2ra-239/22 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin contravenţie
- Temei legal
- repararea prejudiciilor, temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale, legătura cauzală, reparaţia prejudiciului moral
2ra-239/22 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-239/22
2-21016430-01-2ra-25022022
Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni (jud. I. Cazacu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)
DECIZIE
08 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Mariana Pitic
examinând recursul declarat de XXXXX, prin intermediul reprezentantului legal
Eduard Revenco,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de XXXXX împotriva
lui Nicolai Tuceac cu privire la repararea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
admis apelul declarat de Nicolai Tuceac, reprezentat de avocatul Dorian Crecicovschi
și a fost casată parțial hotărârea din 30 aprilie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul
Glodeni, în partea casată fiind emisă o hotărâre nouă,
constată:
La data de 03 februarie 2021 XXXXX, prin intermediul reprezentantului legal
Eduard Revenco, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolai Tuceac
cu privire la repararea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în urma unui accident rutier comis
de Nicolai Tuceac la 28 iulie 2020, a suferit vătămări corporale ușoare, condiționând
dereglarea sănătății de scurtă durată.
A menționat că la 18 august 2020, în privința pârâtului a fost întocmit un proces-
verbal cu privire la contravenție, prin care a fost sancționat în baza art. 242 alin. (2) din
Codul contravențional cu amendă în mărime de 24 u. c., adică 1200 de lei.
XXXXX a susținut că în urma efectuării expertizei de către expertul judiciar
medico-legal, a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 202027D0118 din 13
august 2020, potrivit căruia la momentul examinării s-a stabilit că i-au fost cauzate
leziuni corporale, care se califică categoriei vătămări corporale ușoare, condiționând
1
dereglarea sănătății de scurtă durată.
A afirmat că în perioada 28 iulie 2020-02 august 2020 s-a aflat la tratament în
Spitalul raional Rîșcani, după care la 02 august 2020, după externare, medicul de
familie i-a prescris tratament și i-a recomandat să consulte medicul stomatolog,
deoarece erau traumați doi dinți din partea de sus și un dinte din partea de jos.
Reclamanta a indicat că a fost nevoită să meargă la două cabinete stomatologice
din mun. Bălți pentru a-și trata dinții traumați în urma accidentului rutier și a cheltuit
suma de 14 900 de lei pentru tratament și suma de 800 de lei pentru transport,
alimentând de 4 ori automobilul cu combustibil a câte 200 de lei.
A notat că în urma acțiunilor ilegale ale pârâtului, a avut și suferințe psihice,
manifestate prin retrăiri, stresuri legate de tratamentul dinților.
XXXXX a solicitat încasarea de la pârât a sumei de 15 700 de lei cu titlu de
prejudiciu material, a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de
3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
Prin hotărârea din 30 aprilie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, a fost
admisă parțial acțiunea depusă de XXXXX și au fost încasate de la Nicolai Tuceac în
beneficiul XXXXX suma de 15700 de lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 1000
de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000
de lei. A fost încasată de la Nicolai Tuceac în beneficiul statului taxa de stat în mărime
de 501 lei.
La 05 mai 2021 Nicolai Tuceac, reprezentat de avocatul Dorian Crecicovschi, a
declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de Nicolai Tuceac, reprezentat de avocatul Dorian Crecicovschi, a fost casată
hotărârea primei instanțe în partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului
material și a fost emisă în parte o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă pretenția
înaintată de către XXXXX împotriva lui Nicolai Tuceac cu privire la repararea
prejudiciului material ca fiind neîntemeiată. În rest, hotărârea primei instanțe a fost
menținută.
La data de 26 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, XXXXX, prin
intermediul reprezentantului legal Eduard Revenco, a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,
deoarece nu au fost luate în considerare toate probele prezentate și care au o legătură
cauzală cu accidentul rutier comis de către intimat și anume, trimiterea-extras din
02 august 2020 eliberată de către medicul de familie, în care a fost indicat tratamentul
care este necesar să-l urmeze recurenta după externare din spital și i-a fost recomandată
consultarea medicului stomatolog, precum și radiografia dentară.
A menționat că instanța de apel nu a argumentat din ce motiv nu a luat în
considerare probele enunțate, ci doar a invocat greșit că recurenta nu a demonstrat
faptul că, cheltuielile suportate au cauză de fapt în acțiunile ilegale ale intimatului
constatate prin procesul-verbal cu privire la contravenție la 18 august 2020. Or, din
2
trimiterea-extras din 01 august 2020 rezultă expres că după externarea XXXXX din
spital, este necesară consultarea medicului stomatolog.
Recurenta a susținut că instanța de apel nici nu a examinat radiografia dentară,
unde clar se vede că doi dinți din partea de sus sunt deteriorați, iar un dinte din partea
de jos are o crăpătură mai mult de 90% lângă gingie.
