2ra-836/22 — recunoașterea valabilității contractului

2ra-836/22 — recunoașterea valabilității contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-836/22

2-20125243-01-2ra-13062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: O. Dvornic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, I. Dutca, A. Malîi)

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” în

procedura de restructurare, prin intermediul administratorului insolvabilității, Popa Ion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sorici Valerian

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Glorinal” cu privire la recunoașterea

valabilității contractului de investiție, dispunerea înregistrării dreptului de proprietate

în registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 octombrie 2020, Sorici Valerian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Glorinal” cu privire la recunoașterea valabilității contractului de

investiții nr. 57-P/V din 15 septembrie 2008, dispunerea notării dreptului de proprietate

în registrul bunurilor imobile a contractului de investiții nr. 57-P/V din 15 septembrie

2008 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 15 septembrie 2008 Valerian Soroci a încheiat

cu SRL „Glorinal” contractul de investiții nr. 08/02-207.

A menționat că, obiectul contractului îl reprezenta obligația lui Valerian Soroci de

a investi mijloace financiare în construcția bunului imobil - loc de parcare nr. 357, cota

- 8.100, situat în “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor”, nr. XXXXX

din mun. XXXXX, și obligația societății cu răspundere limitată „Glorinal” de a construi

acest imobil și de a-l transmite în temeiul actului de primire-predare, până la sfârșitul

semestrului II (doi) al anului 2011.

A relevat că, Valerian Sorici s-a obligat la plata sumei contractuale de 9 000 euro,

conform Anexei nr. 1 a Contractului.

1

A comunicat reclamantul că, și-a executat integral obligațiile de plată a locului de

parcare, după cum urmează: 2 700 de euro la 17 septembrie 2008, 2 700 de euro la 02

februarie 2009 și 2 700 de euro la 02 februarie 2010.

A indicat Sorici Valerian că SRL „Glorinal” nu și-a executat până în prezent

obligația contractuală de transmitere a documentelor de proprietate a bunului imobil și

nici nu a notat contractul în Registrul bunurilor imobile, pentru ca reclamantul să își

înregistreze dreptul de proprietate asupra bunului imobil la organul cadastral. Termenul

limită de dare în exploatare a blocului locativ și transmitere a documentelor de

proprietate prevăzut în contract - sfârșitul semestrului II (doi) al anului 2011 a expirat.

Totodată a susținut că la 11 august 2020 s-a adresat către Departamentul Cadastru

al I.P. Agenția Servicii Publice cu solicitarea de a nota contractul nr. 57P/V din 15

septembrie 2008 în Registrul bunurilor imobile.

Prin răspunsul din 11 septembrie 2020 al Departamentului Cadastru al I.P. Agenția

Servicii Publice i s-a comunicat că: “Concomitent, ca rezultat al examinării contractului

de investiție, anexat la cerere, a cărui notare în registrul bunurilor imobile este solicitată

de dvs., s-a constatat că acesta este neautentificat notarial. Faptul dat contravine

prevederilor art. 406 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie

1998, care era în vigoare la momentul încheierii contractului de investiție, potrivit

cărora contractele prin care una dintre părți se obligă să asigure construcția unuia sau

mai multor apartamente și să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite

integral sau parțial prețul imobilului, anterior predării acestora se autentifică notarial și

se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancțiunea nulității. … Totodată i s-a

comunicat lui Sorci Valerian că cererea sa nu întrunește condițiile unei cereri prealabile,

potrivit reglementărilor art. 162 ale Codului administrativ, cu atât mai mult că nu a

suplinit procedura de adresare către registrator cu depunerea actelor confirmative de

drept care să corespundă exigențelor legale.”

Astfel, a semnalat reclamantul că contractul de investiție nr. 57-P/V din 15

septembrie 2008 a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de conținut și în

speranța reclamantului ca acesta să își producă toate efectele juridice inserate în

contract. Or, Sorici Valerian și-a executat obligațiile contractuale integral, achitând în

total 8 100 de euro.

