2ra-154/22 — protectia consumatorului

2ra-154/22 — protectia consumatorului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-154/22

2-17217269-01-2ra-04022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – G. Stratulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, V. Mihaila, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tudor Aghenie, reprezentat

de avocatul Iurie Alexa,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor

Aghenie împotriva societății cu răspundere limitată „Dansicons”, intervenient

accesoriu societatea cu răspundere limitată „Darsimid”, cu privire la protecția

consumatorului, încasarea penalităților și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Tudor Aghenie, s-a admis apelul declarat de

societatea cu răspundere limitată „Dansicons”, s-a casat hotărârea din 25 iunie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin

care s-a respins acțiunea ca nefondată,

constată:

La 08 decembrie 2017, Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul Iurie Alexa,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată

„Dansicons” (în continuare SRL „Dansicons”), intervenient accesoriu societatea

cu răspundere limitată „Darsimid” (în continuare SRL „Darsimid”), cu privire la

protecția consumatorului, încasarea penalităților și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului investițional

nr. 2400/T din 20 ianuarie 2015 privind construirea spațiului locativ,

SRL „Dansicons” și-a asumat obligația de a construi spațiul locativ, apartamentul

nr. XXX cu suprafață totală de XXX m.p., situat pe str. XXX, iar investitorul

SRL „Darsimid” să achite costul bunului construit.

Prin contractul de cesiune a creanței din 29 ianuarie 2015, cedentul

SRL „Darsimid” și-a cedat în favoarea cesionarului SRL „Dragos Prefab”

drepturile de creanță ce reiese din contractul investițional nr. 2400/T din 20

ianuarie 2015 privind construirea spațiului locativ încheiat cu SRL „Dansicons”

1

Ulterior, prin contractul de cesiune a creanței din 30 ianuarie 2015, cedentul

SRL „Dragos Prefab” a cedat în favoarea cesionarului Tudor Aghenie drepturile

de creanță ce reiese din contractul investițional nr. 2400/T din 20 ianuarie 2015

privind construirea spațiului locativ încheiat cu SRL „Dansicons”

Reclamantul a menționat că prin scrisoarea din 30 ianuarie 2015

SRL „Dansicons” a confirmat că la momentul transmiterii drepturilor de creanță

prețul contractului investițional nr. 2400/T din 20 ianuarie 2015 a fost achitat

integral în favoarea SRL „Darsimid” și SRL „Dragoș Prefab”.

La fel, reclamantul a relevat că, deși, complexul locativ este dat în

exploatare în termenul preconizat până la trimestrul III al anului 2015,

SRL „Dansicons” a refuzat să-i transmită apartamentul nr. XXX cu suprafață

totală de XXX m.p., din str. XXX, în posesie și proprietate, să-i elibereze actul de

predare-primire a apartamentului, planul geometric și confirmarea privind

achitarea integrală a apartamentului, pentru înregistrarea dreptului de proprietate

în Registrul bunurilor imobile.

Tudor Aghenie a remarcat că, la 29 martie 2016, 22 aprilie 2016 și 25 mai

2016 s-a adresat către SRL „Dansicons” cu cereri prin care a solicitat

transmiterea apartamentului nr. XXX cu suprafață totală de XXX m.p., din

str. XXX, sau furnizarea informației privind lipsa sau existența restanțelor pentru

bunul procurat, însă, aceste cereri au rămas fără răspuns.

În opinia reclamantului, neexaminarea cererilor sale manifestă refuzul tacit

al SRL „Dansicons” de a-i transmite apartamentul și de a executa obligații

contractuale în termenul stabilit.

Succesiv, Tudor Aghenie a notat că, la 27 septembrie 2017,

SRL „Dansicons” a semnat actul de primire-predare a apartamentului și a eliberat

certificatul privind achitarea integrală a apartamentului nr. XXX cu suprafață

totală de XXX m.p., din str. XXX, conform contractului investițional nr. 2400/T

din 20 ianuarie 2015.

Reclamantul a indicat că din motivul neonorării de către SRL „Dansicons” a

obligațiunilor de a-i transmite apartamentul în termenul convenit la pct. 2.1. lit. e)

al contractului investițional nr. 2400/T din 20 ianuarie 2015, i-a fost îngrădit

dreptul de a folosi apartamentul, fapt ce i-a cauzat un prejudiciu. Respectiv, prin

prisma art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorului,

SRL „Dansicons” urmează să-l compenseze pentru încălcarea termenului stabilit

pentru executarea obligației, prin achitarea despăgubirii pentru întreaga perioadă

de întârziere a executării obligației (01 iulie 2015 – 27 septembrie 2017) în sumă

de 2 181 250,89 de euro, conform formulei 819 zile x 2 663,31 euro.

Reclamantul Tudor Aghenie a solicitat prin cererea de chemare în judecată

încasarea din contul SRL „Dansicons” în beneficiul său a sumei de 2 181 250, 89

de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului și compensarea din contul pârâtului a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Aghenie.

S-a încasat de la SRL „Dansicons” în beneficiul lui Tudor Aghenie suma

prejudiciului de 5 000 de euro, conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii.

S-a încasat de la SRL „Dansicons” în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 3 109,50 de lei (vol. I, f.d. 57, 62-66).

2

La 05 iulie 2019, Tudor Aghenie a declarat apel împotriva hotărârii din 25

iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii

atacate în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei

hotărâri noi prin care să fie admisă integral acțiunea (vol. I, f.d. 61, 75, 76).

La 12 iulie 2019, SRL „Dansicons” a declarat apel împotriva hotărârii din 25

iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii

atacate în partea admiterii acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri

noi (vol. I, f.d. 59-60).

În atare circumstanțe, completul constată că, la demararea căii de atac în

ordine de apel, Tudor Aghenie și SRL „Dansicons” au respectat modul și

termenul prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Tudor Aghenie și SRL „Dansicons”, fiind menținută

hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I,

f.d. 116, 117-123).

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de Tudor Aghenie și SRL „Dansicons”, s-a casat decizia din

22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. I, f.d. 155-164).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 30 septembrie

2021 a respins apelul declarat de Tudor Aghenie, a admis apelul declarat de

SRL „Dansicons” și a casat hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, pronunțând o hotărâre nouă, prin care a respins acțiunea lui Tudor

Aghenie, ca nefondată (vol. I, f.d. 207, 208-214).

În consolidarea soluției, instanța de apel a notat că raportul juridic dintre

Tudor Aghenie și SRL „Dansicons”, constituit la 20 ianuarie 2015, nu reprezintă

un contract de antrepriză și/sau de prestări servicii. Or, deși, contractul respectiv

a fost denumit „contract investițional privind construcția spațiului locativ”, din

clauzele contractului rezultă cert că executorul își asumă obligația să predea în

proprietate bunul imobil executat conform planului, iar beneficiarul se obligă să

achite construcția imobilului și să-l primească în proprietate.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că contractul încheiat între părți la 20

ianuarie 2015 după natura sa este un contract cu privire la investițiile capitalului

în construcția imobilului. Respectiv, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 21

și art. 32 din Legea privind protecția consumatorilor.

La 03 ianuarie 2022, Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul Iurie Alexa, a

declarat recurs împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și casarea parțială a hotărârii din 25

iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care să fie admisă integral acțiunea sa (vol. II, f.d. 1-5).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia că contractul de investiții în construcții nu cade sub incidența Legii

privind protecția consumatorilor și că, prin prisma art. 21 din această lege,

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului de începere și

finalizarea prestării serviciului poate fi revendicată odată cu solicitarea rezilierii

contractului.

În opinia recurentului aceste concluzii ale instanței de apel se contrazic,

deoarece pe de o parte s-a reținut că raportul contractului de investiții în

3

construcția spațiului locativ nu cade sub incidența Legii privind protecția

consumatorilor, iar a doua concluzie instanța a tras-o în baza prevederilor Legii

privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003.

Recurentul a menționat că indiferent cum este întitulat contractul, raporturile

sale cu SRL „Dansicons” cad sub incidența Legii privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, or, în baza acestuia a luat naștere

obligația SRL „Dansicons”, ca profesionist, să-i presteze serviciul de organizare a

proiectării și efectuare a lucrărilor de construcție a apartamentului. Prin urmare,

instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că raporturile născute în baza

contractului de investiții în construcții nu cade sub incidența Legii privind

protecția consumatorilor.

La fel, recurentul a considerat greșită concluzia Curții de Apel Chișinău,

precum că înainte de a revendica repararea daunei prin neexecutarea în termen a

condițiilor contractului de către SRL „Dansicons”, Tudor Aghenie trebuia să

invoce rezoluțiunea contractului de investiții. Or, art. 21 din Legea privind

protecția consumatorilor garantează dreptul consumatorului, dar nu obligația de a

rezoluționa contractul pe motiv că au fost încălcate termenii de executare a

acestuia. Acest drept este bazat pe principiul libertății raportului contractual și nu

poate fi impus consumatorului imperativ.

Finalmente, recurentul a notat că instanța de apel nu a ținut cont de

jurisprudența Curții Supreme de Justiție în spețe similare, în care consumatorul a

fost despăgubit în baza prevederilor Legii privind protecția consumatorilor.

La 04 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei și

intervenientului accesoriu, care au aceiași adresă de corespondență, pentru

notificare recursul declarat de Tudor Aghenie împotriva deciziei din 30

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune

referințe asupra acestuia (vol. II, f.d. 10).

Prin referința depusă electronic la 14 februarie 2022, intimata

SRL „Dansicons” a solicitat declararea recursului lui Tudor Aghenie împotriva

deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău ca fiind inadmisibil, în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (vol. II, f.d. 12, 13-

15).

Pană la examinarea admisibilității recursului, intervenientul accesoriu nu a

făcut uz de dreptul său procedural și nu a depus referință în care să-și expună

poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

4

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 30 septembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

5

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 30

septembrie 2021 (vol. I, f.d. 207). Conform extrasului din poșta electronică cu

adresa „cristina.ceresau@justice.md”, decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată electronic reprezentantului recurentului, avocatului Iurie Alexa, la 03

noiembrie 2021 (vol. I, f.d. 224).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 03 ianuarie 2022 (vol. II, f.d. 1).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

6

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul Iurie Alexa,

rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul Iurie Alexa,

nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului,

deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Tudor Aghenie, reprezentat de

7

avocatul Iurie Alexa, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul

Iurie Alexa, a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie

1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Tudor Aghenie, reprezentat de avocatul Iurie Alexa,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tudor Aghenie, reprezentat de

avocatul Iurie Alexa, împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

8