2ra-371/22 — repararea prejudiciului material

2ra-371/22 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-371/22

2-20150829-01-2ra-05042022

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni – C. Rîmari

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A: Ciobanu, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Nuțoi, reprezentat de

avocatul Igor Verejanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Nuțoi împotriva lui Nicolai Moruzovschii cu privire la repararea prejudiciului

material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care

s-a respins apelul declarat de Igor Nuțoi și s-a menținut hotărârea din 25 mai

2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, prin care s-a respins acțiunea depusă

de Igor Nuțoi,

constată:

La 27 noiembrie 2020, Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu, a

depus prin intermediul oficiului poștal cerere de chemare în judecată împotriva

lui Nicolai Moruzovschii cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 3-4, 17 recto-verso).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 13 octombrie 2016, Nicolai

Moruzovschii, aflându-se la volanul mijlocului de transport de marcă și model

Mercedes-Benz Sprinter, cu numerele de înregistrare de stat BNI 515, care

aparține cu drept de proprietate lui Igor Nuțoi, traversând teritoriul Ungariei, nu a

achitat taxa de drum pentru autostrăzile din Ungaria, în urma căror fapte au fost

aplicate amenzi proprietarului autoturismului în sumă totală de 306,80 de euro.

Ca urmare, pe numele lui Igor Nuțoi, ca proprietar al vehiculului

nominalizat, a fost întocmit proces-verbal de constatare a acestor încălcări,

conform căruia Igor Nuțoi a fost impus să achite pentru încălcările admise

intenționat de Nicolai Moruzovschii, în perioada 07 iulie 2017 – 26 aprilie 2018,

suma de 306,80 de euro, compuse din amendă în sumă de 262,70 de euro, taxa de

colectare a amenzii în sumă de 29,25 de euro, taxa de poștă în sumă de 5,85 de

euro și costuri de determinare a adresei în sumă de 9 euro.

1

Reclamantul a indicat că, în urma discuțiilor avute cu fratele lui Nicolai

Moruzovschii, a fost asigurat că ultimul îi va compensa aceste prejudicii, însă, nu

și-a îndeplinit promisiunile, având o restanță în sumă de 306,80 de euro.

Astfel, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă extrajudiciară, la 27

octombrie 2020, a înaintat lui Nicolai Moruzovschii notificare, care potrivit

avizului de recepție a trimiterii poștale a fost recepționată la 06 noiembrie 2020,

prin care a solicitat achitarea benevolă a prejudiciului în sumă de 306,80 de euro

în termen de 7 zile, de la primirea notificării. Însă, Nicolai Moruzovschii nu a

întreprins nici o acțiune în vederea reparării prejudiciului cauzat.

Reclamantul Igor Nuțoi a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în

temeiul art. 19 și art. 1247 din Codul civil, încasarea de la Nicolai Moruzovschii

în beneficiul său a sumei de 306,80 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului

material, precum și compensarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de

stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Igor Nuțoi, ca fiind

neîntemeiată.

S-a încasat de la Igor Nuțoi în beneficiul lui Nicolai Moruzovschii suma de

3 000 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică (f.d. 38,

43-49 recto-verso).

La 28 mai 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu, a depus prin

intermediul oficiului poștal apel împotriva hotărârii din 25 mai 2021 a

Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni (f.d. 49-50, 51).

Prin decizia din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Igor Nuțoi și s-a menținut hotărârea din 25 mai 2021 a Judecătoriei

Drochia, sediul Glodeni (f.d. 94, 95-99 recto-verso).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că, în

speță, Igor Nuțoi pretinde că a suportat un prejudiciu real la momentul intentării

acțiunii civile, prin achitarea amenzii pentru încălcările în domeniul rutier comise

de către Nicolai Moruzovschii la 13 octombrie 2016 pe teritoriul altui stat.

Instanțele inferioare au constatat că Igor Nuțoi nu a demonstrat cu probe

pertinente că Nicolai Moruzovschii a transmis autovehiculul Mercedes-Benz

Sprinter, cu numerele de înregistrare de stat BNI 515, în folosința lui Nicolai

Moruzovschii la 13 octombrie 2016. Totodată, nu a fost demonstrat faptul că

Nicolai Moruzovschii avea obligația să achite taxa de drum și că acesta se face

vinovat de achitarea amenzii de către Igor Nuțoi.

Deopotrivă, instanțele inferioare au remarcat că, deși, Igor Nuțoi pretinde că

a fost sancționat pentru neachitarea la 13 octombrie 2016 a taxei de drum pentru

deplasarea pe autostrăzile din Ungaria, din înscrisurile prezentate de către acesta

rezultă că această creanță a fost solicitată de către statul German, iar locul

comiterii încălcării este indicat: M1/Gy04B-M1 LEVEL 163,7 km, fără a fi

specificat dacă aceasta locațiune este pe teritoriul Ungariei, Germaniei sau unui

alt stat. Ba mai mult ca atât, din înscrisurile date s-a constatat că Igor Nuțoi a avut

neachitată amendă și pentru o altă încălcare admisă anterior, la 13 martie 2016.

Instanța de apel a considerat neconcludent ca probă înscrisul prezentat de

Igor Nuțoi, întitulat „procură”, care este redactat într-o limbă străină și tradus în

2

limba rusă, conform căruia Igor Nuțoi i-a încredințat lui Nicolai Moruzovschii

conducerea autovehiculului Mercedes-Benz Sprinter, cu numerele de înregistrare

de stat BNI 515. Or, acest înscris, în coroborare cu alte probe din dosar, nu

confirmă faptul că în data de 13 octombrie 2016 autovehiculul dat a fost condus

pe teritoriul Ungariei anume de către Nicolai Moruzovschii și că acesta avea

obligația să achite taxele de drum pe teritoriul Ungariei.

La fel, nici informația prezentată din sistemul informațional integrat al

Poliției de Frontieră nu demonstrează faptul că în data de 13 octombrie 2016

autovehiculul Mercedes-Benz Sprinter, cu numerele de înregistrare de stat

BNI 515, a fost condus de pe teritoriul Ungariei de către Nicolai Moruzovschii.

Or, prin acest înscris a fost furnizată doar informația interpelată de partea

reclamantă, și anume informația privind traversarea frontierei de stat prin

punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale ale Republicii Moldova de

către mijlocul de transport cu n/î BNI 515 în perioada 12 martie 2016 – 01

ianuarie 2017. Respectiv, înscrisul dat nu reflectă datele persoanelor care au

traversat frontiera cu acest mijloc de transport în aceiași perioadă în calitate de

pasageri, deoarece această informație nici nu a fost solicitată. Iar, conform

declarațiilor lui Nicolai Moruzovschii, acesta a condus uneori autovehiculul dat,

dar în prezența lui Igor Nuțoi, deoarece lucrau împreună și deseori se deplasau

împreună.

La 17 martie 2022, Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu, a

declarat recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 25 mai 2021 a Judecătoriei

Drochia, sediul Glodeni, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă

acțiunea (f.d. 106-112).

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței,

suplimentar invocând că instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei, nu au examinat toate materialele prezentate și au aplicat

eronat legea.

Recurentul a menționat că în cadrul dezbaterilor judecătorești a demonstrat

cu certitudine faptul că, fiind proprietarul autovehiculului Mercedes-Benz

Sprinter, cu numerele de înregistrare de stat BNI 515, l-a transmis în folosință lui

Nicolai Moruzovschii, care l-a condus în data de 13 octombrie 2016 pe teritoriul

Ungariei fără a plăti taxele de folosire a autostrăzilor, iar pentru acest fapt

proprietarului autovehiculului i-au fost aplicate amenzi în sumă totală de 306,80

de euro.

Astfel, la judecarea cauzei, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că

Nicolai Moruzovschii a săvârșit o contravenție, prin care a cauzat proprietarului

autovehiculului, un prejudiciu material ce trebuie să-l compenseze conform

art. 45 alin. (1) din Codul contravențional în coroborare cu art. 19, art. 20,

art. 1998 și art. 2013 din Codul civil.

La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Nicolai Moruzovschii pentru notificare copia recursului declarat de

Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu, împotriva deciziei din 18

noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, explicându-i dreptul de a depune referință

asupra acestuia (f.d. 121). Prin referința depusă prin intermediul oficiului poștal

la 29 aprilie 2022, intimatul Nicolai Moruzovschii a solicitat declararea

3

recursului lui Igor Nuțoi împotriva deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți ca fiind inadmisibil, în temeiul art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 18 noiembrie

2021 a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

4

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 18 noiembrie

deciziei integrale din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost notificată

recurentului la 01 februarie 2022 (f.d. 102).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 17 martie 2022 (f.d. 106).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

5

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu,

rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

recurate, limitându-se la reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei și

transpunerea unor temeiuri de drept.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

6

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu,

nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului,

deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Igor Nuțoi, reprezentat de

avocatul Igor Verejanu nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Igor Nuțoi a avut posibilitatea de a fi auzit

de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța,

cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Igor Nuțoi, reprezentat de avocatul Igor Verejanu, împotriva

deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, în baza articolului 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Nuțoi, reprezentat de

avocatul Igor Verejanu, împotriva deciziei din 18 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8