A afirmat că nu este vinovată pentru faptul că medicul, care a examinat-o la
momentul internării în spital, nu a reflectat în cartela medicală leziunile legate de
fracturarea dinților și ulterior aceste leziuni nu au fost reflectate în raportul de expertiză
medicală. Mai mult, cele menționate nu infirmă faptul că în urma accidentului rutier,
recurentei i-au fost fracturați trei dinți, pe care după externare i-a tratat, iar dintele, care
a fost fracturat în jur de 90%, a fost înlăturat cu consecințele de rigoare.
Astfel, consideră că prima instanță corect a apreciat toate probele și just a stabilit
că cei trei dinți au fost fracturați în urma accidentului rutier.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
expediată în adresa reprezentantului legal Revenco Eduard la 28 decembrie 2021 și a
fost recepționată la 03 ianuarie 2022 (f.d. 122,124 ).
Astfel, recursul, declarat la 26 ianuarie 2022, este în termen.
La data de 25 februarie 2022, în adresa intimatului a fost expediată copia
recursului, fiind înștiințat despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 151, 153).
Prin referința depusă la 09 martie 2022 Nicolai Tuceac, reprezentat de avocatul
Cepoi Ina, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel (f.d.
154-155).
În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din
3 judecători prin încheierea din 06 aprilie 2022 a considerat recursul admisibil și a
dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.
Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără
înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul
declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
respins, cu menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței
de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că prin decizia din
18 august 2020 a agentului constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani,
Nicolai Tuceac a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.
242 alin. (2) din Codul contravențional și sancționat cu amendă în mărime de 24 u.c, ce
constituie 1200 de lei, pentru faptul că la 28 iulie 2020, în jurul orei 12:00, conducând
mijlocul de transport de model Hyndai X2LP cu n/î XXXXX, nu a cedat trecerea
mijlocului de transport care se deplasa din partea stângă, condus de Eduard Revenco,
3
motiv din care automobilele s-au ciocnit lateral (f.d. 19). Decizia agentului constatator
nu a fost contestată.
În urma accidentului rutier a avut de suferit fiica lui Eduard Revenco, XXXXX,
născută la XXXXX.
Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202027D0118 din 13 august 2020
(f.d. 35-36), conform datelor din fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 3562, la
minora XXXXX se determină trauma cranio-cerebrală acut închisă manifestată prin
contuzie cerebrală minoră, plagă contuză în regiunea parietală pe stânga, contuzia cutiei
toracice, contuzia bazinului, contuzia genunchiului stâng, care au apărut în urma
acțiunii traumatice a unor corpuri dure-contode, sau lovindu-se de ele, posibil în timpul
și circumstanțele indicate, adică în timpul accidentului rutier și se califică categoriei
vătămări corporale ușoare, condiționând dereglarea sănătății de scurtă durată.
Conform trimiterii-extras din 02 august 2020, eliberată de medicul din cadrul
Spitalului Raional Rîșcani, XXXXX a fost internată în spital în perioada 28 iulie 2020
– 02 august 2020. La externare, medicul a prescris tratamentul care este necesar să-l
urmeze și i-a recomandat să consulte medicul stomatolog (f.d. 12).
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, XXXXX, prin intermediul
reprezentantului legal Eduard Reneco, a solicitat încasarea de la Nicolai Tuceac a sumei
de 15 700 de lei cu titlu de prejudiciu material (compus din suma de 14 900 de lei pentru
tratamentul la medicul stomatolog și suma de 800 de lei pentru transport) și a sumei de
10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat în urma accidentului rutier, precum și
a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia
temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând de la Nicolai Tuceac în beneficiul XXXXX
suma de 15 700 de lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 1000 de lei cu titlu de
prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 de lei, precum și
în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 501 lei.
Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de Nicolai
Tuceac, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat hotărârea primei instanțe în
partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului material, în această parte fiind
emisă o nouă hotărâre, prin care această pretenție a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,
în rest hotărârea primei instanțe fiind menținută.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în
recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție consideră că soluția instanței de apel este corectă, din următoarele motive.
Conform art. 19 alin. (1), (2), (3), (5) din Codul civil, în condițiile legii, persoana
lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea
integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel.
Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a
suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut
de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și
profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit
ratat).
4
Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și
psihice, precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul
nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a
corpului uman (prejudiciu biologic).
Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situația în care
s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.
Conform art. 1998 alin. (1) din Codul civil, cel care acționează față de altul în mod
ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile
prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.
Potrivit art. 2013 alin. (1) din Codul civil, persoanele a căror activitate este legată
de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a
instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor explozibile,
efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de
izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unui
eveniment prevăzut la art. 2012 (cu excepția cazurilor în care prejudiciul a survenit ca
urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.
