2ra-981/21 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale OUP, procuraturii, instanțelor de judecată

Dosarul nr. 2ra–981/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Timofti Oleg, reprezentat de

avocatul Dragomir Aliona,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Timofti Oleg

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material, moral ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuraturii,

împotriva deciziei din 24 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse cererile de apel declarate de Timofti Oleg, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală și menținută hotărârea din 11 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 24 decembrie 2019, Timofti Oleg a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material, moral ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuraturii.

În motivarea acțiunii a indicat că urmărirea penală în cauza penală

nr.2016928057 a fost începută la 24 februarie 2016 de către Procuratura Generală în

baza art. 361 alin.(2) lit. b), c), d) și art. 243 alin.(3) lit. a), b) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit, că pe parcursul urmăririi penale efectuate

pe o altă cauză a fost efectuată percheziția în garajul nr.129 din CCG 223, situat în

or. Anenii Noi, închiriat de către Russu Denis, și au fost depistate și ridicate mai

multe arme și muniții.

1

Prin Decizia Curții de Apel din 01 martie 2016, întru executarea hotărârii Curții

Constituționale din 23 februarie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a

aliniatelor 3, 5, 8 și alin.9 art. 186 din Codul de procedură penală, în sensul art. 25

alin.(4) din Constituție, a fost admis recursul apărătorului, cu liberarea provizorie a

reclamantului sub control judiciar, cu obligațiile și restricțiile prevăzute de art. 191

din Codul de procedură penală, însă a fost reținut în incinta Curții de Apel Chișinău

pe cauza penală nr. 2016928057, intentată de Procuratura Generală, în baza

ordonanței cu privire la începerea urmăririi penale din 24 februarie 2016.

La 03 martie 2016, reclamantului i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b), c), d) și art.243 alin.(3) lit.a), b) din

Codul penal și, în aceeași zi, de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost admis

demersul procurorului cu privire la aplicarea măsurii preventive arestul preventiv pe

un termen de 30 de zile, ulterior prelungită nu o singură dată, ultima prelungire a

măsurii preventive având loc la 26 mai 2016.

Încheierile judecătorești de aplicare a măsurii preventive și de prelungire a

acesteia au fost contestate, fiind menținute de instanța de recurs. După pronunțarea

sentinței de condamnare la 10 iunie 2016 în cauza penală nr. 2014028075, la 18 iulie

2016 cauza penală nr. 2016928057 a fost suspendată.

La 16 noiembrie 2017, reclamantul a solicitat Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) accelerarea urmăririi penale, plângerea fiind respinsă la 21 noiembrie 2017.

A menționat că acțiunile procesuale în privința sa au fost efectuate doar în anul

2016, iar la 16 noiembrie 2017 a fost emisă ordonanța prin care a fost scos de sub

urmărire penală, la expirarea a 1 an 8 luni.

În rezultatul acestui proces i-au fost cauzate suferințe psihice, i-a fost jignită

personalitatea, or, prin intermediul rețelelor de socializare a fost difuzată reținerea

sa, a fost stresat enorm la examinarea demersului privind aplicarea măsurii

preventive și ulterior la prelungirea măsurii, precum și în cadrul examinării

recursurilor la Curtea de Apel Chișinău, iar în timpul aflării în arest timp de 100 zile,

a suportat cheltuieli pentru mâncare, haine, medicamente și transport.

La fel, a suportat cheltuieli de asistență juridică, reprezentare în organele de

anchetă și instanțele judecătorești.

Prin urmare, prejudiciul material suportat de reclamant este format din

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei și cheltuielile pentru

medicamente și mâncare în perioada aflării în Penitenciarul nr. 13 în mărime de 30

000 lei (100 zile x 300 lei).

Totodată a suportat și prejudiciul moral, în rezultatul învinuirii de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.art.361, 243 din Codul penal, care stabilește pedeapsa

cu închisoare de până la 15 ani, urmărirea penală a derulat mai mult de 20 de luni

(24.02.2016-16.11.2017), în mass-media și rețelele de socializare au fost publicate

cadre cu reținerea sa și fotografiile, iar după aplicarea măsurii preventive a fost

transferat în subsol, celula nr.40, fiind deținut în condiții inumane, contrare

prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor fundamentale, care reies

din obligația statului de a asigura condiții de detenție umane în timpul acțiunilor

procesuale și arest, astfel încât a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat în

cuantum de 15 000 de euro pentru 1 an 8 a luni aflării sub urmărire penală.

Timofti Oleg a solicitat încasarea din bugetul public a prejudiciului material în

2

mărime de 36 400 de lei, inclusiv pentru asistența juridică, și prejudiciul moral în

mărime de 15 000 de euro.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Timofti Oleg

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material, moral ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuraturii.

A fost încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Timofti Oleg suma de 5 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate în prezenta cauză. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel declarate de Timofti Oleg, Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală și menținută hotărârea din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru).

Pentru a pronunța soluția la caz instanțele au reținut că temeiul în baza căruia

reclamantul a fost scos de sub urmărire penală, este prevăzut la art. 275 pct. 3) din

Codul de procedură penală și reprezintă un temei de reabilitare prin prisma art. 284

din Codul de procedură penală și în temeiul art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XII din

25 februarie 1998, ultimul este în drept de a-i fi reparat prejudiciul, or prin aflarea

lui Timofti Oleg în arest pe parcursul a 100 zile, i-au fost încălcate drepturile

fundamentale garantate de art. 5 CEDO – Dreptul la libertate și siguranță.

La 04 mai 2021, Timofti Oleg, reprezentat de avocatul Dragomir Aliona, a

contestat cu recurs decizia din 24 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și parțial a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă în modul formulat.

În motivarea recursului au invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

a interpretat în mod eronat legea.

La 31 mai 2021 (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a depus o referință

la recursul declarat de către Timofti Oleg, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 24

martie 2021, expediată părților la 28 aprilie 2021, astfel, se constată că recurentul s-

a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de

apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Timofti Oleg, reprezentat de avocatul Dragomir Aliona, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Timofti Oleg, reprezentat de avocatul

Dragomir Aliona, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

4

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Timofti Oleg, reprezentat de avocatul

Dragomir Aliona.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Timofti Oleg, reprezentat de

avocatul Dragomir Aliona.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5