2ra-1543/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-1543/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1543/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura Generală,

de către Violetta Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară Vasile și de către

Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Violetta Melnik și

Aurel Melnic împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și ale instanțelor

judecătorești,

împotriva deciziei din 26 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost admise cererile de apel depuse de către Ministerul Justiției, Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor, casată hotărârea din 26 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) în partea încasării prejudiciului material și în

această parte fiind o nouă hotărâre prin care pretenția a fost respinsă,

con st ată:

La 10 iulie 2020, Violetta Melnik și Aurel Melnic au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii, Violetta Melnik și Aurel Melnic au indicat că prin

Ordonanța din 30 ianuarie 2017, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza

penală nr.2017970076, în baza art. 243 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Reclamanții au menționat că faptele descrise în actul de procedură sunt axate

pe operațiunile financiare, inclusiv depunerea și ridicarea mijloacelor financiare din

conturi bancare de Aurel Melnic, care a acționat din numele Violettei Melnik, în

bază de procură. Astfel, circumstanțele invocate se confirmă prin Ordonanța de

începere a urmăririi penale din 30 ianuarie 2017 și Ordonanța de clasare a cauzei

1

penale din 30 decembrie 2019.

Violetta Melnik și Aurel Melnic, au afirmat că până pe 11 octombrie 2018,

organul de urmărire penală a efectuat mai multe acțiuni de investigare a activității

financiare a reclamanților, confirmate prin Ordonanța de clasare a cauzei penale din

30 decembrie 2019.

Reclamanții au relevat că organul de urmărire penală, a ridicat de la BC

„Victoriabank” SA actele ce conțin informații financiar-bancare referitor la persoana

fizică Violetta Melnik și Aurel Melnic și anume: documentele ce au stat la baza

deschiderii conturilor bancare, documentele ce reflectă persoanele cu drept de

semnătură pe documente bancare, date de contact, copiile împuternicirilor, rulajul

bancar în perioada 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2016, informația privind

beneficiarul efectiv, documentele ce au stat la baza operațiunilor bancare (contracte

de împrumut, vânzare-cumpărare, invoice etc.), efectuate cu companiile nerezidente

în perioada 01 ianuarie 2013-31 decembrie 2016.

Reclamanții au invocat, că în rezultatul cercetării documentelor ridicate de

organul de urmărire penală s-a constatat că Violetta Melnik deținea la BC

„Victoriabank” SA o serie de conturi bancare administrate de Aurel Melnic în

temeiul procurii autentificate notarial, circumstanțe confirmate prin Ordonanța de

clasare a cauzei penale din 30 decembrie 2019.

Au comunicat că, în rezultatul cercetării documentelor ridicate de la BC

„Victoriabank” SA, organul de urmărire penală a constatat că pe 16 iulie 2010,

Violetta Melnik avea în conturile bancare mijloace financiare în valoare de 1 000

000 euro și 1 400 000 dolari SUA, toate plasate la o dobândă ce a variat de la 5% la

7% anual și generau venituri până la 98 000 dolari SUA și 70 000 euro anual, iar în

perioada 2010-2016, au generat venituri de până la 588 000 dolari SUA și 420 000

euro, ce constituie echivalentul la 15 319 575 lei, circumstanțe rezultate din

ordonanța de clasare a cauzei penale din 30 decembrie 2019.

Reclamanții au enunțat că, organul de urmărire penală a mai constatat în baza

documentelor ridicate că pe 15 martie 2016, Violetta Melnik, reprezentată prin

procură de Aurel Melnic, a încheiat Contractul de depozit „Primăvara” pentru

plasarea sumei de 12 879 750 lei, la o dobândă de 17% anual, banii fiind depuși la

contul bancar. După expirarea Contractului de depozit bancar și capitalizarea

dobânzii, suma de 13 370 175,57 lei, a fost ridicată din cont de Aurel Melnic la 21

iunie 2016 și plasată în aceeași zi la contul de depozit.

Au menționat, că la 21 iunie 2016, organul de urmărire penală a constatat că

Violetta Melnik, prin reprezentantul său în bază de procură Aurel Melnic, a încheiat

Contractul de depozit „Estival 2016”, plasând suma de 13 370 175,57 lei, la o

dobândă de 13% anual. La 11 august 2016, banii au fost ridicați din contul bancar în

numerar de Aurel Melnic, circumstanțe confirmate prin Ordonanța de clasare a

cauzei penale din 30 decembrie 2019.

