2ra-1155/20 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-1155/20 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra–1155/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Sergiu Topală, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Sergiu Topală

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 26 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Sergiu Topală, admis apelul declarat de către

Ministerul Justiției și modificată hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) prin micșorarea sumei încasate,

con st ată:

La 11 aprilie 2019, Topală Sergiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului moral estimat la suma de 500000 de lei, cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, cu compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 aprilie 2017, a fost reținut de

către forțele de ordine, iar la 14 aprilie 2017, a fost pus sub învinuire, fiindu-i

încriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) Cod penal.

Prin încheierea judecătorească din 14 aprilie 2017, s-a aplicat în privința

învinuitului Topală Sergiu, măsura preventivă sub formă de arest preventiv, cu

eliberarea unui mandat de arest pe un termen de 30 de zile, iar prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, s-a casat încheierea primei instanțe și s-a pronunțat

o nouă hotărâre prin care învinuitului Topală Sergiu i s-a aplicat măsura preventivă

sub formă de arest la domiciliu, pe un termen de 30 de zile.

Prin încheierea judecătorească din 11 mai 2017, s-a prelungit măsura preventivă

sub formă de arest la domiciliu, pe un termen de 30 de zile, până la 12 iunie 2017.

La 20 iulie 2017, a depus cerere la Procuratura Anticorupție privind scoaterea lui

Topală Sergiu de sub urmărirea penală, pe motiv că nu există faptul infracțiunii, iar la

28 iulie 2017, a recepționat răspunsul prin care a fost informat că cererea se

examinează.

La 27 iunie 2018, repetat, a înaintat Procuraturii Anticorupție, cerere despre

scoaterea de sub urmărire penală, iar la 11 iulie 2018, peste un an, a fost emisă

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Topală Sergiu, deoarece acțiunile

acestuia nu întruneau elementele componente ale infracțiunii imputate.

Începând cu 14 aprilie 2017, când a fost pornită urmărirea penală, până la 11

iulie 2018, când a fost scos de sub urmărire penală, timp de aproximativ 1 an și 3 luni,

a trecut prin momente grele în urma acțiunilor ilegale ale organelor de drept ale

statului, acțiuni care au provocat suferințe morale, fiind necesar de o perioadă

îndelungată ca Topală Sergiu să-și demonstreze nevinovăția, condiție inacceptabilă

într-un stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt

primordial apărate.

Pe parcursul exercitării urmăririi penale, au fost întreprinse acțiuni manifestate

prin încălcarea normelor procedurale și materiale în timpul procesului penal, care pe

cale de consecință au exclus vinovăția reclamantului. În rezultatul începerii urmării

penale, în privința lui, au urmat un șir de acțiuni ilegale din partea organelor de drept,

care au dus la încălcarea drepturilor lui.

În contextul scoaterii lui Topală Sergiu de sub urmărirea penală, în viziunea

reclamantului, sunt ilegale toate acțiunile de urmărire penală, și anume: procesul-

verbal prin care acesta a fost reținut; ordonanța din 14 aprilie 2017, prin care a fost

pus sub învinuire; încheierea judecătorească din 14 aprilie 2017, prin care a fost

aplicată măsura preventivă, arestul preventiv pe un termen de 30 de zile, dintre care 7

zile, Topală Sergiu a stat în penitenciar, iar 23 de zile, a stat în arest la domiciliu;

decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017; încheierea din 11 mai 2017, prin

care s-a prelungit măsura preventivă, arestul la domiciliu, pe un terme de 30 de zile;

decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017. Topală Sergiu, s-a aflat în arest

preventiv – 7 zile, iar în arest la domiciliu – 53 de zile.

Urmărirea penală în această cauză penală, a durat 1 an și 3 luni, perioadă în care

au fost întreprinse măsuri de constrângere, presiune și izolare de societate, iar

acțiunile organului de urmărire penală și a Procuraturii Anticorupție, nu au fost

direcționate corect, nu s-au acumulat probe care să demonstreze vinovăția

învinuitului.

Urmărirea penală a fost pornită ilegal, iar întregul proces penal a fost o

provocare din partea autorităților de stat pentru ca Topală Sergiu să fie învinovățit de

fapte, pe care nu le-a comis, fapt demonstrat în procesul penal.

