2ra-675/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti

2ra-675/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-675/22

2-21007631-01-2ra-17052022

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul central – A. Cașcaval

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, I. Țurcanu, A. Panov

ÎNCHEIERE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Iuri Sorochin și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Gheorghe Nicolaescu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri

Sorochin împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

lui Radu Talpa, Maxim Sîrbu, Eugen Jomir, Igor Buliga, Cristinei Cebotari, lui

Corneliu Bratunov, Ninei Bîtca, lui Oleg Melniciuc, Iurie Potînga, Aureliu

Postica, Alexandru Lazar, Lilian Simon, Vitalie Moisei, C. Burac, Valentin

Costea cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

precum și obligarea la prezentarea scuzelor publice în formă scrisă și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-au respins apelurile declarate de Iuri Sorochin, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 03 iunie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, prin care s-a

admis parțial acțiunea depusă de Iuri Sorochin,

constată:

La 08 iulie 2020, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, lui Radu Talpa,

Maxim Sîrbu, Eugen Jomir, Igor Buliga, Cristinei Cebotari, lui Corneliu

Bratunov, Ninei Bîtca, lui Oleg Melniciuc, Iurie Potînga, Aureliu Postica,

Alexandru Lazar, Lilian Simon, Vitalie Moisei, C. Burac, Valentin Costea cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și

obligarea la prezentarea scuzelor publice în formă scrisă și compensarea

cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii a invocat că, la 27 decembrie 2017, la Procuratura

sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, a fost înregistrată plângerea depusă de

președintele Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, Oleg Melniciuc, pe numele lui

Sorochin Iuri în baza art. 360 alin. (1) din Codul penal.

La 12 ianuarie 2017, ofițerul de urmărire penală al SUP al IP Rîșcani al DP

mun. Chișinău al IGP al MAI, Alexandru Lazar, a pornit cauza penală

nr. 2017020051 pe numele lui Iuri Sorochin în baza elementelor art. 360 alin. (1)

din Codul penal, iar procurorul interimar Eugen Jomir a transmis dosarul

procurorului Radu Talpă.

La 24 ianuarie 2017, ofițerul de urmărire penală al SUP al IP Rîșcani al DP

mun. Chișinău al IGP al MAI, Alexandru Lazar, i-a prezentat spre cunoștință

ordonanța de recunoaștere a sa în calitate de bănuit pe dosarul penal

nr. 2017020051.

Reclamantul a notat că, inițial, ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit i-a fost adusă la cunoștință în lipsa translatorului, deoarece nu posedă

limba de stat, iar după ce a înțeles că a încălcat legea procesual penală, ofițerul de

urmărire penală Alexandru Lazar i-a aplicat o lovitură pentru a-i fura ordonanța

de recunoaștere în calitate de bănuit și a o prezenta cu translator. Astfel, la

materialele cauzei sunt prezente două ordonanțe de recunoaștere în calitate de

bănuit, una adusă la cunoștință în lipsa translatorului și una cu participarea

acestuia.

Iuri Sorochin a menționat că a depus mai multe contestații și plângeri prin

care a solicitat anulara ordonanțelor și investigarea dosarului prin audierea

persoanelor cu înaltă demnitate publică, precum și scoaterea sa de sub urmărire

penală cu încetarea urmăririi penale. Însă, aceste plângeri nu au fost examinate,

iar contestația fiind declarată ca inadmisibilă.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani, Talpa Radu, din 10 aprilie 2017, adusă la cunoștință la 11 aprilie 2017,

Iuri Sorochin a fost pus sub învinuire conform art. 360 alin. (1) din Codul penal.

Reclamantul a remarcat că ordonanța de punere sub învinuire conține date

eronate despre identitatea sa, și anume este indicat greșit că are domiciliu în

s. Goianul Nou, că este celibatar, că are studii superioare incomplete și că nu

activează. Aceste circumstanțe denotă faptul că organul de urmărire penală și

procurorii nu au studiat documentele prezente la dosar, având o poziție

părtinitoare față de dânsul.

