2ra-1286/22 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

Dosarul nr. 2ra–1286/22

2-20095815-01-2ra-13092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Popa Andrei, reprezentat

de avocatul Mocanu Serghei și de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popa Andrei

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite alte

organului de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești,

împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de către Popa Andrei și de către Ministerul

Justiției și menținută hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru),

con st ată:

La 10 august 2020, Popa Andrei a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală

Generală cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite alte organului de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că, la 01

noiembrie 2016, de către SUP al IP Buiucani în privința lui Popa Andrei a fost

pornită cauza penală nr. 2016032850 în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, iar la 23

decembrie 2016, Popa Andrei fost recunoscut în calitate de bănuit și la 23 martie

2017 a fost pus sub învinuire în cauza penală nr. 2016032850 în baza art. 42, 191

alin. (5) Cod penal.

Reclamantul a menționat că, la 01 septembrie 2017, prin ordonanța

procurorului în Procuratura mun. Chișinău (oficiul Buiucani), Popa Andrei a fost

scos de sub urmărirea penală.

Astfel, în viziunea reclamantului, fără careva motive rezonabile și în lipsa unor

probe pertinente, el a fost atras ilegal la răspundere penală în cadrul cauzei penale

1

nr. 2016032850, iar din cauza atragerii la răspundere penală a suportat umilință și

un disconfort enorm din care motiv a suportat traume psihologice sub formă de stres,

care sunt iremediabile, mai mult, a subliniat că, din motivul atragerii ilegale la

răspundere penală în cadrul cauzei penale nominalizate a fost nevoit să-și angajeze

un apărător cărui i-a achitat conform contractului de asistență juridică suma de 10

000 de lei.

Prin erorile admise în privința sa de către reprezentanții organului de urmărire

penală i s-a cauzat un prejudiciu moral care necesită o satisfacție echitabilă.

În instanță reclamantul Popa Andrei a solicitat, admiterea acțiunii și încasarea

din contul Bugetului de Stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu material suma de

10 000 de lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 2000 de euro precum și

compensarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată depusă de Popa Andrei împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală a fost admisă parțial.

A fost încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, în beneficiul lui Popa Andrei, suma de 5000 de lei cu titlul de prejudiciu

material și suma de 8000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel declarate de către Popa Andrei și de către Ministerul Justiției și

menținută hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

În consolidarea soluției sale instanțele au reținut că, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii

persoanei de sub urmărire penală, astfel, la caz s-a constatat cu certitudine că, prin

ordonanța Procuraturii mun. Chișinău /oficiul Buiucani/ din 01 septembrie 2017, în

temeiul prevederilor art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală, s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a lui Popa Andrei de sub urmărirea penală privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, 191 alin (5) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, ceea ce constituie act de reabilitare adoptat în

favoarea lui Popa Andrei.

Cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat instanțele au concluzionat că,

încasarea sumei de 8000 de lei cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o despăgubire

echitabilă și proporțională suferințelor suportate de reclamant, raportate la situația

de fapt constatată, iar suma solicitată, în mărime de 2000 de euro, este una exagerată

și disproporțională.

La 18 iulie 2022, Popa Andrei, reprezentat de avocatul Mocanu Serghei, a

contestat cu recurs decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au acordat

o satisfacție echitabilă.

La 16 septembrie 2022, Ministerul Justiției contestat cu recurs decizia din 08

iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

2

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08

iunie 2022, a fost expediată părților abia la 07 septembrie 2022 prin poștă

electronică. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și, la

18 iulie 2022 și 16 septembrie 2022 respectiv, au declarat recursuri împotriva

deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Popa Andrei, reprezentat de avocatul Mocanu Serghei și Ministerul Justiției,

inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Popa Andrei, reprezentat de avocatul Mocanu

Serghei și de către Ministerul Justiției, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

3

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Popa Andrei, reprezentat de avocatul Mocanu

Serghei și de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Popa Andrei,

reprezentat de avocatul Mocanu Serghei și de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

4