2ra-1764/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-1764/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1764/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – A. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de Gontar Victoriya prin intermediul avocatului

Melinteanu Călin și de Ministerul Justiției al RM,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gontar Victoriya către

Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM, cu

privire la constatarea faptului atragerii ilegale la răspundere penală, repararea

prejudiciului material și moral cauzat ca urmare a încălcărilor admise și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, corectată prin

încheierea din 23 septembrie 2021, prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 24 iulie 2020 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2020, Gontar Victoriya a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM cu

privire la constatarea faptului atragerii ilegale la răspundere penală și încasarea de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM a prejudiciului moral în

cuantum de 120000 lei și 24000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate

în prezentul litigiu și cauza penală.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 15 octombrie 2015, a fost pornită

cauza penală nr. 2015022289 în baza art. 360 alin. (2) din Codul penal, în cadrul

căreia, prin ordonanța procurorului Gurev Nicolae, a fost pusă sub învinuire.

Tot în aceeași zi, prin ordonanța de reținere emisă de procuror, a fost dispusă și

reținerea acesteia.

Ulterior, la 30 iulie 2019, prin ordonanța procurorului Busuioc Nicolae a fost

scoasă de sub urmărire penală.

Astfel, reclamanta consideră că prin prisma prevederilor Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este

îndreptățită de a solicita încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

1

Justiției al RM a prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică suportate în

prezentul litigiu și în cadrul cauzei penale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 iulie 2020, acțiunea a

fost admisă parțial.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Victoriyei Gontar suma de 15000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 10000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 iulie 2020, Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului

Bejan Vadim, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

din 24 iulie 2020, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii Victoriyei Gontar.

La 24 august 2020, Gontar Victoriya, prin intermediul avocatului Melinteanu

Călin, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 iulie

2020.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2020, apelurile declarate

de Gontar Victoriya și de Ministerul Justiției al RM, au fost restituite, din motivul

neînlăturării, în termenul acordat de instanță, a neajunsurilor indicate în încheierea

Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2020.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2021, a fost admis recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM și casată încheierea Curții de Apel Chișinău din

17 decembrie 2020, în partea ce ține de restituirea apelului declarat de Ministerul

Justiției al RM, cu remiterea pricinii în instanța de apel, pentru examinarea cererii de

apel în fond.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, corectată prin încheierea

din 23 septembrie 2021, s-a admis apelul Ministerului Justiției al RM și s-a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 iulie 2020, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care:

- S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gontar Victoriya

către Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM,

cu privire la constatarea faptului atragerii ilegale la răspundere penală, repararea

prejudiciului material și moral cauzat ca urmare a încălcărilor admise și compensarea

cheltuielilor de judecată.

- S-au încasat din contul Bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al RM, în beneficiul Victoriyei Gontar, 4000 lei cu titlu de cheltuielile de judecată

suportate în cadrul procesului penal și 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, ca urmare

a atragerii ilegale la răspundere penală în cadrul procesului penal.

- S-au încasat din contul Bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al RM, în beneficiul Victoriyei Gontar cheltuielile de judecată suportate în actuala

cauză civilă, în sumă de 2000 lei, formate din plata pentru serviciile avocatului.

În rest, pretențiile și cerințele din acțiunea Victoriyei Gontar au fost respinse ca

nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, potrivit circumstanțelor

constatate, Gontar Viktoriya a fost suspusă procedurilor penale, în privința ei fiind

aplicate măsuri procesuale ce atentează la libertățile fundamentale.

Astfel, în rezultatul punerii sub învinuire pentru comiterea infracțiunii și emiterii în

privința ei a ordonanței de reținere în vederea înaintării învinuirii, cu ulterioara

2

scoatere se sub învinuire, instanța de apel a remarcat întrunirea condițiilor Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998 și intervenirea răspunderii statului pentru faptele

(acțiunile și inacțiunile) organului de urmărire penală comise în cadrul procesului

penal, în care Gontar Viktoriya a avut calitate de învinuit, și totodată a considerat

declarative argumentele Ministerului Justiției al RM cu privire la lipsa temeiurilor

pentru repararea prejudiciului cauzat, în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Totodată, instanța de apel a menționat că suma de 15000 lei, încasată cu titlu de

prejudiciu moral, este una excesivă și nu corespunde situației și limitărilor aduse

persoanei supuse procedurilor penale, iar suma de 10000 lei, încasată cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, este incertă.

