2ra-85/21 — încasarea sumei; constatarea nulității unor prevederi din contractul de prestări servicii și contractul de fidejusiune

2ra-85/21 — încasarea sumei; constatarea nulității unor prevederi din contractul de prestări servicii și contractul de fidejusiune (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-85/21

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud. M. Ghedrovici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

DECIZIE

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Larisa Tărîță și Natalia Tărîță, reprezentate de

avocatul Raisa Meșteșug,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Danol Service” împotriva Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță cu

privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională înaintată

de Larisa Tărîță și Natalia Tărîță împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Danol

Service”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței cu privire la constatarea nulității unor prevederi din contractul de

prestări servicii și contractul de fidejusiune și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Danol Service”, a fost

casată hotărârea din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și a

fost pronunțată o nouă hotărâre,

constată:

La data de 31 octombrie 2018, SRL „Danol Service” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță cu privire la încasarea sumei și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 10 mai 2018, în temeiul

contractului de prestări de servicii de training nr. 3, începând cu 28 mai 2018, a furnizat

pentru Tărîță Natalia servicii de training în SUA, prin partenerul său - Cultural

Homestay International.

1

Conform prevederilor pct. 7.3. din contract, părțile au stabilit că beneficiarul

serviciilor - Tărîță Natalia va plăti amendă în mărime de 6500 de dolari SUA, pentru

nerespectarea și/sau încălcarea prevederilor pct. 7.2 din contract potrivit cărora,

beneficiarul își asumă responsabilitatea de a executa pe deplin obligațiile contractuale

specificate în contractul cu sponsorul de viză și organizația gazdă specificate în forma

DS7002 și scrisoarea de ofertă prevenite din partea organizațiilor menționate, inclusiv

de a frecventa trainingul specificat în oferta de training, pe perioada specificată în forma

DS7002, de a urma instrucțiunile reprezentantului și superiorilor din cadrul organizației

gazdă, referitoare la etapele, desfășurarea și numărul orelor de training. De asemenea,

beneficiarul realizează că bursa oferită de organizația gazdă nu poate fi negociată, din

momentul semnării formei DS7002 și scrisorii de ofertă, valoarea bursei fiind stabilită

pe întreaga durată a perioadei de training.

A indicat că potrivit contractului de fidejusiune nr. 3 din 10 mai 2018, pârâta

Tărîță Larisa, în calitate de fidejusor și-a asumat obligațiunea să achite amenda

prevăzută în pct. 7.3 al contractului de prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018,

aplicată beneficiarului serviciilor Tărîță Natalia pentru nerespectarea prevederilor pct.

7.2 al contractului de prestări servicii de training.

Reclamanta a susținut că la 23 august 2018 a fost anunțată de către partenerul din

SUA - Cultural Homestay International despre faptul nerespectării de către Tărîță

Natalia a prevederilor pct. 7.2 al contractului de prestări servicii de training nr. 3 din 10

mai 2018, și anume, nerespectarea obligației de a frecventa orele de training prevăzute

în planul de training DS7002, începând cu 16 august 2018; nerespectarea prevederilor

programului de training, prin desfășurarea unei activități neprevăzute de programul de

training și neautorizate de către sponsorul de program Cultural Homestay International;

neprezentarea informației sponsorului de program - Cultural Homestay International

despre revenirea în Republica Moldova, ca urmare a finisării înainte de termen a

programului de training.

A menționat că în conformitate cu prevederile contractului de prestări servicii

nr. 3 din 10 mai 2018, Tărîță Natalia a format o datorie în mărime de 6500 de dolari

SUA, accentuând faptul că potrivit pct. 7.5 al contractului de prestări servicii de training

nr. 3 din 10 mai 2018, Tărîță Natalia a fost înștiințată la adresa electronică la 26 august

2018 despre încălcarea prevederilor contractului de prestări servicii, la fel, a fost somată

să achite amenda.

A relatat că ulterior, la 05 octombrie 2018, în adresa fidejusorului a fost expediată

somația de plată nr. 412.X/18 privind soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, prin

care s-a solicitat achitarea sumei datorate în termen de 7 zile. Însă, în termenul acordat

datoria nu a fost stinsă.

SRL „Danol Service” a mai indicat că, în mod evident Tărîță Natalia a încălcat

prevederile contractuale, revenind în Republica Moldova înainte de termenul prevăzut

în contractul de prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018, mai mult ca atât, nici

fidejusorul și nici debitorul nu au contestat semnarea și conținutul contractului de

prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018 și nici a contractului de fidejusiune

2

nr. 3 din 10 mai 2018, din care rezultă calitatea acesteia de garant fidejusor care s-a

obligat să garanteze executarea obligațiilor contractuale de către debitor.

A solicitat încasarea în mod solidar din contul Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță a

sumei de 6500 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

La data de 24 mai 2019 Tărîță Larisa și Tărîță Natalia, reprezentate de avocatul

Meșteșug Raisa, au înaintat acțiune reconvențională împotriva SRL „Danol Service”,

intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea

Pieței, prin care au solicitat constatarea nulității pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul de

prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018 și a pct. 2.1 și 2.5 din contractul de

fidejusiune la contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a indicat că Tărîță Natalia este fiica Larisei

Tărîță. Natalia Tărîță, prin intermediul unui cunoscut a făcut cunoștință cu un bărbat pe

nume Mircea, care s-a oferit să o ajute cu viza pentru a pleca în SUA contra unei sume

de 300 de dolari SUA, bani pe care Natalia Tărîță i-a achitat. La data de 10 mai 2018,

Tărîță Natalia și Tărîță Larisa s-au prezentat într-un oficiu din centrul orașului Chișinău,

unde au fost întâlnite de un bărbat pe nume Mircea, care le-a zis că urmează să plece la

bancă să achite suma de 3000 de dolari SUA pentru cheltuielile de plecare în SUA.

După ce au achitat suma respectivă, bărbatul le-a oferit două contracte pentru semnat,

zicându-le să semneze mai repede pentru că se grăbește. Totodată, i-a explicat Nataliei

Tărîță că va lucra în SUA în funcție de ajutor de bucătar, nefiindu-le oferit timp pentru

a lua cunoștință de clauzele contractelor, iar, necunoscând termeni juridici, ultimele nu

au înțeles clauzele strecurate abuziv în contracte.

Tărîță Larisa și Tărîță Natalia au susținut că la 22 februarie 2019, au sesizat

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții despre existența

clauzelor abuzive în contractele care constituie obiectul litigiului.

Au menționat că prin Actul nr. 12 de constatare a clauzelor abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, emis la 27 martie 2019 de Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței, a fost constatat faptul că, contractul de prestări

servicii nr. 3 din 10 mai 2018, inclusiv contractul de fidejusiune la contractul de prestări

servicii nr. 3 din 10 mai 2018, conțin două clauze abuzive care creează un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și

anume, Capitolul III, pct. 2.1 și pct. 7.6.

Au afirmat că potrivit Capitolul III, pct. 2.1 din contractul de prestări servicii,

prestatorul va asigura beneficiarului servicii pentru obținerea unei oferte de training, în

conformitate cu studiile superioare efectuate sau experiența profesională pe parcursul

ultimilor 5 ani în SUA în conformitate cu termenii și condițiile Ofertei de training și va

depune toate diligențele necesare pentru obținerea unei Stagiuni de training în cadrul

Organizației Gazdă din SUA, cu respectarea limitelor impuse de legea Republicii

Moldova și legea SUA.

Tărîță Larisa și Tărîță Natalia au invocat că, clauzele înserate în contractul de

prestări servicii sunt pasibile de a fi recunoscute abuzive, fiind creată o impresie falsă

precum că Tărîță Larisa, în parteneriat cu Cultural Homestay International, nu prestează

3

servicii legate de activități comerciale, invocând activități de training (de colectare a

documentelor de la beneficiar) în lipsa unor garanții față de consumatorul final.

Prin urmare, consideră că, deoarece contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai

2018 este unul de adeziune și nu a fost negociat de către părți, toate clauzele au fost

impuse, iar beneficiarul nu a avut posibilitatea să introducă modificări în conținutul

acestora. În acest caz, SRL „Danol Service” a acționat contrar principiilor bunei-

credințe și dezavantajează, în mod vizibil, consumatorul în raporturile contractuale în

cauză.