În rezultatul cercetării documentelor ridicate privind rulajele din conturile

bancare ale lui Aurel Melnic, organul de urmărire penală a constatat că acesta, a

primit cu titlu de împrumut de la Violetta Melnik mijloace financiare în sumă de 247

500 euro și 395 914,14 euro.

Reclamanții, cu titlu de generalizare au precizat că, organul de urmărire penală,

urmărind traseul banilor a constatat, că infracțiunea predicat nu putea la nivel practic

2

să se producă după 13 aprilie 2010, astfel sesizarea Serviciului pentru Combaterea

Spălării Banilor a reflectat doar niște operațiuni legale, produse după anul 2015, iar

presupunerile făcute nu au suport probatoriu.

Reclamanții au afirmat că până la 11 octombrie 2018, organul de urmărire

penală a efectuat și alte acțiuni axate pe obiectul urmăririi penale. Ca exemplu, a

solicitat de la Direcția Generală Analitică CNA efectuarea analizei operaționale

asupra activității agenților economici, precum și legăturile dintre acestea, inclusiv

Violetta Melnik și Aurel Melnic. Prin scrisoarea nr.15/1588 din 21 martie 2017,

Direcția Generală Analitică CNA a remis organului de urmărire penală documentul

„Analiza operațională privind legăturile dintre persoane fizice și juridice”, care nu

conține informații privind implicarea reclamanților în comiterea faptelor de natură

penală, circumstanțe confirmate din ordonanța de clasare a cauzei penale din 30

decembrie 2019.

Au comunicat că până pe 15 octombrie 2018, dată la care ambii reclamanți au

fost reținuți, nu au cunoscut că sunt vizați în cauza penală nr.2017970076, respectiv

continuau dezvoltarea afacerilor, inclusiv în contextul circumstanțelor descrise mai

jos.

Reclamanții au menționat că pe 22 iunie 2018, SRL „Lorinvest”, fondator

Violetta Melnik, a participat la negocieri directe în vederea procurării bunurilor

mobile și imobile ce aparțineau debitorului cu drept de proprietate incluse din masa

debitoare a SRL „Plimed VG”, amplasate în mun. Chișinău, str. XXXX nr.1, ce au

constituit obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr.20 din 11 octombrie 2018,

fapt confirmat prin pct.1.1 al contractului și conținutul Ordonanței din 14 octombrie

2018, privind efectuarea percheziției pe adresele: str. XXXX nr.7/1 și bd. XXXX

nr.X din mun. Chișinău.

Reclamanții au afirmat că, pe 11 august 2018, SRL „Lorinvest” în calitate de

cumpărător și SRL „Plimed VG” (în proces de faliment) în calitate de vânzător au

încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr.20. Potrivit pct.1.2, 2.2, prețul

bunurilor a constituit 20 000 000 lei.

Cunoscând condițiile de plată negociate, la 22 iunie 2018, pentru a asigura

achitarea prețului, SRL „Lorinvest” a încheiat câteva contracte de împrumut: 1.

Contractul de împrumut cu titlu gratuit nr.1/2018 din 01 octombrie 2018, în baza

căruia a primit de la SRL „Bershka Trust” suma de 6 000 000 lei; 2. Contractul de

împrumut cu titlu gratuit nr.1/2018 din 01 octombrie 2018, în baza căruia a primit

de la SRL „Unident-AS” suma de 1 680 000 lei; 3. Contractul de împrumut cu titlu

gratuit nr.1/2018 din 01 octombrie 2018, prin care a primit de la SRL „Visiosystems”

suma de 1 650 000 lei, în total 9 330 000 lei.

Au menționat că, pentru a asigura achitarea prețului în baza Contractului de

vânzare-cumpărare nr.20 din 11 octombrie 2018 și a respecta condițiile acceptate de

ambele părți în cadrul negocierilor directe din 22 iunie 2018, pentru a acoperi

diferența dintre prețul total al bunurilor și sumele primite cu împrumut în

circumstanțele descrise la pct.4.3 supra, la 10 octombrie 2018, SRL „Lorinvest” în

calitate de împrumutat și Violetta Melnik în calitate de împrumutător, au încheiat

Contractul de împrumut nr.1/2018. Astfel, persoana fizică-reclamanta și-a asumat

obligația să transmită cu împrumut 11 000 000 lei, iar persoana juridică s-a obligat

să achite o dobândă de 10% anual, rata dobânzii fiind considerată una rezonabilă,

3

chiar mai mică decât cea pe care o primea reclamanta în baza contractelor încheiate

cu banca.

Reclamanții au declarat că acest contract, a avut menirea să asigure și

acoperirea cheltuielilor aferente legate de autentificarea ulterioară a contractului,

cheltuieli puse în sarcina cumpărătorului conform prevederilor legislației civile.

Violetta Melnik, a afirmat că pentru a-și onora obligațiile asumate în condițiile

descrise la pct.4.4 supra, prin Ordinul de plată nr.02 din 10 octombrie 2018, ea a

transmis suma de 720 000 lei împrumutatului, mijloacele financiare fiind reflectate

la contul bancar al persoanei juridice. Iar, a doua zi, pe 11 octombrie 2018, SRL

„Lorinvest” a transferat 10000000 lei – prima tranșă a prețului contractual, care

reprezintă totalul sumelor indicate mai sus, în contul procurării masei debitoare a

SRL „Plimed VG” (procedura falimentului) conform Procesului-verbal nr.17 din 22

iunie 2018.

Reclamanta a susținut că pentru a-și onora obligațiile asumate în baza

contractului de împrumut nr.1/2018 din 10 octombrie 2018, la 11 octombrie 2018,

s-a prezentat la BC „Victoriabank” SA, inițiind procedura de transfer a sumelor de

3 910 000 lei, 2 379 818 lei (echivalent 140000 dolari SUA) și 3 715 013 lei

(echivalent 190 000 euro), în total 10 000 000 lei, ceea ce reprezintă a doua tranșă

conform contractului de vânzare-cumpărare nr.20 din 11 octombrie 2018, diferența

dintre prețul contractual și prima tranșă achitată.

A precizat că circumstanțele relatate se confirmă prin ordonanța de clasare a

cauzei penale din 30 decembrie 2019 și ordonanța privind aplicarea sechestrului

asupra mijloacelor financiare din 19 octombrie 2018.

Reclamanții au relevat că luându-se în considerare de informațiile ce se

conțineau în actele procesuale privind ridicarea documentelor/obiectelor de la

instituția financiară, BC „Victoriabank” SA nu a validat transferul banilor,

suspendând procedura la etapa incipientă, cu informarea Serviciului pentru

prevenirea și combaterea spălării banilor. Ca urmare, organul de urmărire penală a

trecut la acțiuni soldate cu îngrădirea drepturilor reclamanților.

Au comunicat că pe 12 octombrie 2018, organul de urmărire penală a emis două

ordonanțe de recunoaștere în calitate de bănuit, privind comiterea infracțiunii

prevăzute la art.243 alin.(3), lit. b) Cod penal, fiind vizați ambii reclamanți.

Elementele faptice reținute în vederea justificării acuzațiilor au fost axate pe

evenimentele din 11 octombrie 2018, în special pe faptul încheierii Contractului de

vânzare-cumpărare nr.20 și depunerea în scopul executării actului juridic pe contul

bancar la BC „Victoriabank” SA a mijloacelor bănești în numerar, în sumă de 3 900

000 lei, 140 000 dolari SUA și 190 000 euro.

Reclamanții au relatat că, pe 14 octombrie 2018, organul de urmărire penală a

emis trei ordonanțe prin care a dispus efectuarea percheziției: în imobilul din str.

XXXX 7/1, mun. Chișinău – locul unde reclamanții își au viza de reședință; în

imobilul din bd. XXXX X, unde își au sediile societățile comerciale ce aparțin

reclamanților; în mijloacele de transport ce aparțin reclamanților. Iar, în aceeași zi,

judecătorul de instrucție a autorizat toate perchezițiile.

Reclamanții au menționat că judecătorul pentru a-și justifica soluția, a constatat

că pe 11 octombrie 2018, SRL „Lorinvest” a încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr.20 și că în contul acestui contract la 11 octombrie 2018, Violetta

4

Melnik a depus pe contul bancar deschis la BC „ Victoriabank” SA, mijloace bănești

în numerar în sumă de 3 900 000 lei, 140 000 dolari SUA și 190 000 euro. Toate

încheierile de autorizare a acțiunii procesuale au același conținut.

Au declarat, că pe 15 octombrie 2018, au fost efectuate percheziții în imobilele

indicate, inclusiv la sediile societăților comerciale. Iar din imobilul amplasat pe str.

XXXX nr.7/1, mun. Chișinău, au fost ridicate documente contabile ce se referă la

circumstanțele indicate. Din imobilul amplasat pe bd. XXXX nr.X au fost ridicate

documente bancare ce confirmă aceleași circumstanțe, cât și procesul-verbal nr.17

privind desfășurarea negocierilor directe de vânzare a bunurilor din masa debitoare

a SRL „Plimed VG” din 22 iunie 2018 și contractul de împrumut din 10 octombrie

2018, încheiat între SRL „Lorinvest” și Violetta Melnik în sumă de 11 000 000 lei.

Reclamanții au comunicat că pe 15 octombrie 2018, au fost emise două

ordonanțe de reținere în adresa lor și care au fost puse în aplicare în aceeași zi, fapt

confirmat prin procesele-verbale de reținere.

Violetta Melnik, a indicat că pe 16 octombrie 2018, a fost pusă sub învinuire

fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzută la art.243 alin.(3), lit. b) Cod

penal. Iar reclamantul Aurel Melnic a fost pus sub învinuire la 17 octombrie 2018,

fiind acuzat de comiterea aceleiași infracțiuni.

Reclamanții au enunțat că pe 19 octombrie 2018, organul de urmărire penală a

înaintat demers privind aplicarea sechestrului asupra mijloacelor financiare, ce au la

bază contractul de împrumut nr.1/2018 din 10 octombrie 2018. Iar, prin mandatul

judecătoresc din 19 octombrie 2018, emis în cadrul dosarului nr.12-67/18, s-a dispus

admiterea demersului procurorului și aplicarea sechestrului asupra mijloacelor

financiare. Sechestrul a fost anulat în baza Ordonanței procurorului din 26 noiembrie

2019.

Reclamanții au indicat că, mijloacele financiare în sumă de 10 000 000 lei, s-

au aflat sub sechestru în perioada 19 octombrie 2018-26 noiembrie 2019, adică 403

zile.

Au invocat că prin încheierea judecătorului de instrucție din 17 octombrie 2018,

a fost admis demersul procurorului, fiind dispusă aplicarea măsurii preventive sub

formă de arest în privința reclamantei Melnik Violetta pentru un termen de 20 zile,

cu calcularea termenului din momentul reținerii, adică din 15 octombrie 2018 până

la 04 noiembrie 2018. Iar în motivarea soluției au fost indicate circumstanțele ce țin

de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.20 și depunerea mijloacelor

financiare la bancă în condițiile descrise.

Reclamanta a indicat că a fost eliberată la 04 noiembrie 2018, în baza

Ordonanței de eliberare a persoanei din 02 noiembrie 2018. Astfel, Violetta Melnik

a precizat că s-a aflat în detenție 20 zile și consideră că aceste circumstanțe pot fi

luate în calcul la evaluarea prejudiciului.

Reclamantul Aurel Melnic, a menționat că prin încheierea judecătorului de

instrucție din 18 octombrie 2018, s-a dispus admiterea demersului procurorului și

aplicarea în privința sa, a măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30

zile, cu calcularea acestui termen din 15 octombrie 2018. Ulterior, la 13 noiembrie

2018, a fost admis parțial demersul procurorului prin care s-a solicitat prelungirea

măsurii preventive, judecătorul de instrucție dispunând înlocuirea măsurii

preventive în arest la domiciliu pe un termen de 30 zile.

5

Reclamantul precizează că pe 12 decembrie 2018, a fost admis parțial demersul

procurorului privind prelungirea măsurii preventive, judecătorul de instrucție

dispunând aplicarea în privința reclamantului Aurel Melnic a măsurii preventive sub

formă de liberare provizorie sub control judiciar pe un termen de 60 zile. Ulterior,

procurorul a contestat această încheiere. Iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2018, recursul procurorului a fost respins ca nefondat.

Aurel Melnic, a declarat că, în perioada indicată, el s-a aflat în arest preventiv

în penitenciar timp de 30 zile, în arest la domiciliu 30 zile și sub control judiciar 60

zile.