Astfel, reieșind din complexitatea cauzei penale, volumul și caracterul serviciilor

juridice acordate lui Gontar Viktoriya în cadrul urmăririi penale, limitările la care a

fost supusă, Curtea de Apel Chișinău a considerat necesar de a stabili cuantumul

prejudiciului material cauzat în cadrul procesului penal, ce constă în plata pentru

serviciile avocatului, în limita sumei de 4000 lei, iar al prejudiciului moral, în limita

sumei de 5000 lei.

Suplimentar, în vederea explicării concluziei sale, instanța de apel a menționat că

din materialele dosarului, nu s-a putut constata dacă ordonanța de învinuire i-a fost

adusă la cunoștință și dacă Gontar Viktoriya a fost reținută în baza ordonanței de

reținere.

În altă ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar a compensa parțial

cheltuielile de judecată suportate de Gontar Victoriya în actualul proces civil, formate

din plata pentru serviciile avocatului, în sumă de 2000 lei, aceasta fiind o sumă reală,

necesară și rezonabilă.

La 06 septembrie 2021, a fost înregistrat recursul Ministerului Justiției al RM prin

care s-a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 iulie

2020 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, cu emiterea unei noi

hotărâri privind respingerea acțiunii Viktoriyei Gontar.

În motivarea cererii de recurs, s-a invocat că instanțele de judecată au aplicat

eronat normele din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 ”privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești”, or, pentru a dispune încasarea

prejudiciului cauzat, în temeiul legii citate, este necesară întrunirea cumulativă, atât a

circumstanțelor prevăzute de art. 6, cât și a celor prevăzute de art.3, acestea fiind

indisolubile și neputând fi aplicate separat.

De asemenea, s-a menționat că nu orice acțiune a organelor de drept și instanțelor

judecătorești, atrage după sine răspunderea statului.

Suplimentar, recurentul consideră că acțiunea reclamantei/intimată este

neîntemeiată, deoarece în speță nu au fost constatate temeiurile prevăzute la Legea nr.

1545-XII din 25 februarie 1998 ”privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești”. Mai mult ca atât, dreptul la despăgubire apare doar dacă se

demonstrează, printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil, că acțiunile

întreprinse de organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale.

Reieșind din circumstanțele cauzei, prin prisma reglementărilor normelor

menționate mai sus, recurentul remarcă faptul că la materialele cauzei nu există

niciun act procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau al organului

3

ierarhic superior, prin care s-au stabilit ca fiind ilegale măsurile procedurale

întreprinse de organul de urmărire penală.

Prin prisma normei art. 3 din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 ”privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești”, se menționează că

este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în

urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii legale la muncă

neremunerată în folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori

judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii,

eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni

de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii

ilegale la arest administrativ, reținerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a

amenzii administrative de către instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor

contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării

conturilor bancare.

În această ordine de idei, recurentul a menționat că intimata nu a fost atrasă ilegal

la răspundere penală și nu i-а fost acordat statut de ”condamnat”, având doar calitatea

de bănuită/învinuită de comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în

cadrul urmăririi penale, după care a fost scoasă de sub urmărire penală.

A mai invocat că măsurile procesuale aplicate în privința intimatei sunt prevăzute

de legislația procesual-penală și urmau a fi aplicate pentru cazul de infracțiune,

săvârșirea căreia îi era imputată, toate acțiunile organului de urmărire penală au

reieșit din complexitatea cauzei și gravitatea faptei, fiind îndreptate în vederea

elucidării tuturor circumstanțelor, asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei

menționate prin actul de sesizare, privind existența bănuielii rezonabile de comiterea

infracțiunii.

Astfel, instanțele inferioare neîntemeiat au admis pretențiile reclamantei/intimată,

în contextul în care, prin prisma prevederilor enunțate, rezultă că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire

penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În partea ce ține de încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul intimatei a

prejudiciului moral, consideră că soluția instanțelor de judecată este neîntemeiată, or,

prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr.1545, prin

urmare, nu există nici temei legal de a solicita încasarea acestui prejudiciu, în

condițiile în care intimata nu a fost condamnată.

