2ra-768/22 — obligarea demolarii constructiei

2ra-768/22 — obligarea demolarii constructiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-768/22

2-16172834-01-2ra-300052022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Dimitriu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Stepanida Cicimarenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Stepanida Cicimarenco împotriva lui Vadim Severin, intervenient accesoriu

Cooperativa de construcție a garajelor nr. 10/B cu privire la obligarea demolării

construcției neautorizate, repararea prejudiciului material și moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de Vadim Severin, s-a casat hotărârea din 09

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2016 Stepanida Cicimarenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vadim Severin, intervenient accesoriu Cooperativa de

construcție a garajelor nr. 10/B cu privire la obligarea demolării construcției

neautorizate, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pârâtul Vadim Severin a efectuat

construcția capitală neautorizată a garajului său cu nr. xxxxx pe teritoriul CCG nr.

10/B, lângă garajul reclamantei, fără acordul Adunării generale a cooperativei, fără

recepția și darea în exploatare a acestuia, iar în prezent pârâtul nu dispune de

certificat de urbanism, autorizație de construcție și proces-verbal de recepție finală

a construcției garajului său pentru legalizare.

S-a menționat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016 au

fost respinse recursurile Stepanidei Cicimarenco și Inspecției de Stat în Construcții

împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015 de

încetare a procedurii contravenționale în privința contravenientului Vadim Severin

pe faptul comiterii contravenției prevăzute de art. 179 Cod contravențional. În pct.

12 al deciziei s-a constatat că, contravenientul Vadim Severin a efectuat lucrări de

construcție a garajului (box), situat pe xxxxx, în lipsa Autorizației de construcție,

fapt ce contravine cerințelor art. 22 lit. b) din Legea privind calitatea în construcții

nr. 721 din 02 februarie 1996. Totodată, în pct. 14-17 ale deciziei s-a menționat

1

încălcarea art. 14 din Legea cu privire la autorizarea executării lucrărilor de

construcție nr. 163 din 09 iulie 2010 și art. 41 din Legea privind principiile

urbanismului și amenajării teritoriului nr. 335 din 17 mai 1996, în lipsa

certificatului de urbanism și documentației de proiect și alte documente incluse în

cartea tehnică a construcției. A reținut că în pct. 25 al deciziei s-a statuat că au

expirat 3 luni de la momentul emiterii procesului-verbal al constatării contravenției

din 25 martie 2015, astfel, au expirat termenele de 3 luni de atragere la răspundere

contravențională.

S-a menționat că dauna asupra garajului metalic, nr.xxxx, ce aparține

reclamantei, e provocată de faptul că pârâtul și-a construit garajul, nr. xxxxx, cu

pereți groși, lăsând numai 16 centimetri spațiu până la garajul metalic nr.xxxxx, iar

între pereți pârâtul a lăsat gunoiul în urma construcției, care presează asupra

peretelui subțire a garajului reclamantei, apa neavând unde să se scurgă, fiind

permanent umed, peretele putrezește și se distruge. În opinia reclamantei pentru a

face loc pentru scurgerea apei și de reparație a garajului este necesară lărgirea

spațiului între garaje cu 34 de centimetri, până la minimum de 50 de centimetri.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Vadim Severin să reconstruiască și

să mute garajul capital neautorizat nr. xxxxx, situat pe adresa xxxxx, la o distanță

de minimum 50 cm de la garajul nr. xxxxx, încasarea de la pârât a prejudiciul

material și moral.