Au declarat că SRL „Danol Service” nu este în drept să pretindă suma calculată

de 6500 de dolari SUA, deoarece această clauză contractuală care se pretinde a fi

abuzivă, nu a fost negociată preliminar și astfel, nu există o justificare de încasare a

acesteia.

Prin hotărârea din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

acțiunea inițială depusă de SRL „Danol Service” a fost respinsă ca neîntemeiată, iar

acțiunea reconvențională înaintată de Tărîță Natalia și Tărîță Larisa a fost admisă, fiind

declarate drept nule pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul de prestări servicii de training nr.

3 din 10 mai 2018 încheiat între SRL „Danol Service” și Tărîță Natalia și pct. 2.1 și 2.5

din contractul de fidejusiune la contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018.

Totodată, s-a încasat de la SRL „Danol Service” în contul Larisei Tărîță suma de 5000

de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

La 02 ianuarie 2020 SRL „Danol Service”, reprezentată de avocatul Pagoni

Domnița, prin intermediul oficiului poștal, a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 30 decembrie 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea inițială să fie admisă, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă.

Prin decizia din 02 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Danol Service” și a fost casată hotărârea din 30 decembrie 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care

acțiunea depusă de SRL „Danol Service” a fost admisă și s-a încasat, în mod solidar,

din contul Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță în beneficiul SRL „Danol Service” suma de

6500 de dolari SUA sau echivalentul sumei în lei RM potrivit cursului oficial stabilit de

BNM pentru data executării, cu titlu de amendă pentru încălcarea prevederilor

contractuale, precum și cheltuielile de judecată formate din 3328,65 de lei – taxa de stat

achitată la depunerea acțiunii și 2580,90 de lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii

de apel. Acțiunea reconvențională înaintată de Tărîță Natalia și Tărîță Larisa a fost

respinsă.

La data de 22 septembrie 2020 Larisa Tărîță și Natalia Tărîță, reprezentate de

avocatul Raisa Meșteșug, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 02 iulie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Central.

În motivarea recursului s-a invocat aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material.

4

Recurentele au invocat că instanța de fond corect a reținut că, contractul de

prestări servicii de training este unul de adeziune și că în speță sunt aplicabile

prevederile Legii privind protecția consumatorilor, acordând o apreciere pe deplin

obiectivă și legală circumstanțelor de fapt și de drept ale raportului juridic litigios.

Consideră că pct. 7.3 din contractul nr. 3 din 10 mai 2018 reprezintă o practică

abuzivă din partea intimatei, generând un decalaj dintre drepturile și obligațiile părților,

în defavoarea consumatorului, prin compensarea nejustificată a cheltuielilor

nesuportate de facto de către comerciant. Or, nu este clar din care considerente agentul

economic a stabilit anume suma de 6500 de dolari SUA drept amendă, nefiind

specificată formula de calcul a eventualelor prejudicii, care ar fi cauzate profesionistului

prin nerespectarea obligațiilor contractuale de către Tărîță Natalia.

Au remarcat că pct. 7.6 din contractul de prestări servicii prevede expres

posibilitatea prestatorului de a implica și fidejusorul în procedura de executare a

obligațiilor contractuale, iar, pct. 2.1 din contractul de fidejusiune reglementează

răspunderea fidejusorului, astfel, se constată că rudele de gradul I sunt impuse să încheie

un contract de fidejusiune fără negocieri. În acest context, intimata a acționat contrar

bunei-credințe și a dezavantajat în mod vizibil consumatorul în raporturile sale

contractuale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 iulie 2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresele electronice ale

Larisei Tărîță, Nataliei Tărîță și avocatului Raisa Meșteșug la data de 04 septembrie

2020 (f.d. 71, volumul II).

Astfel, recursul, declarat la data de 22 septembrie 2020, este în termen.

La 23 noiembrie 2020, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei SRL

„Danol Service” și a Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței,

cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 96-99, volumul II).