La 27 octombrie 2021, a fost înregistrată cererea de recurs depusă de Gontar

Victoriya, prin intermediul avocatului Melinteanu Călin, prin care s-a solicitat

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 iulie 2020.

În motivarea cererii de recurs a fost menționat faptul că instanța de apel fără

temeiuri plauzibile a dispus diminuarea cuantumului prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată, dispuse spre încasare de către prima instanță.

În susținerea acestor argumente, reprezentantul recurentei a făcut referire la

4

practica judiciară pe un litigiu similar, în care instanțele de judecată naționale i-au

acordat reclamantului suma de 30000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și

9500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în cadrul dosarului penal.

Respectiv, recurenta consideră oportun ca și în prezenta cauză civilă, cuantumul

prejudiciului moral să fie stabilit corespunzător.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021 și

încheierea de corectare din 23 septembrie 2021, au fost expediate participanților la

proces la 12 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice. (f.d.135)

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Colegiul lărgit

consideră că recursul Ministerului Justiției al RM din 06 septembrie 2021 și recursul

Victoriyei Gontar prin intermediul avocatului Melinteanu Călin, din 27 octombrie

2021, sunt în termen.

Prin încheierea Completului Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie 2021, recursurile

declarate de Gontar Victoriya prin intermediul avocatului Melinteanu Călin și de

Ministerul Justiției al RM, au fost considerate admisibile.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM și va admite recursul declarat de Gontar

Victoriya prin intermediul avocatului Melinteanu Călin, cu casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

La caz, potrivit materialelor cauzei se reține că, la 15 octombrie 2015 a fost emisă

ordonanța privind pornirea urmăririi penale nr. 2015022289, pe faptul sustragerii

documentelor ce aparțin SRL ”Zzitterra Jazz”, conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art. 360 alin. (2) din Codul penal.

La 30 martie 2016, prin ordonanța procurorului Gurev Nicolae, cet. Gontar

Victoriya a fost pusă sub învinuire, incriminându-i-se infracțiunea prevăzută de

art.360 alin.(1) din Codul penal, iar prin altă ordonanță emisă la aceeași dată, a fost

dispusă reținerea Victoriyei Gontar și prezentarea în fața procurorului în vederea

punerii sub învinuire, audiere și deciderea aplicării măsurii preventive.

Ulterior, prin ordonanța din 30 iulie 2019, Gontar Victoriya a fost scoasă de sub

urmărire penală.

Astfel, invocând prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

5

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Gontar Victoriya a înaintat prezenta

acțiune, solicitând încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică

suportate în prezentul litigiu și în cadrul cauzei penale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 iulie 2020, acțiunea

Victoriyei Gontar a fost admisă parțial și s-a încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Victoriyei

Gontar suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 10000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, corectată prin

încheierea din 23 septembrie 2021, a fost admis apelul Ministerului Justiției al RM și

casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 iulie 2020, cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Gontar Victoriya și s-au încasat din contul Bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul Victoriyei Gontar, 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, ca urmare a atragerii ilegale la răspundere penală în cadrul

procesului penal și 4000 lei cu titlu de cheltuielile de judecată suportate în cadrul

procesului penal și, cheltuielile de judecată suportate în actuala cauză civilă, în sumă

de 2000 lei, formate din plata pentru serviciile avocatului.

În rest, pretențiile din acțiunea Victoriyei Gontar au fost respinse ca nefondate.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs, Gontar Victoriya consideră că

cuantumul prejudiciului moral încasat de instanța de apel nu este echitabil în raport

cu suferințele în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală și că prima

instanță a emis o hotărâre corectă în acest sens, iar Ministerul Justiției al RM

consideră că instanța de apel fără temei a menținut încasarea prejudiciului moral,

chiar și într-un cuantum mai redus.

În materie de drept, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție menționează că, potrivit art.53 alin.(2) al Constituției

Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile

cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și

instanțele judecătorești.

Conform prevederilor art.2007 din Codul civil (în vigoare de la 01 martie 2019),

prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în

calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității se repară de către stat integral indiferent de vinovăția persoanelor de

răspundere ale organelor de urmărire penală ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată.