La 16 aprilie 2019 reclamanta a depus o cerere de completare a acțiunii,

indicând că daunele materiale care au fost cauzate și încă sunt cauzate garajului,

sunt confirmate și prin raportul de expertiză judiciară, executat de către expertul

judiciar Achimov Anatolie, în baza încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 14 iunie 2017. În concluzia sa expertul a stabilit că în rezultatul construcției

abuzive a garajului nr. xxxxx, proprietarului garajului nr. xxxxx i-au fost cauzate

prejudicii materiale, care se manifestă prin deformarea fundației și a pereților

subsolului, deteriorarea ventilării, fapt ce a dus imediat la apariția coroziunii

construcției din metal în interiorul garajului cât și a mucegaiului. Valoarea

prejudiciilor materiale stabilite prin expertiza judiciară, în urma executării

lucrărilor de reabilitare a garajului afectat, constituie suma de 16380 lei. S-a mai

stabilit că toate daunele aduse garajului este cauza influienței negative a garajului

pârâtului, din motivul amplasării acestuia la o distanță foarte mică, practic alipit,

fapt ce face imposibilă deservirea garajului reclamantei, iar cât privește

posibilitatea tehnică de reamplasare a garajului pârâtului la o distanță de 50 cm față

de garajul reclamantei, s-a menționat că mutarea garajului pârâtului este imposibilă

din motiv că acesta la moment este amplasat pe marginea pantei unei grinzi

naturale.

Reclamanta a notat că pârâtul a acționat intenționat și cu bună știință asupra

executării lucrărilor de contrucție neautorizate, ce produce efecte distrugătoare

asupra garajului său, acțiuni care au fost deja constatate printr-o hotărâre

judecătorească în urma examinării acțiunilor contravenientului Vadim Severin,

unde reclamantei i-a fost atribuită calitatea de victimă.

Prin cererea de concretizare a acțiunii reclamanta a solicitat obligarea

pârâtului să demoleze garajul nr. xxxxx, executat neautorizat, încasarea din contul

pârâtului a prejudiciului material în mărime de 16380 lei, a prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei, a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 10000 lei,

2

a sumei de 4200 lei - pentru efectuarea expertizei și a sumei de 150 lei - pentru

achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea din 09 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat pârâtul Vadim Severin să demoleze

construcția neautorizată, garajul (box) nr. xxxxx, situat pe xxxxx S-a încasat din

contul lui Vadim Severin în beneficiul Stepanidei Cicimarenco suma de 16380 lei

cu titlu de prejudiciu material și suma de 8350 lei cu titlu cheltuieli de judecată, iar

în total suma de 24730 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prima instanță a stabilit că, construcția executată de Vadim Severin – garajul

nr. 59/2 pe teritoriul CCG nr. 10/B, este una neautorizată, în lipsa certificatului de

urbanism pentru proiectare, a documentației de proiect și a autorizației de

construire, având la bază doar hotărârea adunării cârmuirii CCG nr. 10/B.

Prima instanță a concluzionat că prin depășirea hotarului pentru construcția

neautorizată de către pârât, care a depășit terenul vecinului, determină concluzia

admiterii cerinței privind demolarea construcției în măsura în care aceasta

depășește terenul vecin.

Nefiind de acord cu hotărârea din 09 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, la 17 octombrie 2019, în termenul legal, Vadim Severin a

contestat-o cu apel.

Prin decizia din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Vadim Severin, s-a casat hotărârea din 09 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii.

În consolidarea soluției instanța de apel a indicat că în raportul de expertiză

judiciară nr. 1328-1333 din 12 octombrie 2021, întocmit de către expertul judiciar

Chintea Lucia, s-a indicat că la momentul investigațiilor lucrările de edificare a

bunului imobil, garaj (box) nr.xxxxx, cu adresa xxxxx sunt finisate în totalitate și

nu influențează/împiedică modul de exploatare sau întreținere a bunului imobil

învecinat garaj (box) nr. xxxxx, iar motivul apariției defectelor tehnice depistat la

data investigațiilor - 14 septembrie 2021, în subsolul garajului (box) nr. xxxxx au

legătură cauzală atât cu perioada exploatării cât și cu zona de amplasare, natura

terenului de fundare, tălpii fundației și adâncimea de fundare.

