deoarece la caz nu s-a constatat încălcarea dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei, Colegiul a considerat drept neîntemeiată și cerința cu privire

la repararea prejudiciului moral pretins, constatându-se lipsa motivelor care ar justifica

prejudiciul moral solicitat de către reclamantul/apelant.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de apelantul Vasile Moldovan

și de a menține hotărârea din 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 10 mai 2022, recurentul Vasile Moldovan, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel din 14 aprilie 2022 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii primei instanțe din 11 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi decizii cu privire la

admiterea integrală a acțiunii.

Ulterior, la 23 iunie 2022, reprezentantul recurentului Vasile Moldovan, avocatul

Mihaela Cecan, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 14

aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii primei

3

instanțe din 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de admitere a cererii depusă de Vasile Moldovan împotriva

Ministerului Justiției al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a procesului penal nr. 546 din 12 septembrie 2019 și încasarea din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției, cu titlu de reparare a prejudiciului

moral.

În motivarea recursului depus, recurentul Vasile Moldovan și reprezentantul

acestuia, avocatul Mihaela Cecan, au exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432

alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurentul Vasile Moldovan și reprezentantul acestuia, avocatul

Mihaela Cecan, au opinat că, atât prima instanță cât și instanța de apel au aplicat eronat

normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanțelor vizate sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 23 mai 2022 și la

27 iunie 2022, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursurile

depuse, informând despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 141, 147).

Referință la cererile de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă,

până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 14 aprilie 2022, iar cererile de recurs

au fost depuse la 10 mai 2022 și la 23 iunie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 3 mai 2022, prin intermediul poștei

electronice și oficiului poștal, conform scrisorii de însoțire (f.d. 135, 136). Din

materialele dosarului, reiese că, reprezentantul recurentului Vasile Moldovan, avocatul

Mihaela Cecan, a recepționat decizia nominalizată, la 3 mai 2022 (f.d. 143) potrivit

cererii de recurs. Astfel, cererile de recurs declarate sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de recurentul Vasile Moldovan și

reprezentantul recurentului, avocatul Mihaela Cecan, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

4

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererile de recurs declarate de recurentul Vasile

Moldovan și reprezentantul recurentului, avocatul Mihaela Cecan, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de prima instanță și instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibile cererile de recurs declarate de recurentul Vasile

Moldovan și reprezentantul recurentului, avocatul Mihaela Cecan.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de recurentul Vasile Moldovan

și reprezentantul recurentului, avocatul Mihaela Cecan, împotriva deciziei din 14

aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6