La 11 aprilie 2017, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani, Talpa Radu a întocmit un raport pe numele lui Cornel Bratunov, prin

care a adus la cunoștință că lui Iuri Sorochin i s-a făcut rău și a fost chemată

ambulanța.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani, Talpa Radu, din 31 octombrie 2017 Iuri Sorochin a fost scos de sub

urmărire penală și încetată urmărirea penală pe dosarul nr. 2017020051, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Reclamantul a decelat că s-a aflat ilegal sub urmărire penală timp de 282 de

zile, fapt ce i-a prejudiciat sănătatea și i-a știrbit imaginea. Acest fapt îi permite

să pretindă de la stat repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

reprezentanților statului.

2

La fel, Iuri Sorochin a considerat că procurorii Radu Talpa, Maxim Sîrbu,

Eugen Jomir, Corneliu Bratunov, Igor Buliga, ofițerii de urmărire penală Lazar

Alexandru, Valentin Costea, Lilian Simon, Vitalie Moisei și C. Burac să-i aducă

scuze publice în formă scrisă.

Reclamantul Iuri Sorochin a solicitat prin cererea de chemare în judecată:

-obligarea procurorilor Radu Talpa, Maxim Sîrbu, Eugen Jomir, Corneliu

Bratunov și Igor Buliga, precum și a ofițerilor de urmărire penală Lazar

Alexandru, Valentin Costea, Lilian Simon, Vitalie Moisei și C. Burac să-i aducă

scuze publice în formă scrisă, cu următorul text „cerem scuze publice de la

domnul Sorochin Iuri Serghei pentru acțiunile ilicite ale organelor de procuratură

și poliție ale Republicii Moldova, noi recunoaștem necompetența noastră”;

-obligarea procurorilor Radu Talpa, Maxim Sîrbu, Eugen Jomir, Corneliu

Bratunov și Igor Buliga, precum și a ofițerilor de urmărire penală Lazar

Alexandru, Valentin Costea, Lilian Simon, Vitalie Moisei și C. Burac să-i aducă

scuze publice în formă verbală cu următorul text „cerem scuze publice de la

domnul Sorochin Iuri Serghei pentru acțiunile ilicite ale organelor de procuratură

și poliție ale Republicii Moldova, noi recunoaștem necompetența noastră”, în

prezența executorului judecătoresc, care va constata acest fapt;

-încasarea în mod solidar din contul statului și pârâților în beneficiul său a

sumei de 30 000 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului moral;

-compensarea din contul bugetului public național în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 41-42 recto-verso).

Prin hotărârea din 03 iunie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Iuri Sorochin suma de 10 000 de

lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile organului de

urmărire penală și ale procuraturii.

S-a obligat procurorul, care a condus urmărirea penală în cauza penală

nr. 2017020051 – Radu Talpa, sau în cazul în care acesta nu mai activează –

procurorul ierarhic superior, ca în termen de 15 zile de la data pronunțării

prezentei hotărâri, să prezinte scuze oficiale, în formă scrisă din partea statului

Republica Moldova lui Iuri Sorochin, în legătură cu recunoașterea ilicită în

calitate de învinuit în cauza penală nr.2017020051.

În rest, pretențiile lui Iuri Sorochin s-au respins ca neîntemeiate (vol. I,

f.d. 164-165, 174-185).

La 10 iunie 2021 și la 01 iulie 2021, în interiorul termenului prevăzut la

art. 362 din Codul de procedură civilă, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin au declarat apel

împotriva hotărârii din 03 iunie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central

(vol. I, f.d. 167, 168, 170, 172, 173 recto-verso).

Prin decizia din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Iuri Sorochin, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 03 iunie

2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central (vol. II, f.d. 18, 19-32 recto-verso).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au constatat că

Iuri Sorochin este subiect cu drept de sesizare a instanței de judecată prin prisma

dispoziției art. 3 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

3

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, în condițiile în care

acesta a fost pus sub învinuire, fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul penal, iar ulterior a fost scos de sub

urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii.