Reclamantul Aurel Melnic a menționat că până la plasarea în detenție, o

întreținea și îngrijea pe mama sa XXXX, în vârstă de 75 ani, circumstanțe confirmate

prin Certificatul nr.226 din 16 octombrie 2018, eliberat de Primăria satului XXXX,

raionul Orhei. Însă, după plasarea reclamantului în detenție, starea sănătății mamei

sale, XXXX s-a agravat considerabil, aceasta se deplasa cu greu, nu comunica,

diagnoza fiind indicată în extrasul medical din 21 octombrie 2018.

Aurel Melnic, a indicat că pe 14 noiembrie 2018, mama sa, XXXX a decedat,

timp în care s-a agravat considerabil și starea sănătății copilului minor XXXX

Melnic, născută la 17 mai 2014.

A menționat că perioada cât s-a aflat în Penitenciarul nr.13, a fost supus

tratamentului inuman și degradant. Prin cererea nr.M-1785/18 din 29 octombrie

2018, înregistrată în cancelaria Penitenciarului 13, a solicitat asistență medicală de

urgență, invocând că starea sănătății se înrăutățește continuu, (XXX), tusă profundă

cu febră în timpul nopții. A precizat că s-a necesitat examinarea de un cardiolog,

pulmonolog, nefrolog și neurolog.

Reclamantul a declarat că nu a beneficiat de asistența medicală necesară și că

Penitenciarul nici nu avea asemenea specialiști.

Aurel Melnic, pe 30 octombrie 2018, prin cererea nr.1855/18, a solicitat de la

administrația Penitenciarului nr.13, acordarea asistenței medicale independente în

regim de urgență, indicând că este disponibil să achite aceste servicii din cont

propriu, în scopul evitării agravării sănătății. Reclamantul a informat administrația

Penitenciarului că are probleme XXXX, dureri acute în regiunea XXXX, indicând

că „XXXXXXX”. A reiterat că pe 02 noiembrie 2018, o cerere similară a fost

înregistrată și în cancelaria Procuraturii Anticorupție.

A menționat că contrar celor enunțate, autoritățile statului nu i-au asigurat

asistența medicală necesară, fiind într-o stare de incertitudine totală, având în vedere

riscurile eminente pentru viața acestuia.

Reclamanții au indicat că, pe 30 decembrie 2019, a fost emisă ordonanța

privind clasarea cauzei penale nr.2017970076, ambii reclamanți fiind scoși de sub

urmărire penală în temeiul art. 275 pct.3) Cod de procedură penală, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În conținutul ordonanței s-a indicat că „

... nu s-a constatat în cadrul administrării probelor în prezenta cauză penală elemente

care conduc la concluzia săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor ... de asemenea,

achiziția masei debitoare a SRL „Plimed VG” a fost efectuată din mijloace bănești,

provenite din surse legale, iar tranzacția de vânzare-cumpărare a fost autorizată de

instanța de insolvabilitate”.

Reclamanta Violetta Melnik, a declarat că a fost vizată în cauza penală

6

nr.2017970076, fiind supusă unor măsuri de constrângeri și ingerințe în drepturile

garantate la art.5, 8 CEDO și art.1 Primul Protocol adițional CEDO.

A subliniat că pe 30 decembrie 2019, a fost emisă o ordonanță de scoatere de

sub urmărire penală și clasare a cauzei penale. Conform art.6 lit.b) din Legea nr.1545

din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit

de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală.

Reclamanta a susținut că, a fost reținută ilegal, supusă măsurii preventive sub

formă de arest, circumstanțe ce urmează a fi raportate la prevederile art.3 alin.(1) lit.

a) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998. A suportat ingerințe în drepturile

fundamentale prin acțiunea procesuală de percheziție, ridicare și punere ilegală sub

sechestru a mijloacelor financiare în sumă de 10 000 000 lei, circumstanțe ce

urmează a fi raportate la prevederile art.3 alin.(1), lit. c) din Legea nr.1545.

A afirmat că, prin reținerea și plasarea în arest pe un termen de 20 zile,

autoritățile statului au admis o ingerință în dreptul garantat la art.5 CEDO. Cauză

penală a fost pornită la 30 ianuarie 2017, până la 11 octombrie 2018, au fost efectuate

acțiuni de urmărire penală fără a constata fapte ce ar dovedi implicarea reclamantei

în acțiuni infracționale, ingerința în dreptul fundamental s-a încercat a fi justificată

prin depunerea mijloacelor financiare la contul bancar în sumă de 10 000 000 lei.