La 04 noiembrie 2020 Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea

Pieței a depus referință, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Larisa

Tărîță și Natalia Tărîță, casarea integrală a deciziei din 02 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Central.

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a indicat că,

contractul încheiat între părți este un contract tip, care impune consumatorului obligația

de a accepta oferta stabilită de către reprezentantul profesionistului și nu poate fi

considerat și confirmat faptul că contractul este negociat, precum invocă SRL „Danol

Service”. Consideră că, contractul de prestări de servicii de training este un contract de

adeziune, fiind absolut contrar Legii privind protecția consumatorilor.

Intimata SRL „Danol Service” nu a depus referință.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a considerat recursul admisibil și a

5

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 10 mai 2018,

între SRL „Danol Service” în calitate de prestator și Tărîță Natalia - beneficiar a fost

încheiat contractul nr. 3 de prestări servicii de training, prin care prestatorul s-a obligat

să asigure beneficiarului serviciile pentru obținerea unei oferte de training, în

conformitate cu studiile superioare efectuate sau experiența profesională pe parcursul

ultimilor 5 ani, în SUA, în conformitate cu termenii și condițiile ofertei de training și să

depună toate diligențele necesare, pentru obținerea unei stagiuni de training în cadrul

Organizației gazdă din SUA, cu respectarea limitelor impuse de Legea Republicii

Moldova și Legea SUA (f.d. 11-16, volumul I).

Pentru serviciile acordate de către prestator, beneficiarul s-a obligat să achite

echivalentul în lei MD a 2999,60 de dolari SUA.

Conform pct. 7.2 din contract, beneficiarul își asumă responsabilitatea de a

executa pe deplin obligațiile contractuale specificate în contractul cu Sponsorul de viza

și Organizația Gazdă specificate în forma DS7002 și scrisoarea de ofertă parvenite din

partea organizațiilor menționate, inclusiv de a frecventa trainingul specificat în Oferta

de training, pe perioada specificată în forma DS7002 de a urma instrucțiunile

reprezentantului și superiorilor din cadrul Organizației Gazdă, referitoare la etapele,

desfășurarea și numărul orelor de training. De asemenea, Beneficiarul realizează că

bursa oferită de Organizația Gazdă nu poate fi negociată, din momentul semnării formei

DS7002 și scrisorii de ofertă, valoarea bursei fiind stabilită pe întreaga durată a

perioadei de training

La pct. 7.3, părțile au stabilit că beneficiarul își dă consimțământul că, în cazul

nerespectării prevederilor din pct. 7.2, i se va aplica o amendă în valoarea de 6500 de

dolari SUA, fără TVA, pe care o va achita direct la contul prestatorului, în termen de

15 zile calendaristice de la înștiințarea ultimului despre încălcarea de către beneficiar a

pct. 7.2 din contract.

Prin contractul de fidejusiune nr. 3 din 10 mai 2018, Tărîță Larisa, în calitate de

fidejusor și-a asumat obligația să achite amenda prevăzută în pct. 7.3 al contractului de

prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018, aplicată beneficiarului serviciilor

Tărîță Natalia pentru nerespectarea prevederilor pct. 7.2 al contractului de prestări

servicii de training (f.d. 17—18, volumul I).

La 16 august 2018, SRL „Danol Service” a fost anunțată de către partenerul din

SUA - Cultural Homestay International, despre faptul nerespectării de către Tărîță

6

Natalia a prevederilor pct. 7.2 al contractului de prestări servicii de training nr. 3 din 10

mai 2018, și anume: nerespectarea obligației de a frecventa orele de training prevăzute

în planul de training DS7002, începând cu 16 august 2018; nerespectarea prevederilor

programului de training, prin desfășurarea unei activități neprevăzute de programul de

training și neautorizate de către Sponsorul de program Cultural Homestay International;

neprezentarea informației sponsorului de program - Cultural Homestay International

despre revenirea în Republica Moldova, ca urmare a finisării înainte de termen

programului de training (f.d. 22, 45, volumul I).