Art. 2022 alin. (1) din Codul civil prevede că, se consideră că persoana a cauzat
prejudiciul dacă el constituie consecința faptei acelei persoane ori consecința izvorului
de pericol pentru care acea persoană răspunde conform legii.
În conformitate cu art. 2036 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care persoanei i
s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale
nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are
dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de
despăgubiri.
Prevederile art. 2037 din Codul civil stipulează că mărimea despăgubirii pentru
prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și
gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a
autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care
această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.
Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând
în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea
posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei
vătămate.
La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o
despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod
obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.
Conform art. 45 alin. (1) din Codul contravențional, persoana al cărei drept sau
interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă
conform legislației procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la
repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin contravenție.
Din normele legale citate rezultă că temeiul răspunderii delictuale este
componența delictului civil. Componența delictului civil constituie o totalitate de
elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea
răspunderii delictuale.
5
Componența delictului civil include următoarele elemente (condiții): prejudiciul,
fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. Acestea sunt
condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei
condiții, conform regulii generale, exclude răspunderea delictuală. Nu poate exista
răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu. Prejudiciul constituie
consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei
ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective.
Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și
prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de care
se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecința
directă a faptei ilicite. Pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit
regulii generale, vinovăția autorului faptei ilicite.
Astfel, în cazul înaintării unei acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material
cauzat, reclamantul are obligația de a prezenta instanței de judecată probe care să
confirme cauzarea prejudiciului material, precum și probe care ar confirma întinderea
prejudiciului revendicat, obligație ce nu a fost îndeplinită de către recurentă.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție constată că instanța de apel just a considerat că este neîntemeiată soluția
primei instanțe privind admiterea pretenției cu privire la repararea prejudiciului
material, deoarece în speță nu a fost demonstrată legătura cauzală între acțiunile ilicite
ale lui Nicolai Tuceac și faptul suportării cheltuielilor invocate de către XXXXX.
Recurenta a solicitat repararea prejudiciului material, invocând că în urma
accidentului rutier a fost nevoită să se adreseze la medicul stomatolog pentru tratarea
dinților traumați, cheltuind suma de 14 900 lei, cât și suma de 800 lei pentru transport,
prezentând la materialele cauzei bonuri de plată în vederea justificării solicitărilor
înaintate.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție apreciază critic argumentul primei instanțe precum că, suma în mărime de
15 700 de lei urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu material, or, în speță, nu se
constată legătura cauzală între probele prezentate și prejudiciul patrimonial exprimat
prin criteriile invocate mai sus, XXXXX nedemonstrând faptul că cheltuielile suportate
au cauză de fapt în acțiunile ilicite ale intimatului constatate prin procesul-verbal cu
privire la contravenție.
În concluzia din raportul de expertiză judiciară nr. 202027D0118 din 13 august
2020 (f.d. 35-36), medicul legist, consultând datele din fișa medicală a bolnavului de
staționar, nu a indicat că în urma accidentului rutier s-ar fi constatat la minora XXXXX
dinți traumați. În raport s-a indicat că la minora XXXXX se determină trauma cranio-
cerebrală acut închisă manifestată prin contuzie cerebrală minoră, plagă contuză în
regiunea parietală pe stânga, contuzia cutiei toracice, contuzia bazinului, contuzia
genunchiului stâng, care au apărut în urma acțiunii traumatice a unor corpuri dure-
contode, sau lovindu-se de ele, posibil în timpul și circumstanțele indicate, adică în
timpul accidentului rutier și se califică categoriei vătămări corporale ușoare,
condiționând dereglarea sănătății de scurtă durată.
6
Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție conchide că instanța de apel just a ajuns la concluzia de a menține
hotărârea instanței de fond cu privire la încasarea de la Nicolai Tuceac în beneficiul
XXXXX a sumei de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suportat de către ultima în
consecința implicării în accidentul rutier și urmării tratamentului, precum și cheltuielile
de asistență juridică în mărime de 3000 de lei, în conformitate cu art. 94 alin. (1) și art.
96 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție reține că decizia instanței de apel în partea menținerii hotărârii primei
instanțe cu privire la repararea prejudiciului moral și încasării cheltuielilor de asistență
juridică, nu a fost contestată de către Nicolai Tuceac, iar, prin prezentul recurs, XXXXX
a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe.
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul, cu menținerea deciziei instanței de apel.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul declarat de XXXXX, prin intermediul reprezentantului
legal Eduard Revenco.
Se menține decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă,
la cererea de chemare în judecată depusă de XXXXX împotriva lui Nicolai Tuceac cu
privire la repararea prejudiciului material și moral.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Mariana Pitic
7