A relevat că SRL „Glorinal” a încasat mijloacele financiare ale reclamantului, însă

nu și-a îndeplinit obligațiile corelative, inclusiv de autentificare a contractului și notare

în Registrul bunurilor imobile.

A solicitat constatarea valabilității contractului de investiție 57-P/V din 15

septembrie 2008, dispunerea înregistrării dreptului de proprietate în registrul bunurilor

imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea s-a admis.

S-a recunoscut valabilitatea contractului de investiții nr. 57-P/V din 15 septembrie

2008, încheiat între Socrici Valerian și SRL „Glorinal” cu privire la investirea în

construcția bunului imobil - loc de parcare nr. 357, cota - 8.100, situat în “Complexul

de case locative din str. Valea Trandafirilor”.

Totodată, instanța a dispus că, hotărârea servește temei pentru notarea contractului

de investiții nr. 57-P/V 15 septembrie 2008, încheiat între Socrici Valerian și SRL

„Glorinal” cu privire la investirea în construcția bunului imobil - loc de parcare nr. 357,

2

cota - 8.100, situat în “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor” în

Registrul Bunurilor imobile deținut de Agenția Servicii Publice.

S-a încasat de la SRL „Glorinal” în beneficiul statului, taxa de stat de care a fost

scutit reclamantul prin efectul Legii în mărime de 100 de lei.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la data de 25 noiembrie

2021, SRL „Glorinal” a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Glorinal” și s-a menținut hotărârea din 26 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Sorici Valerian împotriva SRL „Glorinal” cu privire la recunoașterea

valabilității contractului de investiție, dispunerea înregistrării dreptului de proprietate

în registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanța a determinat corect

raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Din materialele dosarului, instanța de apel a constatat că, potrivit pct. 1 al Anexei

nr. 1 la contractul de investiții SRL ,,Glorinal” s-a obligat să construiască din contul

investițiilor beneficiarului și să transmită în proprietate un loc pentru parcare nr. 357

cota 8100, conform planului general al proiectului Complex de case locative din str.

Valea Trandafirilor din mun. Chișinău, iar Sorici Valerian, s-a obligat să achite pentru

construcția parcării și să recepționeze parcarea.

Din conținutul pct. 2 al Anexei nr. 1 la contractul nr.57-P/V privind investirea

capitalului în construcție din 15 septembrie 2008, rezultă că executorul se obligă să

transmită parcarea beneficiarului în posesie și folosință conform actului de primire

predare în semestrului II al anului 2011 cu condiția respectării de către beneficiar a

graficului de finanțare.

Potrivit Anexei nr. 2 la contractul nr. nr.57-P/V privind investirea capitalului

privat în construcție din 15 septembrie 2008, rezultă că prețul total al parcării indicat în

Anexa nr. 1, este de 9 000 Euro, și urmează a fi achitat conform graficului, în IV rate,

la 20 septembrie 2008– suma de 2 000 de euro, II etapă la 04 februarie 2009 – suma de

3 400 de euro, III etapă la 04 februarie 2010 în mărime de 2 700 de euro precum și a IV

etapă la momentul transmiterii colului de parcare beneficiarului în proprietate și

folosință conform actului de primire predare în a II jumătate a anului 2011 în mărime

de 900 de euro convertiți în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii

Naționale a Moldovei la data achitării.

Conform chitanțelor eliberate de SRL ,,Glorinal”, la 17 septembrie 2008, în

temeiul contractului nr.57-P/V a fost achitat suma de 37 590 de lei, echivalentul a 2 700

de euro, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data

respectivă, iar la 02 februarie 2009, s-a achitat suma de 36 429 de lei, echivalentul a 2

700 de euro, ulterior la 02 februarie 2020 a fost achitată suma de 47 283 de lei

echivalentul a 2 700 de euro.

În context, instanța de apel a remarcat faptul că, admiterea cererii de chemare în

judecată a fost bazată pe onorarea obligațiunilor beneficiarului, ce reies din contractul

3

cu privire la investirea capitalului în construcția imobilului, pe când executorul, s-a

eschivat de la respectarea procedurii de autentificare notarială a acestuia.

În drept, instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 406 alin.(11) al Legii

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, în coroborare cu

prevederile art. 213 alin. (2), 320 alin. (2), 321 alin. (2), 512 alin. (1), 514, 572 alin. (1)

și (2) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019).

La 01 iunie 2022, administratorul insolvabilității SRL „Glorinal” în procedura de

restructurare, Ion Popa, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat faptul că speței în cauză îi sunt aplicabile

prevederile Codului civil în redacția din 01 martie 2019, întrucât pretenția cu privire la

declararea valabilității contractului nu este întemeiată pe clauzele contractuale, dar

exclusiv pe prevederile legale, or, pretinsul drept exercitat de Sorici Valerian nu este de

natură contractuală, dar legală.

În context, recurenta a remarcat că instanțele ierarhic inferioare nu trebuiau să

aplice prevederile Codului civil în redacția până la 01 martie 2019, deoarece, la data

adresării în instanța de judecată, soluția legală prevăzută la art. 213 din Cod civil în

redacția de până la 01 martie 2019, deja nu era disponibilă, or astfel de încălcare

constituie temei de casare a deciziei instanței de apel, precum și a hotărârii primei

instanțe.

În altă ordine de idei, recurenta a menționat că în speța dată nu s-a invocat sau,

respectiv, stabilit faptul neexecutării contractului de către SRL “Glorinal” și necesitatea

obligării acesteia la executare silită.

Suplimentar, recurenta a statuat că prevederile art. 406 din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, aplicate de către instanțele de

judecată, din 01 martie 2019 deja era abrogat conform Legii nr. 133 din 15 noiembrie

2018.

Respectiv, instanțele judecătorești nu puteau și nu trebuiau să aplice art. 406 din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, or, acțiunea a fost

depusă la 08 octombrie 2020, dar a fost întemeiată pe o normă de drept material

abrogată anterior depunerii acțiunii.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 13 iunie 2022

instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării recursului careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2022, a

fost expediată administratorului insolvabilității SRL „Glorinal” (în procedura de

restructurare) – Popa Ion, la 28 martie 2022, însă dovada că aceasta a fost recepționată

și la ce dată la materialele cauzei lipsește. (f.d. 130)

Astfel, având în vedere cele relatate mai sus, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, Colegiul lărgit constată că recursul SRL “Glorinal” (în procedura

4

de restructurare) împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01martie 2022,

înregistrat la 01 iunie 2022, a fost declarat în termen.

Prin încheierea Completului Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2022, recursul declarat de

administratorul insolvabilității SRL „Glorinal” în procedura de restructurare, Popa Ion,

a fost considerat admisibil.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de administratorul insolvabilității SRL „Glorinal” în procedura de restructurare, Popa

Ion, și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, la 15 septembrie 2008, între SRL “Glorinal”, în

calitate de executor, și Valerian Soroci, în calitate de beneficiar, a fost încheiat

contractul nr. 57-P/V privind investirea capitalului în construcția unui bun imobil,

potrivit căruia, SRL “Glorinal” s-a obligat din contul investițiilor efectuate de aceasta

să construiască și să predea în proprietate, bunul imobil conform Anexei nr. 1 și al

Proiectului, și anume locul de parcare auto nr. 357, cota - 8.100, conform planului

general al proiectului “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor”, nr.

XXXXX din mun. XXXXX, iar Sorici Valerian s-a obligat să achite prețul bunului

imobil conform Anexei Nr.2 și să primească în proprietate imobilul nominalizat.