Ca rezultat al neexecutării de către Tărîță Natalia a condițiilor contractului de

prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018, au intervenit condițiile și obligația acesteia de

achitare a amenzii penalizatoare în sumă de 6500 de dolari SUA, urmare a cărui fapt,

Tărîță Natalia, la data de 26 august 2018, prin intermediul email-lui a fost informată de

SRL „Danol Service” despre încălcarea prevederilor contractului, fiind somată la

achitarea acesteia (f.d. 20-21, volumul I).

Ulterior, la 05 octombrie 2018, în adresa fidejusorului a fost expediată somația

de plată nr. 412.X/18 privind soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, prin care s-a

solicitat Larisei Tărîță, să achite suma datorată în termen de 7 zile.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Danol Service” a solicitat

încasarea în mod solidar din contul Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță a sumei de 6500 de

dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

Tărîță Larisa și Tărîță Natalia au înaintat acțiune reconvențională împotriva SRL

„Danol Service”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței, solicitând constatarea nulității pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul

de prestări servicii de training nr. 3 din 10 mai 2018 și a pct. 2.1 și 2.5 din contractul de

fidejusiune la contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

de a respinge ca neîntemeiată acțiunea inițială depusă de SRL „Danol Service” și de a

admite acțiunea reconvențională înaintată de Tărîță Natalia și Tărîță Larisa, fiind

declarate drept nule pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul de prestări servicii de training nr.

3 din 10 mai 2018 încheiat între SRL „Danol Service” și Tărîță Natalia și pct. 2.1 și 2.5

din contractul de fidejusiune la contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018.

Totodată, s-a încasat de la SRL „Danol Service” în contul Larisei Tărîță suma de 5000

de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În motivarea soluției sale, instanța de fond a reținut că, contractul de prestări

servicii este unul de adeziune, contract-tip, standard și nu a fost negociat de către părți,

iar, beneficiarul Tărîță Natalia nu a avut posibilitatea să negocieze clauzele contractuale

și să introducă modificări în conținutul acestora, astfel, în raportul de schimb se produce

un dezechilibru, pe de o parte, se află reclamanta în calitate de prestator, puternic din

punct de vedere economic, bine organizat și informat, iar cealaltă parte, Tărîță Natalia

și Tărîță Larisa în calitate de consumator, dezinformat, lipsite de putere de a negocia,

slabe din punct de vedere juridic și necunoscând limbajul complicat în care este scris

contractul.

7

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de SRL

„Danol Service”, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat hotărârea primei

instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de SRL „Danol Service”

a fost admisă și s-a încasat, în mod solidar, din contul Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță

în beneficiul SRL „Danol Service” suma de 6500 de dolari SUA sau echivalentul sumei

în lei RM potrivit cursului oficial stabilit de BNM pentru data executării, cu titlu de

amendă pentru încălcarea prevederilor contractuale, precum și cheltuielile de judecată

formate din 3328,65 de lei – taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și 2580,90 de lei

– taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel, iar, acțiunea reconvențională

înaintată de Tărîță Natalia și Tărîță Larisa a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că părțile au negociat condițiile

contractului, urmare a cărui fapt Tărîță Natalia nu poate pretinde la nulitatea condițiilor

contractului, invocând condițiile abuzive ale acestuia. Mai mult ca atât, respectivul

raport juridic, datorită obiectului acestuia, nu poate fi reglementat potrivit regulilor

generale și condițiilor aplicabile consumatorilor și protecției drepturilor și intereselor

acestora, deoarece prestatorul de sericii SRL „Danol Service” a acționat în calitate de

intermediar între beneficiarul de servicii Tărîță Natalia și partenerul din SUA - Cultural

Homestay International, organizatorul propriu-zis și nemijlocit al cursurilor de training.

Astfel, instanța de apel a indicat că însăși partea intimată a declarat că, contractul

de acordare a serviciilor și cel de fidejusiune a fost semnat în modul și forma impusă de

prestatorul nemijlocit a serviciilor, adică de partenerul din SUA - Cultural Homestay

International. Partea beneficiară a fost informată despre acest fapt, a fost informată

despre consecințele nerespectării condițiilor contractului, a acceptat aceste condiții,

însă, în scurt timp după plecarea în SUA a încălcat condițiile contractului.

