2ra-535/22 — declararea nulitatii contractului de investire in constructia spatiului comercial, dterminarea cotelor parti ideale

2ra-535/22 — declararea nulitatii contractului de investire in constructia spatiului comercial, dterminarea cotelor parti ideale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-535/22

2-19071447-01-2ra-15042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – M. Frunze

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulgheru

ÎNCHEIERE

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Dumitru Sofroni și de

Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Sofroni împotriva lui Dragomir Sofroni, Elenei Sofroni și Societății cu

Răspundere Limitată „Dansicons”, intervenient accesoriu Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” cu privire la declararea nulității contractului de investire

privind construcția spațiului comercial și a actului de predare-primire a imobilului,

operarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile și acțiunea reconvențională

depusă de Elena Sofroni împotriva lui Dragomir Sofroni, intervenient accesoriu

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la determinarea cotelor-

părți ideale din bunul imobil, operarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Dumitru Sofroni și a fost menținută hotărârea din

12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 04 ianuarie 2019 Dumitru Sofroni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dragomir Sofroni și SRL „Dansicons”, intervenient accesoriu Elena

Sofroni și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la declararea

nulității contractului de investire privind construcția spațiului comercial, operarea

modificărilor în Registrul bunurilor imobile, cu radierea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 12 februarie 2013 între SRL

„Dansicons”, în calitate de antreprenor și pârâtul Dragomir Sofroni, în calitate de

beneficiar, a fost încheiat contractul de investire nr. 1360/A privind construcția

spațiului comercial, care prevede că Compania la comanda beneficiarului

organizează construcția, iar beneficiarul achită costul bunului imobil comandat,

care conform pct. 4.1. constituie suma de 44.917,2 euro.

Conform prevederilor Anexei nr. 1 a contractului de învestire nr. 1360/A

privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013, beneficiarul se obligă

să achite costul bunului imobil în patru rate până în trimestrul III al anului 2013.

S-a specificat că conform ordinelor de încasare a numerarului nr. 01 din 22

februarie 2013, nr. 03 din 28 martie 2013, nr. 46 din 10 iulie 2013 și nr. 16 din 04

decembrie 2014 prețul bunului imobil prevăzut în pct. 4.1. al contractului de

investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial a fost achitat integral

de către Dumitru Sofroni din mijloacele financiare proprii.

La data de 27 octombrie 2015 Dumitru Sofroni, în baza procurii nr. 9682 din

31 octombrie 2014, a semnat actul de predare-primire nr. 1157 din 27 octombrie

15, în baza căruia a avut loc transmiterea în proprietate a spațiului nelocativ nr. 8,

cu suprafața totală de 118,7 m.p, situat în mun. xxxxx

În baza actului de predare-primire nr. 1157 din 27 octombrie 2015 și a

contractului de învestire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial, la data

de 07 decembrie 2015 în Registrul bunurilor imobile a fost înregistrat dreptul de

proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx pe numele pârâtului

Dragomir Sofroni și soției sale, Elena Sofroni.

S-a indicat că, căsătoria între Dragomir Sofroni și Elena Sofroni a fost

înregistrată la data de 01 iunie 2014.

Referitor la solicitarea cu privire la declararea nulității contractului de

învestire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013

și a actului de predare-primire nr. 1157 din 27 octombrie 2015 s-a menționat că

beneficiarul real al contractului de investire nr. 1360/A privind construcția

spațiului comercial, de facto, este reclamantul Dumitru Sofroni, care prin

intermediul fiului său Dragomir Sofroni, a investit mijloacele financiare proprii în

construcția bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx

Reclamantul Dumitru Sofroni a menționat că actul juridic încheiat cu intenția

de a ascunde un alt act juridic este nul și a explicat că în cazul de față, actul juridic

simulat implică existența de fapt a două acte, dintre care unul este aparent

(contractul de investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial) și nu

este menit să producă nici un efect, iar altul este secret (contractul de mandat), care

diferă de cel aparent privitor la natura, părțile sau conținutul operației juridice.