Curtea de Apel Chișinău a opinat că pretențiile reclamantei Stepanidei

Cicimarenco neîntemeiat au fost admise de instanța de fond. Garajul reclamantei,

nr. xxxxx este mai mare decât mărimea terenului acordat pentru instalarea acestui

garaj, or, beneficiarului - soțului Vladimir Cicimarenco, i s-a acordat suprafața la

sol de 18 m.p., însă, de facto, suprafața totală interioară a garajului (box) nr.xxxxx,

constituie 40,10 m.p., compusă din suprafața subsolului de 19,40 m.p. și suprafața

garajului de 20,70 m.p., suprafața la sol a garajului (box) nr.xxxxx, fiind de 21,20

m.p.

Instanța de fond eronat a făcut referire la art. 309 Cod civil, în redacția până la

01 martie 2019, or, prin acțiunile lui Vadim Severin nu a fost tulburată exercitarea

posesiunii intimatei Stepanidei Cicimarenco. Astfel, instanța de apel a apreciat că

instanța de fond neîntemeiat a admis solicitarea intimatei privind demolarea

construcției.

Curtea de Apel Chișinău a reiterat poziția expertului judiciar care expres a

indicat referitor la edificarea, finalizarea și exploatarea bunului imobil, garaj(box)

nr.xxxxx cu adresa xxxxx, menționându-se că din punct de vedere tehnic are starea

3

tehnică satisfăcătoare, careva procese negative ce ar influența negativ asupra

structurii de rezistență a bunului imobil investigat garaj (box) nr.xxxxx sau asupra

bunului imobil învecinat garaj (box) nr. xxxxx, la momentul investigațiilor nu s-au

depistat, fapt ce demonstrează lipsa pericolului în modul de exploatare sau

întreținere a bunului imobil învecinat garajului (box) nr. xxxxx.

La 17 mai 2022 Stepanida Cicimarenco a declarat recurs împotriva deciziei

din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivare recursului a indicat că concluziile instanței de apel expuse în

hotărâre sunt în contradicție cu probele administrate. Or, conform raportului de

expertiză nr. 043 din 09 ianuarie 2019, efectuat în baza încheierii din 14 iunie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul central , de către expertul Anatolie Achimov, s-a

constatat că în rezultatul construirii abuzive a garajului nr. xxxxx situat pe șos.

xxxxx, proprietarului garajului învecinat Stepanidei Cicimarenco i-a fost cauzat

prejudiciu material.

A indicat că instanța de apel a ignorat hotărârile judecătorești devenite

definitive și irevocabile în partea ce ține de sancționarea contravențională a lui

Vadim Severin.

Prin referința din 23 iunie 2022 Vadim Severin a solicitat declararea

inadmisibilității recursului depus de Stepanida Cicimarenco.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

4

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 29 decembrie

2021 care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Conform extrasului din poșta electronică decizia motivată din 29 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată electronic reprezentantului

recurentei Stepanidei Cicimarenco, avocatului Vladimir Răcilă la data de 14

martie 2022 (f.d. 151 vol. II). Prin urmare, termenul pentru depunerea recursului

urma să expire pe data de 16 mai 2022, zi de luni, însă având în vedere că în

perioada 02 martie 2022- 01 aprilie 2022, în conformitate cu dispoziția nr. 5 din

02 martie 2022 a Comisiei pentu Situații Excepționale a Republicii Moldova a fost

suspendată de drept examinarea de catre instantele de judecata a cauzelor civile și

termenele de exercitare a cailor de atac in cauzele civile au fost întrerupte, urmând

5

să curgă noi termene, prin urmare, completul de admisibilitate consideră în termen

recursul declarat de Stepanida Cicimarenco la data de 17 mai 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

6

cererii de recurs depuse de Stepanida Cicimarenco că acesta nu a evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la reiterarea

circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Stepanida Cicimarenco nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Stepanida Cicimarenco nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Stepanida Cicimarenco a avut

posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996,

§§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

7

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Stepanida Cicimarenco împotriva deciziei din 29 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Stepanida Cicimarenco

împotriva deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8