În circumstanțele expuse, Curtea de Apel Chișinău a considerat că beneficiarul nu

poate pretinde că contractul este unul de adeziune și nu a fost negociat, deoarece nu i

s-ar fi acordat o altă posibilitate de a acționa, decât modul impus de prestatorul de

servicii. Or, condițiile contractului ce nu au fost respectate de beneficiarul serviciului –

frecventarea cursurilor de training, neimplicarea în alte activități fără acordul

prestatorului cursurilor și reîntoarcerea în Republica Moldova după finalizarea

cursurilor nici nu pot constitui obiect al negocierilor, respectarea acestor obligații fiind

condiția de bază impusă de autoritățile SUA pentru a admite beneficiarul de servicii la

cursurile de training pe teritoriul respectivului Stat.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că instanța de apel a apreciat eronat circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

8

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Conform art. 195 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), act juridic

civil este manifestare de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre

nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

Potrivit art. 513 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la momentul

nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației.

Conform art. 514 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), obligațiile

se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Conform art. 666 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

În conformitate cu art. 1146 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie

2019), prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte

(creditor) să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului.

Materialele cauzei atestă că la 22 februarie 2019, sub nr. 665 a fost înregistrată

de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții, interpelarea

avocatului Raisa Meșteșug, în interesele Nataliei Tărîță, prin care s-a solicitat

examinarea contractului de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018 și a contractului de

fidejusiune la contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018, motivul invocat fiind

faptul că unele din clauzele din contractele enunțate sunt abuzive.

Ca rezultat al examinării sesizării, de către inspectorul-superior al Direcției

Asigurarea Intereselor Consumatorilor și Supravegherea Pieții, Vornicescu Ecaterina,

la 27 martie 2019 a fost întocmit Actul nr. 12 de constatare a clauzelor abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii (f.d. 124-127, volumul I).

Astfel, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței,

examinând contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai 2018, inclusiv contractul de

fidejusiune din 10 mai 2018, prin prisma prevederilor Legii privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 precum și a Codului civil, a constatat că

acestea conțin două clauze abuzive, care creează un dezechilibru semnificativ între

drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Clauzele contractuale

ce denotă caracterul abuziv sunt Capitolul III, pct. 2.1. pct. 7.6.

În conformitate cu art. 5 din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din

13 martie 2003, se interzice agenților economici de a include clauze abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii.

9

Potrivit art. 16 lit. b) din Legea privind protecția consumatorilor, consumatorul,

la încheierea contractelor, are următoarele drepturi: de a beneficia de o redactare clară

și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile principale și

condițiile de garanție, indicarea exactă a prețului sau tarifului, precum și stabilirea cu

exactitate a condițiilor de credit și a dobânzilor.

Potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași Lege, informarea consumatorilor despre

produsele, serviciile oferite se realizează în mod obligatoriu, prin elemente de

identificare și prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere și

explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucțiunile de exploatare

ori în alte documente de însoțire a produsului, serviciului, după caz, în funcție de

destinația acestora. Textul informației va fi lizibil, imprimat cu litere și caractere

distincte pentru consumator.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de fond corect a reținut că, contractul de prestări servicii

nr. 3 din 10 mai 2018, este unul de adeziune și nu a fost negociat de către părți, iar,

beneficiarul Natalia Tărîță nu a avut posibilitatea să introducă modificări în conținutul

acestuia.

Deci, serviciile prestate de SRL „Danol Service” au fost obținute de către Natalia

Tărîță prin încheierea unui contract-tip, standard, neputând negocia clauzele

contractuale.

În aceste condiții, în raportul de schimb se produce un dezechilibru: pe de o parte,

se află SRL „Danol Service” în calitate de prestator, puternic din punct de vedere

economic, bine organizat și informat, iar de cealaltă parte, Natalia Tărîță și Larisa Tărîță

în calitate de consumatori, dezinformate, lipsite de puterea de a negocia, slabe din punct

de vedere juridic și necunoscând limbajul complicat în care este scris contractul.

La fel, instanța de fond just a constatat că, după cum rezultă din materialele

prezentate, se creează o impresie falsă precum că SRL „Danol Service”, în parteneriat

cu Cultural Homestay International, nu prestează servicii legate de activități

comerciale, invocând activități de training (de colectare a documentelor de la

beneficiar) în lipsa unor garanții față de consumatorul final.

Astfel, potrivit contractului și anume în corespundere cu pct. 7.3., Capitolul VII

beneficiarul își dă consimțământul ca în cazul nerespectării prevederilor din pct. 7.2 al

prezentului contract, i se va aplica o amendă in valoare de 6500 de dolari SUA, pe care

o va achita direct la contul prestatorului, în termen de 15 zile calendaristice de la

înștiințarea despre încălcarea de către beneficiar a prevederilor expuse la pct. 7.2. al

prezentului contract.

Conform art. 3 din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare la momentul încheierii

contractelor), clauza abuzivă este clauză contractuală care, nefiind negociată în mod

individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract,

creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

10

Prevederile art. 4 alin. (1) din aceeași Lege stipulează că se interzice

comercianților să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Orice

clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din momentul

încheierii lor.

Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se evaluează

luându-se în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat

contractul și raportându-se, în momentul încheierii lui, la toate circumstanțele care

însoțesc încheierea și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care

acesta depinde.

Prin urmare, reieșind din normele de drept citate, pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul

de prestări servicii de training, precum și pct. 2.1 și 2.5 din contractul de fidejusiune,

reprezintă o practică abuzivă din partea agentului economic, generând un decalaj dintre

drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorului, prin compensarea

nejustificată a cheltuielilor nesuportate de facto de către comerciant. Nu este clar din

care considerente agentul economic a stabilit anume suma de 6500 de dolari SUA drept

amendă, or, nu a fost specificată formula de calcul a eventualelor prejudicii, care ar fi

cauzate profesionistului prin nerespectarea pct. 7.2 din contractul de prestări servicii.

Respectiv, clauza de percepere a unei amenzi este pasibilă de a fi declarată

abuzivă, în raport cu art. 5 alin. (5) lit. i) Legea privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare la momentul

încheierii contractului abordat), întrucât acordă permisiunea comerciantului de a

solicita de la orice consumator, care nu și-a îndeplinit obligația drept compensație, o

sumă disproporționată în raport cu prejudiciul cauzat prin neonorarea obligațiilor sale.

După cum a indicat și Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea

Pieței, cuantumul penalității de 0,6% pentru fiecare zi de întârziere, prevăzută în pct.

7.4 din contractul nr. 3 din 10 mai 2018, constituie o penalitate excesivă, provocând un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din

contractul de prestări servicii.

În acest sens, clauza contractuală îl plasează pe consumator într-o situație

juridico-economică net-dezavantajoasă, producând efecte negative disproporționate.

După cum s-a menționat anterior contractul de prestări servicii nr. 3 din 10 mai

2018 este unul de adeziune și nu a fost negociat de către părți, toate clauzele au fost

impuse, iar beneficiarul Natalia Tărîță nu a avut posibilitatea să introducă careva

modificări în conținutul acestora, agentul economic acționând contrar principiilor

bunei-credințe și dezavantajează, în mod vizibil, consumatorul în raporturile

contractuale în cauză.

În circumstanțele expuse, prima instanță just a concluzionat că, în condițiile în

care s-a constatat caracterul abuziv al pct. 7.3, 7.4 și 7.6 din contractul de prestări

servicii de training, precum și pct. 2.1 și 2.5 din contractul de fidejusiune, SRL „Danol

Service” nu este în drept să solicite achitarea sumei în mărime de 6 500 de dolari SUA.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu aprecierea

11

eronată a circumstanțelor cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Larisa Tărîță și Natalia Tărîță, reprezentate

de avocatul Raisa Meșteșug.

Se casează integral decizia din 02 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Danol Service” împotriva Larisei Tărîță și Nataliei Tărîță cu privire la

încasarea sumei și cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională înaintată de

Larisa Tărîță și Natalia Tărîță împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Danol

Service”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței cu privire la constatarea nulității unor prevederi din contractul de

prestări servicii și contractul de fidejusiune și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

12