Reclamantul a susținut că contractul de investire nr. 1360/A privind

construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013 a fost înregistrat la OCT

Chișinău cu nr. 0100/13/26070 la data de 26 februarie 2013 și ultima plată a fost

efectuată la data de 04 decembrie 2014 de către Dumitru Sofroni, conform

ordinului de încasare a numerarului nr. 16.

Concretizându-și pretențiile împotriva pârâților Dragomir Sofroni, Elena

Sofroni și SRL „Dansicons”, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice”,

reclamantul Dumitru Sofroni a solicitat declararea nulității contractului de investire

nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013 și a

actului de predare-primire nr. 1157 din 27 octombrie2015, operarea modificărilor

2

în Registrul bunurilor imobile, cu radierea dreptului de proprietate a lui Dragomir

Sofroni și al Elenei Sofroni asupra bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx

precum și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu numărul

cadastral xxxxx pe numele lui Dumitru Sofroni și înregistrarea lui în Registrul

bunurilor imobile.

La 26 ianuarie 2021 Elena Sofroni a depus acțiune reconvențională împotriva

lui Dragomir Sofroni, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice” privind

determinarea cotelor-părți ideale din bunul imobil, operarea modificărilor în

Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reconvenționale s-a indicat că, în fapt, contractul de

investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013

a fost încheiat între SRL „Dansicons” și Dragomir Sofroni în scopul construirii

bunul imobil din mun. xxxxx (demisol).

S-a menționat că mijloacele financiare în sumă de 44 917 euro achitate

antreprenorului în baza contractului de investire nr. 1360/A privind construcția

spațiului comercial din 12 februarie 2013, au fost dobândite de către Elena Sofroni

și Dragomir Sofroni în anii 2012-2014, în timpul convețuirii în comun și muncii

peste hotarele țării. Achitările în baza contractului de investire nr. 1360/A privind

construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013 s-au efectuat în termenele

următoare: 287.637,17 lei - 22 februarie 2013 (depusă prin intermediul lui

Dragomir Sofroni); 142.105,44 lei - 28 martie 2013 (depusă prin intermediul lui

Dragomir Sofroni); 146.446,25 lei - 10 iulie 2013 (depusă prin intermediul lui

Sveatoslav Sotropa); 167.208,77 lei - 04 decembrie 2014 (depusă prin intermediul

lui Dragomir Sofroni).

Elena Sofroni a invocat deși concubinau și munceau de mai mult timp

împreună (inclusiv în anii 2013-2014), la 01 iunie 2014 între Elena Sofroni și

Dragomir Sofroni a fost încheiată căsătoria, înregistrată la OSC Centru sub nr. 205.

Atât până la căsătorie, cât și după căsătorie împreună și din mijloacele obținute în

comun au achitat prețul bunului în contextul contractului de investire nr. 1360/A

privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013.

La data de 27 octombrie 2015, în timpul căsătoriei, de către Dragomir Sofroni

a fost semnat actul de primire-predare a bunului din mun. xxxxx în baza

contractului de investire nr. 1360/A din 12 februarie 2013. Astfel, contractul de

investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12 februarie 2013 a

fost executat pe deplin.

Elena Sofroni a explicat că la data de 31 octombrie 2014 Dragomir Sofroni i-

a eliberat lui Dumitru Sofroni o procură, prin care l-a împuternicit pe acesta din

urmă să-i reprezinte interesele în fața tuturor organelor competente din Republica

Moldova, inclusiv la SRL „Dansicons”, privind toate chestiunile referitor la

construcția of. xxxxx, cu dreptul de a achita costul integral al oficiului, de a primi

mijloace bănești în rezultatul recalculărilor efectuate, precum și alte plăți

corespunzătoare, cu dreptul de a semna actul de primire- predare a acestui oficiu,

darea în exploatare, înregistrarea la OCT a dreptului de proprietate asupra bunului

imobil indicat, inclusiv să reprezinte interesele la anumite autorități publice etc.

Actul de predare primire a fost semnat de către Dumitru Sofroni în baza

procurii, iar în calitate de beneficiar este indicat Dragomir Sofroni, bunul imobil cu

numărul cadastral xxxxx. fiind transmis în proprietatea lui Dragomir Sofroni, care

se afla în relații de căsătorie cu Elena Sofroni.