În rezultatul acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală i s-a adus

defăimare imaginii, reputației și probității obținute de Topală Sergiu, prin atitudinea

corectă în societate. La momentul începerii urmării penale, reclamantul era

administrator al unei afaceri, având o reputație ireproșabilă, iar prin acțiunile ilegale

ale organelor de urmărire penală, a fost denigrată integritatea acestuia, fiind pus într-o

situație înjositoare și batjocoritoare a presei, chiar dacă beneficia de prezumția

nevinovăției. Presa națională a răspândit informații defăimătoare de interes public în

privința lui Topală Sergiu, care i-a dezonorat imaginea, fiind publicat un articol, cu

genericul: Vânătorii de teren – avocați, executori judecătorești, judecători, oameni de

afaceri, dar și diverși funcționari implicați în schemă. Astfel, reclamantul a suferit o

demoralizare profundă, fiindu-i create obstacole morale și fizice, pierdere de timp,

energie, stres și suferință psihică, precum și pierderi materiale.

Prin emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, pe motivul lipsei în

acțiunile acestuia a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) Cod penal și clasarea

procesului penal, se constată încălcarea drepturilor constituționale, dreptul la libertate

și siguranța persoanei, dreptul la proprietatea privată, dreptul la circulație, art. 5 și art.

8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, motiv pentru care reclamantul a solicitat încasarea prejudiciului moral

în mărime de 500 000 de lei.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul reclamantului, suma de 40000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 26 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Topală Sergiu, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției și

modificată hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

prin micșorarea sumei încasate de la 40 000 de lei la 10 000 de lei.

La 10 iunie 2020, Sergiu Topală, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, a declarat

recurs împotriva deciziei din 26 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia, modificarea hotărârii primei instanțe prin majorarea sumei încasate

la 500 000 de lei.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea.

La 27 iulie 2020, (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a depus o referință la

recursul declarat de către Topală Sergiu, reprezentat de avocatul Gîlca Ilie, solicitând

considerarea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

martie 2020 și comunicată participanților la proces la 20 mai 2020 (f. d. 125), iar

recursul a fost declarat la 10 iunie 2020. Astfel, se constată că recurentul s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 26 martie

2020 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Topală Sergiu, reprezentat de avocatul Gîlca Ilie, a fost considerat

admisibil.

Examinând materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Astfel, analizând criticile invocate asupra temeiniciei deciziei recurate, Colegiul

lărgit consideră că acestea sunt întemeiate, ori soluția instanței de apel în speță este

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material, care afectează legalitatea

deciziei contestate și însuși conținutul unui proces echitabil.

În speță, fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a reținut că, reieșind

din natura pretenției în coraport cu normele de drept aplicabile speței, odată cu

adoptarea ordonanței Procuraturii Anticorupție din 11 iulie 2018, prin care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a lui Topală Sergiu, reclamantul este în drept să

pretindă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, totodată, constatând că

urmărirea penală pe această cauză a durat 1 an și 3 luni.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral, instanța de fond a considerat că

mărimea prejudiciului moral cerut de reclamant în mărime de 500000 de lei este unul

exagerat, or, reieșind din natura drepturilor lezate, de caracterul și gravitatea

suferințelor suportate, de statutul social al persoanei și faptul că reclamantul a fost pus

sub învinuire, aplicarea măsurilor preventive sub formă de arest preventiv și arest la

domiciliu, instanța de fond a considerat că suma de 40000 de lei, constituie o

recompensă echitabilă pentru prejudiciul moral suportat.

Instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, a considerat necesar de a

modifica soluția primei instanțe și în justificarea soluției sale de modificare a hotărârii

primei instanțe în partea ce ține de încasarea cuantumului prejudiciului moral, a

indicat că suma de 40000 de lei dispusă spre încasare este o sumă excesivă, aceasta

urmând a fi micșorată până la suma de 10000 de lei, în așa fel, considerând-o una

rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă și suficientă, compensatoare

pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate, această despăgubire corespunzând

și criteriilor de despăgubire stabilite de CtEDO prin jurisprudența sa. Or, cuantumul

compensației prejudiciului moral cauzat reclamantului trebuie să fie într-un raport

proporțional gradului de suferințe psihice și morale, cum și gradului în care reputația

acestuia a fost lezată, gradului de vinovăție al autorului prejudiciului, cât și cu măsura

în care această compensare va aduce satisfacție victimei, fiind luat ca reper acțiunile și

măsurile penale efectuate în privința lui, perioada și intensitatea restricțiilor și atentări

la drepturile și libertățile fundamentale, cum și însăși perioada menținerii acestuia în

cadrul procedurii penale.

Așadar, verificând circumstanțele cauzei prin prisma cadrului legal aplicabil

speței, a argumentelor recursului și ale referinței, Colegiul lărgit reține că, Legea nr.

1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

(în continuare Legea nr. 1545 din 25.02.1998) – remediul compensator național –

reprezintă actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de procuratură și de

instanțele judecătorești.

Articolul 11 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 stipulează că, mărimea

compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată

în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare

gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal lezat

și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice, caracterul și gradul

suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele

fizice și psihice cauzate.