De asemenea, potrivit art.1 al Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prezenta lege

constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art.2 din Legea citată, prin acțiuni ilicite se subînțeleg acțiuni

sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

6

contravențiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de

judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție

de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii penale sau administrative (infracțiuni).

În temeiul art.6 lit. b) din Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și

modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art.23 alin.(3) din Codul de procedură

penală, persoana achitată sau în privința căreia s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală ori încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare, are dreptul să fie repusă

în drepturile personale pierdute, precum și să fie despăgubită pentru prejudiciul care

i-a fost cauzat.

Potrivit art.284 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală, scoaterea persoanei de

sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a

oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Astfel, Colegiul lărgit atestă că, prima instanță și instanța de apel corect au

constatat că situația reclamantei Gontar Viktoriya întrunește condițiile Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, și impune intervenirea răspunderii statului pentru faptele (acțiunile și

inacțiunile) organului de urmărire penală comise în cadrul procesului penal nr.

2015022289, în care ultima a avut calitate de învinuit.

În aceeași ordine de idei, Colegiul lărgit reține rezumatul instanțelor de judecată, în

comun cu justificările Victoriyei Gontar referitor la acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și, respectiv, consideră neîntemeiate criticele Ministerului Justiției al

RM, referitor la acționarea organului de urmărire penală conform atribuțiilor în

cadrul unei proceduri penale, deoarece, circumstanțele reflectate în ordonanța din 30

iulie 2019, denotă contrariul.

În context, sunt considerate declarative argumentele recurentului Ministerul

Justiției al RM referitor la faptul că acțiunea Victoriyei Gontar nu întrunește

condițiile prevăzute de Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece, scoaterea de sub urmărire

penală a Victoriyei Gontar, în opinia instanței, întrunește condițiile prevăzute la art. 3

al Legii citate și-i acordă dreptul la repararea prejudiciului moral.

Suplimentar, cu referire la argumentele Ministerului Justiției al RM, Colegiul lărgit

reține că acesta face doar o descriere a circumstanțelor de fapt și normelor legale

referitoare la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care de

altfel au fost elucidate de instanțele inferioare și cărora le-a fost dată apreciere

corectă, fără însă a elucida încălcarea esențială a unor prevederi legale în raport cu

circumstanțele cauzei.

În altă ordine de idei, cu referire la cuantumul prejudiciului moral, cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

7

judecătorești, Colegiul lărgit reiterează că acesta se stabilește în coroborare cu

prevederile art.11 alin. (1) - (3) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

De asemenea, în corespundere cu art.2037 alin.(1)-(3) din Codul civil (în vigoare

de la 01 martie 2019), mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral

cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această despăgubire poate

aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului

moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială,

precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii,

instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o

mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de

altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Reparația prejudiciului

moral se face și în lipsa vinovăției autorului faptei ilicite în cazul în care prejudiciul

este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în considerație

principiul general al echității și că suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu

sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare.

Astfel, Colegiul lărgit constată că, fiind învestită cu examinarea prezentului litigiu,

constatând încălcarea drepturilor Victoriyei Gontar prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prima instanță

întemeiat și conform legii a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, a prejudiciului moral în cuantum de 15000 lei.

În același sens, Colegiul lărgit consideră neîntemeiată dispoziția instanței de apel și

argumentele Ministerului Justiției al RM asupra acestei laturi ai acțiunii Victoriyei

Gontar, deoarece, reieșind din circumstanțele cauzei și în coroborare cu prevederile

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 și prevederile art. 2036 alin.(4) din Codul

civil (în vigoare de la 01 martie 2019), suma de 15000 lei reprezintă o satisfacție

echitabilă.

Din cele enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției al RM, de a admite recursul declarat de Gontar Victoriya prin

intermediul avocatului Melinteanu Călin și de a casa decizia Curții de Apel Chișinău

din 24 iunie 2021, corectată prin încheierea din 23 septembrie 2021, cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 iulie 2020.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al RM.

Se admite recursul declarat de Gontar Victoriya prin intermediul avocatului

Melinteanu Călin.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, corectată prin

încheierea din 23 septembrie 2021 și se menține hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 24 iulie 2020, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Gontar Victoriya către Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a RM, cu privire la constatarea faptului atragerii ilegale la

răspundere penală, repararea prejudiciului material și moral cauzat ca urmare a

încălcărilor admise și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

9