3

Ulterior, la 7 decembrie 2015 OCT Chișinău al ÎS „Cadastru” a înregistrat în

Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate în devălmășie al soților

Dragomir Sofroni și Elena Sofroni asupra bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx

A susținut că bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx. a fost dobândit de

către soții Dragomir Sofroni și Elena Sofroni în timpul căsătoriei. Prin prisma art.

19 alin. (1) în coroborare cu art. 20 alin. (5) Codul Familiei, consideră că bunul

imobil cu numărul cadastral xxxxx aparține cu drept de proprietate în devălmășie

ambilor soți - Dragomir Sofroni și Elena Sofroni, fapt notat în Registrul bunurilor

imobile.

Reieșind din dispozițiile art. 26 alin. (1) Codul familiei, la împărțirea

proprietății în devălmășie și determinarea cotelor-părți din aceasta, părțile soților

sunt considerate egale.

Elena Sofroni a solicitat determinarea cotei-părți ideale în mărime de 1/2

fiecăruia dintre soți Dragomir Sofroni și Elena Sofroni din bunul imobil cu

numărul cadastral xxxxx situat în mun. xxxxxcu înregistrarea acestui drept în

Registrul bunurilor imobile.

Cu referire la acțiunea depusă de Duimitru Sofroni, o consideră neîntemeiată.

Acțniunea a fost depusă după ce a divorțat cu Dragomir Sofroni și urmărește

scopul de a o deposeda de averea agonisită în timpul căsătoriei.

Prin hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțuinea inițială a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost admisă parțial acțiunea

reconvențională. S-a determinat lui Dragomir Sofroni și Elenei Sofroni cîte 1/2

cotă-parte ideală fiecăruia din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx., situat pe

adresa – mun. xxxxx.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 24 mai 2021, în

termenul stabilit de lege, Dumitru Sofroni a contestat-o cu apel.

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Dumitru Sofroni și a fost menținută hotărârea din 12 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Respingând pretențiile din acțiunea inițială privind declararea nulității

contractului de investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12

februarie 2013 și actului de predare-primire nr.1157 din 27 octombrie 2015,

instanțele ierarhic inferioare au indicat că acestea respectă cerințele de legalitate

stabilite de art. 199-215 din Codul civil, în redacția legii până la 01 martie 2019 și

Legea cadastrului bunurilor imobile. Contractul nu a fost încheiat cu scopul de a

ascunde un alt juridic. Nu s-a constatat niciun temei, ce ar confirma lipsa intenției

de încheiere a contractului de investire privind construcția spațiului comercial

dintre SRL „Dansicons” și Dragomir Sofroni. Nu au fost prezentate probe

pertinente și admisibile, ce ar dovedi existența în speță a caracterului simulat al

contractului de investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din 12

februarie 2013 și actului de predare-primire nr. 1157 din 27 octombrie 2015.

Contractul de investire nr. 1360/A privind construcția spațiului comercial din

12 februarie 2013 și-a produs efectele juridice scontate, fiind executat în totalitate

de ambele părți, prețul stabilit în contract și anexa nr. 1 la contract fiind achitat

integral de către Dragomir Sofroni, iar SRL „Dansicons” la rândul său a transmis

în proprietatea lui Dragomir Sofroni bunul imobil prin actul de predare primire nr.

1157 din 27 octombrie 2015, bunul fiind înregistrat și în Registrul bunurilor

4

imobile la data de 07 decembrie 2015 pe numele lui Dragomir Sofroni și Elenei

Sofroni.

Referitor la admiterea pretențiilor din acțiunea reconvențională depusă de

Elena Sofroni privind determinarea cotelor părți-ideale din bunul imobil și

operarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile, instanțele ierarhic inferioare

au menționat că la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către Dragomir

Sofroni și Elena Sofroni asupra bunului imobil în litigiu, aceștia erau în relații de

căsătorie(f.d.l39, vol. I). În contextul dat, instanțele de judecată au stabilit că bunul

imobil cu numărul cadastral xxxxx, situat în mun. xxxxx constituie proprietatea

comună în devălmășie a soților Dragomir Sofroni și Elena Sofroni, astfel părțile

soților sunt considerate egale până la proba contrară, operând prezumția legală,

având în vedere că celălalt soț nu a înaintat careva cerințe sau obiecții.