Totodată, Colegiul lărgit constată că, recurentul atât în cererea de chemare în

judecată, cât și în cererea de recurs a invocat că, în rezultatul acțiunilor ilicite ale

organului de urmărire penală s-a adus defăimare imaginii, reputației și probității

obținute de Topală Sergiu, prin atitudinea corectă în societate.

La momentul începerii urmării penale, reclamantul-recurent era administrator al

unei afaceri, având o reputație ireproșabilă, iar prin acțiunile ilegale ale organelor de

urmărire penală, a fost denigrată integritatea acestuia, fiind pus într-o situație

înjositoare și batjocoritoare a presei, chiar dacă beneficia de prezumția nevinovăției.

Presa națională a răspândit informații defăimătoare de interes public în privința lui

Topală Sergiu, care i-a dezonorat imaginea, fiind publicat un articol, cu genericul:

Vânătorii de teren – avocați, executori judecătorești, judecători, oameni de afaceri,

dar și diverși funcționari implicați în schemă. Astfel, reclamantul-recurent a indicat

că a suferit o demoralizare profundă, fiindu-i create obstacole morale și fizice,

pierdere de timp, energie, stres și suferință psihică, precum și pierderi materiale.

În situația analizată, Colegiul lărgit menționează că, în sensul art. 2 din Legea

nr. 1545 din 25.02.1998, chiar dacă acțiunile agenților sunt legale, caracterul ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia, nicio persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, iar dacă acest fapt

s-a întâmplat persoana trebuie despăgubită.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din legea enunțată, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Potrivit art. 6 lit. b) din aceeași lege, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul, scoaterii persoanei de sub

urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Prevederi similare conține și art.1405 alin.(1) Cod civil, potrivit căruia,

prejudiciul cauzat persoanei fizice prin atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv, se repară de către stat

integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

În lumina jurisprudenței CtEDO, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral, este criteriul echității. Modul de acordare a

satisfacției echitabile, trebuie determinat în raport cu prejudiciul moral suferit,

gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru victimă.

Astfel, raportând circumstanțele cauzei la cele pre-citate, Colegiul lărgit

conchide că suma adjudecată de prima instanță cu titlu de compensare a prejudiciului

moral este echitabilă și proporțională suferințelor suportate de intimat în perioada

demarării dosarului penal intentat în privința sa, pe perioada de 1 an și 3 luni (14

aprilie 2017-11 iulie 2018), circumstanțele relatate confirmând existența în speță a

unei fapte ilicite în raport cu reclamantul, chiar și în lipsa vinei sau intenției

colaboratorilor autorităților abilitate.

Din aceste raționamente, Colegiul consideră concluziile instanței de apel ca fiind

eronate, dictate de aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea

arbitrară a materialelor cauzei, motiv pentru care decizia Curții de Apel Chișinău din

26 martie 2020 urmează a fi casată, iar hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 25 octombrie 2019 urmează a fi menținută, ca fiind adoptată ca urmare a

elucidării corecte a circumstanțelor cauzei, în corespundere cu normele de drept

material și procedural.

Totodată, ținând cont de natura litigiului, Colegiul lărgit opinează că a examinat

principalele întrebări juridice puse în prezenta cauză și că nu este necesar să se

pronunțe separat în privința cerinței recurentului de a modifica cuantumul

prejudiciului încasat de la 40000 de lei până la 500000 de lei, ori soluția oferită de

prima instanță este justă, fiind în concordanță cu normele de drept ce guvernează

litigiul, cu elucidarea corectă a tuturor circumstanțelor cauzei, mărimea compensației

pentru prejudiciul moral cauzat fiind una echitabilă și proporțională gradului de

suferințe psihice și morale, cum și gradului în care reputația acestuia a fost lezată,

gradului de vinovăție al autorului prejudiciului, cât și cu măsura în care această

compensare va aduce satisfacție victimei, fiind luat ca reper acțiunile și măsurile

penale efectuate în privința lui, perioada și intensitatea restricțiilor și atentări la

drepturile și libertățile fundamentale, cum și însăși perioada menținerii acestuia în

cadrul procedurii penale.

Criticile invocate de Procuratura Generală în referință nu pot fi reținute de

Colegiu întru respingerea cererii de recurs, dat fiind faptul că acestea poartă un

caracter iluzoriu, iar abordarea acesteia nu vine să confirme propriile obiecții.

Conform art.445 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și

să mențină hotărârea primei instanțe.

Reieșind din cele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art.445 alin. (1)

lit. f) Cod de procedură civilă

decide:

Se admite recursul declarat de către Sergiu Topală, reprezentat de avocatul Ilie

Gîlca.

Se casează decizia din 26 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Topală Sergiu împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

procuraturii și instanțelor judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu