2ra-507/22 — desfacerea casatoriei determinarea domiciliului copilului minor incasarea pensiei de intretinere

2ra-507/22 — desfacerea casatoriei determinarea domiciliului copilului minor incasarea pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-507/22

2-20083155-01-2ra-08042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru

Tomacu, reprezentat de avocatul Natalia Covaliov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Tomacu

împotriva lui Alexandru Tomacu, intervenienți accesorii Direcția generală asistență socială

și protecție a familiei Buiucani și Direcția generală asistență și protecție socială a familiei

Ialoveni cu privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori și fosta soție,

și cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Tomacu împotriva Tatianei

Tomacu, intervenienți accesorii Direcția generală asistență socială și protecție a familiei

Buiucani și Direcția generală asistență și protecție socială a familiei Ialoveni cu privire la

desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de

întreținere pentru copiii minori.

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Alexandru Tomacu, și a fost menținută hotărârea din 27 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 17 iunie 2020 Tatiana Tomacu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Alexandru Tomacu, intervenienți accesorii Direcția generală asistență socială și protecție a

familiei Buiucani și Direcția generală asistență și protecție socială a familiei Ialoveni cu

privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei

de întreținere pentru copiii minori și fosta soție.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 21 mai 1999 s-a căsătorit cu Alexandru

Tomacu. Căsătoria a fost înregistrată de către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău

cu nr. 25.

A menționat că, pe parcursul căsătoriei s-au născut 5 copii, dintre care 4, la momentul

depunerii acțiunii erau minori și anume: xxxxx, născut la xxxxx; xxxxx, născut la xxxxx;

xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx născută la xxxxx.

1

Reclamanta a susținut că, viața în comun cu pârâtul nu mai poate continua din motivul

incompatibilității caracterelor și viziunilor contrare asupra modului și principiilor de

conviețuire.

A afirmat că, nu poate găsi împreună cu pârâtul soluții comune pentru soluționarea

problemelor apărute în familie.

Reclamanta a relevat că, drept motiv pentru desfacerea căsătoriei este și faptul că

pârâtul este infidel și ea nu poate tolera acest lucru. Pârâtul a abandonat domiciliul conjugal

și nu mai întreține nici o legătură cu familia.

La fel, reclamanta mai susține că, pârâtul a înjosit-o, a batjocorit-o și a numit-o cu

vorbe, expresii injurioase.

Consideră reclamanta că, din contul pârâtului este necesar de încasa o sumă de bani

pentru întreținerea copiilor minori comuni, care au o vârstă frageda și care necesită cheltuieli

foarte mari în ceea ce privește procurarea îmbrăcămintei, a încălțămintei, a medicamentelor,

hranei și a controalelor medicale.

A mai susținut că, din contul pârâtului urmează a fi încasată și pensia pentru întreținerea

soției, deoarece nu este angajată în câmpul muncii până cînd fiica nu va împlini vârsta de 3

ani și nu dispune de surse suficiente pentru a se întreține.

A solicitat admiterea acțiunii, desfacerea căsătoriei cu Alexandru Tomacu,

determinarea domiciliului copiilor minori cu mama, încasarea din contul lui Alexandru

Tomacu a pensiei de întreținere pentru copiii minori în mărime de 1500 lei pentru fiecare

copil în parte, în total suma de 6000 lei, precum și încasarea din contul lui Alexandru Tomacu

în beneficiul Tatianei Tomacu a pensiei pentru întreținerea soției în mărime de 1500 lei lunar

pentru perioada aflării fostei soții în concediu de îngrijire a copilului minor.

La 10 iulie 2020 Alexandru Tomacu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Tatianei Tomacu, intervenienți accesorii Direcția generală asistență socială și protecție a

familiei Buiucani și Direcția generală asistență și protecție socială a familiei Ialoveni cu

privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei

de întreținere pentru copiii minori.

În motivarea acțiunii, Alexandru Tomacu a indicat că, la 21 mai 1999 a fost înregistrată

căsătoria cu Tatiana Tomacu la Oficiul Stării Civile Buiucani mun. Chișinău, cu numărul

25.

A susținut că, în timpul căsătoriei s-au născut 5 copii, dintre care 4 minori: xxxxx,

născut la xxxxx; xxxx, născut la xxxxx; xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx născută la xxxxx.

A afirmat că, pe parcursul ultimilor ani relațiile familiale s-au înrăutățit considerabil,

au apărut certuri și neînțelegeri din cauza viziunilor diferite asupra vieții în comun.

A menționat că, căsătoria nu mai poate fi păstrată din cauza că practic în fiecare zi sunt

neînțelegeri, iar certurile frecvente afectează grav dezvoltarea normală a copiilor. În acest

sens, a mai susținut că în familie este prezentă violența, inițiată de către Tatiana Tomacu.

A solicitat desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori cu tatăl,

precum și încasarea din contul Tatianei Tomacu în beneficiul lui Alexandru Tomacu a

pensiei de întreținere pentru copiii minori, în mărime de ½ din veniturile Tatianei Tomacu.

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă în

parte acțiunea înaintată de către Tatiana Tomacu, a fost admisă în parte acțiunea înaintată de

către Alexandru Tomacu. A fost desfăcută căsătoria încheiată între Tatiana Tomacu și

Alexandru Tomacu, înregistrată de către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău, la 21

2

mai 1999, sub nr. 25. A fost determinat domiciliul copiilor minori xxxxx, născut la xxxxx;

xxxxx, născut la xxxxx; xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx născută la xxxxx, cu mama

acestora Tatiana Tomacu. A fost încasat din contul lui Alexandru Tomacu în beneficiul

Tatianei Tomacu, pensia de întreținere a copiilor minori, în mărime de 1500 lei pentru fiecare

copil, începând cu 17 iunie 2020 și până la atingerea majoratului copilului minor sau

schimbarea situației materiale a părților. A fost încasat din contul lui Alexandru Tomacu în

beneficiul Tatianei Tomacu, pensia pentru întreținerea fostului soț în mărime de 1000 lei

lunar, începând cu 17 iunie 2010 și până la atingerea vârstei de 3 ani a copilului minor xxxxx.

În rest, cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Alexandru Tomacu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 16 martie 2022, Alexandru Tomacu, reprezentat de către avocatul Natalia Covaliov,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri cu privire

la respingerea capătului de cerere privind încasarea pensiei alimentare pentru fiecare copil

și pentru fosta soție Tatiana Tomacu.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel.

A susținut că nu este de acord cu soluția instanței în partea admiterii cererii privind

încasarea pensiei alimentare în mărime de 1500 lei pentru fiecare copil și a pensiei de

întreținere în mărime de 1000 de lei pentru fosta soție Tatiana Tomacu.

Consideră că, instanța nu a constatat nivelul anterior de asigurare materială a copiilor,

nu a constatat starea materială și familială a părților. Instanța nu a făcut trimitere la careva

probe din dosar întru argumentarea poziției sale și la materialele cauzei nici nu au fost

anexate probe în acest sens.

A notat că, instanța în argumentarea soluției s-a bazat pe informația plasată pe pagina

web a Biroului Național de Statistică a RM www.statistica.md, conform căreia minimul de

existență pentru copii în semestrul I al anului 2020 constituia în medie 776,2 lei lunar pentru

un copil cu vârsta cuprinsă între 1-6 ani și 2261, 50 lei lunar pentru un copil cu vârsta

cuprinsă între 7-17 ani.

În acest context, recurentul a mai indicat că, conform art. 74 din Codul familiei, părinții

sunt obligați să-și întrețină copiii minori. Astfel, consideră că părinții sunt obligați în egală

măsură să contribuie la întreținerea copiilor.

A relevat că, constatările instanței în partea decisivă cu privire la încasarea pensiei de

întreținere pentru copiii minori sunt în mare discrepanță cu calculele expuse în partea

descriptivă a hotărârii, obligația fiind pusă integral pe Alexandru Tomacu.

A comunicat că, în Republica Moldova salariul mediu pe economie este de 8000 lei,

dar nu înseamnă că fiecare cetățean primește așa salariu.

Recurentul a afirmat că, la momentul examinării cauzei în fond nu era angajat în câmpul

muncii, iar în prezent activează în cadrul SRL „Iasas-Amrita”, și are un salariu aproximativ

de 3500 lei. Astfel, consideră că ar fi legal ca pensia alimentară să fie încasată în mărime de

½ din toate veniturile pe care le are.

A mai invocat că, nu este de acord să achite pensia de întreținere a fostei soții, Tatana

Tomacu, în mărime de 1000 lei, or, fiica minora Sandra-Tiana Tomacu are deja vârsta de 2

ani și 5 luni și poate frecventa grădinița.

3

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost pronunțată la 27 mai 2021.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Alexandru Tomacu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, a fost

expediată în adresa participanților la proces, inclusiv și avocatului Natalia Covaliov, prin

intermediul poștei electronice lia_covaliov@mail.ru la 03 decembrie 2021, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică (f.d. 174).

În corespundere cu art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care prevede că

decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea

dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești, Colegiul constată

că la 02 decembrie 2021 decizia din 03 noiembrie 2021 a fost publicată și pe pagina web a

Curții de Apel Chișinău.

Totodată, prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) coroborat cu art. 389 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești poate fi

efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, inclusiv prin

publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

Sub acest aspect, Colegiul constată că nu există dubii cu privire la veridicitatea

informației prezentate mai sus și, anume că decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău la 03 decembrie 2021 prin intermediul poștei electronice a fost expediată avocatului

Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu Alexandru, cît și a fost publicată pe portalul unic

al instanțelor de judecată la data de la 02 decembrie 2021.

Cu toate acestea, avocatul Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu Alexandru, a

declarat recursul împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, la 16

martie 2022, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă,

ceea ce condiționează declararea recursului ca inadmisibil.

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul constată că termenul de două luni de

declarare a recursului a început să curgă la data de 04 decembrie 2021, ziua imediat

următoare datei comunicării deciziei instanței de apel și a expirat la data de 04 februarie

4

2022 (vineri), recursul fiind depus la 16 martie 2022 (miercuri), fără o argumentare a

depășirii termenului.

Exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevăd că

omiterea intervalului sus-menționat nu poate constitui o excepție de la regula generală,

specificând clar că este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Suplimentar la cele expuse, se reține și faptul că, potrivit declarațiilor din cererea de

recurs, avocatul Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu Alexandru a menționat că cu

decizia motivată a instanței de apel a făcut cunoștința la data de 02 decembrie 2021 prin

intermediul portalului instanței de judecată.

Respectiv, Colegiul consideră că nerespectarea termenului de declarare a recursului se

datorează în exclusivitate inacțiunii avocatului Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu

Alexandru, or, potrivit prevederilor prevederile art. 75 alin. (4) CPC, expres indică, că actele

procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul

de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune

capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la

interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania din 11 septembrie 2007),

în speță contestarea la timp a actului judecătoresc.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, depusă de avocatul Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu Alexandru la

16 martie 2022, nu se încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen

de decădere și nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit.

b) din Codul de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a

expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în acest mod, principiul

securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține și hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauza Ponomaryov vs. Ucraina din 3 aprilie 2008, unde se notează că deși în

prezenta cauză nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

5

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un

mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul împotriva

deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiul ajunge la concluzia

de a declara recursul depus de avocatul Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu

Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către avocatul Covaliov Natalia, în interesele lui Tomacu

Alexandru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6