Astfel, instanțele inferioare au stabilit cu certitudine că Iuri Sorochin a fost

tras ilegal la răspundere penală și întrunește elementele prevăzute la art. 3 și art. 6

din Legea nr. 1545/1998. Însă, în opinia instanțelor inferioare, mărimea

compensației solicitate de către reclamant cu titlu de prejudiciu moral de 30 000

de euro este exagerată, în raport cu natura drepturilor lezate, caracterul și

gravitatea suferințelor suportate de acesta, de statutul social al lui, suma de

10 000 de lei constituind o recompensă echitabilă pentru prejudiciul moral

suportat, fiind suficientă pentru a aduce satisfacție reclamantului.

Deopotrivă, instanțele inferioare au considerat întemeiată pretenția

reclamantului cu privire la obligarea de a cere scuze publice (în scris), or, aceasta

este întemeiată pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 1545/1998, care statuează că

procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic

superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă

neîntemeiat urmăririi penale. Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul: a)

scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală; b) încetării urmăririi

penale în cazurile prevăzute la art. 275 pct. 7) și 8) și art. 285 alin. (2) pct. 2) din

Codul de procedură penală; c) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de

achitare. Procurorul prezintă scuzele oficiale, în formă scrisă, victimei acțiunilor

ilicite sau rudelor apropiate ale acesteia. La solicitarea victimei, scuzele oficiale

se difuzează prin aceleași mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată

informația despre învinuirea persoanei. Scuzele oficiale sunt aduse în termen de

15 zile de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Cu titlu subsecvent s-a considerat neîntemeiată pretenția cu privire la

compensarea din contul pârâților în mod solid în beneficiul reclamantului a

cheltuielilor suportate la procurarea carburanților în sumă de 1 000 de lei, or,

întru demonstrarea dreptului pretins în sensul enunțat Iuri Sorochin nu a făcut

dovada legăturii cauzale între procurarea carburanților confirmate prin copiile

bonurilor fiscale și prezentările sale în fața organului de urmărire penală și

judecată.

La fel, instanțele inferioare au apreciat ca nejustificată și neprobată pretenția

reclamantului cu privire la compensarea din contul bugetului public național în

beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

La 26 aprilie 2022, Iuri Sorochin a depus prin intermediul poștei electronice

la Curtea Supremă de Justiție recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 03

iunie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii (vol. II, f.d. 34, 35-38 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la

concluzia că, în speță, nu există temeiuri de a admite recuzarea judecătorului Ana

Panov, or, la 11 mai 2021 aceasta i-a aplicat patru amenzi judiciare, a fost

chemată paza și poliția la fata locului, iar ulterior aceste sancțiuni procedurale au

fost anulate de către Curtea Supremă de Justiție. Ba mai mult ca atât, în baza

4

acestor fapte a depus o cerere de chemare în judecată împotriva judecătorului Ana

Panov.

În opinia recurentului, aceste circumstanțe trezesc dubii în privința

imparțialității și nepărtinirii judecătorului Ana Panov la examinarea acestui

litigiu.

De asemenea, recurentul a considerat că instanțele inferioare eronat au

admis pretenția sa cu privire la obligarea aducerii scuzelor oficiale doar în partea

procurorului Radu Talpa, or, prin prisma Legii nr. 1545/1998 toți pârâții, ca

reprezentanți ai statului care au contribuit la atragerea sa neîntemeiată la

răspundere penală, sunt obligați să-i aducă scuze publice, deoarece prin acțiunile

lor i-a fost știrbit numele și înjosită familia, el fiind caracterizat ca un criminal.

Din acest considerent, recurentul a menționat că suma 10 000 de lei

adjudecată cu titlu de satisfacție echitabilă este derizorie în raport cu intervenția

neîntemeiată a statului în viața lui personală și prejudiciile care i-au fost cauzate.