La caz, Sorici Valerian a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Glorinal”

(în proces de insolvabilitate), solicitând declararea valabilității și înregistrarea în

Registrul bunurilor imobile la Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

Departamentul Cadastru, a contractului nr. 57-P/V din 15 septembrie 2008 privind

investirea în construcția locului de parcare auto nr. 357, cota - 8.100, conform planului

general al proiectului “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor”, nr.

XXXXX din mun. XXXXX, încheiat între SRL „Glorinal” și Sorici Valerian, și

compensarea cheltuielilor de judecată.

5

Prin hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis cererea de chemare în judecată și s-a recunoscut valabilitatea contractului nr. 57-

P/V din 15 septembrie 2008, încheiat între SRL „Glorinal” și Socrici Valerian cu privire

la investirea în construcția unui bun imobil și anume a locului de parcare nr. 357, cota

- 8.100, situat în “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor”.

Totodată, instanța a dispus că, hotărârea servește temei pentru notarea contractului

de investiții nr. 57-P/V 15 septembrie 2008, încheiat între Socrici Valerian și SRL

„Glorinal” cu privire la investirea în construcția bunului imobil - loc de parcare nr. 357,

cota - 8.100, situat în “Complexul de case locative din str. Valea Trandafirilor” în

Registrul Bunurilor imobile deținut de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

Prin decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „Glorinal” și s-a menținut hotărârea din 26 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Sorici Valerian împotriva SRL „Glorinal” în proces de insolvabilitate și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 octombrie 2021.

Examinând conținutul deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2022,

Colegiul lărgit conchide că instanța de apel nu a dat apreciere tuturor circumstanțelor

cauzei. Totodată, concluziile instanței de apel, formulate în decizia supusă recursului,

sunt neîntemeiate și contravin circumstanțelor cauzei, iar normele aplicabile prezentei

spețe au fost interpretate eronat de către aceasta.

Suplimentar, decizia contestată este motivată insuficient, nefiind clară etiologia

concluziilor instanței. Or, în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă,

hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază

hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar la aspectele

constatate de către prima instanță.

În conformitate cu art. 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. De asemenea,

instanța trebuie să examineze litigiul sub toate aspectele. Potrivit principiilor CtEDO,

toate părțile în proces trebuie auzite. Astfel, fiecare hotărâre judecătorească urmează a

fi motivată prin prisma aprecierii tuturor argumentelor și contraargumentelor formulate

de către participanții la proces.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii

în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în

privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie

una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

6

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având

posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă

soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri,

lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil

(cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată

se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost

neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza

Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Respectiv, concluzionând asupra respingerii cererii de apel și menținerii hotărârii

primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău s-a referit doar la aspectele constatate de către

instanța inferioară și la normele aplicate de către aceasta.

În așa mod, prin prisma prevederilor art. 213 alin. (2) din Codul civil (în redacția

de până la 01 martie 2019), ținând cont de faptul că Sorici Valerian a executat contractul

și concluzionând că SRL “Glorinal” se eschivează de la autentificarea, înregistrarea și

executarea contractului, instanța de apel a ajuns la concluzia că este întemeiată cerința

reclamantului cu privire la declararea valabilității contractului nr. 57-P/V din 15

septembrie 2008, cu privire la investirea în construcția locului de parcare auto,

înregistrarea contractului în Registrul bunurilor imobile la IP “Agenția Servicii

Publice”.

Colegiul lărgit reține că aplicabil speței este art. 406 din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, care la data încheierii

contractului litigios, avea următorul conținut: (1) Contractele prin care una dintre părți

se obligă să asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să le transmită

persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul imobilului anterior

predării acestuia, precum și contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din

acestea se autentifică notarial și se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancțiunea

nulității. (2) Este interzis să se perceapă de la persoana fizică orice plăți prevăzute de

contractele menționate la alin.(1) înainte de înregistrarea contractelor respective. (3)

Pentru înregistrarea contractelor menționate la alin.(1), partea ce asigură construcția

bunului imobil este obligată să înregistreze dreptul de proprietate sau de folosință

asupra terenului destinat construcției, dacă acest drept nu este înregistrat, precum și să

prezinte oficiului cadastral teritorial autorizațiile necesare pentru construcție, proiectul

construcției, aprobat în modul stabilit, lista apartamentelor și a încăperilor nelocuibile.