La 17 decembrie 2021 Dumitru Sofroni a declarat recurs împotriva deciziei

din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe și remiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că potrivit ordinelor de încasare, trei tranșe

au fost efectuate până la încheierea căsătoriei lui Dragomir Sofroni cu Elena

Sofroni. Deci, consideră că bunul imobil litigios urmează a fi recunoscut cu drept

de proprietate personală a intimatului Dragomir Sofroni. Nu a fost probat faptul,

precum că Elena Sofroni ar fi contribuit în careva mod la dobândirea imobilului,

precum și că a investit careva mijloace financiare la procurarea lui.

La 30 martie 2022 Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban,

a declarat recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanțelor ierarhic inferioare

expuse în hotărâri sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, au fost aplicate

eronat normele de drept material și procedural.

A invocat existenta contractului de separare încheiat la 17 mai 2017 între

Dragomir Sofroni și Elena Sofroni, prin care aceștia au convenit asupra separării

tuturor raporturilor juridice, bunurilor mobile și imobile, existente în timpul

căsătoriei, cât și ulterior încheierii acestui contract. Elena Sofroni a tăinuit despre

existența contractului de separare. Recurentul invocă că nu știa despre locul aflării

acestui contract, de aceea nu-i poate fi invocată neprezentarea lui în instanțele de

judecată.

Prin referințele din 16 mai 2022 Elena Sofroni a solicitat de a considera

inadmisibile recursurile declarate de Dumitru Sofroni și Dragomir Sofroni,

reprezentat de avocatul Vasile Ceban.

Prin referința din 23 mai 2022 Dumitru Sofroni a solicitat admiterea

recursului declarat de Dragomir Sofroni, casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de către Dumitru Sofroni și

Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban, în raport cu materialele

cauzei civile, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate sunt inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

5

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererilor de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 01 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

6

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Conform scrisorii de expediere a actului judecătoresc, la data de 10 februarie

2022 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurenților copia deciziei

motivate din 01 decembrie 2021, însă date care să confirme recepționarea ei la

materialele dosarului lipsesc (f.d. 42 vol. II).

Astfel, completul de admisibilitate consideră în termen recursurile declarate

de Dumitru Sofroni și Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban.

Referitor la recursul depus de Dumitru Sofroni, completul de admisibilitate

evocă faptul că, în conformitate cu articolul 432 din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

7

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Dumitru Sofroni rezultă că acesta nu a evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la reiterarea

circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs a lui Dumitru Sofroni, după esența lor, pot fi încadrate în

temeiurile aplicabile doar procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din

Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au

fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma

articolului 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Dumitru Sofroni nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

8

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Dumitru Sofroni nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Cu referire la recursul depus de Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul

Vasile Ceban, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 433 lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

Conform art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sînt în drept să

declare recurs părțile și alți participanți la proces.

Conform art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu

recurs hotărîrile în a căror privință persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea

apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs

decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă la

înrăutățirea situației.

Prin recursul depus la 30 martie 2022 Dragomir Sofroni, reprezentat de

avocatul Vasile Ceban, își manifestă dezacordul cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 01 decembrie 2022, prin care a fost respins apelul depus de Dumitru

Sofroni și s-a menținut hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată că Dragomir Sofroni nu și-a exercitat dreptul de apel în privința

hotărârii din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar prin decizia

instanței de apel din 01 decembrie 2021, contestată cu recurs, nu i-a fost înrăutățită

situația.

În circumstanțele descrise, se conchide că Dragomir Sofroni , reprezentat de

avocatul Vasile Ceban, contrar prevederilor art. 429 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, a declarat recurs fără a folosi calea de apel, ceea ce este

inadmisibil din moment ce legea prevede această cale de atac.

Din considerentele menționate, completul de admisibilitate al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în

unanimitate, ajunge la concluzia de a considera inadmisibile recursul declarat de

Dumitru Sofroni în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, iar recursul

depus de Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban – în baza art.

433 lit. c) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și lit. c), art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

9

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Dumitru Sofroni și de

Dragomir Sofroni, reprezentat de avocatul Vasile Ceban, împotriva deciziei din

01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10