La 23 mai 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Gheorghe Nicolaescu, a declarat recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 03

iunie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de respingerea integrală a acțiunii (vol. II, f.d. 34, 35-38 recto-verso).

În motivarea recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat

că instanța de apel a interpretat eronat dreptul material care reglementează

aprecierea probelor, deoarece pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penale sunt necesare unele

condiții speciale, și anume existența faptei ca ilicite. La caz, însă, nu există niciun

act emis de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată prin

care acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de

judecată ar fi fost declarate ilegale.

În opinia Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în speță, reclamantul

nu a probat faptul că informația privind învinuirea sa a avut o rezonanță în

societate, a fost discutată activ de către societate și a avut un impact negativ

asupra sa sau asupra poziției sale sociale și că acest fapt este rezultatul acțiunilor

organului de urmărire penală. Or, în privința acestuia au fost întreprinse doar

măsuri procesuale legale care erau prevăzute de legislația procesual penală și care

urmau de a fi întreprinse pentru cazul de infracțiune, săvârșirea căreia îi era

imputată acestuia.

La 17 și 25 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților pentru notificare copiile recursurilor declarate de Iuri Sorochin și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 07 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune referințe

asupra acestora. Însă, până la examinarea admisibilității recursurilor, aceștia nu

au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe în care să-și expună

poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

5

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 07 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

6

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 07

decembrie 2021. Potrivit extrasului din poșta electronică

„cristian.adam@justice.md”, copia deciziei motivate din 07 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurenților în mod electronic la 21

februarie 2022 (vol. II, f.d. 33).

Coroborând normele legale precitate, se constată că începutul curgerii

termenului de declarare a recursului este ziua imediat următoare datei

calendaristice notificării deciziei integrale, adică ziua de 22 februarie 2022, iar

ultima zi fiind data de 22 aprilie 2022, ora 24.00.

Însă, prin pct. 5.1.1 din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-a suspendat de drept

examinarea de către instanțele de judecata a cauzelor civile. Sunt exceptate de la

suspendare cauzele civile: a) privind eliberarea ordonanțelor de protecție;

b) privind confiscarea averii nejustificate în folosul statului; c) privind

încuviințarea spitalizării forțate și tratamentului forțat; d) privind aplicarea

măsurilor asiguratorii; e) privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor;

f) privind instituirea măsurilor de ocrotire judiciară.

Totodată, prin pct. 5.1.2 din aceiași Dispoziție s-au întrerupt termenele de

exercitare a căilor de atac în cauzele civile care s-au suspendat de drept, aflate în

curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, urmând a curge noi termene,

de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Ulterior, prin pct. 1 din Dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova s-au exclus măsurile specifice

în domeniul justiției și s-a abrogat punctul 5 din Dispoziția nr. 5 din 02 martie

2022, cu modificările ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova, începând cu data de 04 aprilie 2022.

Prin pct. 2.1. din Dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 s-a dispus că

termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele civile, care au fost întrerupte

potrivit prevederilor punctului 5 din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022, se

substituie cu termene noi, de aceeași durată, care încep a curge de la data

prevăzută la pct. 2.

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, căile de atac în

ordine de recurs au fost demarate în interiorul termenului legal, deoarece cererile

de recurs au fost depuse la 26 aprilie 2022 și 23 mai 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

7

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererilor de recurs depuse de Iuri Sorochin și de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, rezultă că aceștia nu au evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate.

8

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor declarate, deoarece Iuri Sorochin și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursurilor, deoarece sunt lipsite de conținut și desprind simplul fapt al

dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Rodica Toporaș, reprezentată de

avocatul Dumitru Nemerenco nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererile de recurs au fost depuse după ce Iuri Sorochin și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25

octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

9

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarat de Iuri Sorochin și de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Iuri Sorochin și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Gheorghe Nicolaescu,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10