(4) După recepția construcției, dreptul de proprietate asupra apartamentului care face

obiectul contractelor menționate la alin.(1) se înscrie în registrul bunurilor imobile în

temeiul acestor contracte și al actului de predare-primire, semnat între părți.

Astfel, chiar dacă în decizia contestată cu recurs se face trimitere la norma citată

supra, instanța de apel a omis să se expună asupra litigiului prin prisma sintagmei “sub

sancțiunea nulității”. Or, la încheierea contractului, ambele părți au cunoscut sau

trebuiau să cunoască despre prevederile legislației în vigoare cu privire la forma

7

contractului și trebuiau să le respecte (să ceară reciproc respectarea) sub sancțiunea

nulității contractului.

Totodată, Colegiul lărgit nu a identificat la materialele cauzei înscrisuri care să

certifice faptul că Sorici Valerian a solicitat companiei de construcții respectarea

obligațiunilor contractuale, iar SRL ”Glorinal” s-a eschivat de la

autentificarea/înregistrarea contractului, or simplul fapt că acest lucru nu a fost făcut,

nu poate fi echivalat fără îndoială cu eschivarea, deoarece

neautentificarea/neînregistrarea contractului ar fi putut să aibă loc din motive

întemeiate, sau din neglijență.

Mai mult ca atât, nu poate fi reținut de instanța de recurs drept temei de

recunoaștere a valabilității contractului, faptul că intimatul Sorici Valerian a executat

integral contractul cu privire la investirea în construcția locului de parcare auto

subterană, deși prevederile art. 406 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.

1543XIII din 25 februarie 1998, interzic perceperea de la persoana fizică orice plăți

prevăzute de contractele menționate la alin. (1) înainte de înregistrarea contractelor

respective.

Dimpotrivă, instanța de apel urma să analizeze cine este responsabil de faptul că

beneficiarul a achitat o sumă de bani în temeiul unui contract nevalabil (prin prisma

alin. (1) al aceleiași norme) și cine urmează să suporte consecințele.

Suplimentar, pe lângă faptul că intimatul trebuia să cunoască prevederile legale ce

guvernează contractul pe care l-a încheiat și trebuia să respecte, în egală măsură, forma

contractului, aceasta nu s-a interesat de apărarea drepturilor sale o perioadă îndelungată

de timp.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău nu a motivat cu suficientă claritate dacă instanța

de judecată urmează să remedieze omisiunea părților de a încheia contractul în forma

stabilită de lege, obligație care trebuiau să o respecte sub sancțiunea nulității

contractului.

Totuși, un aspect important omis de către instanțele inferioare, este că potrivit pct.

9.1 din contractul litigios, litigiile apărute pe marginea prezentului contract se

soluționează pe cale amiabilă, iar în cazul imposibilității de rezolvare pe cale amiabilă,

litigiile se soluționează de către instanța de judecată competentă.

Respectiv, reieșind din prevederile contractului semnat de către ambele părți,

Sorici Valerian urma să respecte procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale

extrajudiciară, iar la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să dovedească că

intimatul a respectat această obligațiune.

Astfel, ținând cont de faptul că potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi, având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite prezenta cauză civilă

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să emită

o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și esențiale ale

cauzei.

8

De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele pentru

care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții la proces, dându-le o

apreciere corespunzătoare.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” în

procedura de restructurare, prin intermediul administratorului insolvabilității, Popa Ion.

Se casează decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Sorici Valerian împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Glorinal” cu privire la recunoașterea valabilității contractului de

investiție, dispunerea înregistrării dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile

și încasarea cheltuielilor de judecată, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

9