Astfel, procurorul în ordonanța privind clasarea cauzei penale din 30 decembrie

2019, a stabilit că aceste mijloace financiare provin din surse legale.

Violetta Melnik a comunicat că i s-au creat suferințele psihice de o intensitate

înaltă. Or, datorită acțiunilor ilegale de urmărire penală – circumstanțe stabilite prin

raportare la Ordonanța de clasare a cauzei penale din 30 decembrie 2019, a fost

afectată grav reputația personală a reclamantei, astfel încât BC „Victoriabank” SA a

dispus închiderea tuturor conturilor bancare și a renunțat să colaboreze în continuare

cu Violetta Melnik.

Reclamantul Aurel Melnic, a declarat că a fost vizat în cauza penală

nr.2017970076, fiind supus unor măsuri de constrângeri, inclusiv prin ingerințe în

drepturile garantate la art.5,8 CEDO – ingerințe care nu sunt necesare într-o societate

democratică având în vedere soluția finală asupra cazului, motivele aduse pentru

justificarea acestei soluții, cât și argumentele expuse supra.

A invocat că pe 30 decembrie 2019, a fost emisă ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală și de clasare a cauzei penale. Reclamantul, a fost reținut ilegal, supus

măsurii preventive sub formă de arest, a suportat ingerințe în drepturile

fundamentale prin acțiunea procesuală de percheziție și ridicări de documente în

circumstanțele indicate supra.

Reclamantul a precizat că a fost reținut la 15 octombrie 2018, arestat pe un

termen de 30 zile, la 18 octombrie 2018, plasat în arest la domiciliu pe un termen de

30 zile la 13 noiembrie 2018, iar la 12 decembrie 2018 a fost liberat provizoriu sub

control judiciar pe un termen de 60 zile. În perioada în care s-a aflat în custodia

statului, reclamantului i-a fost îngrădit dreptul garantat de art.5 CEDO.

A menționat că, plasarea sa în detenție, a avut loc în lipsa unei bănuieli

verosimile privind implicarea lui în comiterea infracțiunii. Or, începând cu 30

ianuarie 2017 și până la 11 octombrie 2018, organul de urmărire penală a efectuat

un șir de acțiuni, rezultatele cărora denotă lipsa unei fapte de natură penală.

Aurel Melnic a susținut că în perioada în care a fost supus ilegal urmăririi

7

penale, reclamantul era dedicat în totalitate întreținerii mamei sale, care era grav

bolnavă. Până în prezent, percepția reclamantului este că decesul mamei a survenit

anume în rezultatul urmăririi sale penale și arestării, ceea ce îl face să se considere

vinovat în cele întâmplate cu ea, percepție ce îl va marca toată viața. Tot așa, după

cum și sentimentul de vinovăție că în perioada în care mama sa se afla pe patul de

moarte, el nu a fost alături de ea.

A menționat că suferințele psihice ce i s-au cauzat, sunt de o intensitate înaltă.

Or, datorită acțiunilor ilegale de urmărire penală – circumstanțe stabilite prin

raportare la ordonanța de clasare a cauzei penale din 30 decembrie 2019, a fost

afectată grav reputația personală a sa.

Violetta Melnik și Aurel Melnic, au solicitat încasarea din bugetul de stat în

beneficiul reclamantei Violetta Melnik a sumei în mărime de 1 104 109,59 lei, cu

titlu de prejudiciu material, a sumei în mărime de 170 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral și a sumei de 80 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Încasarea din bugetul

de stat în beneficiul reclamantului Aurel Melnic, suma de 190000 lei, cu titlu de

prejudiciu material și suma de 20000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În cadrul ședinței de judecată, avocatul Vasile Nicoară în interesele lui Aurel

Melnic, a concretizat cerința din acțiune, și anume a solicitat încasarea din bugetul

statului în beneficiul reclamantului Aurel Melnic suma de 190 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral și nu material, precum și a concretizat cerința cu titlu de cheltuieli

de judecată în beneficiul reclamantului Aurel Melnic, micșorând-o până la 17 000

lei.

Prin hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Violetta Melnik și

Aurel Melnic.

A fost încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Violettei Melnik, prejudiciul material în mărime de 1 104 109,59 lei și

prejudiciul moral în sumă de 80 000 lei, în total 1 184 109,59 lei.

A fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Aurel Melnic, prejudiciul moral în sumă de 110 000 lei, în rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în privința Violettei Melnik, că în

speță, se atestă prezenta temeiurilor din Legea nr.1545, art. 3 alin. (1), lit. c)

(percheziții, sechestre pe mijloace financiare) și lit. f) (ridicare documente contabile,

blocare conturi bancare), deoarece au fost efectuate percheziții, ridicate documente

și aplicat sechestru pe mijloacele financiare, ce au îngrădit dreptul reclamantei

garantat la art.8 CEDO.

Cu privire la prejudiciul material solicitat de reclamantă, prima instanță a

menționat în hotărâre că în baza Contractului de împrumut nr.1/2018 din 10

octombrie 2018, reclamanta urma să beneficieze de un venit anual de 10% cu titlu

de dobândă contractuală din suma de 11 000 000, ce urma să ajungă în contul SRL

„Lorinvest”. Însă, suma de 10 000 000 lei, s-a aflat sub sechestru 403 zile, respectiv

pentru această perioadă reclamanta urma să încaseze o dobândă contractuală de

1 104 109,59 lei (10 000 000 lei x 10% : 365 zile x 403 zile), dar nu a fost încasată

din cauza sechestrului aplicat de instanță la demersul procurorului, ridicat ulterior

de procuratură.

8

În privința lui Melnic Aurel, prima instanță a evidențiat că sunt întemeiate

parțial pretențiile revendicate de reclamant cu privire la încasarea din bugetul de stat

a prejudiciului moral, or la caz se atestă o eroare judiciară din partea organelor de

urmărire penală, procuraturii și instanței de judecată, care au încălcat principiul

general potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere,

însă reclamantul a fost învinuit în comiterea unei infracțiuni, ca ulterior să fie scos

de sub urmărire penală.

Reieșind din circumstanțele și probele reținute, instanța a confirmat prezența

temeiurilor de drept din prisma art.3 alin.(1), lit. a) (reținere, arestare), lit. c)

(percheziții, sechestre), lit. f) (ridicare documente, blocare conturi bancare), art.6

lit.b) (scoaterea persoanei de sub urmărire penală) și art.11 alin.(1) și (3)

(compensarea rezonabilă a prejudiciului moral) din Legea nr.1545 din 25.02.1998.

Referitor la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, în mărime de 17 000

lei, în beneficiul reclamantului Melnic Aurel, instanța a concluzionat ca la

materialele cauzei nu au fost prezentate probe că aceste cheltuieli au fost real

suportate.

Prin decizia din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise cererile

de apel depuse de către Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor, casată hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) în partea încasării prejudiciului material și în această parte fiind o nouă

hotărâre prin care pretenția a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că sintagma „dobânzile aferente”

specificate la lit. c) din art. 7 nu este aplicabilă textului „averea sechestrată”, or,

dobânzile respective au fost calculate până la confiscare sau până la trecerea acestora

în venitul statului de către instanța de judecată, totodată, prin sintagma „se

compensează sau se restituie”, utilizate în art.7 lit. c), se înțelege că urmează a fi

restituite acele bunuri, care au fost confiscate/trecute în venitul statului, dar nu și

calculate careva dobânzi la depunerile bănești după confiscare sau trecerea acestora

în venitul statului de către instanța de judecată.

La 25 august 2021 (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a declarat recurs

împotriva deciziei din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

modificarea acesteia în partea prejudiciului moral acordat prin diminuarea sumei.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

a interpretat în mod eronat legea precum și a administrat în mod arbitrar probele.

La 07 septembrie 2021, Violetta Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară

Vasile, a contestat cu recurs decizia din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La 01 octombrie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea ei și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

a interpretat în mod eronat legea precum și a administrat în mod arbitrar probele.

La 01 octombrie 2021 (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a depus o

referință la recursul declarat de către Violetta Melnik, reprezentată de avocatul

9

Nicoară Vasile, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 24

iunie 2021, expediată părților la 02 august 2021, fără a se cunoaște cu certitudine

data recepționării acestei. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în

termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Procuratura Generală, de către Violetta Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară

Vasile și de către Ministerul Justiției, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Procuratura Generală, de către Violetta

Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară Vasile și de către Ministerul Justiției, nu

pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

10

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Procuratura Generală, de către Violetta

Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară Vasile și de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Procuratura Generală,

de către Violetta Melnik, reprezentată de avocatul Nicoară Vasile și de către

Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

11